apocapsile

Poate mai dă careva peste topic și mă gândeam să zic o chestie destul de importantă legată de canalele de pe Katana și efectele incorporate (dar și efectele puse în fața lui). Mai cotcodăceau unii și alții pe net cum că 'amplificatorul ășta nu poate suna prost' și alte asemenea inepții evidente. Totuși, motivul pentru care sună prost atunci când sună prost se leagă mai mult de utilizarea seturilor de efecte nepotrivite pentru un canal anume. Mai ales (dar nu numai) booster-ele și drive-urile. Dacă pui un Metal Zone sau Distortion pe Brown channel dat în blană, va suna sec din cauza excesului, pe când pe Clean sau Crunch (cu gain moderat) îți permiți să exagerezi mai mult. Pentru unii nu e neapărat intuitiv că peste Lead sau Brown ar trebui folosit mai degrabă booster/overdrive și setat lanțul așa încât boosterul să stea în fața egalizatorului pentru un ton bun cu dinamică giugiuc, în timp ce canalul 'Clean', de care se plâng mulți că e implicit prea încet, e făcut pentru efecte date în blană sau stacking - care oricum te duce la un boost de volum. De fapt, ce nu prea cred că pricepe lumea despre serie (cea care se plânge cum că pe Clean nu ai destul de multă gălăgie) este că sunt amplificatoare de ROCK. Da, poți băga pe curat fără probleme, dar canalul Clean este conceput special pentru pus pedale în față și stacking de efecte, iar fără măcar un booster ceva nu va suna în veci la fel de tare precum celelalte. Dar are mult overhead față de celelalte, care-ți permite să tunzi sunetul cu boostere/drive-uri/compresoare ca lumea de tot înainte să atingă intensitatea sonoră a următoarelor poziții de pe rotiță. Pe canalele mai murdare, gen Crunch/Lead/Brown (sau alte presetări mai agresive accesibile din soft), ideea nu e că mai pui și ditamai teancul de efecte unul peste altul, fiindcă swung-ul îl ai deja prin selectarea canalului. Așa că îți trebuie presetări diferite, cu intensități mult mai mici pentru a avea un sunet bun cu el. Partea faină este că poți folosi cele 4/8 presetări pentru a stoca absolut toate setările legate de modelare și egalizare special, cu tot cu configurații detaliate de lanț de efecte (ordine) și setări speciale pentru fiecare tip de efect inclus în selecție, așa încât să menții un sunet bun, dinamic, plin. Un test bun e să iei de exemplu Crunch și Brown și să te apuci să le configurezi cu aceleași efecte, dar așa încât să se comporte și să sune similar. Cam așa începi să înțelegi cum se comportă fiecare și ce sună cum trebuie în fiecare caz.

În caz că l-ați ratat, Survive Style 5+. Festin vizual și audio, funny as fuck. Oarecum nișat, cameouri faine, vedeți-l, e mișto genial:

Aia cu bătrânul vă zic eu că nu-i binară - învață mai greu sau nu. Cert e că după mulți ani de bullshit prin vreo multinațională sau chiar națională/firmuliță (că-i a ta sau a altuia, nu contează), după însușit documentații și legi mai seci decât un deșert, după stat aiurea la cozi, mulți se sictiresc și dezvoltă un soi de blocaj pentru 'noutăți'. Asta și oboseala cronică de care suferă foarte mulți adulți. Că e de la spetit cu munca și gospodăria, crescut copchii, necazuri sau de la chefuri și beție, partea a doua. N-aș zice că e chiar un mit, doar că e nuanțată treaba. E posibil să înveți în mai mult timp chestiile care țin de coordonare și viteză, dar ce înveți înveți cu mai mult rafinament, corelezi mai ușor, ai mai multe repere pe care să construiești. Aș rotunji în 'bătrânii învață UNELE chestii mai încet, în schimb pe ALTELE mult mai ușor și cu mai multă finețe'. Și nu e neapărat de vină oboseala, poate nici nu găsești interesantă partea repetitivă. Nu mai ești câne tânăr să alergi după aceeași minge de 100 de ori pe oră, te-ai mai sclifosit, poate deșteptat, pervertit, oricum nu merge să înveți cum ai fi învățat cu ani buni înainte. Am testat-o p-aia cu un cub Rubik. Mai nou sunt concursuri de 'rezolvat' legat la ochi nu știu câte cuburi pe minut și alte aberații. Majoritatea celor care au succes acolo (sau care vor să participe, ca să fim corecți) sunt tineri și foarte tineri. Acum, pe de altă parte, genul ăsta de 'aptitudine' mi se pare că ține mai mult de prestidigitație și memorie tactilă și nicidecum de inteligență sau finețe. Nu are nicio legătură. Cam așa și cu shredderii juvenili de pe YouTube. E ușor să înveți mecanic tehnici, algoritmi, 'rezolvări' armonice pentru tot felul de situații, să le înlănțui cu oareșce sens, dar să cânți chiar și o piesă simplă, cu puține note, într-un mod frumos, care să miște alți oameni și să transmită exact un tablou sau o stare, aia reclamă mult mai mult decât muncă și repetiție. Și inteligență. Și tot ce vrei. Să cânți peste un backing track e una, să îi asculți pe alții dintr-o trupă și să te armonizezi cu ei la deprinderi, dispoziție și chestii mai obiective gen ritm, sonoritate, coloratură, aia e infinit mai dificil. Tocmai de aia e mai simplu să o faci în doi (gen White Stripes) decât în șapte-opt, că-s mai multe ființe care trebuie să ajungă la un consens sau la o consecvență în disonanța lor interesantă.

