apocapsile

Se vede și după bridge că are inserturile alea mai subțiri decât la copii. Nice one, cât zici că a dat pe ea, din curiozitate?

Da' peste ăștia dai și fără să cauți

Dap, ai ghicit :-) https://goo.gl/images/pqYNUZ

Oke. Here goes. O chitară chiar faină, cum sub 10 mii de euro nu cumperi. Hint. E goală-goală, ca o vioară, nu e semi-hollow. A se vedea călușul (bridge). Ghici!

Mikio Fujioka

Dar contează mult exemplarul, că nu-s toate lemon drops și CR250 la fel. Trebuie să le compari tu ca să pleci cu unul acasă. La modul strict ar trebui să fie superior un Lemon Drop de la Vintage, dar naiba știe peste ce exemplar dai. Dacă n-ar fi banii un aspect, aș merge la blind pe Lemon Drop mai degrabă dar din motive mai mult estetice. Vezi că au Vintage și un model interesant cu P90-uri care pot fi reglate să sune mai P90 sau mai humbucker, arăta interesant. Dar e cu vibrola :). Pot să zic că ultimul V100 pe care l-am văzut nu mi-a plăcut deloc, era neglijent lucrat și suna ca o mortăciune. Ceea ce nu înseamnă că nu găsești undele super ok. Eu zic că dacă prinzi un Cort ok e mai bine că ieși mai ieftin, mai ales dacă vei vrea alte doze.

Ce aud eu e că Ibanez-ul favorizează mediile dar sună o idee aspru și are "inerție", pe când la PRS e un sunet mai dulceag și mai scobit, mai "imediat". Per total îmi place mult mai mult timbrul Ibanez-ului, PRS-ul parcă sună puțin spart prin comparație. Na, pentru funk pare mai potrivit PRS-ul, pentru classic rock Ibanez de departe. Cel puțin asta aud eu. Cât despre amp-uri, o posibilă soluție este să bagi un preamp pe lămpi (mă rog o pedală pe lămpi care să se comporte ca etaj de intrare, care să ducă direct semnalul frumos saturat în amp, chiar și digital cred, nu? Bănuiesc că din motivul ăsta au apărut hibridele cu lămpi sau lampă pe intrare.

Cred că te duci peste tot unde poți și pui mâna pe câte LP-uri ai ocazia, câteva luni, apoi probabil o să știi singur cum e un LP care-ți convine față de unul mai puțin reușit. Că doar nu-l iei pentru montă

Doar precizam, ca să nu aibă omul guilt trips că de fapt are probleme fiindcă nu a decartat mai mult Faci treaba de învățat și cu 300 de lei si cu 3.000 de EUR.

Dar nu e musai să fie proastă sau incomodă dacă e ieftină. Poate fi așa și dacă e scumpă Pe Harley Benton-ul SC-400 copie LP cântai fără nici cea mai mică problemă, super comod, de exemplu și e mult mai bună decât un Epiphone la preț aproape dublu. Sunt și SX-uri foarte ok, important e exemplarul să fie mai corect executat. Poți și pe bullet, ce naiba. Dacă-ți vine bine mâna pe ea și poate intona corect cu acțiune suficient de joasă cât să nu te încurce și fără buzz auzibil amplificat, nu prea ai probleme câteva luni sau chiar mai mult. Singura problemă e să o duci la careva să ți-o regleze pe cât posibil bine, dacă n-ai avut pe cine să iei când ai cumpărat-o.

