apocapsile

https://www.ebay.com/itm/M54527P-Original-Mitsubishi-Integrated-Circuit-10-pcs-/290963910754 Ăsta e, Mitsubishi M54527P. Uite detaliile lui și ce face, poate găsești pe la noi cu puțin noroc: http://pdf.datasheetcatalog.com/datasheet/MitsubishiElectricCorporation/mXyuuss.pdf

Dacă e vorba despre prețuri de genul 30 USD, nu știu cât merită: https://www.guitar-parts.com/catalog/korg-ic-m5m4464p-ac54464 - dacă e 5 dolari, mai degrabă. Am căutat-o pe a ta dar nu mă pricep s-o găsesc pe net. Pare la fel cu cea de la IC5 (sub simbolul 'play' în imaginea ta) Găsit, dar mai greu, vârsta. Pus mai jos.

^^ asta e adevărat, superstrat-urile arată ca niște mașini sport neglijate, celelalte ca niște bolizi clasici trecuți prin multe. Dar, lasă, am văzut 'relic'-uri intenționate de-ți venea să plângi, nici un Bullet nu merita bătaia aia de joc.

Ia cu frasin sau mahon, ce să-i faci Mie chiar mi-a plăcut RG-ul 370 turcoaz; nu știu cât de bestial s-ar ține peste 15 ani dar nouț e impresionant și mult mai frumos decât multe alte finișuri ale oricărui producător. Și modelele mahon finisate natur în ulei sunt 'WOW'. Negrelile nu-mi prea plac oricum, la superstrat apreciez culorile mai câș și mai repede finiș natural. Dacă prind la probă unul anul ăsta sigur iau, mi s-a părut o chitară foarte cinstită în banii ăia.

Well, nu știu ce să zic despre LP-uri, dar, man, la așa ceva m-aș băga de fraier: http://www.gibson.com/Products/Electric-Guitars/Firebird/Gibson-USA/Skunk-Baxter-Firebird.aspx

Deja nu prea văd ce legătură are ce discutați voi cu subiectul, mai bine beți o bere și vă liniștiți - sunt șanse mici să fie vreunul geniu și celălalt ultimul oligofren, deci n-are rost să începeți micro măsurători de înaltă precizie. Revenind, nu ai cum să vinzi nici la suprapreț Gibson dacă nu le pui și pe alea bune în magazin altora decât celor care îl cumpără oricum. Restul văd prețul și poate un exemplar mai 'de bătaie' care nu-i convinge. Că le pui în vitrină securizată și se probează în costum din puf, să nu le lovești, scapi etc. - foarte bine, dar să fie, altfel tot second-urile pe care le-ai putea proba sau modelele de la brandul lor de buget ajungi să le cumperi.

Păi normal că nu poți compara, eu nici nu compar, zic că găsești scule faine cu care să înveți sau să te produci profesional/amatoricește cu mult sub scorurile alea - atât. Dacă ar face brand-urile low-cost modele la prețuri similare probabil că ar fi dezastrul și mai mare - banii s-ar duce în lemne alese pe sprânceană, hardware top de top, QC și setup bibilire profi, deja ar oferi cu mult peste un brand mare cu mână de lucru scumpă. Te-ai duce în magazin și tot cu modelul scump de la brandul low-cost ai pleca acasă în condițiile astea. Iar țărișoarele astea au și ele fond forestier propriu, mai ales cele industrializate târziu - unde sigur găsești destui bușteni dornici să devină bibelouri muzicale. În rest, da, costurile sunt mai mari - ceea ce în SUA, unde ajung și copii accesibile de import alături de producția autohtonă reprezintă o situație cu mult mai tragică. Uite, mie mi-ar plăcea ca Reghin să facă designuri ca lumea, cu piese ca lumea, fără bătaie de joc și jur că aș da mia de euro pe un LP făcut (ca lumea) de ei înainte să iau un Gibson, doar ca să susțin treaba asta la noi și desigur presupunând că e o chitară decentă. Dar nu, ei fac gioarse pe bandă rulantă - e și păcat de multe ori de lemnul bun care se duce și în viori, violoncele, contrabasuri sau în electrice dintre care multe sunt lucrate și concepute penibil. Pentru ce nu fac modele și la 1.000, 1.500, 2.500 de lei, nu înțeleg. De ce exportă tot ce le iese mai bine? De ce nu vând mai vizibil modele reușite și la noi? Mor de foame amărâții ăia acolo cu fabrică funcțională, când ar putea să reprezinte o sursă foarte bună de aprovizionare măcar pentru vecinătatea imediată a continentului, dacă nu și mai spre vest. Dacă ar fi fost oportunități ca lumea, păi m-aș fi angajat ucenic pe-acolo în loc să prestez outsourcing pentru corporații. Dar de ce să se poată sau să fie tentant... Oricum la Gibson problema lor e că deja și-au stricat reputația (chit că o fi adevărat sau nu că per total calitatea s-a dus în budă) și singurele modele super căutate sunt alea vechi, cât mai vechi, care nu le mai aduc lor niciun venit Dacă vrea cineva să doneze un Explorer ca să mă conving și eu ce chestii mișto face Gibson, primesc cu bucurie. Chiar și un grăsun de LP și mai ales un SG walnut cu finiș natur

