Ce Inseamna Muzica?

[Riff Hudson]

daca toata lumea o arde "Like a sir" ma bag si eu cu un citat dintr-o carte faina pe care nu am apucat sa o termin

 

 

“ Arta este ceea ce a înteles omul din despãrtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despãrtirii si a însingurãrii noastre. Însingurarea este tema centralã în artã si în afarã de asta arta nici nu poate fi conceputã. Însingurarea însã este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei.

“Nu credeam sã învãt a muri vreodatã, vesnic tânãr, înfãsurat în manta-mi, fruntea mea înãltam visãtor la steaua singurãtãtii”.

Iatã strigãtul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspãt cãzut:

“Nu credeam sã învãt a muri vreodatã!”

Stupefierea lui înfata mortii. Iatã arta: neîmpãcarea omului cu moartea, revolta împotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fãrã iesire,“învãtarea” pasivã “de a muri”. Omul abia “a învãtat a muri”, cã a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o înaltã “la steaua singurãtãtii”.Credem cã anume aceastã înãltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al întelepciunii si al puterii, nu se mai hrãneste din Dumnezeu,ci din sine însãsi. “Steaua singurãtãtii” este mai degrabã o proiectie infinitã a propriei singurãtãti, o absolutizare a singurãtãtii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastã nouã stea, singularã si personalizatã, eliminã, prin importanta ei, în cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper în tot universul, singurul “luminãtor” (Fac. 1,14-17). “Fruntea mea înãltam la steaua singurãtãtii”. Nu ochii, ci fruntea! Omul bâjbâie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atât dedemult, încât el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordã nici o sansã de a-i recãpãta. Ne închipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el îsi înaltã fruntea. ……………….....Cu ce a împodobit omul steaua singurãtãtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sã trãiesti? Noi zicem cã meritã sãtrãiesti numai pentru lucrurile pentru care meritã sã mori. Vom vedea cã pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodã.Haosul si moartea face ca scopul sã-si piardã importanta si sensul. Absurdul inundã existenta, fãrã scãpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pânã la absurdul ionescian. Dar pânã a i se fi dat un nume, absurdul a mustit în toatã arta universalã, începând cu epopeea lui Ghilgames si pânã la” Romeo si Julieta” sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cã absenta lui Dumnezeu poate sã fie doar absurdã. Moartea este ghilotina care uniformizeazã toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fãrã deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lãsãm în urma noastrã. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cã primul trãieste pentru a-si asigura un viitor – vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desartã. Viata acestuia graviteazã în jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce îl determinã pe omul necredincios sã creeze. “ Pe mine mie redã-mã , zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine Tie redã-mã .

De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodã pentru necredincios devine scop. El se înfige în metodã ca într-o plasã de pãianjen, o plasã pe care tot el a pregãtit-o si de aceea nici nu-i sesizeazã pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Întepenirea în sine însusi. Toatã istoria artei nu este decât o paradã aunor oameni complexati. O paradã a neputintei. O luare cu asalt a “palatului de iarnã” a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatã sã recunoascã toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat în seamã. În scrierile sale despre artã Freud numeste artistii “nebuni pe scenã”. Pentru cã aici are loc o descãrcare de complexe, o defulare elementarã. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesã de teatru se datoreazã anume identificãrii lor cu artistul si coparticipãrii la unele sentimente si scene de care în mod normal s-ar rusina. La vremea când fãcea Freud aceste deductii, a desfrâna pe masã în bucãtãrie sau în statia de tramvai încã nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportã un proces de înnobilare pânã la idealizare.Dupã trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se învârte în jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii,si vede cã el, de fapt, este cu mult mai mic decât asteptãrile sale. El este ca o strecurãtoare de brânzã, care, dupã ce a curs zerul, s-afãcut revoltãtor de micã, rãsturnând toate socotelile celor ce s-au strâns sã o mãnânce. Si omul încearcã sã scoatã din acest bolovan sensuri care sã-i sporeascã valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artã. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri în care sã te convingã cã “

la râpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale,”

Barbu, de fapt, ascunde întelesuri pentru care mintea omeneascã încã nu s-a copt ?”