Intonația: Practic e vorba de a obține rapoartele corecte de frecvență față de coarda liberă pe măsură ce urci pe gâtul chitarei. Asta se ajustează din lungimea coardei, adică bucata dintre prăguș și 'saddle' - căluș, piesa pe care se așează. Pentru asta, șeile /saddles pot fi deplasate spre prăguș sau în sensul opus. Cum se face: având chitara acordată în acordajul dorit (bănuiesc că în cazul tău standard, Mi La Re Sol Si mi de la gros la subțire, adică EADGBE pe engleză), iei armonicul natural deasupra tastei 12 (de fapt atingând ușor mijlocul coardei - care cam pe acolo e). Apoi apeși ușurel tasta 12 și iei nota, compari. Dacă la apăsare, sunetul este mai jos/grav decât armonicul, trebuie să deplasezi șaua înspre prăguș până când obții același sunet. Dacă la apăsare sunetul este mai înalt (ăsta e cazul de foarte multe ori), trebuie să deplasezi șaua spre căluș, deci în sensul opus. Faci asta pentru fiecare coardă. Apoi, în funcție de cât de corect e făcută chitara și îmbinat gâtul cu corpul (sau cât de corect e tăiat prăgușul), ar trebui să cam ai frecvențele corecte pe tot griful, la modul ideal. Notă: Dacă cumva dai maxim spre căluș o șa și vezi că tot sună prea sus la apăsare față de armonic, singura soluție la îndemână e să cobori pe înălțime șaua respectivă sau să faci gâtul mai drept din truss rod). Dacă e invers, ai șaua împinsă în afară maxim și tot se aude prea jos la apăsare, trebuie evident urcată, respectiv lucrat din truss rod pentru înălțime ceva mai mare. Înțelegi cam ce zic? Acum cu buzz-ul pe E: tot dai prea tare în ea sau ar trebui s-o trimiți la un lutier să-ți facă totul ok, prăguș de os sau grafit, fret level/dress/crown și tot ce se mai face ca să fie țuț. Coardele Fender nu poți să zici că-s bune sau proaste fără termen de comparație, încearcă ulterior și Elixir 10-46 pe chitară ca să vezi și cum se comportă în timp alea. Eu pariez că n-o să mai cumperi Fender BTW eu am pe strat http://daddario.com/DADProductDetail.Page?ActiveID=3769&productid=7&sid=0993f6da-9366-494c-be74-eec0c7e19fd5 și sunt foarte mulțumit de ele ca stabilitate și sunet, ca variantă de buget. Se găsesc la MC Music. Caută EXL125 la ei pe site, alea sunt. S-ar putea să mai reducă din buzz deși e greu de zis. Oricum, dacă buzzu nu se aude în amplificator și nu omoară nota scurtând semnificativ durata, nu te stresa prea tare. Stratu îmi bâzâie în draci (am și coborât exagerat de jos acțiunea) dar nu aud nimic amplificat și are sustain bun, așa că momentan mi se rupe. Baftă.

Hai să vă zic o chestie. Vinerea trecută m-am nimerit prin Piatra Neamț, unde în cârciuma Spot, de lângă parcul central, cântau niște copchii (cred că între 14 și 17 ani). Da, o mai peceau, nu erau în stare să facă niște părți mai complicate din anumite piese, mai săreau ritmul și încă nu prea știau să înceapă și să termine în forță o piesă, o mai lălăiau, vocea nu era deloc convingătoare și prezentă, nu aveau deloc subtilitate (drive-ul însemna să apeși pedala, nu să te joci din volumul chitarei și din degete etc.) DAR: 1. Aveau curajul să se urce pe scenă chit că se vedea că au emoții până peste poate. 2. Mi-a plăcut enorm de mult ce playlist și-au ales (Cranberries, Nirvana, RHCP, Pearl Jam, Pink Floyd etc.) - niște trupe destul de mature pentru niște copii. Nu vreți să știți ce tâmpenii ascultă unii de vârste similare. Și se vedea că le place. 3. Nu aveau în cap bășini, grețuri, erau niște copii cuminței și cât se poate de așezați. Mai încercau să ciupească o berică la bar, nu le prea mergea, asta e 4. Au făcut atmosferă faină de tot, mult mai bine decât să auzi muzică înregistrată. 5. Prietenii lor veniseră acolo să-i susțină și se simțeau foarte bine. Nu erau cu smartfone-uri și selfie-uri și facebook, erau mai preocupați să facă puzzle-uri, să joace șah etc. - ceea ce mi s-a părut foarte drăguț. Important e să faci, cu timpul îți dai drumul. Eu îi admir pentru curaj. Se vedea că își dau seama că nu le au cine știe ce, dar o făceau cu plăcere și onest, de-aia a și ieșit foarte frumos. M-am simțit mult mai bine cu ei pe scenă decât cu trupe 'experimentate' de prin Brașov, care cântă nu știu cum și au nu știu ce tehnică și instrumente. Deci, despre ce vorbim noi aici?

Cred că ne scuză. Bine, ca să fim sinceri dacă mergi la Gilmour o arzi în delir fiindcă știi bine la cine mergi și te turezi. Că de obicei livrează big time, asta e cu atât mai bine. Dar se turează destui și când nu prea au de ce Bine-ar fi să se tureze și la ideea de a asculta muzică live, chiar imperfectă. Mie așa îmi place cel mai mult. Eu am fost foarte surprins să mă simt mult mai bine la Maiden decât la Metallica mai demult, cu toate că Metallica a făcut show și au băgat vechituri faine exclusiv. Dar, la Maiden și-au scăpat berile din mână oamenii când au deschis cu un Aces High din senin. Și a fost un crescendo constant. Fain. Pe înregistrare nu sună a trupă atât de numeroasă, dar live erau orchestră rock.

