www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Ce Inseamna Muzica?


Cognek
 Share

Recommended Posts

... pana acum am fost super entuziasmat de chitara si de ce fac/faceau artisti precum Hendrix, SRV, Rev. Muddy, Guitar Pete etc. (latura blues/texas blues in prealabil) si am simtit ideea asta a muzicii in felu meu (povestea mea si viata mea in note muzicale)... si practic asa am decis sa ma apuc de cantat... sau sa dau tot ce am mai bun deoarece inainte sa imi iau chitara, gustam orice lick si practic ma ungea pe suflet si de acici ideea de a transmite mai departe emotiile prin sunete incredibile catre alti ascultatori (poate ca mai sunt si alte persoane care simt ... in felu lor dar simt emotiile pe care un blues lick le transmite). Pe mine unu cel mai mult m-a marcat blues-u cantat in minor si l-am inteles in felul meu: Cand auzeam ideile muzicale din sa zicem versiunea Little Wing a lui SRV, ma vedeam impacat cu fatalitatea (adica orice ar fi si orice s-ar intampla cu mine, atata timp cat aud acele note nu-mi mai pasa de nimic... un fel de implinire mai ciudata). Genu asta de muzica parca e ca morfina pentru un om care mai are putin si moare... Ma rog, asta e muzica pentru mine: Un trabuck, un Jack Daniels si un SRV ma fac sa ma simt calm si impacat cu mine...

Acuma am ajuns sa reproduc oarecum (in felul meu) genul asta de muzica (adica partea de chitara solo)... Chestia e ca am tot incercat sa o iau pas cu pas da nu mere ... nu mere deloc, in sensu ca nu pot sa cant note. Nu pot sa reproduc nici o melodie si de altfel, pana si micile mele improvizatii suna diferit, in functie de starea mea de spirit in care ma aflu. Degeaba ma chinui cu exercitii ca tot timpu ba incurc notele, si nici dupa a 100 oara de repetat o fraza tot ma incurc in ea (ca ma gandesc si ma concentrez si zic tre sa iasa... tre sa iasa... si iese curu)... In schimb cand imi vine pofta sa fac un mic impro, imi ies niste sunete extraordinare, fara sa le gandesc (doar stramb din fata si dau din pana).... si pot sa duc treaba cap-coada fara sa am o idee despre ce si cum... pur si simplu o las sa fie. Ce-i drept, pe masura ce trece timpu, treaba merge din ce in ce mai bine dar doar in felu asta... habar nu am ce note cant da le cant. Voi ce parere aveti?

 

P.S. ... cel mai bine merge treaba dupa ce am tras nitel la masea...

  • Like 1
Link to comment
Share on other sites

MÚZICĂ, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.

Edited by minu
Link to comment
Share on other sites

lasa asta... ce inseamna viata ma intreb io...

 

eu zic ca nu ai nimerit drogu... adica daca vrei sa rupi bluesu... pai srv rupea cocaina mai intai... apoi bluesu..

 

si depinde drogu.. cu cat e mai tare cu atat canti mai bine... charlie parker rupea seringa cu heroina si rupea si bluesu si toti urmasii lui...

 

plus ca jack e cea mai proasta alegere de bautura pe care o poti face... e doar pentru mucho meni necunoscatori.

  • Like 1
Link to comment
Share on other sites

Pai e bine ca poti sa te lasi dus de val... err, de muzica. :)) Si eu am studiat note, game, acorduri, shit like that. Si nu par sa ma fi ajutat prea mult. Adica te ajuta, macar sa stii ce note sa nu atingi, sau sa stii ce nota sa dai atunci cind trebuie, plm, da' creativitatea si feelingu' nu vin chiar asa de usor.

 

Sau poti sa te faci Chirs Broderick. Sa fii super tehnic, cu 1000 de note pe secunda cintate clar, si cind trebuie sa improvizezi ceva, sa iti iasa un kakat.

Link to comment
Share on other sites

degeaba ai cunostinte tehnice daca nu ai suflet, tot fad o sa sune chitara.

deci ce faci tu este cel mai indicat, daca pe tine notele scoase de pe chitara te ating la punctul sesibil si echivaleaza cu al 9-lea cer, dai inainte. cu timpul o sa inveti si tehnica, dar parte cu feeling-ul asta nu o inveti niciodata, o ai sa nu o ai.

