apocapsile

Clar un MIM sau peste are valoarea cea mai bună de re-sell și nu-ți bați capul prea tare, găsești destul de multe exemplare bune. Dacă nu-ți plac dozele le schimbi cu ceva fantastic și le ții pe cele inițiale de pus la loc în caz de upgrade - probabil e mai bine așa. De amp gândește-te dacă ai cum să cânți cu el dat tare. Dacă nu, uită de lămpi și ia un solid state ok. Gurile rele (printre care și a mea) zic despre Boss Katana că rupe locul. Eu am avut 50-ul (care suna bine încet dar pe care nu puteam să îl cânt încet la cât de bine suna dat în blană), acum am head-ul - care are difuzor și încă unul bun cu driver mare -, care sună de topește la volum acceptabil pentru cameră și devine chiar prea mult dacă tragi de master și la care pui ce cabinet vrea mușchiul tău (mă rog, ai grijă să aibă 90-110W). Sună de rupe cu orice doze vrei, de la EMG la humbuckere high gain, PAF-uri și evident rupe la single coils. Ai pe el toate efectele boss care contează (chiar și noise gate în software), loop de efecte, 8 presetări, 5 canale, egalizare cu prezență, atenuator, master separat de gain și volume pentru modelare independentă de cât de mult zgomot vrei să faci, ia bine și ce pedale am eu (gen booster, fuzz) - aud că tube screamer mai puțin (evident, că n-are tuburi și nu țipă nimeni când pui TS-ul). Poate-ți place vreun VOX în gama aia de preț, pe lămpi sau nu. Poate-ți place THR-ul de la Yamaha. Poate un Blackstar TVP. Ai de unde alege. La lămpi nu mă bag să zic decât că și 1 W e prea mult pentru un apartament. 7,15,30 deja .ți-l ia poliția De la Fendăr pe lămpi vezi de Bassbreaker; sau Blues Junior (dar e mai scump). E și combo mic (vorba vine mic - 7w de lampă nu sunt puțin), mare, head + cabinet, na, se pot asculta în magazin. Au acolo și Katane. Posibil și Blackstar HT-1 dacă vrei lampă mică. Dar tot țipă prea tare și nu are atenuator. Dar dacă iei solid state, arunci banii pe geam dacă nu iei Katana, după mine. Bate absolut tot, fără discuție și nu încearcă să maimuțărească modele mai scumpe. Sună ca el și sună beton. Mai sunt câteva mii care îți pot zice asta și mai sunt și vreo 2-3 hateri care se încăpățânează să nu audă. Eu nu zic să-l iei, eu zic să-l încerci și să te joci cu el (oricare model, de la Mini la 100-212) să compari cu ce are Fender(+Vox+etc.) solid state și tragi singur concluziile. Și Blackstar sunt ok dar Core cam meh, TVP e mai bun.

Ia de-aci un solo precar de moșneag. Ca și setup-ul, nu e mare chestie.

Arată de zile mari tastiera, iar lacul ăla scoate nemaipomenit de frumos în evidență textura și nu arată glazurare dementă. Frumos! Dar am remarcat asta oricum și la chitarele pe care le vinzi. Nu sunt de nasul meu, dar tot apreciez

Eu tocmai de aia am un SG și un strat. SG-ul în afară de scale e oricum ceva diferit de LP - dar și de strat - suficient cât să merite ținut în paralel. Dar dacă ar trebui să aleg între ele, aș ține strat-ul. Dar dacă era un strat care nu-mi spunea nimic, probabil aș fi preferat SG-ul. Cu sumele ține și de mentalitate. Dacă vrei o chitară bună pe care să cânți pentru amorul propriu nu trebuie sa dai mult. Dacă vrei să o poți vinde fără pierderi foarte mari când îți trece nazul, merită un MIM sau altceva mai scump care ține cât de cât valoarea.