[Cognek]

acum chiar ca nu mai stiu la ce lord se refera bb king cand zbiara de zor in melodiile lui...

[FiveseveN]

ma bag si eu cu un citat

 

M-am oprit de citit la primul "Dumnezeu". Și totuși am impresia că n-am pierdut mult.

[Riff Hudson]

Sa ne fi pacalit oare toti astia? http://www.oil-paint...-paintings.html

catusi de putin, doar intaresc ideea extrasa de tine

leonardo davinci e exemplul perfect dupa parerea mea.

 

M-am oprit de citit la primul "Dumnezeu". Și totuși am impresia că n-am pierdut mult.

din ce am citit eu pe-aici mai adineauri era vorba de inspiratie divina, deci era inevitabil si cuvantul acesta, right?

[FiveseveN]

Tu citești numai cuvintele care îți convin din enunțuri?

[Riff Hudson]

citesc in diagonala.

nu este un topic si nici o ora la care sa stau sa citesc chestiile de aici cu mare atentie si nici seriozitate. poate daca eram la munca sau extrem de plictisit da.

credeam ca te-ai prins deja de asta.

[Winston]

citesc in diagonala.

nu este un topic si nici o ora la care sa stau sa citesc chestiile de aici cu mare atentie si nici seriozitate. poate daca eram la munca sau extrem de plictisit da.

credeam ca te-ai prins deja de asta.

 

Lecturand (ctrl+F -> dumnez) comentariul tau, in diagonala, am identificat 7 (sapte) referiri la divinitate. Asadar, cu sapte mai multe referiri decat este indicat pentru ca post-ul tau sa fie citit integral... lasand la o parte dimensiunile lui si introducerea pe care i-ai facut-o, desigur.

[Riff Hudson]

Pierzi ideea, daca te-ai fi obosit atat de mult incat sa pricepi esentialul(care este concentrat in vreo 4 fraze) atunci probabil ai fi avut si altceva de facut(sau de gandit) decat sa stai sa te gandesti cum sa dospesti un post ironic (care nu a iesit asa pana la urma, desi intentia ta a fost alta) a carui finalitate ar fi fost aceea de a ma irita, misiune total esuata, avand in vedere modul infantil cum ai pus problema.

[FiveseveN]

Eu sugerez ca înainte de a încerca argumentarea cu exemple să ne asigurăm că vorbim despre același lucru.

Deci, Hudson, explică te rog ce ai înțeles tu din acel pasaj. Eu n-am reușit să extrag ceva util; presupun că îmi lipsește contextul sau răbdarea necesară. Mi se pare că pleacă de la prea multe premise nefondate și metafore gratuite.

"Tot ce e fără Dumnezeu e absurd, fără scop și fără rost": cunoaștem motto-ul, ne-am săturat să-l desființăm, ne-am săturat de oameni cu ochelari de cal; altceva ai?

[Cognek]

vorba multa ... saracia omului... totusi voi cum vedeti toata chestia asta cu muzica (ramura anume a acesteia care va pune in miscare simturile si senzatii si stiu eu mai ce de va face sa .... never let go an keep playin them... whatever)...? Exemple concrete daca nu e cu rusine... ma rog... eu am descris pe al meu...

[ramurel]

"Profesorul: No! la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?

Elevul: Muzica este care cantă, dom'le.

Profesorul (nemultumit): Nu asa, loază! Nu cuvânta doară ca rătanii... vorbeste ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecat ghefiniţia chiară si agkecvata!

Elevul: Muzica este...

Profesorul: Ce?

Elevul: Este cand...

Profesorul (foarte nemultumit si repetand definitia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile intr-un mod plăcut... (pântre dinţi, aparte, scolarului:) Ia sama doară să nu ţi le gâghil eu ţie intr-un mod neplăcut!

 

 

.

Edited March 26, 2012 by ramurel

[FiveseveN]

whatever

 

Asta e esența atitudinii "omului de rând". Poți avea o perspectivă naivă atât ca autor cât și ca ascultător. Aș spune că nu-i nimic rău sau bun în asta, plăcerea e plăcere, nu e în sine sofisticată sau brută.

