karpi

Gibson Bankruptcy

Recommended Posts

Posted (edited)

Well e deja vechiuță știrea, dar uite o discuție care spune destul de multe despre situație din perspectiva clientelei actuale și potențiale::

https://www.reddit.com/r/Guitar/comments/7yi7zk/gibson_guitar_faces_imminent_bankruptcy_after_116/?st=jekktc7f&sh=ef53e40a

Mie SG-urile îmi plac până la lacrimi, dar mai mult de un Special nu aș visa vreodată. De Explorer nici nu mai zic.

 

Edited by apocapsile

Share this post


Link to post
Share on other sites

ce sa se intimple..cind compania e condusa de un dobitoc..aka henry juskiewicz..care an de an nu a facut decit sa creasca preturile iar cu calitatea sa mearga in jos...asta linga o droaie de decizii stupide manageriale..la un moment dat era inevitabil sa se ajunga aici

Share this post


Link to post
Share on other sites

Gibson nu mai face chitare de cel puțin 30 de ani. Vinde nostalgie. 90% din clientela Gibson e formată din tipi de 40-60 de ani, care când aveau 15 ani visau la un Les Paul sau Flying V, n-au făcut muzică, iar când au făcut bani şi-au luat chitara la care visau în tinerețe.

Nu poți rezista pe piață la nesfârşit cu design din 1952, 1958 şi 1961.

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, FilakFarber said:

nu e vorba de design..iubitorii de LP isi doresc clasicul...problema e la calitate..e o bataie de joc ce se face acuma...

Iubitorii de LP nu mai sunt atât de mulți încât să asigure rentabilitatea companiei. Şi dacă ar fi lucrat mai bine, LP ar rămâne o chitară primitivă, cu probleme structurale irezolvabile şi, câteodată, nefolosibilă în anumite contexte muzicale recente.

  • Like 1
  • Thanks 1
  • Confused 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
51 minutes ago, Mr Vintage said:

Iubitorii de LP nu mai sunt atât de mulți încât să asigure rentabilitatea companiei. Şi dacă ar fi lucrat mai bine, LP ar rămâne o chitară primitivă, cu probleme structurale irezolvabile şi, câteodată, nefolosibilă în anumite contexte muzicale recente.

Care sunt alea "irezolvabile"?

  • Like 1
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Unghiul greşit al headstock-ului, care face ca gâtul de Gibson să se rupă mult mai des decât cel de Fender sau Ibanez, şi care face ca sol-ul să se dezacordeze frecvent (asta se rezolvă cu locking tuners, e drept), joint-ul absolut de porc, muchia superioară a corpului, care îți face dungă pe antebraț, şi răspunsul "leneş" al dozelor, din cauza construcției "cu capac" de arțar a corpului de mahon.

Nota bene: n-am spus nici o secundă că ar fi o chitară proastă, lipsită de fani sau pe care nu ar cânta mari chitarişti.

Am spus doar că, din punct de vedere constructiv, e la fel de actuală ca un Porsche 356.

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)

SG nu are din astea decât headstock issues și gâtul mai specific, altfel numai avantaje și mai bine vândut decât lp. e viabil pentru orice cu mici ajustări și poate suna super fat dacă ai doze potrivite sau sticlos sau oricum. poate un neckthrough / stringthrough, dunno.

Eu unul rezonez cu SG, are ceva atemporal și nu mă refer la coarne :-)

Explorer iar e interesant.

Edited by apocapsile

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dar nu sunt "irezolvabile". Nimeni nu a impiedicat Gibson sa schimbe unghiul headstock-ului, sau sa il faca dintr-o bucata diferita din lemn taiat altfel (lipita de corp), etc.

Cu alte cuvinte, altii precum Collings, Nik Huber, etc. exista pe piata de "Les Paul" in parte pentru ca Gibson au luat ochii de pe minge.

In opinia mea umila, cu toate lucrurile astea schimbate, un Les Paul ramane un Les Paul:

http://www.collingsguitars.com/electric-guitars/cl/

http://nikhuber-guitars.com/orca_59.html

Aia cu muchia superioara care iti lasa dunga pe antebrat e valabila si pentru Telecaster, totusi Fender nu e in faliment, si exista si modele moderne de Telecaster, deci zic eu ca n-ar fi chiar asa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@godless666 Corect ce zic ăia, pe lângă aspectul economic punctează la final și faptul că în anii '50 nu exista 'cult' sau 'nostalgie' în privința electricelor, doar 'entuziasm/scepticism'. Mi-a plăcut asta:

It’s unclear who the torchbearers of guitar-centric platinum records are, and the candidates for that title play models made by companies that don’t exist anymore (here’s looking at you, Jack White and Dan Auerbach).