Salutare! Având în vedere că stai prin București (cel puțin așa ai scris la profil), te-aș sfătui să te duci prima dată la un magazin gen GuitarShop, eventual în compania unui coleg de pe RGC binevoitor și să încerci mai multe modele pentru a-ți face o idee cum sună și cum se simt. Pe OLX e țigănie mare - cel puțin de prima variantă nici nu m-aș apropia, personal - eventual mai sunt strat-uri și aici, pe forum. Vezi că nu e nevoie să cheltui neapărat mult pentru un stratocaster decent, cu atât mai mult dacă nu ții neapărat să scrie 'Fender' pe lopată. Sunt destule modele Squier Vintage Modified și Classic Vibe care sună bine de tot (vin cu doze cu magneți Alnico - cele de pe CV 50's / 60's mai ales sună excelent) și sunt construite bine - caz în care dai maxim 1.900 de lei nou. Second se dau și cu 1.200 din câte am observat. Dozele - stagger se numește ce ai văzut - practic sunt făcute să urmărească un radius de 7.25 și nu 9.5 cât au majoritatea modelelor moderne. Mă rog, unele se pot 'bate' pentru aliniere efectiv, dacă vrei asta. Mai sunt seturi de doze cu stagger care caută să obțină anumite accente și să facă anumite coarde o idee mai difuze, depinde ce vrei ca sunet. Eu am un set Fender TexMex staggered pe o copie de strat V6 de la Vintage și n-am niciun stres, sună exact așa cum îmi place mie, mai puțin scobit și cu medii mai plăcute, clopoței rotunjiți, care nu taie urechea etc. Fenderul MIM teoretic e cel mai ușor de îmbunătățit, găsești multe piese care vin direct pe ele, fără modificări. Ce am văzut în magazin recent arată bine, modelele cu Pau Ferro. Erau lucrate mișto, se simțeau fain. Vin cu doze ceramice în general. Unora nu le plac, alții le declară OK și arhisuficiente. Cu lemnul dulce și alte considerente polemice îi las pe alții să-ți spună cât contează sau nu - cert e că e important în primul rând ce-au făcut la fabrică din bucățile alea și cum se leagă totul și că în gama asta de preț în care intră și mim-urile puțin probabil să ai parte de vreo 'delicatesă' - iar dacă ai da peste una, e puțin probabil să îți dai seama. Altfel, ce pot să-ți zic e că mai există strat-uri de la Vintage, Blade, G&L care merită văzute. Mie-mi place V6-le ăsta într-un hal de nu l-aș schimba nici pe un American Elite decât dacă ar fi vorba de umblat pe scene în tot felul de condiții precare. E drept că are în el Fender (dozele) dar cam atât, în rest e stock. Și pentru acasă sau câteva jam-uri și repetiții este perfect. Și rezervă buget și de lutier, am văzut și la 6-7000 chitare care aveau mare nevoie de o vizită la setup profi. MIM-urile de 2.800 erau mai bine finisate decât unele Am. Standard dar n-o lua ca regulă Varianta simplă e că mergi și iei cel mai ok MiM din magazin, măcar ține valoarea binișor :-) Încă o chestie, între două identice alege-l pe cel mai ușor - e mai poros sau mai uscat.

Ieee. Bun așa, acum poți cânta

Da, am dat aia fiindcă omu' are o chitară de zile mari. Din toate punctele de vedere. Acolo stai pe waiting list și dacă te cheamă Gilmour.

Deci, ai înfrânt?

Se vede și după bridge că are inserturile alea mai subțiri decât la copii. Nice one, cât zici că a dat pe ea, din curiozitate?

Da' peste ăștia dai și fără să cauți

Dap, ai ghicit :-) https://goo.gl/images/pqYNUZ

Oke. Here goes. O chitară chiar faină, cum sub 10 mii de euro nu cumperi. Hint. E goală-goală, ca o vioară, nu e semi-hollow. A se vedea călușul (bridge). Ghici!

Mikio Fujioka

Dar contează mult exemplarul, că nu-s toate lemon drops și CR250 la fel. Trebuie să le compari tu ca să pleci cu unul acasă. La modul strict ar trebui să fie superior un Lemon Drop de la Vintage, dar naiba știe peste ce exemplar dai. Dacă n-ar fi banii un aspect, aș merge la blind pe Lemon Drop mai degrabă dar din motive mai mult estetice. Vezi că au Vintage și un model interesant cu P90-uri care pot fi reglate să sune mai P90 sau mai humbucker, arăta interesant. Dar e cu vibrola :). Pot să zic că ultimul V100 pe care l-am văzut nu mi-a plăcut deloc, era neglijent lucrat și suna ca o mortăciune. Ceea ce nu înseamnă că nu găsești undele super ok. Eu zic că dacă prinzi un Cort ok e mai bine că ieși mai ieftin, mai ales dacă vei vrea alte doze.

