apocapsile

Băi scuze dacă te-a lezat remarca, e părerea mea sinceră despre Hammet deși sunt fan Metallica și muzica lor, așa cum o bălăcăresc unii, m-a scos din niște super depresii în momente cheie, chestie care scuză orice. Și nu sunt fan performanță. Chiar nu-mi place individul, nu trebuie să placă tuturor și nici nu are cum.

^^ Inductanță și capacitanță. E mai simplu cu 'toate sunt la fel' în afară de un mic aspect pe care-l alegem arbitrar ca neimportant și așa avem definiții de dicționar și bună întrebuințare pe care ne aduce o stranie satisfacție să le fluturăm de fiecare dată când își dă vreun amator semidoct == (eu sau altul care se exprimă poate dubios) să deschidă gura . Sunt puțintel șocat, dar nicicum confuz, stăpânitori ai fizicii!

Tot nu pricep care-i confuzia, boșilor . Pricep că alea cu mai multă sârmă subțire sunt mai sensibile la tot, dar eu vorbeam despre PAF-uri, care nu sunt Invadere sau altceva, să aibă un miliard de înfășurări. PAF adică mai puține înfășurări cu fir cu secțiune mai groasă. Pricep și că sursa sunt spirele versus coarde. Eu vorbeam despre doză ceruită versus neceruită. Și spirele pot vibra când țipi la ele, nu doar coardele, nu ai nevoie de coarde ca să 'vorbești' în doză, doar de doză legată la un soi de amplificator. Uneori am senzația că trebuie să zici tot ca la școală ca să de faci înțeles. FFS. Dacă tot sunteți tătici, explicați-mi de ce a intrat în feedback măgăoaia atunci cănd cu dozele montate pe chitară am intrat în pocket pod și căști, firele de la doze fiind legate direct pe jack-ul audio al cablului cu bandă. După wiring n-au mai avut treabă. Măcar să aflu și eu ceva nou și interesant O altă chestie, mai on topic, de m-a lăsat mască: Dau să iau ceva de pe IronGear: livrarea, unica opțiune 32 de lire. DHL. What? Dau mail: băi băieți, livrarea era 8-11 lire cu Airmail, what gives? Răspund ăia: păi s-au tot întors colete trimise prin Airmail, așa că preferăm să dăm doar DHL. Le răspund și eu: păi se pierd fiindcă la Airmail deștepții nu trec numărul de telefon al destinatarului pe plic și curierul nu are cum să dea de el decât din întâmplare. Treceți și voi pe pachet o etichetă cu destinatarul și numărul lui și gata. Pe urmă, gândiți-vă că la 90 de lire să iei un set de la voi intră în teritoriul Seymour Duncan cu transport atât de scump. Le mai arăt că DHL pentru USA și Australia din UK costă mai puțin decât pentru România. Le zic, e păcat și să perdeți vânzări când puteți bine mersi trece voi numărul ăla buclucaș. N-au mai răspuns. Northwest Guitars, în schimb, după ce prima tură m-am uitat eu pe tracking și am contactat GLS-ul, fiindcă m-au marcat ca destinatar negăsit (nu s-au obosit la adresă, au zis că dacă nu apare număr de telefon aia e) și am ridicat coletul, au ascultat și tura a doua au pus un sticker cu datele mele de contact, pe lângă ce lipește Royal AirMail. Evident că a ajuns fără probleme. Eu am vrut să iau de la axetec, dar și-au tras-o singuri.

OMG ce terminat arată omul. Îmi inspiră milă, chit că teoretic are super standing. Oricum nu știu dacă are săracul ceva necazuri, dar mi se pare printre cei mai slabi chitariști care au ajuns atât de sus. Sare note, n-are treabă cu ritmul, atacul e aiurea și despre finețuri și nuanțe nici nu prea poate fi vorba. Nu e vorba de clipul ăsta 'casual', zic în general. Că are ojă și vorbește/gesticulează ca o mamaie, astea rămân cele mai mici probleme. Păcat că s-a dus Cliff și că nu au putut rămâne cu Dave, ar fi fost perfect - deși Trujillo e un mare simpatic. Măcar Mustaine în locul ăstuia și tot ar fi fost mai bine. Păcat de chitara aia, sunt sigur că ar fi destui pe forum aici care să o întrebuințeze cu rezultate mai bune