Dacă o ardem analitic va trebui totuși să stabilim un limbaj comun. Ce înseamnă "pune în mișcare simțurile și senzații?" Sunt mai multe niveluri la care putem privi situația: cultural, psihologic, semiotic, fiziologic etc.

[Riff Hudson]

Presupun ca nici Gaudi nu era un credincios adevarat? Sau n-a fost artist?

Fa-ti un serviciu si arunca cartea aia.

red, pana la urma exceptii exista si pot exista in absolut orice, si cand zic absolut orice chiar ma refer la ABSOLUT orice.

 

ca imi dai ca exemplu un individ care probabil a fost sau nu cum zici, little I know, este irelevant.

 

s-a nascut si gaini cu 4 picioare, si ce?

si oameni cu fete de cal, si serpi cu 3 capete, iar exceptii exista in tot.

 

problema se punea la modul general, referitor la faptul ca orice spirit de artist este practic un spirit de om revoltat, un om cu probleme ale carui trairi artistice, creationiste sunt mult mai mari decat preocuparile de natura ezoterica, religioasa and shit.

chiar am senzatia ca explic degeaba acum, si deja am scris mult prea mult, dupa parerea mea. ma asteptam pe un forum de muzicieni sa se inteleaga direct mesajul, fara sa va impotmoliti in chestii gen "de cate ori apare cuvantul DUmnezeu" and shit..

 

da, cartea a fost scrisa de un calugar ortodox.

eu NU sunt crestin cat negru sub unghie, sa nu crezi ca vezi doamne laud cartea din pricina asta, wrong, bullshit..

dar nu am ochelari de cal ca altii care se infierbanta si fac spume cand aud de numele Lui, sau de referiri

think outside the box, people!!!

 

Asta e esența atitudinii "omului de rând". Poți avea o perspectivã naivã atât ca autor cât și ca ascultãtor. Aș spune cã nu-i nimic rãu sau bun în asta, plãcerea e plãcere, nu e în sine sofisticatã sau brutã.

Dacã o ardem analitic va trebui totuși sã stabilim un limbaj comun. Ce înseamnã "pune în mișcare simțurile și senzații?" Sunt mai multe niveluri la care putem privi situația: cultural, psihologic, semiotic, fiziologic etc.

fiveseven la inteligenta ta ma asteptam sa fi in stare sau cel putin sa diseci singur informatia, sau cel putin sa faci un slalom printre randuri..

ti-am colorat aspectele esentiale.

don't worry, it's a god-free chapter, asa ca nu o sa suferi de combustie spontana, lol

 

 

Arta este ceea ce a înteles omul din despãrtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despãrtirii si a însingurãrii noastre. Însingurarea este tema centralã în artã si în afarã de asta arta nici nu poate fi conceputã. Însingurarea însã este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei.

“Nu credeam sã învãt a muri vreodatã, vesnic tânãr, înfãsurat în manta-mi, fruntea mea înãltam visãtor la steaua singurãtãtii”.

Iatã strigãtul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspãt cãzut:

“Nu credeam sã învãt a muri vreodatã!”

Stupefierea lui înfata mortii. Iatã arta: neîmpãcarea omului cu moartea, revolta împotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fãrã iesire,“învãtarea” pasivã “de a muri”. Omul abia “a învãtat a muri”, cã a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o înaltã “la steaua singurãtãtii”.Credem cã anume aceastã înãltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al întelepciunii si al puterii, nu se mai hrãneste din Dumnezeu,ci din sine însãsi. “Steaua singurãtãtii” este mai degrabã o proiectie infinitã a propriei singurãtãti, o absolutizare a singurãtãtii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastã nouã stea, singularã si personalizatã, eliminã, prin importanta ei, în cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper în tot universul, singurul “luminãtor” (Fac. 1,14-17). “Fruntea mea înãltam la steaua singurãtãtii”. Nu ochii, ci fruntea! Omul bâjbâie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atât dedemult, încât el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordã nici o sansã de a-i recãpãta. Ne închipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el îsi înaltã fruntea. ……………….....Cu ce a împodobit omul steaua singurãtãtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sã trãiesti? Noi zicem cã meritã sãtrãiesti numai pentru lucrurile pentru care meritã sã mori. Vom vedea cã pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodã.Haosul si moartea face ca scopul sã-si piardã importanta si sensul. Absurdul inundã existenta, fãrã scãpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pânã la absurdul ionescian. Dar pânã a i se fi dat un nume, absurdul a mustit în toatã arta universalã, începând cu epopeea lui Ghilgames si pânã la” Romeo si Julieta” sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cã absenta lui Dumnezeu poate sã fie doar absurdã. Moartea este ghilotina care uniformizeazã toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fãrã deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lãsãm în urma noastrã. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cã primul trãieste pentru a-si asigura un viitor – vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desartã. Viata acestuia graviteazã în jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce îl determinã pe omul necredincios sã creeze. “ Pe mine mie redã-mã , zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine Tie redã-mã .