Și mie-mi pare că sunt popularizate vizual tot felul de micro-companii defuncte sau modele japoneze apărutde sub diverse nume, mult mai mult decât orice brand 'supraviețuitor'. Evident nu devin populare neapărat pentru calitățile lor, ci prin asocierea cu artistul/cântecul/mojo-ul ăla.

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, godless666 said:

Sunt o grămadă de alte companii ce fac LP-uri super mișto. ESP LTD de exemplu... Oricând mi-al lua un EC-1000 peste un LP standard :) Și nu sunt singurul, deci problema nu e, categoric, forma... Nici măcar problemele astea „irezolvabile” sau nu. În ochii mei, asta e cea mai mare problemă:

les-paul-price_drc0ye

strat-price_ep555x

https://reverb.com/news/guitaronomics-have-guitars-become-more-expensive-over-time

O mare parte din companiile care fac modele de tip LP au rezolvat unele dintre problemele enunțate, de la unghiul headstock-ului la dunga superioară şi de la joint la electronica fistichie.

Deci de model şi de design e vorba, nu de brand. ESP-urile (cele adevărate) sunt la fel de scumpe ca un Gibson Custom Shop, iar LTD-urile mai pricopsite costă cât un Gibson obişnuit.

Stratocaster-ul e o chitară mult mai deştept concepută, de-aia instrumentele actuale sunt, într-un fel sau altul, Superstrat-uri, nu SuperLP-uri.

Repet, asta nu are de-a face cu faptul că Gibson are mulți fani şi mulți mari chitarişti cântă pe LP.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)
2 hours ago, lefmir said:

Poate angajatii Gibson sunt platiti in kg de aur/ luna. Pentru ca, nu-i asa: "Only a Gibson is good enough."

Angajatii Gibson sunt la fel de frustrati ca clientii Gibson. E usor de vazut pe Glassdoor.com si pe forumuri ca MyLesPaul, unde scriu si angajati Gibson. Angajatii reprezinta costuri, cu cat sunt mai mari costurile cu atat e mai mic profitul din incasari. N-am nici o indoiala ca o companie cu mentalitatea Gibson face tot posibilul sa-si plateasca angajatii cat mai putin posibil.

Problema e, pur si simplu, lacomia. Preturi mari, calitate din ce in ce mai joasa, si incercari cretine de a ignora problemele astea simple si a le "rezolva" cu tot felul de "inovatii" tampite de care nu are nevoie nimeni (robot tuners, pragusul ala metalic ajustabil, etc.).

Calatorie sprancenata Gibson.

Edited by red
  • Like 3
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dacă ar fi mers ei pe profit mic preferând să acorde condiții bune angajaților și să permită reinventarea, ar fi stat foarte bine acum și foarte mulți posesori de Gibson ar fi fost oameni cu mult mai fericiți. Ugh :-)

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lăsând la o parte problemele cu angajații și sincopele în calitate ( destul de exagerate, exagerări proporționale cu renumele brandului, părerea mea ), eu zic că Gibsonul e un brand care va cădea în picioare tot timpul ( idem Fender ), așa că nu-i plângeți de milă, va fi ok, și azi și peste 100 de ani, sau cât va mai fi cerere de chitare pe planeta asta.

Părerea mea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ai perfectă dreptate, cu mai mult timp în urmă am spus acelaşi lucru: brandul nu va da faliment, se va vinde şi va continua. Fără legătură cu vechiul Gibson. Ca şi Fender, de altfel.

Din  păcate, chitare nu mai fac de mult. Nostalgie, cât cuprinde.

Hai să nu mai vorbim de costuri şi salarii. Ce, am uitat că Gibson are un brand ieftin, lucrat în Extremul Orient, care vinde destul de mult şi compensează cheltuielile salariale mari din SUA? Epiphone nu e tot Gibson?

Problema e strategia mărcii, care din 1952 încoace a investit zero cenți în inovație, ba chiar a ucis inovația, când a avut-o în mâini. Să nu uităm că Gibson a cumpărat Kramer, cea mai inovativă marcă la începutul anilor '80: a cumpărat-o şi a omorât-o. Apoi a cumpărat Valley Arts, una dintre cele mai respectate firme boutique: a cumpărat-o şi a omorât-o. Steinberger de-abia a scăpat de parteneriatul cu Gibson, altfel dispărea şi el de pe piață.

Oamenii vor să vândă în 2018 tot Chevrolet Bel Air din 1956. Nu pot fi împiedicați. Până acum le-a mers.