Bine, dacă mergi pe popularitate, te-ai gândi că seria Bullet de la Squier e de departe cea mai bună chestie din lume, nu?

Da, văzut astea. Aia cu telecasteru rupe fâșu'.

Anumite chestii mecanice într-adevăr se deprind mai ușor când ești mai mic. Avantajul când ai crescut destul este că în mod normal ai mai mult cap și înțelegi altfel totul, crește mult abordarea pe laterală și deprinzi mai ușor alte chestii, pe care ți-ar fi fost greu dacă nu imposibil să le pricepi cu 15 ani în urmă. Oricum creierul e considerat matur undeva peste 30 de ani din câte țin minte. Aș zice că singurul dezavantaj major când ești ceva mai mare devine lipsa timpului pentru studiu, de cele mai multe ori.

N-ai de ce. La vioară când eram mic mi se încâlceau și vasele de sânge de la pozițiile alea de mă durea stânga cu săptămânile - la chitară e parfum prin comparație. Dar te înveți, regula e tot aia cu relaxul. Păi și când te uiți de exemplu la Angus Young, ai zice că mamă ce tensiune e acolo - dar tipul efectiv mângâie chitara - de acolo dansurile și manifestările pe lângă cântat, unde deturnează tensiunea.

Ar mai fi chestia că trebuie în mod conștient să-ți relaxezi cât mai mult mâna. Când nu-ți iese ceva sau e dificil pentru tine, tinzi să te înfoiezi ca o mâță speriată. Iei stânga,o scuturi bine, flexezi degetele de câteva ori, o masezi cu dreapta, whatever, pe urmă pui pe rând degetele și ciupești fiecare notă. Nu ții mult poziția, lași mâna jos și le pui din nou, pe rând, ciupești. Dacă încordezi, iar, relaxare și de la început. N-ai ce face până se obișnuiesc oasele și mușchii. În timp se vor duce singure unde trebuie, dar cam aia e ideea cu fiecare acord sau succesiune mai dificilă de prize/poziții. Până nu învață corpul, degeaba îl agită capul.

Păi da, dar e peste buget. Lăsând metalele exclusiv deoparte, în afară de lăudatul S521, mi se pare că RG421 http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/ibanez-rg421-wk-chitara-electrica sau altă culoare http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/ibanez-rg421-mol-chitara-electrica ar fi interesante și destul de cinstite pentru zona asta de preț. Ai 2x humbucker splitabil, switch cu 5 poziții (1 și 5 full humbucker, 2 și 4 fiecare doză singură pe single coil și 3 ambele pe single coil împreună cu hum canceling - din câte știu), bridge fix, nu păcăleli. Doar să aibă prăgușul tăiat bine, că n-ai treabă cu acordajul și intonația. Probabil dozele vor zbura după un timp (hei, poate nu) da' într-adevăr un RG din ăsta sau un S521 par a fi chestii mai realiste.

LE - Da nu pricep în ruptul capului de ce te-ai apuca de cântat metal înainte să te apuci de cântat punct, altfel iese doar metal pe metal și e cam drujbeală de frizerie, cum m-a amuzat cineva cu fraza pe-aci