Link to comment
Share on other sites

ooo si mie imi era dor :D .

 

57 Pai cum vine asta? prin ce "medii" transcende arta ? "What we observe is not nature itself, but nature exposed to our method of questioning." - Werner Heisenberg . Cum stim care este intrebarea corecta?

 

"Computers are useless. They can only give you answers." - Pablo Picasso buna asta!

 

Il asteptam si pe colegul red la discutie :D

Link to comment
Share on other sites

Păi în esență e independentă de medii, are șansa de a comunica la cel mai abstract nivel, dacă e posibil așa ceva. Modul în care o formalizăm noi (e.g. în "muzică", apoi mai specific în muzică tonală, apoi muzică tonală occidentală, apoi anumite genuri ș.a.m.d.) nu are de-a face cu ontologia artei ci cu limitările și capriciile noastre efemere.

Concluzia la care tind să ajung e că odată definit, îngrădit de concepte, procesul ce-l numim "artă" încetează a mai fi artă și devine note, tehnici, urme de ulei pe pânză etc.. Arta, ca esență creativă, e tot ce nu știm, ce nu s-a făcut încă. Adicătelea nu o proprietate (sau sistem de proprietăți) a obiectelor ci granița dintre sau tranziția de la un sistem la altul. V. cazul ready-made-ului.

Nu știu dacă e neapărat practică această idee și în mod clar nu înseamnă că discuțiile despre note, tehnici și urme de ulei pe pânză devin gratuite.

Link to comment
Share on other sites

"We hear only those questions for which we are in a position to find answers." - Friedrich Nietszche

 

Desi nu am identificat citatul in repertoriul meu de panseuri Nietzsche-esti (apropo, i-au gresit numele pe site), am sa adaptez maxima la situatia de fata, indiferent de identitatea autorului: "tindem sa punem numai intrebari ale caror raspunsuri (corecte sau nu) le intuim deja". Astfel, este legitim si deloc nepoliticos sa raspundem la intrebarea "ce inseamna muzica?" cu intrebarea "pentru tine ce inseamna?"

 

Cognek, pentru tine ce inseamna muzica ?

 

Acum, cine este inclinat sa aduca in discutie transcendenta/transcenderea, ar trebui - cu conditia sa renunte la anumite notiuni puritan-kantiene - sa aiba in vedere ca totul transcende: de la arta muzelor, pana la cultura materiala, de la Coloana Infinitului, pana la un ambalaj de Twix.

Muzica - Chopin, Lady Gaga, Marius Moga - la fel ca o fotografie cu Sexy Braileanca din ziarul Cancan, este perceputa senzorial; prima e receptata auditiv, a doua, vizual (i.e. a simti muzica, a simti fotografia). Mai departe, ambele transcend la nivel conceptual, in imagini sintetice, analizate si sortate in categorii ideatice. In ce fel ? Asta ne poate spune numai fiecare in parte, niciunul in numele tuturor.

 

Citeam mai sus despre notiunea de arta ca potentialitate. Asta e, intr-adevar, un teren fertil, cultivat de numai cateva decenii.

  • Like 3
Link to comment
Share on other sites

Cognek, la fel patesc si eu.

Probabil ca suntem ca niste copii mici care abia invata sa vorbeasca si carora le este mult mai usor "sa zica" propriile compozitii decat sa repete cuvintele auzite in jurul lor. Si, de multe ori, este mult mai placut sa asculti un copil care vorbeste in legea lui decat pe cineva care stie sa vorbeasca dar nu spune nimic. Problemele apar atunci cand cei din jur incearca sa inteleaga ce vrea sa spuna cel mic...

Link to comment
Share on other sites

Păi în esență e independentă de medii, are șansa de a comunica la cel mai abstract nivel, dacă e posibil așa ceva. Modul în care o formalizăm noi (e.g. în "muzică", apoi mai specific în muzică tonală, apoi muzică tonală occidentală, apoi anumite genuri ș.a.m.d.) nu are de-a face cu ontologia artei ci cu limitările și capriciile noastre efemere.