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 hour ago, ramurel said:

sincopele în calitate ( destul de exagerate, exagerări proporționale cu renumele brandului, părerea mea )

Sincopele in calitate le-am trait pe banii, timpul si nervii mei. E o poveste lunga care nu-si are rostul aici, dar cel putin in ce ma priveste nu vorbesc "de la televizor".

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)
2 hours ago, Mr Vintage said:

Hai să nu mai vorbim de costuri şi salarii. Ce, am uitat că Gibson are un brand ieftin, lucrat în Extremul Orient, care vinde destul de mult şi compensează cheltuielile salariale mari din SUA? Epiphone nu e tot Gibson?

Ce spui tu e ca Gibson, poate, si-ar fi permis sa plateasca bine angajatii din America. Ceea ce nu stim, pentru ca n-am vazut registrele contabile. Dar fie si asa, asta nu inseamna ca Gibson si vrea sa faca asta. Copy / paste de pe Glassdoor:

'"Sinking Ship-You don't want to be there when they go bankrupt"

Former Employee - Anonymous Employee in Bozeman, MT
 
Doesn't Recommend
Neutral Outlook
Disapproves of CEO

I worked at Gibson Brands full-time (More than 5 years)

Pros

It has the potential to be a great company if they focused on guitars again and replaced the CEO, got out of debt, and started treating workers like an asset and not a burden.

Cons

Read the news. It's going under. The CEO is running out of options fast, and they are cutting costs and treating workers horribly. You can't live on the pay, especially in Bozeman, Montana. There are better, well run, professional places to work and grow. This place is not worth your time. Maybe give it a try after the CEO is long gone and some local managers are replaced.

Advice to Management

The best advice to Henry is cut and run. You did your job and brought the brand back. It's time to go and let someone else bring the company into the future.'

2 hours ago, Mr Vintage said:

Problema e strategia mărcii, care din 1952 încoace a investit zero cenți în inovație, ba chiar a ucis inovația, când a avut-o în mâini.

Pe mine, cel putin, ma doare undeva de inovatia Gibson. As fi tinut cu ei daca faceau instrumentele alea ca pe vremea lui Page, dar bine, si la un pret rezonabil. In schimb, ce-i sub Custom Shop e problematic intr-un procent imposibil de scuzat, si totul costa nesimtit de mult pentru ce este.

EDIT: Tocmai mi-am amintit de "Bumblebee caps"...

Edited by red
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu vorbeam de salarii şi de politicile lor în raport cu angajații. Spuneam doar că, într-o logică economică oarecare, nu asta a provocat falimentul. Ci produsele îmbătrânite, care nu se adresează nici marii mase de instrumentişti (în special amatori), nici virtuozilor.

Dintre amatori, sunt unii care ar cumpăra, în amintirea lui Page, pe care-l ascultau în tinerețe, un  LP de 1500 de euro. Dar atât. Câți amatori îşi cumpără 5 Gibsonuri?

Nici pe mine nu mă tulbură problemele cu inovația ale lui Gibson, o marcă şi nişte chitare care (exceptând SG) nu mi-au plăcut nici când credeam că tot ce zboară se mănâncă.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)

Iar eu, cu tot respectul, nu sunt de acord cu concluzia asta. Cred ca "lipsa de inovatie" Gibson e poate singura decizie buna pe care au luat-o, unele lucruri trebuie lasate in pace (Coca-Cola e un exemplu). Ca nu ti-au placut tie nu e o problema - cei care cumparau Gibson o faceau exact pentru ca vroiau "aia (TM)", altfel alternative au existat mereu. Ce le face probleme acum e aroganta (care le-a stricat relatia cu dealerii), lacomia (care a creat un mediu toxic pentru angajati, si a dus la bataie de joc fata de cumparatori) si lipsa de viziune (care a dus la "crestere" nejustificata, diluarea brandului, intrarea pe piete pe care nu le intelegeau) a conducatorilor companiei.

Probabil brand-ul va continua, intr-adevar, intr-o forma sau alta.

EDIT: Mai mult, "lipsa de inovatie" e o sintagma care nu se potriveste foarte fericit cu situatia: au inovat, doar ca spectaculos de confuz:

http://www.gibson.com/Products/min-etune.aspx

http://www.gibson.com/News-Lifestyle/Gear-Tech/en-us/Zero-Fret-Adjustable-Nut.aspx

Edited by red
  • Thanks 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)

Umm, "inovația aia" electronică în loc să schimbi unghiul headstock-ului, să pui tunere blocabile și să te asiguri că prăgușul e perfect pe fiecare exemplar? E ca și când ai lua o mașină cu sistem de aspirat uleiul care scapă prin design, sorry to say. E de calibrul ciudățeniilor Nintendo. Și după zeci de ani scot și ei 'zero fret adjustable nut'. Pe bune, n-am nimic cu ei și cu LP-urile, dar e penibil să vezi asemenea tentative.