Pentru falsat pe înalte caută pe aici pe forum sau pe net reglarea intonației la un stratocaster. E plin de dări de seamă. E la fel cam la toate. Întâi reglezi înălțimea dorită din piciorușele chestiilor pe care stau coardele la mâna dreaptă, ca să nu ai buzz, pe urmă intonația. Dacă tot ești acolo, caută cum se pun corect coardele, iar găsești tone de clipuri, poți evita anumite neplăceri dacă nu le înfășori excesiv. Mărci: ia Rotosound dacă ești pe buget, Elixir dacă vrei să te țină mult. Un set e 60 de lei dar au pachet de 3 la 120 de lei sau 100 redus, adică 40 respectiv 33,3(3) lei setul, ceea ce e super ok pentru ce sunt ele. Buzz la taste inferioare: cel mai probabil (dar nu numai): prăguș tăiat incorect punct sau nepotrivit pentru coardele pe care le-ai pus. Dacă a avut coarde 10-46 se poate ca un Fender 42 să joace mai mult în locaș și să bâzâie. Și da, tragi de ele mult prea tare pentru electrică. Dacă vrei să sune mai tare ai volum/amp/booster/etc. nu trebuie s-o toporești că nu-i acustică. Baftă!

E de colecție și asta, free up și de la mine. Arată mai bine decât JS24 P după mine.

Păi dacă faci la normă n-ai timp să asculți și să get in the mood. E mult mai greu cu poliritmia așezată. Și cu ritmurile simple.

Poate mai dă careva peste topic și mă gândeam să zic o chestie destul de importantă legată de canalele de pe Katana și efectele incorporate (dar și efectele puse în fața lui). Mai cotcodăceau unii și alții pe net cum că 'amplificatorul ășta nu poate suna prost' și alte asemenea inepții evidente. Totuși, motivul pentru care sună prost atunci când sună prost se leagă mai mult de utilizarea seturilor de efecte nepotrivite pentru un canal anume. Mai ales (dar nu numai) booster-ele și drive-urile. Dacă pui un Metal Zone sau Distortion pe Brown channel dat în blană, va suna sec din cauza excesului, pe când pe Clean sau Crunch (cu gain moderat) îți permiți să exagerezi mai mult. Pentru unii nu e neapărat intuitiv că peste Lead sau Brown ar trebui folosit mai degrabă booster/overdrive și setat lanțul așa încât boosterul să stea în fața egalizatorului pentru un ton bun cu dinamică giugiuc, în timp ce canalul 'Clean', de care se plâng mulți că e implicit prea încet, e făcut pentru efecte date în blană sau stacking - care oricum te duce la un boost de volum. De fapt, ce nu prea cred că pricepe lumea despre serie (cea care se plânge cum că pe Clean nu ai destul de multă gălăgie) este că sunt amplificatoare de ROCK. Da, poți băga pe curat fără probleme, dar canalul Clean este conceput special pentru pus pedale în față și stacking de efecte, iar fără măcar un booster ceva nu va suna în veci la fel de tare precum celelalte. Dar are mult overhead față de celelalte, care-ți permite să tunzi sunetul cu boostere/drive-uri/compresoare ca lumea de tot înainte să atingă intensitatea sonoră a următoarelor poziții de pe rotiță. Pe canalele mai murdare, gen Crunch/Lead/Brown (sau alte presetări mai agresive accesibile din soft), ideea nu e că mai pui și ditamai teancul de efecte unul peste altul, fiindcă swung-ul îl ai deja prin selectarea canalului. Așa că îți trebuie presetări diferite, cu intensități mult mai mici pentru a avea un sunet bun cu el. Partea faină este că poți folosi cele 4/8 presetări pentru a stoca absolut toate setările legate de modelare și egalizare special, cu tot cu configurații detaliate de lanț de efecte (ordine) și setări speciale pentru fiecare tip de efect inclus în selecție, așa încât să menții un sunet bun, dinamic, plin. Un test bun e să iei de exemplu Crunch și Brown și să te apuci să le configurezi cu aceleași efecte, dar așa încât să se comporte și să sune similar. Cam așa începi să înțelegi cum se comportă fiecare și ce sună cum trebuie în fiecare caz.

În caz că l-ați ratat, Survive Style 5+. Festin vizual și audio, funny as fuck. Oarecum nișat, cameouri faine, vedeți-l, e mișto genial:

Aia cu bătrânul vă zic eu că nu-i binară - învață mai greu sau nu. Cert e că după mulți ani de bullshit prin vreo multinațională sau chiar națională/firmuliță (că-i a ta sau a altuia, nu contează), după însușit documentații și legi mai seci decât un deșert, după stat aiurea la cozi, mulți se sictiresc și dezvoltă un soi de blocaj pentru 'noutăți'. Asta și oboseala cronică de care suferă foarte mulți adulți. Că e de la spetit cu munca și gospodăria, crescut copchii, necazuri sau de la chefuri și beție, partea a doua. N-aș zice că e chiar un mit, doar că e nuanțată treaba. E posibil să înveți în mai mult timp chestiile care țin de coordonare și viteză, dar ce înveți înveți cu mai mult rafinament, corelezi mai ușor, ai mai multe repere pe care să construiești. Aș rotunji în 'bătrânii învață UNELE chestii mai încet, în schimb pe ALTELE mult mai ușor și cu mai multă finețe'. Și nu e neapărat de vină oboseala, poate nici nu găsești interesantă partea repetitivă. Nu mai ești câne tânăr să alergi după aceeași minge de 100 de ori pe oră, te-ai mai sclifosit, poate deșteptat, pervertit, oricum nu merge să înveți cum ai fi învățat cu ani buni înainte. Am testat-o p-aia cu un cub Rubik. Mai nou sunt concursuri de 'rezolvat' legat la ochi nu știu câte cuburi pe minut și alte aberații. Majoritatea celor care au succes acolo (sau care vor să participe, ca să fim corecți) sunt tineri și foarte tineri. Acum, pe de altă parte, genul ăsta de 'aptitudine' mi se pare că ține mai mult de prestidigitație și memorie tactilă și nicidecum de inteligență sau finețe. Nu are nicio legătură. Cam așa și cu shredderii juvenili de pe YouTube. E ușor să înveți mecanic tehnici, algoritmi, 'rezolvări' armonice pentru tot felul de situații, să le înlănțui cu oareșce sens, dar să cânți chiar și o piesă simplă, cu puține note, într-un mod frumos, care să miște alți oameni și să transmită exact un tablou sau o stare, aia reclamă mult mai mult decât muncă și repetiție. Și inteligență. Și tot ce vrei. Să cânți peste un backing track e una, să îi asculți pe alții dintr-o trupă și să te armonizezi cu ei la deprinderi, dispoziție și chestii mai obiective gen ritm, sonoritate, coloratură, aia e infinit mai dificil. Tocmai de aia e mai simplu să o faci în doi (gen White Stripes) decât în șapte-opt, că-s mai multe ființe care trebuie să ajungă la un consens sau la o consecvență în disonanța lor interesantă.

Bine, dacă mergi pe popularitate, te-ai gândi că seria Bullet de la Squier e de departe cea mai bună chestie din lume, nu?

Da, văzut astea. Aia cu telecasteru rupe fâșu'.

Anumite chestii mecanice într-adevăr se deprind mai ușor când ești mai mic. Avantajul când ai crescut destul este că în mod normal ai mai mult cap și înțelegi altfel totul, crește mult abordarea pe laterală și deprinzi mai ușor alte chestii, pe care ți-ar fi fost greu dacă nu imposibil să le pricepi cu 15 ani în urmă. Oricum creierul e considerat matur undeva peste 30 de ani din câte țin minte. Aș zice că singurul dezavantaj major când ești ceva mai mare devine lipsa timpului pentru studiu, de cele mai multe ori.

N-ai de ce. La vioară când eram mic mi se încâlceau și vasele de sânge de la pozițiile alea de mă durea stânga cu săptămânile - la chitară e parfum prin comparație. Dar te înveți, regula e tot aia cu relaxul. Păi și când te uiți de exemplu la Angus Young, ai zice că mamă ce tensiune e acolo - dar tipul efectiv mângâie chitara - de acolo dansurile și manifestările pe lângă cântat, unde deturnează tensiunea.

Ar mai fi chestia că trebuie în mod conștient să-ți relaxezi cât mai mult mâna. Când nu-ți iese ceva sau e dificil pentru tine, tinzi să te înfoiezi ca o mâță speriată. Iei stânga,o scuturi bine, flexezi degetele de câteva ori, o masezi cu dreapta, whatever, pe urmă pui pe rând degetele și ciupești fiecare notă. Nu ții mult poziția, lași mâna jos și le pui din nou, pe rând, ciupești. Dacă încordezi, iar, relaxare și de la început. N-ai ce face până se obișnuiesc oasele și mușchii. În timp se vor duce singure unde trebuie, dar cam aia e ideea cu fiecare acord sau succesiune mai dificilă de prize/poziții. Până nu învață corpul, degeaba îl agită capul.

Păi da, dar e peste buget. Lăsând metalele exclusiv deoparte, în afară de lăudatul S521, mi se pare că RG421 http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/ibanez-rg421-wk-chitara-electrica sau altă culoare http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/ibanez-rg421-mol-chitara-electrica ar fi interesante și destul de cinstite pentru zona asta de preț. Ai 2x humbucker splitabil, switch cu 5 poziții (1 și 5 full humbucker, 2 și 4 fiecare doză singură pe single coil și 3 ambele pe single coil împreună cu hum canceling - din câte știu), bridge fix, nu păcăleli. Doar să aibă prăgușul tăiat bine, că n-ai treabă cu acordajul și intonația. Probabil dozele vor zbura după un timp (hei, poate nu) da' într-adevăr un RG din ăsta sau un S521 par a fi chestii mai realiste.