În materie de păreri despre calitatea/declinul whatever, de acord cu ce zici tu. Dar despre companie și prețuri și ce îți dau pentru o lopată de bani, pot și eu ca un biet pulete să-mi dau cu părerea. Dă-mi voie să-ți zic totuși o chestie: Vintage VS6, copie SG, făcută probabil prin '93-99. A costat puțin atunci, costă infim și acum. Are 19-25 de ani, suficient cât să se ducă naibii ce e de dus. Crezi că are vreo problemă la finish, taste, lemne, hardware sau că sună ca o cizmă și n-are frate ton, sustain și ce mai vrei tu pe lângă un SG Gibson de când vrei tu? Și la mine a fost și este tentația să iau un Gibson (SG Special, ăla amărât, nu altceva) pentru spațierea de 43mm. Da, nu sunt rupt în fund, mi-l permit și nou-nouț și vechi-bunuț. Dar în afară de spațiere, știu că rămân cu scrisul de pe headstock, îmi fac filme că Gibson > copii ca să justific investiția și cam atât - nu face nimic în plus față de o copie cu adevărat bună cu setup fain și doze+electronică decentă. Cel puțin nu destul pentru cât e scoru'. Uite-așa ajung oamenii să bage pe Revstar sau ESP la fel de bine, dacă te raportezi la branduri comerciale. Până și ESP-Ltd dă chestii construite mai cu cap și mai bine dotate sub prețul de 'admitere' Gibson - și chiar dacă ar avea aceleași oscilații de calitate, au avantajul prețului și al dotărilor. Exact din cauza asta e foarte relevant pe subiect mai ales ce au de zis cei care nu ar cumpăra Gibson - că alea-s vânzările pe care le ratează. Tocmai că dacă te duci în cucuieți și acolo îi un singur Gibson, care e nasol pentru cât costă, asta face foarte mult rău companiei. Tocmai de aia nu ar trebui să scoată pe poartă nici măcar un singur exemplar nasol. Joci firma în picioare la calitate, joci și vânzările. Decât să faci o chitară mediocră sau slabă la mulți bani, mai bine nu o faci deloc și rămâi cu Epiphone. Cu Ibanez - singura mea problemă e că mi se par cam pragmatice și oarecum lipsite de personalitate. E adevărat și că sunt scumpe - ai cam același nivel de lucrătură pe Iron Label ca și pe RG-urile care costă sub jumate, ceea ce e greu de înțeles. Dar e valabil pentru destule nume chestia asta cât să nu fie ceva specific. PS - Pentru potențiali cumpărători care vor un instrument care să le facă plăcere, nu praf în ochi, e absolut jignitoare oferta unor branduri de 'lifestyle', în special în zona relativ accesibilă. Plus că dacă în magazin ai trei Gibsoane mai perpelite și 25 de altcevauri din care vreo 2-3 chiar reușite, prost să fii să iei marca. E 100% vina lor. Cere banu', dar bagă doar exemplare reușite, setate frumos și finisate cum trebuie, dacă vrei să vinzi. Tu ai pus de fapt punctul pe i cu singurul exemplar din magazinul etc. - ăla singurul trebuie să fie impecabil sau să nu fie deloc, dacă vor să convingă că ei fac chitare și nu bulbuci. Păi sunt lutieri frecați la cap care prestează o grămadă să scoată o chitară giugiuc la preț mult sub custom shop-uri - uneori sub Faded și ăștia le fac pe bază de brand și inerție? Dacă ei cred că le merge așa, ducă-se. La brand-uri de spatele fabricii înțeleg că nu își permit QC ca lumea, că scapă multe probleme, dar la ce mă-sa plătesc eu workforce US care poate o freacă mai mult decât bietul vietnamez/indonezian, asta când nu are durere maximă la parizer?