Ce aud eu e că Ibanez-ul favorizează mediile dar sună o idee aspru și are "inerție", pe când la PRS e un sunet mai dulceag și mai scobit, mai "imediat". Per total îmi place mult mai mult timbrul Ibanez-ului, PRS-ul parcă sună puțin spart prin comparație. Na, pentru funk pare mai potrivit PRS-ul, pentru classic rock Ibanez de departe. Cel puțin asta aud eu. Cât despre amp-uri, o posibilă soluție este să bagi un preamp pe lămpi (mă rog o pedală pe lămpi care să se comporte ca etaj de intrare, care să ducă direct semnalul frumos saturat în amp, chiar și digital cred, nu? Bănuiesc că din motivul ăsta au apărut hibridele cu lămpi sau lampă pe intrare.

Cred că te duci peste tot unde poți și pui mâna pe câte LP-uri ai ocazia, câteva luni, apoi probabil o să știi singur cum e un LP care-ți convine față de unul mai puțin reușit. Că doar nu-l iei pentru montă

Doar precizam, ca să nu aibă omul guilt trips că de fapt are probleme fiindcă nu a decartat mai mult Faci treaba de învățat și cu 300 de lei si cu 3.000 de EUR.

Dar nu e musai să fie proastă sau incomodă dacă e ieftină. Poate fi așa și dacă e scumpă Pe Harley Benton-ul SC-400 copie LP cântai fără nici cea mai mică problemă, super comod, de exemplu și e mult mai bună decât un Epiphone la preț aproape dublu. Sunt și SX-uri foarte ok, important e exemplarul să fie mai corect executat. Poți și pe bullet, ce naiba. Dacă-ți vine bine mâna pe ea și poate intona corect cu acțiune suficient de joasă cât să nu te încurce și fără buzz auzibil amplificat, nu prea ai probleme câteva luni sau chiar mai mult. Singura problemă e să o duci la careva să ți-o regleze pe cât posibil bine, dacă n-ai avut pe cine să iei când ai cumpărat-o.

Intonația: Practic e vorba de a obține rapoartele corecte de frecvență față de coarda liberă pe măsură ce urci pe gâtul chitarei. Asta se ajustează din lungimea coardei, adică bucata dintre prăguș și 'saddle' - căluș, piesa pe care se așează. Pentru asta, șeile /saddles pot fi deplasate spre prăguș sau în sensul opus. Cum se face: având chitara acordată în acordajul dorit (bănuiesc că în cazul tău standard, Mi La Re Sol Si mi de la gros la subțire, adică EADGBE pe engleză), iei armonicul natural deasupra tastei 12 (de fapt atingând ușor mijlocul coardei - care cam pe acolo e). Apoi apeși ușurel tasta 12 și iei nota, compari. Dacă la apăsare, sunetul este mai jos/grav decât armonicul, trebuie să deplasezi șaua înspre prăguș până când obții același sunet. Dacă la apăsare sunetul este mai înalt (ăsta e cazul de foarte multe ori), trebuie să deplasezi șaua spre căluș, deci în sensul opus. Faci asta pentru fiecare coardă. Apoi, în funcție de cât de corect e făcută chitara și îmbinat gâtul cu corpul (sau cât de corect e tăiat prăgușul), ar trebui să cam ai frecvențele corecte pe tot griful, la modul ideal. Notă: Dacă cumva dai maxim spre căluș o șa și vezi că tot sună prea sus la apăsare față de armonic, singura soluție la îndemână e să cobori pe înălțime șaua respectivă sau să faci gâtul mai drept din truss rod). Dacă e invers, ai șaua împinsă în afară maxim și tot se aude prea jos la apăsare, trebuie evident urcată, respectiv lucrat din truss rod pentru înălțime ceva mai mare. Înțelegi cam ce zic? Acum cu buzz-ul pe E: tot dai prea tare în ea sau ar trebui s-o trimiți la un lutier să-ți facă totul ok, prăguș de os sau grafit, fret level/dress/crown și tot ce se mai face ca să fie țuț. Coardele Fender nu poți să zici că-s bune sau proaste fără termen de comparație, încearcă ulterior și Elixir 10-46 pe chitară ca să vezi și cum se comportă în timp alea. Eu pariez că n-o să mai cumperi Fender BTW eu am pe strat http://daddario.com/DADProductDetail.Page?ActiveID=3769&productid=7&sid=0993f6da-9366-494c-be74-eec0c7e19fd5 și sunt foarte mulțumit de ele ca stabilitate și sunet, ca variantă de buget. Se găsesc la MC Music. Caută EXL125 la ei pe site, alea sunt. S-ar putea să mai reducă din buzz deși e greu de zis. Oricum, dacă buzzu nu se aude în amplificator și nu omoară nota scurtând semnificativ durata, nu te stresa prea tare. Stratu îmi bâzâie în draci (am și coborât exagerat de jos acțiunea) dar nu aud nimic amplificat și are sustain bun, așa că momentan mi se rupe. Baftă.