De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodã pentru necredincios devine scop. El se înfige în metodã ca într-o plasã de pãianjen, o plasã pe care tot el a pregãtit-o si de aceea nici nu-i sesizeazã pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Întepenirea în sine însusi. Toatã istoria artei nu este decât o paradã aunor oameni complexati. O paradã a neputintei. O luare cu asalt a “palatului de iarnã” a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatã sã recunoascã toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat în seamã. În scrierile sale despre artã Freud numeste artistii “nebuni pe scenã”. Pentru cã aici are loc o descãrcare de complexe, o defulare elementarã. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesã de teatru se datoreazã anume identificãrii lor cu artistul si coparticipãrii la unele sentimente si scene de care în mod normal s-ar rusina. La vremea când fãcea Freud aceste deductii, a desfrâna pe masã în bucãtãrie sau în statia de tramvai încã nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportã un proces de înnobilare pânã la idealizare.Dupã trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se învârte în jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii,si vede cã el, de fapt, este cu mult mai mic decât asteptãrile sale. El este ca o strecurãtoare de brânzã, care, dupã ce a curs zerul, s-afãcut revoltãtor de micã, rãsturnând toate socotelile celor ce s-au strâns sã o mãnânce. Si omul încearcã sã scoatã din acest bolovan sensuri care sã-i sporeascã valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artã. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri în care sã te convingã cã “

la râpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale,”

Barbu, de fapt, ascunde întelesuri pentru care mintea omeneascã încã nu s-a copt ?”

[FiveseveN]

red, pana la urma exceptii exista si pot exista in absolut orice, si cand zic absolut orice chiar ma refer la ABSOLUT orice.

[...]

problema se punea la modul general

 

Te contrazici. Excepții nu există la nivel fundamental, ontologic, prin definiție. "General" nu e congruent cu "majoritar". Noi încercăm să extragem adevărul fundamental, nu ceea ce se întâmplă de obicei, în ciuda excepțiilor. Există un motiv pentru care s-au născut găini cu 4 picioare și oameni cu două fețe, tocmai de asta definiția găinii nu include condiția de a avea două picioare sau a omului o față.

 

ma asteptam pe un forum de muzicieni

 

Și eu mă așteptam ca "pe un forum de muzicieni" să se poată purta o discuție productivă, participarea la care presupune asimilarea unor concepte de bază. Dacă și într-o astfel de comunitate se discută despre artă la nivel de școală primară ce ar trebui să cred?

 

Despre fobia pentru haos a omului religios nu voi continua să vorbesc, mă dezgustă prea mult. Nu degeaba am ținut să subliniez ridicolul acestei poziții încă de la început.

[Riff Hudson]

Te contrazici. Excepții nu există la nivel fundamental, ontologic, prin definiție. "General" nu e congruent cu "majoritar". Noi încercăm să extragem adevărul fundamental, nu ceea ce se întâmplă de obicei, în ciuda excepțiilor. Există un motiv pentru care s-au născut găini cu 4 picioare și oameni cu două fețe, tocmai de asta definiția găinii nu include condiția de a avea două picioare sau a omului o față.

 

nici nu o sa ma obosesc sa raspund la asta pentru ca mi se pare revoltator ce incerci sa faci, really..

te iei de cuvinte, diseci semantica and shit..

ai priceput foarte bine la ce ma refer, deci my job here is done.

dar daca iti place sa ai ultimul cuvant, be my guest. Cine vrea sa inteleaga intelege, cine nu sta si imi scrie diferenta dintr majoritar si general.

seriously, dude, ma asteptam la mai mult, chiar si de la un individ cu limbaj de lemn..

