FiveseveN

Dacã electroacustica are preamplificator încorporat și/sau dozã magneticã poți folosi efecte destinate chitarei electrice (sau cel puțin majoritatea, în parametri normali). Cu procesoare n-ar trebui sã fie o problemã. Doar dacã ai dozã piezo îți trebuie preamplificator cu impedanțã mai mare separat (din nou, dacã nu e deja încorporat—și majoritatea sunt). Mai poți adãuga unele efecte și software, în timp real sau dupã ce ai înregistrat.

Aerul închis din incintã funcționeazã ca un arc ce atenueazã mișcarea difuzorului la frecvențe joase. Dacã înlãturi aceastã sarcinã difuzorul poate fi antrenat excesiv (peste limitele normale) și se poate descentra, zgâria sau deforma bobina etc. Dupã cum am spus, crește riscul de a distorsiona. Într-o incintã open-back difuzorul încã vibreazã la frecvențe joase dar nu le auzim pentru cã se anuleazã cu undele în antifazã radiate din spatele incintei. Deci din perspectiva difuzorului nu îi ușurezi munca, mai rãu faci. Lipește-l cu Prenadez dar ai grijã sã nu sigilezi chiar complet incinta: trebuie sã existe o gaurã micã (e.g. ⌀1mm) pentru a egaliza presiunea internã cu cea atmosfericã. PS: eventual întãrește capacul dacã e subțire și vibreazã. Cautã "baffle bracing". Exemplu.

Viitorul my ass, asta e realitatea de ceva timp, doar cã noi și alte țãri din Africa suntem mai înapoiați. Bãncile între ele cum crezi cã comunicã, prin telegraf? Serviciile de Internet Banking, plãți online și alte asemenea sunt securizate. Când se furã date sensibile de obicei e de vinã ignoranța utilizatorului: pun botul la phishing, pãstreazã datele și parolele într-un fișier plain text numit "Please steal this data" sau scrise pe un post-it lângã monitor ș.a.m.d. Deci singura soluție e sã educi utilizatorul în privința pericolelor și metodelor de atac, lucru ce nu poate începe cu "OMG THE INTERNETZ IZ EVIL!!!1!1!!!!11oneleven".

Bâzâie pentru cã e fizic imposibil sã scoatã frecvențele pe care vrea sã le scoatã prin acel difuzor minuscul. Pe scurt, distorsioneazã difuzorul. Dacã-i înlãturi capacul faci și mai rãu. Cumpãrã un amplificator serios sau apeleazã la o alternativã: http://forums.rgc.ro/index.php?/topic/53623-amplificatoare-pentru-incepatori/

Evident nu erau tocmai ãstea dar într-adevãr ideea de efecte care se atașeazã direct chitarei nu e nouã: în anii '70 Dan Armstrong a produs o serie de efecte (oo serie "coloratã"): Green Ringer, Purple Peaker, Blue Clipper etc. Ideea de ampsim+cabsim (analogic sau digital) și eventual amp de cãști într-o singurã unitate e ceva mai nouã. Din câte știu singurele astfel de unitãți dinaintea erei procesoarelor mici au fost cele Rockman și Sansamp.

There, I fixed it. Oarecum, cã întreaga descriere e prost scrisã, dar n-am timp s-o rescriu acum.

Și tot canalul WorldMusicSupply.

Treaba-i bună dar mai durează. Un rack se face din (cel puțin) două șine perforate și se instalează de obicei într-o cutie, pentru protecție și mobilitate. Dacă folosești mai multe efecte de rack (și poweramp-uri, mixere și alte utilități) probabil vei vrea să le pui într-un rack. Dacă nu, nu. Există nenumărate tipuri de unități în format pentru rack de 19'', la fel cum sunt nenumărate tipuri de echipament care nu-s. Mulți chitariști folosesc și efecte tip pedală într-o tăviță (sertar) de rack, împreună cu un looper ce poate fi comandat de la distanță pentru a le activa/dezactiva. "Pedalele" încorporează și circuitul de control (i.e. sunt făcute să stea lângă utilizator), pe când efectele de rack de obicei oferă control via MIDI (astfel permit control de la distanță și automatizare/sincronizare). Cu MIDI ai evident mult mai multă flexibilitate decât cu un comutator on/bypass.

Ce e atât de evident?! Se poate face un "cablu" cu izolator ceramic: dpdv. electric ar fi bun, dar total impractic, pentru cã n-ar fi flexibil. O proprietate nu are legãturã cu cealaltã. Din pricina ideii "e scump, deci tre' sã fie și bun" ajung sã vã stoarcã de bani unii producãtori. Nu toți dezvoltã produsele ca sã "merite banii" din perspectiva utilizatorului, ci din perspectiva lor. Orice DAW îți oferã aceste facilitãți, și unele programe standalone (e.g. Guitar Rig, încã de la prima versiune). Existã și soluții gratuite sau open source. Pentru a folosi o interfațã "obișnuitã" în acest scop e nevoie doar de un adaptor de impedanțã (buffer/preamp) și ASIO4ALL.

Ia-ți* un tehnician. A bad workman blames his tools. * : exemplu de folosire corectã a pronumelui -ți.

Te-ai întrebat vreodatã de ce profesorii predau mai multor elevi odatã și nu fiecãruia individual? De ce se mai stocheazã thread-urile pe server dacã nu le citește nimeni!?

