FiveseveN

Inteleg entuziasmul, dar poate trebuia sa incepi cu asta si nu cu aspectul exterior, care probabil iti dai seama ca nu e tocmai extraordinar.

E mult prea mare valoarea condensatorului și e scurtcircuitată prin el o bună parte din spectru, nu doar înaltele care te interesează. Eu aș încerca maxim 2 nano.

În ăia trei ani n-ai dat peste ideea de confirmation bias?

Jesus Fuck, aș vrea și eu să mă înșel odată, să mi se dovedească temerire nefondate. Inițial voiam să sugerezi o săritură în fântână împreună cu toți discipolii lui Sheldrake, Chopra, Byrne et al.. Dar voi rămâne un optimist incurabil și te invit mai degrabă să deschizi o carte de fizică, logcă, psihologie, în orice ordine vrei.

Suntem fani New Thought?

Cumpără-ți un "egalizator". Vei fi uimit. Dozele o să-și păstreze proprietățile cu mult timp după ce tu vei fi hrănit râme. SNR-ul e un produs al întregului sistem. Într-adevăr e ideal să ai semnal cât mai puternic la sursă, dar în cazul dozelor pasive asta vine cu consecințe inevitabile și nu neapărat dorite. Ai poli reglabili la doze? Știi de ce? Ghinion. Caută-ți alt hobby. PS: alternativ, poți învăța electronică, dar presimt că nu e o variantă fezabilă.

Atât cât poate fi redat în imagini există o armonie vizuală foarte mișto între lemn, hardware și vopsea. Felicitări!

Păi eu tot vă spun că e o idee inconsistentă, degeaba îmi ceri să descriu proprietățile unicornului dacă nu există unicorni. Sunt de acord că "arta fină" are caracter autotelic, i.e. primează funcțiunea estetică, nu e făcută pentru a decora (e.g. Muzak), promova ideologii sau umple spațiul dintre single-uri pe albume. Dar restul e circular precum cartoful de mai sus. E ca și cum ai spune că o țeavă bună se distinge prin transportul lichidelor, conținut ingineresc și hidrodinamic. Și cum arta bună conține tonuri bune obținute din chitare bune construite din lemn bun... ce proprietăți moștenește lemnul ăla? Ați întâlnit vreodată copaci creativi, intelectuali și estetici?

OK, deci nici popularitatea nici prosperitatea nu-ți conferă calitatea de artist. Atunci lămuriți-mă, dacă tot susțineți că există așa ceva, care e criteriul după care deosebiți arta "bună" de cea "rea"?

E simplu: unii nu înțeleg teoria evoluției. Dar asta nu-i oprește să abereze despre câți îngeri încap pe-un vârf de ac.

Păi dacă asta e definiția desenului și picturii, de ce n-ai spune? Că nu e profesionist, pentru că nu se întreține din asta? E o subcategorie dar tot desen e. Că nu e cult, pentru că nu și-a pus probleme estetice întâi? La fel, o subcategorie, și dacă aplicăm analogia membrilor RGC aparent obținem mulțimea nulă. Bine, atunci care e muzica bună? Aia care-ți place ție, nu?

[citation needed] PS again: ajung deseori la aceleași probleme fundamentale pentru că nu degeaba se cheamă fundamentale. E de prisos să discutăm dacă au avut sau nu dinozaurii pene dacă interlocutorul se dovedește a fi creaționist.

Divagăm de la problema lemnului pentru că așa cum am spus, problema e mai adâncă: nu se înțelege subiectivismul. De ce, maneaua nu e gen? Atunci avem o problemă de taxonomie, nu de gusturi. Fals. A "cânta corect" poate însemna cel mult că interpretarea e conformă cu intenția artistului. Asta nu exclude posibilitatea ca artistul să dea intenționat pe lângă corzi, și/sau ca publicul să aprecieze asta. Nu îmi place pentru că nu-mi place prostia în general. Dar în design problema se pune altfel, deciziile trebuie argumentate, nu e niciodată o chestiune de gust. Și kitsch-ul are o definiție specifică, în care maneaua probabil se încadrează confortabil. Dar ce treabă are asta cu moralitatea? Dacă omu' vrea să cânte despre dușmani peste demo track-urile de la Casio ca să-și finanțeze castelul e dreptul (și obligația) lui de cetățean al pieței libere. Dacă tu consideri că repercusiunile sociale sunt intolerabile și tu ești liber să alegi pe cineva în Guvern pentru a cenzura manelele. PS: revenind la o idee anterioară, dacă există muzică bună, dacă există o rețetă care garantează calitatea, de ce există și muzică care pesemne nu e bună? Nu ar dori oricine să aibă succes?! Și dacă rețeta se învață la Conservator, de ce nu prea găsim absolvenți în Top 40, Rolling Stone, la Wacken sau oriunde credeți voi că se adună artiștii?

Vezi, there you go again. Și cu 10 cuvinte mai târziu folosești noțiunile corecte: poți cânta pe lângă ritm sau pe lângă gamă, cu chitara prost intonată și cu cablu intermitent, să ai un repertoriu de trei acorduri, să nu știi cine-i Brian Carroll sau Richard Wagner ș.a.m.d. Toate acestea se pot întâmpla intenționat sau nu. Dar asta nu face muzica mai mult sau mai puțin "bună". Binele și răul sunt categorii morale. Muzica poate fi plăcută, zgomotoasă, comprimată, plictisitoare, monotonă, surprinzătoare, dinamică, inspirațională, comică, melancolică, politică, independentă, la mișto și nenumărate alte lucruri, dar bună sau rea nu.