[Ironside]

Here we go again. Plecam de la muzica si ajungem la Dumnezeu.

 

Ce inseamna muzica? Cum am mai spus, atita timp cit e considerata arta, muzica e un mod de comunicare. Cum toti x-ii sint si igreci, asa si muzica e o arta. Dumnezeu a creat arta. Trebuie sa credem in Dumnezeu, pentru ca fara el nu exista arta. Right. Pina si Vandam, care e un mare artist, zicea ca Dumnezeu... wait, il bate Brusli pe Vandam? Eu zic ca nu. Brusli dadea bine cu "lunceagu", da' n-ar avea nicio sansa in fata lui Vandam. Oricum, baia de ulei e sparta. Nici Basescu n-ar recunoaste, da' macar el are plasa de tintari la geamul de la baie... Ba, si s-a facut asa de cald, uite asa, dintr-o data. Miine cica vor fi +grade, zicea aia de la Meteo.

 

Cam asa e si topicul asta. Mai avem putin si ajungem la Dan Diaconescu, Adi Mutu sau la "cine-a pus ***** pe clanta?".

Edited March 26, 2012 by Ironside

[Riff Hudson]

A zis-o bine FiveseveN aici, nu stii ce spui. Inca o data citat din cartea matale: "De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta."

 

Din punct de vedere logic, ce spune acolo este asa: intersectia intre multimea credinciosilor si multimea artistilor este vida. Echivalent cu: nu exista nici un element x in multimea artistilor Ma, astfel incat x sa aibe proprietatea de a fi credincios (i.e. x sa apartina si multimii credinciosilor Mc). Daca gasesti un singur element x din Ma care sa fie credincios, ipoteza este infirmata. AICI nu pot exista exceptii, altfel se prabuseste discursul logic.

 

Daca spunea "majoritatea credinciosilor nu pot fi artisti", ar fi fost, poate, alta discutie, si treceam de la un NOT tare, logic, la o chestiune de probabilitati. Dar nu poti sa intorci ce spui din mers, sau sa respingi contraexemple ca fiind doar exceptii - altfel nu transmiti decat ca vrei sa ai dreptate cu orice pret. Nu e o modalitate respectabila de discutat niste lucruri, desi intr-adevar sunt niste chestiuni care suna ca si cand ar insemna ceva profund, in special intr-o poza visatoare printre niste domnisoare receptive.

 

Acum e deja o chestie de nuanta.

Evident ca exista exceptii privinnd la chestiunea discutata mai sus, dar se considera ca un om care deja citeste o carte este capabil sa inteleaga ca nu sunt adevaruri fixe in mai nimic.

Practic ceea ce faci aici tu, fara suparare, este cam ceea ce facea si 57, si e ok cu mine, e parerea voastra(sau trollingul vostru, depinde de intentie).

Vad ca poti sa ma sfatuiesti sa ignor o carte pe care nu ai citit-o, de al carui autor nu ai auzit/citit.

Recomanda-mi una care contine adevarul absolut si nealterat, maestre. In care nu se pun probleme in felul acesta, care este scrisa atat de clar si de concis in cat nu incape loc de interpretare cat negru sub unghie.

Promit sa o caut si sa o citesc.

Asta daca nu am facut-o deja.

Cat despre exemplul cu Kafka..Imi vine sa rad.

Daca vrei facem asa: ne apucam pe un topic separat si fiecare din noi numeste un exemplu, de o parte si de alta a subiectului. Tu unul nevanitos, inocent, cu suflet curat/cum vrei tu, dumnezeiesc si religios, si eu unul cel putin invers.

Sa vedem care duce mai mult.

 

...Si asta presupunand ca as avea destul timp liber.

 

 

Si totusi, vad ca in mintea lui Da Vinci citesti ca intr-o carte deschisa (mai bine, avand in vedere stilul de lectura demonstrat). Cand am eu un contraexemplu, nu e valabil pentru ca omul putea de fapt sa nu fi fost credincios. Cand ai tu un exemplu, are gandurile scrise pe tricou.

