FiveseveN

E lemn. Lemnul se lipește cu Aracet, indiferent că e coadă de topor sau chitară sau dildăul Reginei Maria. La instrumente se mai folosește clei de oase pentru că pemite desprinderea și relipirea ulterioară, dar are o serie de dezavantaje.

Dacă e pe Collective Evolution e practic garantat bullshit.

În poză e un fir verde care iese din cablul de alimentare și e legat la șasiu (printr-un șurub de la trafo). 2 secunde cu un multimetru te poate lămuri exact.

"Neapărat necesare" nu. Depinde cât de puternice sunt (la joase), ce fel de picioare au și pe ce le pui. Faptul că le pui într-o cavitate rezonantă (ca mobilierul de mai sus) e mult mai important decât dacă se mișcă un sfert de zecime de mm din cauza basului.

1. Nope. Utilitatea electroacusticii e să simplifice captarea în momentul în care trebuie s-o amplifici, e.g. pe scenă. Și dacă vrei să-i adaugi efecte. Pentru repetat acasă singur se aude suficient de tare și fără amp. 2. îți

Poți face bass traps mobile, panouri absorbante agățate în cui, sau sprijinite pe podea... sau poți folosi căști și devine irelevant aspectul ăsta. Soluții sunt, depinde ce pretenții ai.

57 vede tot, inclusiv "tonul mai curat" de sus, dar e prea ocupat pentru a sublinia gratuitatea unei astfel de afirmații .

OK, hai s-o luăm pe rând: 1. Cum adică "se pare"? Pesemne cam în același fel în care "se pare" că Soarele se învârte în jurul Pământului. Dacă te uiți mai atent vei observa că cel mai des sunt ecranate cu vopsea conductivă, pentru că e mai ieftin de aplicat. 2. Diferența de conductivitate dintre aluminiu și cupru e mult mai mică decât între Cu și vopseaua susmenționată (dar depinde de grosimea stratului). Deci folia de Al e o soluție adecvată. 3. Pune titluri descriptive la thread!

Nu. Poftim, te-am scutit de o cheltuială. Dar la modul mai serios, primul pas (și cel mai des trecut cu vederea) în "îmbunătățirea sunetului" e tratamentul acustic al spațiului de audiție.

Ampsim-urile lui Alain Poulin sunt foarte apreciate nowadays: http://lepouplugins.blogspot.com. Dacă nu folosești un DAW sau vrei un VST host mai simplu vezi Minihost.

E un fel de variantă light a lui Guitar Rig. Important e să meargă bine driverul ASIO, că apoi procesezi cu ce vrei. Sunt variante care consumă mai puține resurse și decât Guitar Combos. În 13 - 5 = 8 ms sunetul parcurge 2,75 m. Dacă te dai cu 3 m mai departe de difuzoare "influențează feeling-ul"?

Ce amplificator de putere e? Când spui "dau amplificatorul mult mai tare" presupun că te referi la un control de sensibilitate (volum) de pe el. Dacă lași volumul mixerului (Main mix) la minim (-∞) și setezi acest control la poziția necesară tot ți se pare excesiv zgomotul? Nivelul semnalului care iese din mixer e corect? Știu că are doar un VU-metru penibil dar măcar orientativ.

O mică clarificare: Rugină a fost baterist în trupa Bucium. La GTG e Bogdan Enache, care cred că e internat în stare gravă.

Când mă gândesc că voiam să scriu eu primul reply din thread, să-ți zic că trebuie apăsat precis (pe nod) și curat (scurt, pentru a nu estompa vibrația, și nu prea tare), dar am zis că mai bine îți explică cineva care chiar cântă. Dar am aflat că o să mor prost, că-ți trebuie doze speciale, să "prelucrezi pe calculator" și că "pe distors" e altă tehnică. Omu' cât trăiește învață. De fapt clipul original e trucaj, doar ca să te bage pe tine în ceață. N-are cum să fie tehnica ta problema, restul lumii e nebună.

Bre, ia și învață tehnica, nu da vina pe doze. Pe acustică îți iese? Nu ducem lipsă de cretini, e totuși un forum românesc.

Nu, în paralel înseamnă că sunt legate în interior la aceeași ieșire, e.g. aceeași înfășurare secundară a transformatorului de ieșire. Sunt și amplificatoare de chitară stereo, dar marea majoritate sunt pe tranzistori și de obicei au un motiv să fie stereo, pentru că au efecte stereo onboard. Cele pe lămpi (ca Mesa 50-50) sunt ușor de identificat pentru că au două transformatoare de ieșire.

Eu aș pune pariu că arată cam așa: Caz în care nu e nimic stereo. Ieșirile alea împerecheate sunt legate între ele în paralel, pentru a fi mai comod când ai de legat două cab-uri. În cazul tău (o singură sarcină de 8 Ohm) trebuie să folosești una din ieșirile din a doua coloană. Lucruri care garantez că sunt explicate în manual.

Eu le identific prin biorezonanță.

Clar nu se compară cu portanța ăstora: Carry on .

Dozele. Te afli cumva printre cei care cred că pot identifica o chitară după înregistrări?

Ce sursă ai de încerci să filtrezi? Tare mi-e că-i deja stabilizată și filtrarea în plus e inutilă.

Am zis de multe ori că se pot face multe cu procesoare (și efecte în general) ieftine, dar clipul e din altă poveste. Și nu-i vina plăcii de sunet. Cât despre întrebarea inițială, sunt cam pe aceeași linie cu Arpi: pentru mine "sună" suficient de credibil, dar eu eram deja satisfăcut de calitatea simulărilor cu vreo două generații în urmă. Alegerea între procesoarele high-end nu prea mai ține de precizia simulării sau de modelele alese (că mai toate au zeci, plus posibilitatea de a adăuga altele), ci de cât de potrivit e pentru aplicațiile tale. E.g. dacă folosești o sută de efecte cu mixing complex și vrei să fie într-un format compact, de floorboard, probabil Kemper-ul nu va fi opțiunea ideală.

Depinde în totalitate de cauza zgomotului: EMI captat de doze și/sau de cablu, împământare absentă, alimentare prost filtrată, zgomotul inerent al preamplificatoarelor etc.. Sunt puține scenarii pentru care un DI ar fi de ajutor: dacă folosești un cablu foarte lung (și/sau aproape de surse de EMI) între el și interfață, sau dacă preamp-ul de instrument e foarte prost proiectat. Nu cred că e cazul.

În 6,9 ms sunetul parcurge cam 2 metri. Dacă percepi diferența dintre cu 2 m mai aproape sau mai departe de boxe înseamnă că poate fi important pentru tine. My bet is no. Așa ar fi normal dar depinde cum se trezise inginerul în ziua-n care l-a proiectat. Un motiv în plus să probezi unul înainte de a-l cumpăra.