Aia e una. SACD poate suna mai fidel, dar dacă asculți ceva ce nu-ți place, n-o să-ți placă indiferent cât de fidel e redat. Eu mă refeream la "Solourile lui vor suna mai bine, trupa lui va suna mai bine, muzica lui va suna mai bine chiar daca totul ar fi doar placebo." Bănuiesc că aici "bine" ar trebui să însemne "mai plăcut pentru sine".

Având în vedere că respectivele inepții au fost deja deseori enunțate, unele chiar pe acest thread, în ce fel e speculație? Marea problemă e că până și tu folosești ideea de "sună (mai) bine". Simt că mă repet, dar până acolo trebuie demonstrat că Există chitare cu proprietăți tonale universal dorite. Materialul din care sunt construite (lemnul) e un factor esențial în definirea respectivelor proprietăți. Doar folosirea anumitor materiale (în ce circumstanțe?!) pot duce la apariția respectivelor proprietăți. Din păcate povestea se năruie încă de la prima premisă. Asta sună a ceva falsificabil și cu puține șanse să fie adevărat.

Azi m-am trezit cu o profeție; în câteva post-uri o să dăm peste patru comentarii: La atâta saturație oricum nu contează (mama lor de metaliști nespălați!). Trece printr-o pedală digitală care oricum omoară tot tonul. Diferența e imensă! Cum, nu-ți dai seama? Ești surd, fă-te tobar! Nu sunetul e important, mai ales prin YouTube, diferența principală e în feeling™.

Păi foarte corect, dar nu tu făceai recomandări acu' nici 24 de ore? Cum e treaba asta, e complet subiectiv dar doar unele "sună bine"?

Ce exact nu merge? Nu se aude nimic sau doar nu se activează efectele post-loop? Sigur sunt în ordinea care trebuie? Loop-ul amplificatorului e activat?

Bine, atunci să ne lămurim: Știi ce este un atenuator sau dummy load? Știi ce este un cabsim? Ce înseamnă "calitatea înregistrării"? Vrei să înregistrezi sunetul unei chitare cât mai curat? Bagă chitara direct în ADC (dotat cu preamplificator cu impedanță de intrare mare). Vrei să înregistrezi sunetul unei chitare distorsionat de respectivul amplificator? Îți trebuie un dummy load care include și un divizor rezistiv, care-ți dă semnalul de linie. Restul (cabsim, reverb) adaugi din calculator. Te interesează interacțiunea amplificatorului cu impedanța difuzorului (ceea ce poate fi compensată ulterior oricum)? Dacă nu, e suficientă o sarcină rezistivă, care e o rezistență la 10 lei. Dacă da, îți trebuie o sarcină reactivă, care e aceeași rezistență plus un inductor și condensator. Există diverși producători care vând aceste rezistențe în diverse carcase la diverse prețuri. Unele mai includ și alte facilități (L pads, DI-uri, cabsim-uri analogice sau digitale, etc.). Ce ți-a rămas neclar?

În primul rând, unele din ălea sunt brand-uri, sub care se vând diverse produse. Dar presupun că vorbim despre produsele care s-au menționat mai sus. PDI-urile sunt DI-uri cu cabsim analogic (fără bypass, măcar). Suhr Reactive Load e dummy load fără cabsim. E mai scump pentru că dracu știe. Torpedo Live e dummy load cu cabsim digital, cu convoluție. E cel mai scump pentru că are ditamai procesorul în el.

Aici găsești ilustrații ale răspunsului în frecvență (și circuitele) pentru majoritatea cabsim-urilor analogice de pe piață (plus câteva dintr-un Pandora): http://www.hexeguitar.com/diy/techinfo/cabsims Fără să știi ce e o diagramă Bode sau care ar fi consecințele sonore, se poate vedea de la o poștă că și un procesor de buzunar de acum 10 ani (PX4D) poate oferi simulări mai precise și cu mai multă flexibilitate (mai multe modele) decât cele mai complexe simulatoare analogice. Iar cu convoluție și IR-uri interschimbabile, sky's the limit. In other news, acum că știm cât costă o pereche de rezistențe de 50 W, îmi poate explica cineva de ce produsul de la Suhr de mai sus are "MSRP: $399.00"? Sigur, costă și carcasa și logo-ul fancy lipit peste. Iar unele sarcini folosesc chiar bobine și magneți de difuzor, fără membrană, pentru a oferi o impedanță cât mai aproape de "adevăr". Tot nu explică cum cristosul măsii e mai scump decât un difuzor!

Și asta e corect. Și ca să fie totul clar: elementul cheie e sarcina de putere sau atenuatorul. Pe lângă asta ai nevoie doar de un potențiometru sau două rezistențe de 10 bani pentru a obține semnal de linie, nu-i nevoie de DI-uri la 90 sau nici măcar 40 EUR. De obicei atenuatoarele au și ieșire de linie, tocmai pentru că e banal să adaugi una când ai deja restul poveștii.

Nu. Ăla nu e atenuator de putere sau dummy load. Ba chiar scrie în manual cu litere mari și bold: When connecting the speaker output of a tube amp to the input of the GI100, please be sure to connect a guitar speaker or other appropriate impedance load to the DIRECT LINK socket in order to avoid possible damage to your amplifier. Iar despre cabsim-urile analogice vs. cele pe convoluție sper că nu e cazul să discutăm din nou.

Bănuiesc că vrei să înregistrezi acasă, în calculator, caz în care n-are nici un rost să cumperi Torpedo Live. Numele e destul de descriptiv, e făcut pentru aplicații live, unde nu poți sau nu vrei să folosești un PC pentru convoluție. O rezistență de 25 W e vreo 10 lei (una de 50 W e cam la fel, so might as well go bigger), deci nu-i mare filozofie. Pentru puțin mai mult poți face o sarcină reactivă, care simulează impedanța unui difuzor. Totuși dacă e cu adevărat clean, de ce nu bagi chitara direct în PC?