 

Aici o sa te rog sa detaliezi, pentru ca nu vreau sa ma pripesc sa raspund intr-un anume mod la ceva ce nu sunt foarte sigur ca vrei spui, ca sa nu stam dup-aia sa ne cerem scuze unul altui aiurea.

 

 

Chiar daca ti-as acorda argumentul ca empiric si nu logic, cand sunt gramezi de exceptii notabile nici macar asa nu sta in picioare. Fara muzica bisericeasca nu stiai despre contrapunct, cadente, etc. Exemple (chiar nominal) de artisti consacrati profund credinciosi mai sunt gramezi: Dvorak, Bruckner, Vivaldi, etc.

 

Si fara manastiri si biserici nu s-ar fi inventat tiparul, and your point is? Vrei sa vorbim si despre arta facutului de icoane sau pictatului de oua !?

Nu are relevanta exemplul cu muzica bisericeasca si contrapunctul, prea incerci sa te agati de niste detalii cat ar fi ele de insignifiante sau mici, milord..

 

 

 

As aprecia sa nu imi raspunzi mie apropo de ce nu am spus. Unde vezi ca ti-am reprosat ca discuti despre religie?

Nu ti-am sugerat sa arunci cartea pentru ca tine de religie, ci pentru ca, judecand dupa cat ai impartit cu noi, este foarte proasta. Personal nu impartasesc lipsa de rabdare a lui FiveseveN fata de chestiuni religioase.

 

Poti aprecia cat doresti, cat despre sugerat asijderi..

Daca ai fi stat sa citesti cum trebuie ce am scris(asa cum eu citesc ce scrii tu), ti-ai fi dat seama atat dupa spatiul mare intre randuri ca este o concluzie generala asupra directiei pe care a luat-o discutia, cat si asupra atitudinii comentatorilor pe acest subiect.

...

[Winston]

Din cate citesc in comentariile tuturor, inteleg ca acele citate postate de Riff Hudson propun teza "omul credincios in dumnezeul lui Avraam nu poate fi un artist". Desi imi pare la fel de sterp (scuze), am fost surprins, de unde banuiam, fara a-l citi, ca textul incearca sa furiseze vestite clisee precum "arta in numele divinitatii, inaltatoare, nobila", "inspiratie divina" s.a. idei cu "i" mare.

 

Si, tu ce crezi ca e arta, like-a-sir-but-not-quite-there-yet Hudson ?

[Cognek]

Arta e "FUCK YA'LL" pentru toti idiotii care filozofeaza pe chestia asta... Va e frica de realitate?... da frate... eu bag un 1-5-4 de texas blues si parca ma vad cum ma bateau tiganii iar tovarasii de langa mine nici macar nu ma ridicau de pe jos... eu unu am vrut sa ne apropiem oarecum (daca e curaj... eu am facut primu pas...) ... ma rog ... vad ca multi prefera sa se eschiveze de la ideea principala... Rusine fratilor... vad chitaristi care dezbat idioteniile facute de basistu sau bateristu lor... Atat vroiam sa vad... mentalitatea curului... Pana si la Dumnezeu se ajunge doar doar sa nu se faca de rahat marile personalitati... multumesc de opinii si pareri...

[Cognek]

de ce frate neutralizezi dracenia in loc sa zici ... da frate, m-am batut cu nevastuica de nevasta-mea... sau ceva de genu iar Albert King m-a salvat prin muzica lui... nu inteleg ce dracu se intampla ... de fiecare data e unu care baga o chestie filozofica foarte deep si se deviaza de la subiect... daca pe tine nu te-a batut cineva, te bat eu... no worries, vei deveni un aritst mai bun in consecinta...

[Winston]

in loc sa zici ... da frate, m-am batut cu nevastuica de nevasta-mea... sau ceva de genu iar Albert King m-a salvat prin muzica lui... nu inteleg ce dracu se intampla ...

 

Te-ai gandit ca nu toata lumea isi bate nevasta ? Glumesc... te-ai gandit, totusi, ca nu e un imperativ al vietii sa fii "salvat prin muzica" ? Mie, de pilda, nu mi s-a intamplat. Pe de alta parte, asta nu e intrebarea ta initiala.