Nu puteam ști sigur, le legasem direct pe cablul audio și efectul venea de undeva de acolo. Efectiv țiuiau căștile în condițiile în care le-am băgat prin pocket pod express, era ceva groaznic. Acum că le-am montat cu wiring și toate cele, se comportă extrem de bine. Evident că se aude când bați într-o doză, mai ales la volum/gain mare - eu când zic 'microfonică' mă gândesc la una care: intră în feedback extrem de ușor, captează exagerat zgomotele produse de mâini, pană, bătăile în corpul chitarei și ultimamente nu are mai nimic pentru a fi protejată de asemenea exagerări. Artec-urile astea intră de fapt în feedback destul de greu, se simte că au fost ceruite de două ori. Când am reglat stâlpișorii din șuruburi a mai dat pe-afară din surplusul de ceară, așa că băieții n-au mințit deloc. Pentru cât costă, de noi, date fiind și căpăcelele din nichel, cele patru fire care te lasă să le legi în paralel sau pe coil split, dar mai ales faptul că sună oke și satisfăcător cam pe orice stil, de la curat la gain de metale, chiar sunt un târg foarte bun. Normal că nu au claritatea unor doze pleșuve sau cu magneți ceramici - dar se descurcă chiar bine. Dintre ele cea de neck îmi place mai multișor - bridge-ul nu am apucat încă să-l reglez pe gustul meu - nu sună rău dar lipsește ceva contur, trebuie să mai văd din înălțime sau poate chiar la wiring să nu fie vreun blocaj. O să încerc și Tonerider Alnico IV - parcă la neck mă cam enervează excesul de joase pe care l-am remarcat la majoritatea dozelor Alnico V. Mai rezolvi din reglaje dar tot ăla e caracterul. Deci: microfonie == feedback | doză microfonică == doză care intră foarte ușor în feedback și reproduce excesiv sunetele făcute de degete pe coarde, ba chiar la gain mare poți 'vorbi' în ea. Nu avem confuzii

Fața de țuica străbună, care, ca și înaintașii, reacționează deopotrivă nasol cu aerul și apa, cu siguranță că bietul alcool izopropilic este o biată fată mare.

Fără foc deschis în zonă

Bine că nu a făcut implozie întreg acordorul

Evident că te uiți ce conține și vezi alternative. Mai folosește lumea aparent și bureței abrazivi foarte fini (ei zic steel wool 0000, la noi cred că e 'ultra-fin' sau ceva de genul - http://www.industrial-gp.ro/ro/produse/materiale-abrazive/bureti-abrazivi-3m/buretele-abraziv-3m-ultrafine-2601.aspx) dar dacă e curățică nu văd de ce ai face-o.

Dacă chiar vrei ceva dedicat: http://www.guitarshop.ro/fender-custom-shop-guitar-quick-cleaner_p2651.html http://www.guitarshop.ro/fender-custom-shop-fingerboard-remedy_p2650.html Dar s-ar putea să nu merite efortul. Cică merge pe toate finișurile. Cred că ideea e mai degrabă să dai cu ceva protector pe ea ca să nu ajungi la pete și jeg nasol ci să poți lua cu șervețel sau cârpă. Odată instalat ca lumea jegul, no.

Așa da :-)

https://www.ebay.com/itm/M54527P-Original-Mitsubishi-Integrated-Circuit-10-pcs-/290963910754 Ăsta e, Mitsubishi M54527P. Uite detaliile lui și ce face, poate găsești pe la noi cu puțin noroc: http://pdf.datasheetcatalog.com/datasheet/MitsubishiElectricCorporation/mXyuuss.pdf

Dacă e vorba despre prețuri de genul 30 USD, nu știu cât merită: https://www.guitar-parts.com/catalog/korg-ic-m5m4464p-ac54464 - dacă e 5 dolari, mai degrabă. Am căutat-o pe a ta dar nu mă pricep s-o găsesc pe net. Pare la fel cu cea de la IC5 (sub simbolul 'play' în imaginea ta) Găsit, dar mai greu, vârsta. Pus mai jos.