Hai să vă zic o chestie. Vinerea trecută m-am nimerit prin Piatra Neamț, unde în cârciuma Spot, de lângă parcul central, cântau niște copchii (cred că între 14 și 17 ani). Da, o mai peceau, nu erau în stare să facă niște părți mai complicate din anumite piese, mai săreau ritmul și încă nu prea știau să înceapă și să termine în forță o piesă, o mai lălăiau, vocea nu era deloc convingătoare și prezentă, nu aveau deloc subtilitate (drive-ul însemna să apeși pedala, nu să te joci din volumul chitarei și din degete etc.) DAR: 1. Aveau curajul să se urce pe scenă chit că se vedea că au emoții până peste poate. 2. Mi-a plăcut enorm de mult ce playlist și-au ales (Cranberries, Nirvana, RHCP, Pearl Jam, Pink Floyd etc.) - niște trupe destul de mature pentru niște copii. Nu vreți să știți ce tâmpenii ascultă unii de vârste similare. Și se vedea că le place. 3. Nu aveau în cap bășini, grețuri, erau niște copii cuminței și cât se poate de așezați. Mai încercau să ciupească o berică la bar, nu le prea mergea, asta e 4. Au făcut atmosferă faină de tot, mult mai bine decât să auzi muzică înregistrată. 5. Prietenii lor veniseră acolo să-i susțină și se simțeau foarte bine. Nu erau cu smartfone-uri și selfie-uri și facebook, erau mai preocupați să facă puzzle-uri, să joace șah etc. - ceea ce mi s-a părut foarte drăguț. Important e să faci, cu timpul îți dai drumul. Eu îi admir pentru curaj. Se vedea că își dau seama că nu le au cine știe ce, dar o făceau cu plăcere și onest, de-aia a și ieșit foarte frumos. M-am simțit mult mai bine cu ei pe scenă decât cu trupe 'experimentate' de prin Brașov, care cântă nu știu cum și au nu știu ce tehnică și instrumente. Deci, despre ce vorbim noi aici?

Cred că ne scuză. Bine, ca să fim sinceri dacă mergi la Gilmour o arzi în delir fiindcă știi bine la cine mergi și te turezi. Că de obicei livrează big time, asta e cu atât mai bine. Dar se turează destui și când nu prea au de ce Bine-ar fi să se tureze și la ideea de a asculta muzică live, chiar imperfectă. Mie așa îmi place cel mai mult. Eu am fost foarte surprins să mă simt mult mai bine la Maiden decât la Metallica mai demult, cu toate că Metallica a făcut show și au băgat vechituri faine exclusiv. Dar, la Maiden și-au scăpat berile din mână oamenii când au deschis cu un Aces High din senin. Și a fost un crescendo constant. Fain. Pe înregistrare nu sună a trupă atât de numeroasă, dar live erau orchestră rock.