Hai că mai pun tot eu de la ăștia, că e bine ce fac:

@szekiMăcar știm o treabă. Întâi a fost Volvo

Succes! Iei și tu bomboane flori cafea ceva pt. deranj sau o plătești la oră :-)

Dacă aș fi în locul tău, aș apela chiar la profesoara lui pentru a face o alegere potrivita Adică m-aș duce cu profa în magazin să aleagă ea una oke. Reghin sunt perfect oke mai ales la nivelul ăsta de început, doar că trebuie să fie un exemplar reușit și comod, fără probleme de intonație. E important să nu falseze și să nu taie tastele deloc, în rest chiar nu contează. PS - Dacă crezi că în 400 de lei ai variante mai bune decât Reghin sau că are importanță ce e atâta timp cât nu falsează și nu taie, think again. De aia, cu profa de mânuță și cerut un tuner mai precis, verificat 1/2 până găsiți unul care să fie ok. Că-i Reghin, Stagg sau orice altceva, nu are importanță prea mare.

@karpi Asta e chestia, că și cine o mai arde 'indie' cu blues/bluesrock și derivate pare să prefere modele 'exotice', nu neapărat capodopere ale funcționalității sau embleme, ci 'B-Guitars', 'underdogs', chestii ciudate și cu amprente aparte. Cred că pe undeva e și un soi de criză, nu mai e lumea 'inspirată' de vechile simboluri. Recuzita blues-rock-ului se duce spre underground-ul chitarelor în timp ce coboară într-un con de umbră al muzicii în general.

Umm, "inovația aia" electronică în loc să schimbi unghiul headstock-ului, să pui tunere blocabile și să te asiguri că prăgușul e perfect pe fiecare exemplar? E ca și când ai lua o mașină cu sistem de aspirat uleiul care scapă prin design, sorry to say. E de calibrul ciudățeniilor Nintendo. Și după zeci de ani scot și ei 'zero fret adjustable nut'. Pe bune, n-am nimic cu ei și cu LP-urile, dar e penibil să vezi asemenea tentative. Puteau pune tunere staggered blocabile și prăgușuri tăiate mai atent, cel puțin. Nu costa atât (de fapt mai nimic la cât costă oricum) și era ceva deloc instruziv și practic. Sorry, dacă dau 1.500-2.000 de coco cel puțin, mă aștept că bușteanul ăla a trecut pe la vreun tehnician oke înainte s-o vâre-n cutie. Dacă nici un setup amărât nu pot include în preț, apăi eu de unde știu că nu și-au bătut joc în toate fazele de construcție? E lăcomie mare. Toți vor să vândă cu mult mai mult decât e nevoie. Să fie mari, tot mai mari. Normal că bubuie balonul până la urmă. Da' chestia cu păstrat tradiția, sorry, e bull shit. Pui robotunere standard pe modele aniversare și asta înseamnă păstrat tradiția? C'mon. E ca și când te-ai duce la super bărbier și te-ar rade pe uscat și ți-ar trânti untură de pește ca after shave, bonus, selfie. Că așa e tradițional. Poate că de dragul formei ar mai cumpăra omu' un special ceva, dar să fie și funcționalitatea oke, că în vitrină arată foarte bine și Harley Benton. Păi arată SC Custom Lemon Flame-ul ăla de plângi și mai are și mici înlesniri de la ESP LTD în contur, unghiuri, electronică de stă comod în brațe. Se vinde în draci. E 200 de euro. Pentru nostalgii și nevoi de formă nici nu-ți trebuie mai mult. Plus că poate o și faci perfect cântabilă pe bani destul de mici. Să mai zic că SC 500 pe care l-am luat unui prieten are lățime de 43mm la prăguș și era tastiera lucrată mișto fretwork super oke, intonată corect? Stătea acordată, da electronica și doze mai meh, hardware la fel, dar, la naiba, e 600 de lei și se poate cânta la ea oke. Cu încă vreo 6-700 în upgrade-uri ai direct rachetă pentru banii ăia. Cumva dau senzația că tot ce e între Custom Shop și Special e pentru cine nu cântă, ședințe foto de nuntă tematice și alte din astea That being said, un SG Special, any time. Faded, lemnos, foarte mișto.