^^ asta e adevărat, superstrat-urile arată ca niște mașini sport neglijate, celelalte ca niște bolizi clasici trecuți prin multe. Dar, lasă, am văzut 'relic'-uri intenționate de-ți venea să plângi, nici un Bullet nu merita bătaia aia de joc.

Ia cu frasin sau mahon, ce să-i faci Mie chiar mi-a plăcut RG-ul 370 turcoaz; nu știu cât de bestial s-ar ține peste 15 ani dar nouț e impresionant și mult mai frumos decât multe alte finișuri ale oricărui producător. Și modelele mahon finisate natur în ulei sunt 'WOW'. Negrelile nu-mi prea plac oricum, la superstrat apreciez culorile mai câș și mai repede finiș natural. Dacă prind la probă unul anul ăsta sigur iau, mi s-a părut o chitară foarte cinstită în banii ăia.

Well, nu știu ce să zic despre LP-uri, dar, man, la așa ceva m-aș băga de fraier: http://www.gibson.com/Products/Electric-Guitars/Firebird/Gibson-USA/Skunk-Baxter-Firebird.aspx

Deja nu prea văd ce legătură are ce discutați voi cu subiectul, mai bine beți o bere și vă liniștiți - sunt șanse mici să fie vreunul geniu și celălalt ultimul oligofren, deci n-are rost să începeți micro măsurători de înaltă precizie. Revenind, nu ai cum să vinzi nici la suprapreț Gibson dacă nu le pui și pe alea bune în magazin altora decât celor care îl cumpără oricum. Restul văd prețul și poate un exemplar mai 'de bătaie' care nu-i convinge. Că le pui în vitrină securizată și se probează în costum din puf, să nu le lovești, scapi etc. - foarte bine, dar să fie, altfel tot second-urile pe care le-ai putea proba sau modelele de la brandul lor de buget ajungi să le cumperi.

Păi normal că nu poți compara, eu nici nu compar, zic că găsești scule faine cu care să înveți sau să te produci profesional/amatoricește cu mult sub scorurile alea - atât. Dacă ar face brand-urile low-cost modele la prețuri similare probabil că ar fi dezastrul și mai mare - banii s-ar duce în lemne alese pe sprânceană, hardware top de top, QC și setup bibilire profi, deja ar oferi cu mult peste un brand mare cu mână de lucru scumpă. Te-ai duce în magazin și tot cu modelul scump de la brandul low-cost ai pleca acasă în condițiile astea. Iar țărișoarele astea au și ele fond forestier propriu, mai ales cele industrializate târziu - unde sigur găsești destui bușteni dornici să devină bibelouri muzicale. În rest, da, costurile sunt mai mari - ceea ce în SUA, unde ajung și copii accesibile de import alături de producția autohtonă reprezintă o situație cu mult mai tragică. Uite, mie mi-ar plăcea ca Reghin să facă designuri ca lumea, cu piese ca lumea, fără bătaie de joc și jur că aș da mia de euro pe un LP făcut (ca lumea) de ei înainte să iau un Gibson, doar ca să susțin treaba asta la noi și desigur presupunând că e o chitară decentă. Dar nu, ei fac gioarse pe bandă rulantă - e și păcat de multe ori de lemnul bun care se duce și în viori, violoncele, contrabasuri sau în electrice dintre care multe sunt lucrate și concepute penibil. Pentru ce nu fac modele și la 1.000, 1.500, 2.500 de lei, nu înțeleg. De ce exportă tot ce le iese mai bine? De ce nu vând mai vizibil modele reușite și la noi? Mor de foame amărâții ăia acolo cu fabrică funcțională, când ar putea să reprezinte o sursă foarte bună de aprovizionare măcar pentru vecinătatea imediată a continentului, dacă nu și mai spre vest. Dacă ar fi fost oportunități ca lumea, păi m-aș fi angajat ucenic pe-acolo în loc să prestez outsourcing pentru corporații. Dar de ce să se poată sau să fie tentant... Oricum la Gibson problema lor e că deja și-au stricat reputația (chit că o fi adevărat sau nu că per total calitatea s-a dus în budă) și singurele modele super căutate sunt alea vechi, cât mai vechi, care nu le mai aduc lor niciun venit Dacă vrea cineva să doneze un Explorer ca să mă conving și eu ce chestii mișto face Gibson, primesc cu bucurie. Chiar și un grăsun de LP și mai ales un SG walnut cu finiș natur

