FiveseveN

Problema e că tu compari brand-uri, nu chitare. Colac peste pupăză, sunt brand-uri despre care nu știi absolut nimic!

Exact. Asta înseamnă că sursa de distorsiune și filtrare e factorul critic, nu detaliile chitarei. Sunt foarte multe modele adecvate, chiar și SG-uri dacă asta vrea omul. Exemplu: Serios, te rog să nu mai încurci lumea dacă nu știi despre ce vorbești.

Nu cred că asta se neagă în general, nedumerirea constă în recunoașterea pragului peste care consideri că te limitează. Adicătelea nu toată lumea are același standard.

Wait, what?! Tu ai observat partea asta? Ce vorbeam noi despre oferitul sfaturilor când n-ai nici experiență nici o bază teoretică? Ah, scuze, nu erai prezent.

Tu ai făcut filozofie în liceu? Sau nu-i relevant pentru viața de geolog? Dacă n-ai pretenții de artist despre ce ai scris peste o mie de post-uri, despre geologie?

Cu toate că o să sară iar melodymaker că nu mă țin de cuvânt, am să încerc totuși o concluzie. A. Categorii obiective: Cred că-i de acord toată lumea că un instrument e bine (dacă nu imperativ) să fie inspectat și probat personal înainte de achiziționare. Cu atât mai mult când e vorba de producători cu QC inconsistent (sau inexistent). Clasa entry-level suferă la capitolul QC. Asta înseamnă că Te poți trezi cu un instrument care-ți retardează progresul dacă nu știi/nu poți să-l verifici cum trebuie. Ai șansa să cumperi un instrument bine construit la preț mic dacă știi să-l cauți și să-l verifici cum trebuie. Poți obține instrumentul dorit cu investiție minimă dacă știi ce vrei, ai cunoștințele, mijloacele și resursele necesare. [*]Există multe mofturi și prejudecăți. Mulți dintre cei care strâmbă nasul la Harley Benton et al nu au binevoit să studieze cu atenție situația și/sau și-au format atitudinea în urma unor experiențe îndepărtate și vag tangente. Sau (în cazul începătorilor) nici măcar nu au experiența necesară să justifice atitudinea, doar au împrumutat prejudecățile altora. B. Categorii estetice: Evocând primul punct din cealaltă clasă: doar tu, consumatorul, poți ști ce-ți place ție. Degeaba întrebi pe alții ce chitară ți s-ar potrivi. Tu trebuie s-o cânți, s-o asculți și să speculezi ce vei vrea să faci cu ea. Ca să poți face asta trebuie să-ți asumi o minimă educație în ce privește vocabularul expresiv permis de diferitele facilități tehnice: cum sună un single-coil față de un humbucker, o acustică vs. electroacustică vs. semi-hollow vs. solid body, o chitară cu 6 vs. una cu 7, 8, 21 de corzi, una fretted vs. fretless etc.. În linii mari, ca să știi ce să cauți. Dacă visul tău e să cânți la diddley bow degeaba-ți iei Gibson cu 7 corzi. Persoane diferite au priorități diferite. Pentru unii e mai important să fie chitara roz cu picățele decât să sune într-un anumit fel. Pentru unii e mai important să scrie pe ea Fender decât orice alt criteriu. E dreptul lor să fie imbecili. Fiți atenți la ce aspecte ale susmenționatului vocabular expresiv țin intrinsec de o facilitate a instrumentului (e.g. numărul și felul dozelor, numărul de controale de ton și volum, prezența unui floating bridge), de ceva ce poate fi (ușor) modificat (e.g. valoarea condensatorului "de ton") și ce ține de tehnica interpretării (e.g. locul unde panezi). Se pot face mai multe lucruri cu o anumită chitară decât își imaginează majoritatea. Învățați în dumnezeii mamii voastre diferența dintre e bun și îmi place, că nu mai suntem la grădiniță, ne vrem artiști! Bonus, mic dicționar de termeni pe care RGC-ul îi încurcă constant: design: proiectare. Parcursul decizional care determină cum va suna, cum va arăta, cum se va simți textura, cum va mirosi, ce masă va avea, cât va costa, unde va fi disponibil etc. un produs (pesemne o chitară). A se observa că nu ține doar de aspect. Aspectul este, cum am menționat în fraza anterioară, o consecință a designului. Despre natura designului am scris aici mai pe larg, 'cause that's my job. estetic: ce privește frumosul. O judecată estetică determină dacă și cum ne place un produs, un fenomen, o experiență. Ne poate spune altcineva ce ne place? Nu, o judecată estetică trebuie, oddly enough, judecată. Propriu și personal. Din nou, categoriile estetice nu țin doar de aspect. Există și estetica simțului auditiv (de-i zicem muzică), olfactiv, tactil ș.a.m.d. Chiar și kinestezic (v-ați dat vreodată în leagăn?). calitate: 1. totalitatea însușirilor care determină un obiect (în sensul filozofic, nu doar fizic), i.e. îl deosebesc față de altele. 2. proprietatea de a fi bun sau rău. Pentru a determina valoarea acestei proprietăți trebuie să facem o judecată morală, nu estetică. Pentru că așa cum roșul sau verdele nu pot fi bune sau rele, nici un produs eminamente estetic nu poate fi.