[Cognek]

... poate sunt eu mai idiot de fel de nu pot sa ma exprim ca lumea in cuvinte... pacat (va invit prin barurile din CT pentru debate-uri de genu) ... tot ceea ce am vrut sa vad e un exemplu de "catalizator" in muzica (cine vrea, se baga... cine nu, il bag)... ca e blues, ca e rock, ca e rap sau manele... bine nu manele ... in fine

 

 

... p. s e 1-4-5 texas blues... my bad... just drunk...

[Riff Hudson]

Sa-mi spui ce masura porti si o adresa de livrare.

 

Arta e "FUCK YA'LL" pentru toti idiotii care filozofeaza pe chestia asta... Va e frica de realitate?... da frate... eu bag un 1-5-4 de texas blues si parca ma vad cum ma bateau tiganii iar tovarasii de langa mine nici macar nu ma ridicau de pe jos... eu unu am vrut sa ne apropiem oarecum (daca e curaj... eu am facut primu pas...) ... ma rog ... vad ca multi prefera sa se eschiveze de la ideea principala... Rusine fratilor... vad chitaristi care dezbat idioteniile facute de basistu sau bateristu lor... Atat vroiam sa vad... mentalitatea curului... Pana si la Dumnezeu se ajunge doar doar sa nu se faca de rahat marile personalitati... multumesc de opinii si pareri...

doamne dumnezeule..

te bateau tiganii, si cel mai bun lucru la care te gandesti acum e "tulai, ce-as baga un blues". cat despre tovarasi, aia care te lasa jos in timp ce iti iei neveu de la tigani..dude, schimba-ti tovarasii si asta repede

go and be famous, mentalitate de artist melancolico-depresiv ai, cu talentul ramane sa vedem cum e..

Edited March 26, 2012 by Riff Hudson

[Cognek]

... amintiri din copilarie... concluzia trasa e ca tovaras e cat ii de baut si stiu eu mai ce... restu e frate sau nebunie... in fine. N-am vrut neaparat sa zoc ca la asta ma gandesc cand cant blues ... e un fel de val de evenimente mai mult sau mai putin placute... dar cel mai mult dor alea care-s tare placute da sfarsesc subit... Eh, ***** mananc ca mai sunt si lucruri bune pe lumea asta...

[ggg]

Muzica este asta http://soundcloud.co...5-possibilities

 

sau asta

sau

exemplele pot continua si cu asta

si cate nu sunt...!!!

Edited March 26, 2012 by ggg

[FiveseveN]

Dar asta

 

și asta?

[ggg]

Am crezut ca topicul este despre muzica si nu despre cum se manifesta muzicienii .

[FiveseveN]

Deci nu e? De ce?

[ggg]

Un orb cum crezi ca ar reactiona la ce se "aude" in clipurile postate mai devreme ?

O astfel de demonstratie ,chiar si o aroganta daca vrei sa o consideri in acest fel , nu poate face subiectul unei discutii despre un act artistic, indiferent de domeniu .

Parerea mea..TM

[Winston]

și asta?

 

Imi aduc aminte cand un profesor (psiholog) s-a intors de la acest concert profund impresionat si il comenta din toate perspectivele care ii erau accesibile, mai putin din cea muzicala. De ce, oare ?

 

Desi sunt convins ca un critic din sfera teatrului poate gasi o mie de motive pentru care aceste 5 minute sunt incarcate cu arta, si nu l-as contrazice, sunt la fel de convins ca nu exista nicio cale prin care sa numim aceasta performanta "muzica". Daca il privim ca pe un exercitiu de reactie (in public) in absenta stimulului (de pe scena), este destul de interesant, dar tot nu e muzica. Absenta muzicii (de la sursa) este non-muzica.

 

Cat despre tacere, nu cei de pe scena o produc, desi apare in caietele lor, ci e o urmare naturala a neimplicarii lor: nu produc muzica => peretii salii nu raspund.

 

Acum, un adept al daoismului ar insista pe notiunea de "non-actiune manifesta"... treaba lui.