În materie de păreri despre calitatea/declinul whatever, de acord cu ce zici tu. Dar despre companie și prețuri și ce îți dau pentru o lopată de bani, pot și eu ca un biet pulete să-mi dau cu părerea. Dă-mi voie să-ți zic totuși o chestie: Vintage VS6, copie SG, făcută probabil prin '93-99. A costat puțin atunci, costă infim și acum. Are 19-25 de ani, suficient cât să se ducă naibii ce e de dus. Crezi că are vreo problemă la finish, taste, lemne, hardware sau că sună ca o cizmă și n-are frate ton, sustain și ce mai vrei tu pe lângă un SG Gibson de când vrei tu? Și la mine a fost și este tentația să iau un Gibson (SG Special, ăla amărât, nu altceva) pentru spațierea de 43mm. Da, nu sunt rupt în fund, mi-l permit și nou-nouț și vechi-bunuț. Dar în afară de spațiere, știu că rămân cu scrisul de pe headstock, îmi fac filme că Gibson > copii ca să justific investiția și cam atât - nu face nimic în plus față de o copie cu adevărat bună cu setup fain și doze+electronică decentă. Cel puțin nu destul pentru cât e scoru'. Uite-așa ajung oamenii să bage pe Revstar sau ESP la fel de bine, dacă te raportezi la branduri comerciale. Până și ESP-Ltd dă chestii construite mai cu cap și mai bine dotate sub prețul de 'admitere' Gibson - și chiar dacă ar avea aceleași oscilații de calitate, au avantajul prețului și al dotărilor. Exact din cauza asta e foarte relevant pe subiect mai ales ce au de zis cei care nu ar cumpăra Gibson - că alea-s vânzările pe care le ratează. Tocmai că dacă te duci în cucuieți și acolo îi un singur Gibson, care e nasol pentru cât costă, asta face foarte mult rău companiei. Tocmai de aia nu ar trebui să scoată pe poartă nici măcar un singur exemplar nasol. Joci firma în picioare la calitate, joci și vânzările. Decât să faci o chitară mediocră sau slabă la mulți bani, mai bine nu o faci deloc și rămâi cu Epiphone. Cu Ibanez - singura mea problemă e că mi se par cam pragmatice și oarecum lipsite de personalitate. E adevărat și că sunt scumpe - ai cam același nivel de lucrătură pe Iron Label ca și pe RG-urile care costă sub jumate, ceea ce e greu de înțeles. Dar e valabil pentru destule nume chestia asta cât să nu fie ceva specific. PS - Pentru potențiali cumpărători care vor un instrument care să le facă plăcere, nu praf în ochi, e absolut jignitoare oferta unor branduri de 'lifestyle', în special în zona relativ accesibilă. Plus că dacă în magazin ai trei Gibsoane mai perpelite și 25 de altcevauri din care vreo 2-3 chiar reușite, prost să fii să iei marca. E 100% vina lor. Cere banu', dar bagă doar exemplare reușite, setate frumos și finisate cum trebuie, dacă vrei să vinzi. Tu ai pus de fapt punctul pe i cu singurul exemplar din magazinul etc. - ăla singurul trebuie să fie impecabil sau să nu fie deloc, dacă vor să convingă că ei fac chitare și nu bulbuci. Păi sunt lutieri frecați la cap care prestează o grămadă să scoată o chitară giugiuc la preț mult sub custom shop-uri - uneori sub Faded și ăștia le fac pe bază de brand și inerție? Dacă ei cred că le merge așa, ducă-se. La brand-uri de spatele fabricii înțeleg că nu își permit QC ca lumea, că scapă multe probleme, dar la ce mă-sa plătesc eu workforce US care poate o freacă mai mult decât bietul vietnamez/indonezian, asta când nu are durere maximă la parizer?