Dacă ar fi mers ei pe profit mic preferând să acorde condiții bune angajaților și să permită reinventarea, ar fi stat foarte bine acum și foarte mulți posesori de Gibson ar fi fost oameni cu mult mai fericiți. Ugh :-)

@godless666 Corect ce zic ăia, pe lângă aspectul economic punctează la final și faptul că în anii '50 nu exista 'cult' sau 'nostalgie' în privința electricelor, doar 'entuziasm/scepticism'. Mi-a plăcut asta: It’s unclear who the torchbearers of guitar-centric platinum records are, and the candidates for that title play models made by companies that don’t exist anymore (here’s looking at you, Jack White and Dan Auerbach). Și mie-mi pare că sunt popularizate vizual tot felul de micro-companii defuncte sau modele japoneze apărutde sub diverse nume, mult mai mult decât orice brand 'supraviețuitor'. Evident nu devin populare neapărat pentru calitățile lor, ci prin asocierea cu artistul/cântecul/mojo-ul ăla.

SG nu are din astea decât headstock issues și gâtul mai specific, altfel numai avantaje și mai bine vândut decât lp. e viabil pentru orice cu mici ajustări și poate suna super fat dacă ai doze potrivite sau sticlos sau oricum. poate un neckthrough / stringthrough, dunno. Eu unul rezonez cu SG, are ceva atemporal și nu mă refer la coarne :-) Explorer iar e interesant.

Well e deja vechiuță știrea, dar uite o discuție care spune destul de multe despre situație din perspectiva clientelei actuale și potențiale:: https://www.reddit.com/r/Guitar/comments/7yi7zk/gibson_guitar_faces_imminent_bankruptcy_after_116/?st=jekktc7f&sh=ef53e40a Mie SG-urile îmi plac până la lacrimi, dar mai mult de un Special nu aș visa vreodată. De Explorer nici nu mai zic.

De fapt nu știi cât de bun e diful de pe head și cel de pe 100. Și 50-ul e ok dar nu au răbdare să-i facă burn in și se vaită ca babele degeaba, crește și ăla frumos în midrange și se rotunjește după ce se relaxează. Majoritatea ălora nici nu au habar care-i relația între gain/volume/master și atenuator și se mai plâng și că pe canalul Clean volumul e prea mic, nepricepând absolut deloc care-i rostul ăluia (ei caută de fapt canalul Lead pus pe Gain mic dar nu-și dau seama că se poate și cu Gain la ora 7. Gică știe de Celestion Greenback sau altceva de felul ăsta, că ăla e musai bun, îl pun, deci e bun, nici nu s-au lipit bine firele și deja se simte îmbunătățirea Asta-i ca aia cu schimbat imediat dozele pe chitară midrange, nici nu le ascultă bine și concluzia e că la valoarea lor nu se pretează sub cel mai generic set posibil de Seymour Duncan. Eu nici nu schimbam pe VS6 dozele dacă nu era prea întunecată pentru ea cea de neck. Am pus-o sus, jos, reglat individual piciorușe, ascultat prin mai multe chestii și nu era ce trebuia acolo. Le-am dat mai departe și omul, care avea o chitară care suna mai deschis de felul ei, a fost teribil de încântat de ele. Doze proaste, difuri proaste, eh... de-aia are iPhone un singur buton... Dar desigur, dacă are cine da dublu și ceva pe Artist ca să aibă fix un buton în plus, controlul pe față și mărețul difuzor Waza, să se pună la coadă. De 3.000 iei head și un cabinet excelent. Trebuie să fii cam naiv să muști gogoașa cu hartistu nobil cu sunet 8k. Ei încearcă, e normal, doar au succes cu toată linia.