Puteau pune tunere staggered blocabile și prăgușuri tăiate mai atent, cel puțin. Nu costa atât (de fapt mai nimic la cât costă oricum) și era ceva deloc instruziv și practic. Sorry, dacă dau 1.500-2.000 de coco cel puțin, mă aștept că bușteanul ăla a trecut pe la vreun tehnician oke înainte s-o vâre-n cutie. Dacă nici un setup amărât nu pot include în preț, apăi eu de unde știu că nu și-au bătut joc în toate fazele de construcție?

E lăcomie mare. Toți vor să vândă cu mult mai mult decât e nevoie. Să fie mari, tot mai mari. Normal că bubuie balonul până la urmă.

Da' chestia cu păstrat tradiția, sorry, e bull shit. Pui robotunere standard pe modele aniversare și asta înseamnă păstrat tradiția? C'mon. E ca și când te-ai duce la super bărbier și te-ar rade pe uscat și ți-ar trânti untură de pește ca after shave, bonus, selfie. Că așa e tradițional.

Poate că de dragul formei ar mai cumpăra omu' un special ceva, dar să fie și funcționalitatea oke, că în vitrină arată foarte bine și Harley Benton. Păi arată SC Custom Lemon Flame-ul ăla de plângi și mai are și mici înlesniri de la ESP LTD în contur, unghiuri, electronică de stă comod în brațe. Se vinde în draci. E 200 de euro. Pentru nostalgii și nevoi de formă nici nu-ți trebuie mai mult. Plus că poate o și faci perfect cântabilă pe bani destul de mici.

Să mai zic că SC 500 pe care l-am luat unui prieten are lățime de 43mm la prăguș și era tastiera lucrată mișto fretwork super oke, intonată corect? Stătea acordată, da electronica și doze mai meh, hardware la fel, dar, la naiba, e 600 de lei și se poate cânta la ea oke. Cu încă vreo 6-700 în upgrade-uri ai direct rachetă pentru banii ăia.

Cumva dau senzația că tot ce e între Custom Shop și Special e pentru cine nu cântă, ședințe foto de nuntă tematice și alte din astea :D That being said, un SG Special, any time. Faded, lemnos, foarte mișto.

Edited by apocapsile

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca Gibson este exagerat de scump asa ca oamenii cumpara "clone"  care incep chiar si de la de la 50$ .

Cativa profesionisti au dejja LP si SG sau V    chiar au cate o colectie intreaga acestia de ce sa mai tot cumpere eventual doar colectionarii inraiti .

O clona la 100$ nu este de 25 de ori mai slaba calitativ decat  un original la 2500$

Un amator poate nici nu observa diferenta calitatii intre clone si original mai toti  " cauta tonul :" chiar si intre profesionisti ..

Dar cred ca nu aceste sunt doar motivele ci probabil  o  problema  cu investirea/reinvestirea banilor cine stie in ce au investit /cheltuit ce nu merge  .

Nu cred ca dispare "brand"-ul ca si la Fender se va gasi cineva sa  exploateze  "numele "  cu calitate mai scazuta apoi cand iarasi intra in moda    cu un chitarist minune sau un gen muzical iarasi va avea cumparatori si probabil vor  cauta sa produca calitatea asteptata ...

Cati mai canta in zilele noastre blues si bluesrock ? unde ar suna un LP sau jazz sunt tot mai putini ..

Cumva o sa  fie  caci niciodata nu a fost sa nu fie cumva ...

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
Posted (edited)

@karpi Asta e chestia, că și cine o mai arde 'indie' cu blues/bluesrock și derivate pare să prefere modele 'exotice', nu neapărat capodopere ale funcționalității sau embleme, ci 'B-Guitars', 'underdogs', chestii ciudate și cu amprente aparte. Cred că pe undeva e și un soi de criză, nu mai e lumea 'inspirată' de vechile simboluri. Recuzita blues-rock-ului se duce spre underground-ul chitarelor în timp ce coboară într-un con de umbră al muzicii în general.

Edited by apocapsile

Share this post


Link to post
Share on other sites
On 3/11/2018 at 19:03, red said:

Pe mine, cel putin, ma doare undeva de inovatia Gibson. As fi tinut cu ei daca faceau instrumentele alea ca pe vremea lui Page, dar bine, si la un pret rezonabil.

Culmea este ca pe vremea aceea le faceau cam la ghici chiar daca erau finisate foarte bine. Pana la epoca lui Tim Shaw , cel putin dozele , erau facute la "ochi" . Bobinau la spire pana nu mai intra in carcasa .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.