Vorba unui coleg de mai sus: unii înțeleg mai repede, alții mai greu. Eu cel puțin nu am spus ce-ai înțeles tu. Nici alții n-am observat s-o facă, dar poate n-am fost destul de atent. Poți oferi un citat, o referință? Cam câți ani mai trebuie "dezbătut" subiectul ăsta?

Cu vârsta vine și conștientizarea deșertăciunii. The best laid schemes of mice and men...

Normal, toți suntem idioți înainte să învățăm. Dar ce-l împiedică pe individul de 13-14 ani să învețe? Pentru setup sau pentru evaluarea funcționalității unei chitare nu e nevoie de studii superioare, poate învăța și unul de 7 ani, nu 14. Cred c-ai observat și tu destule cazuri patologice pe-aici. Or fi maiștri la desen sau săpat gropi, dar la gândit pauză. Ergo proști.

INB4 "n-ai auzul educat".

Is that a challenge?

Pentru că de multe ori acestea au defecte nu există foarte mare diversitate între astfel de modele entry-level: poate oamenii nu găsesc printre ele ce doresc chitara nu e doar o unealtă, e un status symbol. Că deh, omul e curvă socială. (cumva derivat de mai sus) resale value = 0 lumea e proști și/sau leneși și nu știu să facă un setup, așa că preferă să dea de 5 ori mai mult pe o chitară gata setată se știe.

Necessity is the mother of invention. Acum că toată lumea are acces la echipament toți sună la fel.

Știu dar după cum am spus, nu se poate identifica problema din descriere, ci pretty much doar desfăcând-ul. Probabil e un contact intermitent, dacă și funcționarea e intermitentă. Probabil nu merită dacă te duci la un atelier comercial de reparații (dacă mai există așa ceva), dar ai putea apela la Răzvan sau alt coleg din apropiere care-și mai bagă nasul în electronice. Dacă nu stăteai în celălalt capăt al țării te rezolvam eu. În cel mai rău caz se poate înlocui preamplificatorul cu totul. PS: SIMPTÓM ~e n. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. Tristă-i ziua când ești admonestat pentru că încerci să ajuți pe cineva.

Nedumerirea mea ține de ce intenționezi să faci cu "un răspuns mai precis" sau "părerile". Dacă aveai mijloacele pentru a-l repara singur nu mai punei întrebarea. În rest descrierea simptomelor e mult prea vagă pentru un răspuns mai pertinent decât ți-am oferit. Dacă nici timp de garanții și reparat n-ai, vinde-l ca defect. Asta e, data viitoare ai să cumperi de la un distribuitor mai serios.

Clar, era doar așa, "de marketing".

E defect. Dacă e în garanție și nu reușesc să ți-l repare, să-l înlocuiască. Dacă nu vor, vorbește cu OPC să-i convingă. Dacă nu mai e în garanție, du-l la reparat. Dacă te temi să nu reapară problema, ia altul. Ce nu ți-e clar?

Da, dacă am avea și dovezi pentru astfel de declarații ce mișto ar fi!

Încearcă mai puțin gain. Sau un efect de distorsiune multi-stage. Cele cu JFET gen amp-in-a-box sunt tare la modă acum, și pe bună dreptate. Mnu. Nici eu nici DEX n-am auzit de termenul ăsta, dar presupun că vine cumva de la "responsive". O traducere cât-de-cât utilă ar fi ceva de genul "interactiv", care e un termen la fel de inexpresiv ca "dinamic", "touch-sensitive" etc.. Distorsiunea îți reduce dramatic dinamica, așa funcționează. Asta nu împiedică chitariștii să elucubreze despre cât de "dinamică" e distorsiunea sau amplficatorul X sau Y. Există un efect celebru care folosește un expander pentru a reintroduce dinamica după distorsionare, se numește Bixonic Expandora. Și totuși câți dintre chitariștii ahtiați de dinamică îl folosesc? Most likely. Here's a picture of Scarlett Johansson's ass, ca să nu-mi înalc promisiunea de a nu mai scrie post-uri serioase:

Din ce obții distorsiunea?

Citește http://en.wikipedia....Dynamics_(music) și http://en.wikipedia....stortion_(music) și vezi de ce nu sunt compatibile.

Not even close. Într-adevăr, FCB-ul poate fi (greu) configurat să trimită orice fel de mesaje MIDI. Dar nu-i nevoie, pt. că se poate configura (mult mai simplu) Guitar Rig/Amplitube/etc.. V. "MIDI learn" și toate tutorialele despre cum să folosești GR & co. cu un controller.

http://en.wiktionary.org/wiki/fit_for_purpose Dacă instrumentul te împiedică să cânți înseamnă că e defect, prost făcut sau cel puțin nu oferă funcționalitatea necesară ție. Dacă nu-ți place cum sună înseamnă că nu e potrivit gusturilor tale. Dar asta nu-l împiedică să fie potrivit gusturilor altora. Tu despre care din cazuri vorbești aici?

Bineînțeles. Ai trim, time stretch, pitch shift, tot ce vrei. Are și autotune inclus. M-ai făcut curios. Mai știi ce n-ai găsit?

Și totuși spui că există chitare, doze, sunete etc. "bune". Apropos, care-s "cele mai bune doze"? Păi poate binevoiești să citești și din urmă, doamne ferește, poate înveți ceva. Sau măcar eviți să-ți pierzi timpul plictisindu-ne cu aceleași povești pe care le rumegă toți.