Sfatul meu e să cauți pe forum o chităruță de la cineva cu niște calificative OK. Ai șanse să dai mai puțin pe mai multă chitară. Uită-te si la modele fară tremolo, nu sunt prea fantastice oricum cele în banii ăștia. Ca amp dacă nu ramân bani după chitară ia un amPlug 2 Metal, se aude decent în boxe și în rest niște căști ok te rezolvă. Mergi la MC Music și Guitar Shop cred că au promoții și unii și alții. De la GuitarShop m-aș uita la un Jackson Monarkh, e unul sub 1.000 destul de ok. De dincolo nici n-aș ști ce sa-ți zic, îi las pe alții că nu le am cu chitare pentru metal. Dar mai bine un Ibanez/Jackson second la 1.000-1.100 și un amplug pentru început. Dacă chiar vrei neapărat amp, vezi poate de-un Katana Mini de la boss (cam 38x lei dar trebuie și traf separat) sau Blackstar Fly (2xx lei dar și la ăla te mai costă trafu separat). Cred că merită să încerci un http://www.guitarshop.ro/chitara-electrica-jackson-js22-sc-monarkh_p3878.html - mi s-a părut foarte faină pentru banii ăia. La GuitarShop. La MC Music, m-aș uita la asta (dar rog Ibăniștii să zică ce părere au): http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/ibanez-grg121dx-bkf-chitara-electrica Ar fi și http://www.mcmusic.ro/chitara-bass-ro/chitara-ro-3/electrice-ro-2/aria-pro-ii-pe-skull-chitara-electrica dar e puțin peste buget. Asta având în minte bugetul și destinația (metal). Oricum poate le găsești mai eftin sau upgradate second tot pe-acolo. Mai sunt și pe olx dar e riscant din alt oraș. Uite ce văd în București (https://www.olx.ro/oferta/chitara-electrica-jackson-js30-2007-floyd-rose-black-reverse-headstock-ID9dxKt.html#938e68ed5d;promoted) pare destul de ok pt. început.

Merge și aia, doar cu asta de care zic eu nu ai nevoie decât de un șurub și o șurubelniță dreaptă. Și să nu faci precum un comentaci al clipului pe youtube, care probabil a pus șurubul cu vârful în jos și a belit lemnul

No ashe.

Mi-a fost mai ușor cu un șurub mai scurt decât inserturile băgăt în gaura insertului înșurubând încetișor peste el filetul bridge-ului, fără letcon sau patent. A ieșit elegant, fără probleme.

Spor la fingering :-p

Mai bine te uiți și de un Ovation mai vechi second. Am cântat pe unele foarte mișto mai demult, asimetrice. Altminteri din alea vestice care pe la noi nu prea, știu că Seagull sunt absolut fantastice - adică dacă ai ocazia să încerci unul măcar încearcă-l ca să ai termen de comparație. Din astea noi, care sunt cam scumpe, pare interesant http://www.guitarshop.ro/chitara-electro-acustica-ovation-cs-24p_p2962.html pe Figured Koa. Merită să o încerci dacă o au pe undeva. Radius 10. M-mm-mmm. Cel mai recent am butonat o https://www.thomann.de/ro/ovation_celebrity_ce44_1.htm și era absolut mortală. Foarte, foarte mișto. Nu sunt sigur dacă era exact exact modelul ăsta, dar cam 99% așa era. Arată interesant și http://www.musiciansfriend.com/guitars/alvarez-artist-series-ar610cear-grand-auditorium-acoustic-electric-guitar dar nu cred că se găsește la noi. E altă gâscă decât alea de pe GS.

Valabil!

Am lămurit-o. Pe Vintage VS6: 1. Merg montate direct în mounting posts șuruburile de la roller. Nu calcă perfect, dar diferența față de TOM-ul stock e foarte mică. 2. Pe aceeași chitară, mounting post-urile de la Wilkinson roller sunt doar o idee mai mici decât găurile mounting post-urilor stock. Eu am rezolvat până la urmă cu o tură (mi subțire) respectiv două ture de folie adezivă din aluminiu ca să intre fix și să nu cadă. Odată coardele strânse, aparent conduce ok și masa de la coarde spre jack. PS - Metoda cu pus șurub mai scurt decât adâncimea mounting post-ului cu vârful în sus în gaură și înșurubat peste filetul de tune-o-matic cu grijă, încetișor, a dat roade. Au ieșit mounting post-urile cu ușurință, fără niciun fel de probleme și nu s-a rașchetat nici din finish, doar s-au cojit câțiva muci din lemn, complet neglijabil. Se vede în poză.