Concluzia la care tind să ajung e că odată definit, îngrădit de concepte, procesul ce-l numim "artă" încetează a mai fi artă și devine note, tehnici, urme de ulei pe pânză etc.. Arta, ca esență creativă, e tot ce nu știm, ce nu s-a făcut încă. Adicătelea nu o proprietate (sau sistem de proprietăți) a obiectelor ci granița dintre sau tranziția de la un sistem la altul. V. cazul ready-made-ului.

Nu știu dacă e neapărat practică această idee și în mod clar nu înseamnă că discuțiile despre note, tehnici și urme de ulei pe pânză devin gratuite.

 

As zice ca uleiul, pinza, tehnica si notele sint mijloace prin care te poti "exprima", cu care creezi ceea ce numim noi "arta". Deci arta nu are cum sa devina note sau ulei.

Pentru artist, adica ala de face arta, arta e o forma de a-si exprima gindurile (fie ca folosesti ulei, note, cuvinte sau dalta), iar pentru ceilalti, gindurile aluia exprimate prin dalta (sau orice altceva) devin "arta".

Link to comment
Share on other sites

That's a given, adică evident că e o metodă de exprimare*. Or mai fi unii care susțin că-i expresia unei inspirații divine dar e mai sănătos să nu-i iei în serios. De fapt și acel model poate fi privit ca o formă de comunicare, între divinitate și oameni.

 

 

Tu vrei să spui că proprietatea de a fi "artistic" e deținută de expresia produsului (suma de note, versuri, pixeli, mișcări etc.) sau de obiectul ideal ("gândurile ăluia", ce ar putea eventual fi exprimate în mai multe medii/moduri) sau de coincidența sau altă relație a celor două? Sau e deținută de fapt de imaginea produsului din mintea receptorului? Cu alte cuvinte (deși puțin tras de păr), e obiectivă sau subiectivă (în sensul epistemologic)?

_______________________

*: Totuși am putea identifica produse estetice care au doar funcție decorativă, nu și "narativă". Se poate vorbi despre o intenție de comunicare în activitatea decorativă naivă? Presupun că ar putea fi de genul "Mie îmi place asta".

Link to comment
Share on other sites

Eu am pus o întrebare, încercând să înțeleg mai bine poziția lui Ironside. Și am oferit acele exemple ca un mic rezumat al istoriei teoriei estetice dar nu am pretins c-ar fi și exhaustiv.

 

Afirmații pe această temă am făcut cu altă ocazie, într-o scurtă analiză de acum doi ani (cred că am mai menționat-o). Nu-i foarte rafinată dar dacă țineți să discutăm despre poziția mea, e un punct de plecare.

 

"unde sta proprietatea 'a fi scaun'? in intentia tamplarului care l-a construit? in scaun? sau in cel care se aseaza pe el?"

Exact, asta-i întrebarea de bază.

Link to comment
Share on other sites

Dacă mergi suficient de departe orice problemă se reduce la trilema lui Munchhausen, tocmai de asta sunt adeptul scepticismului și nu realismului. Înseamnă asta că orice cercetare e inutilă? Cred că nu, altfel ne-ar paraliza intelectual.

Deci, presupunând că am căzut de acord să pornim de la numite "adevăruri", volatile cum or fi, care ar fi metodologia prin care putem spera să extragem informații utile despre proprietățile estetice (și eventual natura artei)? N-am cerut o unealtă reală/obiectivă (cum ai ajuns la impresia asta?), doar una utilă.

Link to comment
Share on other sites

Ideal pentru cineva cu inclinatii realiste e ca unealta descriptiva sa fie stabilita intrinsec si infailibil,

Inseamna ca in acest caz, filozofia ar trebuie sa fie de o logica matematica si nu sunt foarte sigur ca ar mai putea reflecta , idealismul actului creativ, ...artistic .

 

Intrebarea despre tamplar , este deosebit de sugestiva. Dar ca orice creator pamantean si tamplarul poate fi egoist. Egoismul nu-l invoc intamplator.Dar daca aceasta atitudine se transmite emotional prin scaunul construit de el, atunci exista si raspuns la intrebare.