Pentru falsat pe înalte caută pe aici pe forum sau pe net reglarea intonației la un stratocaster. E plin de dări de seamă. E la fel cam la toate. Întâi reglezi înălțimea dorită din piciorușele chestiilor pe care stau coardele la mâna dreaptă, ca să nu ai buzz, pe urmă intonația. Dacă tot ești acolo, caută cum se pun corect coardele, iar găsești tone de clipuri, poți evita anumite neplăceri dacă nu le înfășori excesiv. Mărci: ia Rotosound dacă ești pe buget, Elixir dacă vrei să te țină mult. Un set e 60 de lei dar au pachet de 3 la 120 de lei sau 100 redus, adică 40 respectiv 33,3(3) lei setul, ceea ce e super ok pentru ce sunt ele. Buzz la taste inferioare: cel mai probabil (dar nu numai): prăguș tăiat incorect punct sau nepotrivit pentru coardele pe care le-ai pus. Dacă a avut coarde 10-46 se poate ca un Fender 42 să joace mai mult în locaș și să bâzâie. Și da, tragi de ele mult prea tare pentru electrică. Dacă vrei să sune mai tare ai volum/amp/booster/etc. nu trebuie s-o toporești că nu-i acustică. Baftă!

E de colecție și asta, free up și de la mine. Arată mai bine decât JS24 P după mine.

Păi dacă faci la normă n-ai timp să asculți și să get in the mood. E mult mai greu cu poliritmia așezată. Și cu ritmurile simple.

Poate mai dă careva peste topic și mă gândeam să zic o chestie destul de importantă legată de canalele de pe Katana și efectele incorporate (dar și efectele puse în fața lui). Mai cotcodăceau unii și alții pe net cum că 'amplificatorul ășta nu poate suna prost' și alte asemenea inepții evidente. Totuși, motivul pentru care sună prost atunci când sună prost se leagă mai mult de utilizarea seturilor de efecte nepotrivite pentru un canal anume. Mai ales (dar nu numai) booster-ele și drive-urile. Dacă pui un Metal Zone sau Distortion pe Brown channel dat în blană, va suna sec din cauza excesului, pe când pe Clean sau Crunch (cu gain moderat) îți permiți să exagerezi mai mult. Pentru unii nu e neapărat intuitiv că peste Lead sau Brown ar trebui folosit mai degrabă booster/overdrive și setat lanțul așa încât boosterul să stea în fața egalizatorului pentru un ton bun cu dinamică giugiuc, în timp ce canalul 'Clean', de care se plâng mulți că e implicit prea încet, e făcut pentru efecte date în blană sau stacking - care oricum te duce la un boost de volum. De fapt, ce nu prea cred că pricepe lumea despre serie (cea care se plânge cum că pe Clean nu ai destul de multă gălăgie) este că sunt amplificatoare de ROCK. Da, poți băga pe curat fără probleme, dar canalul Clean este conceput special pentru pus pedale în față și stacking de efecte, iar fără măcar un booster ceva nu va suna în veci la fel de tare precum celelalte. Dar are mult overhead față de celelalte, care-ți permite să tunzi sunetul cu boostere/drive-uri/compresoare ca lumea de tot înainte să atingă intensitatea sonoră a următoarelor poziții de pe rotiță. Pe canalele mai murdare, gen Crunch/Lead/Brown (sau alte presetări mai agresive accesibile din soft), ideea nu e că mai pui și ditamai teancul de efecte unul peste altul, fiindcă swung-ul îl ai deja prin selectarea canalului. Așa că îți trebuie presetări diferite, cu intensități mult mai mici pentru a avea un sunet bun cu el. Partea faină este că poți folosi cele 4/8 presetări pentru a stoca absolut toate setările legate de modelare și egalizare special, cu tot cu configurații detaliate de lanț de efecte (ordine) și setări speciale pentru fiecare tip de efect inclus în selecție, așa încât să menții un sunet bun, dinamic, plin. Un test bun e să iei de exemplu Crunch și Brown și să te apuci să le configurezi cu aceleași efecte, dar așa încât să se comporte și să sune similar. Cam așa începi să înțelegi cum se comportă fiecare și ce sună cum trebuie în fiecare caz.