Ar mai fi și un mic amănunt, cum că nu statutul de mare meseriaș îți aduce satisfacție, ci preocuparea în sine. Dacă te bucură să cânți și un sfert de oră pe lună, că atâta timp mai ai, tot merită. Faptul că ești Steve Vai sau Stan de la bloc contează mai puțin, plăcerea și bucuria de a cânta fac să merite preocuparea. Pentru că dacă amândoi se bucură, fiecare la nivelul lui, de ceea ce fac, singurul lucru care-i diferențiază sunt probabil potențialul și câteva mii sau zeci de mii de ore de muncă. Mie comparația muzicii cu sportul mi se pare destul de nefericită. Cel puțin cu sporturile la modă acum și cu toate cutumele și rigorile lor. Dacă ăsta ar fi singurul mod în care s-ar putea face muzică, nu m-ar interesa deloc. Dacă te imaginezi în viitor ca fiind nu știu ce mare șmecher(ă) într-ale muzicii, riști ca toate piedicile să devină frustrări în loc de mici 'puzzle-uri' pe care le rezolvi în timp, din joacă. Iar dacă ajungi să repeți ca berbecul aceleași tehnici și aceleași fraze doar ca să atingi sunetul/nivelul nu știu cui sau să faci lucrurile așa cum le fac alții, mai bine te apuci de fitness. Nici Knopfler, nici Hendrix nici mulți alții mai mult mai puțin cunoscuți dar cu nimic mai puțin capabili n-au știut neapărat unde vor ajunge și nici nu s-au luat după alții. Au muncit mult (dar cu plăcere) și au prins și o combinație timp/spațiu care i-a ajutat să devină mai buni și cunoscuți. Dar cred că toți au în comun plăcerea de a cânta și determinarea de a face lucrurile în felul lor. Nu ai cum să fii bun la toate stilurile și tehnicile, dar cu siguranță sunt cel puțin câteva unde vezi că-ți merg rotițele. Poate nu-ți merge urechea pe melodii, dar ai în tine ritm. Sau invers. Apăi, și ca agricultor, n-o să fii nebun să uzi la sămânța care nu prinde în loc să te ocupi de aia care s-a deschis... chill out and enjoy. Pe mulți îi bușește râsul când începe Jack White un solo. Că nu are mână, tehnică, că e doar imaginea de el etc. Eu nu-i contrazic, însă remarc cum omul ăla a mișcat stadioane întregi împreună cu Meg într-un fel în care alți mari virtuoși ar putea numai să viseze. Fiindcă are trăire, atitudine, mesaj și ceea ce face, face cu pasiune. Iar tehnica aia, multă sau puțină, câtă are el, îl ajută să 'livreze'. Mai mult, ce poți să vrei?

@vektor La mine, pe Vintage VS6 SG cu echipare pre-wilkinson, șuruburile de la roller se înfiletează în mounting posts, dar au un pic de joc și din cauza asta e recomandat să montezi drăciile cu totul. Eu n-am apucat încă să-l pun cu tot cu alea, dacă am vreme scot mâine seară un mount TOM și-ți zic cum intră cel de roller în locul lui. Senzația mea e că posturile sunt cam la fel și diferă puțin doar picioarele înfiletabile. Procesul de înlocuire în sine nu e neapărat dificil, bagi un șurub (plat în ambele capete, nu din ăla de găurit) care să aibă cam 2/3-3/4 din adâncimea postului cu vârful în sus (de fapt merge orice chestie mai rezistentă din lemn sau metalică atâta timp cât încape și are lungimea ceva mai mică decât adâncimea postului. Înșurubezi pe urmă cu delicatețe piciorul în post, după care încet-încet ar trebui să tragi post-ul în sus în loc să coboare piciorul. Dar la tine s-ar putea să difere, nu știu zău dacă-s toate pe exact același spec.

70 RON!

Doar ca idee, folie din aluminiu se poate lua din magazine de bricolaj la 25-40 lei rola, există și din cupru - de obicei prin zona de termice - și ai la rolă de behăi. Cabluri -coaxiale sau de ce neam vrei - tot pe-acolo. Am văzut oameni care și-au cablat chitara și cu UTP bine mersi și n-au probleme.

Hihi, pai zoreste-i, ca dupa asamblare si setup-ul in the rough trebuie sa ii acorzi cateva zile sa se acomodeze cu ideea ca este o chitara, fiindca o vreme va trai cu impresia ca este inca un copac :))) (nu e vorba mea, am auzit-o la un lutier si mi-a placut).

Arată bine. Sincer speram să decupezi capătul în formă de gură de rechin cu dinți ascuțiți (eu așa l-aș fi făcut - ar merge pentru un telecaster cu doze hot stack de drujbeală un cap zimțat, să fie drujbă all the way), dar merge si așa Cu americanii cam asta e, totul e mai mare, compensating much? Cel puțin e mai lejer lucrul pe electronice la scară mai mare. Oricum, îmi place finișul ales de tine, cel puțin din imagini e mai frumos decât majoritatea chestiilor pe care le-am văzut în rafturi.