difurile sunt bune în toate katanele, egalizarea merge bine, există dinamică bună de tot, nu și-au bătut joc cu absolut nimic, aparent nici măcar cu mezinul. clar îmi iau și eu, pe ăla-l pui și-n pălărie și scapi de-o cheltuială la IKEA .

Report: pus doze Artec (astea de aici - http://www.northwestguitars.co.uk/artec-vintage-alnico-v-humbucker-pickup-for-les-paul-sg-etc/) pe Vintage VS6. N-am apucat wiring, le-am legat firele direct pe mufă cu bandă de izolat. Sunt alnico 5 toată ziua, necku sună bine de la joase la treble, pe high gain împinge aer la palm mute. Bridge-ul e magic, nu e tăios deloc, are armonice și are și atac și amploare pe high gain, se pupă între ele, toate alea. Cruch and Clean, very nice, as expected, sparkly and all. Nu sună deloc întunecat chit că au căpăcele. Par ușor microfonice însă, cred că vor mai face o băiță în ceară de albine dacă se arată și după wiring complet. Și parcă aș vrea un pic mai multă separare la gain mare (dar vorbim de gain de metale, deci sunt foooaarte oooh-kay) - deși cred că 'nevoia' e de la EMG-urile care au stat pe chitară înainte. Sigur că nu se compară cu EMG-urile. Alea RUP, sunt fenomenale și au claritate maximă fiindcă sunt active. Dar ideea e că... 170 de lei ambele, cu rame, arcuri, șuruburi. 4 fire, deci splitabile, doze super ok, faci treaba cu ele fără jenă și sună foarte plăcut pe toate neamurile de gain și lipsă gain. Și au semnal în ele, nu sunt anemice de-loc, din contră. Nexam vrum. De ce să dau 600 pe Jazz/JB? Plus că alea 'frumoase' cu nichel și alte grețuri se duc la 8-900 dacă zice Seymour Duncan pe ele. Și Artecu costă 250 dacă vrei capac de Haur frate. Da nu vreau, mersi. Concluzia mea: sigur că un set de 170 de lei nu se compară favorabil cu un set de 1070 - dar asta nici nu le face doze proaste și nu ai nevoie de setul ăla scump ca să scoți sunete faine din chitară. Cel puțin amărâtele astea de Artec-uri își fac treaba peste așteptări, se bat lejer cu altele care costă dublu-triplu și nici nu arată la fel de bine (pe SG desigur). Cu semnalul lor sănătos, sunt 100% practicabile și pe coil split. Zbang!

Pe lângă Wilkinson, găsești Artec Giovanni (cu baftă chiar și Artec fără Giovanni), IronGear, Tonerider, GFS care-s absolut rezonabile, dar la alți bani. Dintre astea Artec vin cu cele mai ieftine, dar nu și proaste. Poți găsi un set OK Alnico 5 pe la 30-50 de euro. Le iei cu ~30 dacă au lichidare cu siguranță și sună cu mult mai bine decât scuturi tu pușculița ca să le iei.

Ar fi fost interesant totuși de auzit o variantă stereo pentru Katana Mini. Un fel de Air piticit sau ceva de genul, fără "Air". THR-urile sună bine, ofc, da' te doare pușculița indiferent că o ai mare sau mică O să încerc și eu un mini când va fi cazul de vrut un actual amp mic de pus pe masă.

Uite aici 'review' scurt și la obiect. În afară de cele pe 2018, e singurul Katana pe care nu l-am încercat, dar văd că n-au dat-o rău nici la categoria piticanii isterice Îi zice bine din câte se aude.

Aștept cu interes modele reciclabile de Gibson. Nut material: fishbone Bridge: stink-o-matic reinforced recycled toilet paper. Body: triple flamed bird goo. Neck: superior cardboard. Pickups: Tinbuckers