My 0.02 USD :D

Edited by ggg
  • Like 1
Link to comment
Share on other sites

Pt 57 special

 

3474849_700b.jpg

 

Si comments:

 

 

Chris Corrado · Cal U

 

Whoever made this post is a fucking moron. These pieces have such different purposes they should not be compared. The second one has emphasis on colour and line, while the first one has emphasis on form and space. Learn the basics of design before thinking you can be a critic of design.

 

Reply · 582 · Like · Follow Post · Yesterday at 3:12am

Edited by Razvan S.
Link to comment
Share on other sites

Impresia asta e influenta altui thread

 

E de înțeles, și am cerut ce mi s-a părut necesar contextului.

 

Dar ca orice creator pamantean si tamplarul poate fi egoist. Egoismul nu-l invoc intamplator.Dar daca aceasta atitudine se transmite emotional prin scaunul construit de el, atunci exista si raspuns la intrebare.

Nu știu dacă m-am prins dar mi se pare că invoci al doilea model ce l-am amintit mai devreme. Uite, Danto, că tot am ajuns la el, susține că intenția ("atitudinea") e necesară dar nu suficientă. Ăsta ar putea fi un prim mod de a distinge un produs estetic (artistic) de alte obiecte ce invocă plăcere, e.g. diferența dintre un apus și fotografia unui apus. Dar parcă că se complică condiția intenției în cazul automatismelor sau genurilor în care haosul are un rol chiar mai clar: diverse exemple de artă procedurală și interactivă. Presupun că am putea spune că intenția e însăși alegerea de a lăsa evoluția produsului în voia șansei.

 

Amintesc astfel de exemple pentru a sublinia faptul că muzica înseamnă mai mult decât rock, blues, genuri, armonii, note, ritm etc. pentru cei ce-au pierdu firul discuției :)

 

PS: Ce coincidență, uitându-mă pe Brand New am dat peste acest clip de promovare care atinge și tema noastră:

Edited by FiveseveN
Link to comment
Share on other sites

ironside nu te contrazice cu 57 ca a facut liceul de arta! :nay:

 

Ti se pare tie ca l-am contrazis cu ceva?

 

That's a given, adică evident că e o metodă de exprimare*. Or mai fi unii care susțin că-i expresia unei inspirații divine dar e mai sănătos să nu-i iei în serios. De fapt și acel model poate fi privit ca o formă de comunicare, între divinitate și oameni.

 

 

Tu vrei să spui că proprietatea de a fi "artistic" e deținută de expresia produsului (suma de note, versuri, pixeli, mișcări etc.) sau de obiectul ideal ("gândurile ăluia", ce ar putea eventual fi exprimate în mai multe medii/moduri) sau de coincidența sau altă relație a celor două? Sau e deținută de fapt de imaginea produsului din mintea receptorului? Cu alte cuvinte (deși puțin tras de păr), e obiectivă sau subiectivă (în sensul epistemologic)?

_______________________

*: Totuși am putea identifica produse estetice care au doar funcție decorativă, nu și "narativă". Se poate vorbi despre o intenție de comunicare în activitatea decorativă naivă? Presupun că ar putea fi de genul "Mie îmi place asta".

 

Inspiratia divina o ai atunci cind simti nevoia sa te duci intr-o biserica ciudata si sa vorbesti intr-o limba si mai ciudata. :lol:

 

Eu cred ca a fi artistic implica si una, si alta. Gindurile tale exprimate prin note, miscari sau ce ai zis tu si imaginea produsului din mintea receptorului. Adica arta e oarecum subiectiva, unii o inteleg si o considera arta, altii nu o inteleg, deci pentru ei nu inseamna nimic.

 

Dac-am spune ca arta e obiectiva ar fi putin deplasat, deoarece mi se pare ca tre' sa fii putin prost sa te uiti la o chestie (sa zicem o sculptura), sa nu intelegi ce-i aia dar sa zici "ba, ce opera de arta avem aici!". E ca si cum ai asculta o melodie care nu-ti place si ai zice ca ala e mare cintaret doar ca asa-l considera ceilalti. Practic ai prelua o idee fara a o trece prin propriul filtru.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.