Îmi place cã îți faci griji în privința cablului dar vrei sã-ți iei un amplificator minuscul. Chiar de curând s-a discutat atât despre cabluri cât și despre combo-uri mici. Erai în vacanțã?

N-ai cãutat unde trebuie Edy n-a spus cã Paul Ciuci ar folosi cabsim-ul împreunã cu un cab de chitarã. Oricum, când am avut concert cu el a cântat cu cab-ul sãu Marshall preluat, nu direct din POD cu cabsim. Presupun cã depinde de situație. Un exemplu de trupã mai cunoscutã care folosește cabsim (ãsta de la Behringer, culmea) e Volbeat. Mulți alții folosesc cabsim sau iso box pentru semnalul de pe fațã și un halfstack sau fullstack pe scenã doar pentru monitorizare. Sper sã fi rãmas Remi cu o idee utilã din povestea asta .

Trebuie sã înțelegi un lucru: rãspunsul în frecvențã al unui difuzor nu are extreme abrupte, ca o prãpastie, ci se diminueazã treptat, cu 12 dB pe octavã. Deci orice difuzor poate reproduce orice frecvențã, problema e cât de eficient o face. Eficiența cu care redã frecvențe joase e proporționalã cu pãtratul suprafeței membranei și cu excursia (Xmax). De asta avem subwoofere cu diametrul mic: au excursia mare. Astfel de difuzoare nu sunt bune pentru chitarã pentru cã nu sunt eficiente în medii (și cu atât mai puțin în înalte), unde ne intereseazã. O incintã bass reflex sau folded horn ar fi bunã pentru chitarã dar... dacã chitariștii nu cer, producãtorii nu fac. Basiștii aparent sunt nițel mai isteți. Sunt multe aspecte care doar crezi cã le-ai înțeles.

Vrei sã repet întrebarea? Îți merge ASIO4ALL? Ce latențã ai?

Placa ta integratã ce are?

Și cum e, sunã ca o cutiuțã de plastic sau nu? N-ai încercat sã-l legi la cab-ul mare?

Dragii mei, V-am scris articol, v-am fãcut thread despre alternative, v-am explicat (și nu doar eu, desigur) în nenumãrate rânduri de ce nu-s bune, mai ales pentru sound-uri gen Metallica. De ce discutați încã despre mini- și micro-combo-uri?!

Sunt doar exemple. Poți pune orice fel de echipament care are nevoie de +48 V (sau +12 V, selectabil). Doar nu erau sã dea ca exemplu un microfon sau mixer de la altã firmã. Bine, dar exact la ce? Ești sigur cã ai nevoie de el?

Dacã nu e alimentat nu iese nimic din microfon. Unele microfoane condenser sau electret au baterie integratã, pentru a scãpa de nevoia phantom power-ului. Mixerul pentru ce îl folosești? Dacã-l ții doar ca preamp îl poți vinde și cumpãra Neo Icon-ul, care are și intrãri Hi-Z (pt. instrument). Dacã chiar ai nevoie de un mixer probabil ar fi o idee bunã sã investești în unul cu mai multe opțiuni (inclusiv +48V). În rest totul este explicat în manualele unitãților respective: http://www.behringer.com/EN/downloads/pdf/PS400_P0489_M_EN.pdf http://en.wikipedia.org/wiki/Phantom_power

Aberezi, ca de obicei. Avem pe-aici o vorbã: chierisî nicãutatî: http://www.bcrich.com/warlock_web.html

Conteazã cum sunã? Important e cã are pânzã de pãianjen pe ea.

Da, huo tehnolojie! Mama lor de intelectuali!

Nu neapărat "corectă" dar oferă anumite avantaje; nu degeaba e atât de des aplicată. Sunetul captat îl poți trimite spre monitoare, dacă volumul amplificatorului în sine nu e suficient. Sau îl trimiți spre "față", să-l poată auzi publicul. Sau îl înregistrezi. Sau toate trei ori o combinație. Mereu depinde de aplicație: în aceeași sală (cca. 150 pers.) pentru un blues în duet (chitarist + vocalistă) a fost suficient un combo de 30—50W neamplificat și aproximativ clean. Când sunt concerte de metal mereu trebuie să captăm amplificatoarele, și de obicei sunt două halfstack-uri de 100W. Nu neapărat pentru că n-ar fi suficient de gălăgioase, dar chitaristul din stânga n-ar auzi ce face cel din dreapta, iar primul rând de spectatori ar absorbi toate înaltele de la chitară, nu s-ar putea menține o calitate uniformă a sunetului, pentru că nu pentru asta-s făcute boxele de chitară.

Păi vezi, vorbim despre două tehnici diferite La 2 m nu mai putem vorbi despre close miking. Deci influența zgomotului e mult mai importantă (și o cameră obișnuită urbană e incomparabil mai zgomotoasă decât o cameră de izolare de studio). Ideea close miking-ului e să înregistrezi sursa (amplificatorul, sau mai precis difuzorul) cât mai izolat și cât mai "dry". Poți adăuga ulterior reverb și poți poziționa cu precizie diferitele surse în câmpul stereo. Astfel ai mai mult control. Și poți folosi simultan câte microfoane vrei pentru o sursă, depinde ce vrei să obții. Când e un singur chitarist cam trebuie musai să tragi stereo (cu 2 microfoane diferite) sau să faci double tracking nowadays.