Hai că mai pun tot eu de la ăștia, că e bine ce fac:

@szekiMăcar știm o treabă. Întâi a fost Volvo

Succes! Iei și tu bomboane flori cafea ceva pt. deranj sau o plătești la oră :-)

Dacă aș fi în locul tău, aș apela chiar la profesoara lui pentru a face o alegere potrivita Adică m-aș duce cu profa în magazin să aleagă ea una oke. Reghin sunt perfect oke mai ales la nivelul ăsta de început, doar că trebuie să fie un exemplar reușit și comod, fără probleme de intonație. E important să nu falseze și să nu taie tastele deloc, în rest chiar nu contează. PS - Dacă crezi că în 400 de lei ai variante mai bune decât Reghin sau că are importanță ce e atâta timp cât nu falsează și nu taie, think again. De aia, cu profa de mânuță și cerut un tuner mai precis, verificat 1/2 până găsiți unul care să fie ok. Că-i Reghin, Stagg sau orice altceva, nu are importanță prea mare.

@karpi Asta e chestia, că și cine o mai arde 'indie' cu blues/bluesrock și derivate pare să prefere modele 'exotice', nu neapărat capodopere ale funcționalității sau embleme, ci 'B-Guitars', 'underdogs', chestii ciudate și cu amprente aparte. Cred că pe undeva e și un soi de criză, nu mai e lumea 'inspirată' de vechile simboluri. Recuzita blues-rock-ului se duce spre underground-ul chitarelor în timp ce coboară într-un con de umbră al muzicii în general.

Umm, "inovația aia" electronică în loc să schimbi unghiul headstock-ului, să pui tunere blocabile și să te asiguri că prăgușul e perfect pe fiecare exemplar? E ca și când ai lua o mașină cu sistem de aspirat uleiul care scapă prin design, sorry to say. E de calibrul ciudățeniilor Nintendo. Și după zeci de ani scot și ei 'zero fret adjustable nut'. Pe bune, n-am nimic cu ei și cu LP-urile, dar e penibil să vezi asemenea tentative. Puteau pune tunere staggered blocabile și prăgușuri tăiate mai atent, cel puțin. Nu costa atât (de fapt mai nimic la cât costă oricum) și era ceva deloc instruziv și practic. Sorry, dacă dau 1.500-2.000 de coco cel puțin, mă aștept că bușteanul ăla a trecut pe la vreun tehnician oke înainte s-o vâre-n cutie. Dacă nici un setup amărât nu pot include în preț, apăi eu de unde știu că nu și-au bătut joc în toate fazele de construcție? E lăcomie mare. Toți vor să vândă cu mult mai mult decât e nevoie. Să fie mari, tot mai mari. Normal că bubuie balonul până la urmă. Da' chestia cu păstrat tradiția, sorry, e bull shit. Pui robotunere standard pe modele aniversare și asta înseamnă păstrat tradiția? C'mon. E ca și când te-ai duce la super bărbier și te-ar rade pe uscat și ți-ar trânti untură de pește ca after shave, bonus, selfie. Că așa e tradițional. Poate că de dragul formei ar mai cumpăra omu' un special ceva, dar să fie și funcționalitatea oke, că în vitrină arată foarte bine și Harley Benton. Păi arată SC Custom Lemon Flame-ul ăla de plângi și mai are și mici înlesniri de la ESP LTD în contur, unghiuri, electronică de stă comod în brațe. Se vinde în draci. E 200 de euro. Pentru nostalgii și nevoi de formă nici nu-ți trebuie mai mult. Plus că poate o și faci perfect cântabilă pe bani destul de mici. Să mai zic că SC 500 pe care l-am luat unui prieten are lățime de 43mm la prăguș și era tastiera lucrată mișto fretwork super oke, intonată corect? Stătea acordată, da electronica și doze mai meh, hardware la fel, dar, la naiba, e 600 de lei și se poate cânta la ea oke. Cu încă vreo 6-700 în upgrade-uri ai direct rachetă pentru banii ăia. Cumva dau senzația că tot ce e între Custom Shop și Special e pentru cine nu cântă, ședințe foto de nuntă tematice și alte din astea That being said, un SG Special, any time. Faded, lemnos, foarte mișto.