FiveseveN

Permite-mi să citez esențialul: Multe superstrat-uri HSH cu selector în 5 poziții oferă această facilitate și e probabil cel mai logic.

I think Steinberg is working on that. Râdem noi dar îți dai seama că teoretic nu-i imposibil

I spoke too soon atunci, Foarte bine pentru Fender, acum trebuie să-i convingem și pe ceilalți. Sincer nu aflasem pentru că nu m-a interesat până acum suficient nici un model de amplificator Fender. Dar dacă tot există mă voi uita prin ele. Acum, sunt sigur că sunt menționate condițiile de test și performanța produselor în service manual-ele și de la alți producători, dar rareori sunt disponibile publicului.

Ah, foarte bine atunci. Eu sunt cam ocupat cu mutatul săptămâna viitoare dar cred că te pot ajuta. Dacă ai putea veni cu chitara ar fi excelent. Dacă nu, te descurci să-l instalezi? N-ar fi foarte complicat, dar îți trebuie pistol de lipit.

Repet, manopera e partea esențială. Așa că dacă găsești un electronist entuziast ai toate șansele să ieși mai ieftin decât pe eBay. De exemplu dacă erai din Iași te rezolvam eu.

Corect, materialul nu e intrinsec bun sau rău ci poate fi sau nu potrivit aplicației. Pe lângă asta, tu doar presupui: presupui că X e mai șmecher decât Y pentru că e mai scump. Zici că "ai citit mult" despre potențiometre; unde sunt argumentele bazate pe cunoștințele tehnice astfel dobândite? Revenind la oile noastre... Am făcut repede o versiune "modernă" a acestui efect. Curba verde reprezintă răspunsul simulat al circuitului original, iar cea roșie al versiunii mele, cu operaționale: Se poate aduce și mai aproape dacă folosiți valori mai puțin comune; eu am încercat să-l fac cât mai simplu și totuși robust. Oricum consider că 1-2 dB deviație nu-i semnificativă în acest caz. Schema: Layout-ul (32 x 25 mm) se poate face pe perfboard. Dacă aveți mijloacele pentru a coroda propriile plăci probabil vă descurcați să modificați layout-ul pentru a-l face mai compact dacă e nevoie: În paralel cu C3 am lăsat loc pentru a introduce diode în antiparalel (eventual pe un comutator). Operaționalul se poate alege după gusturi, desigur. Arhivă cu fișierele EAGLE 6: ecboost.zip

Cum ai ajuns la concluzia că e "calumea" (și celălalt nu)? Faptul că un produs e mai scump decât altul rezultă că e superior? Nu zic că pot-urile la 1 leu sunt neapărat cele mai bune pentru această aplicație. Se găsesc însă unele excelente pe la 1 EUR. Cele de 10 EUR ce oferă în plus?

Dimpotrivă, înțeleg poziția expusă. Dar după cum poate oricine observa, chitariștii nu consideră doar judecăți estetice (de care nu m-am legat niciodată), mai au și judecăți practice. Oricât ar fi sclavi "tonului" și intuiției și prejudecăților și brand loyalty-ului și cultului eroilor lor tot există o voce care întreabă "Dar de ce amplificatorul ăsta costă de 10 ori mai mult decât celălalt?".

Adică așa? http://www.vascip.bizoo.ro/vanzare/82460/Potentiometru-rotativ-dublu

Și cei care fac pedagogie în care categorie se încadrează?

La fel cum mașinile mai grele decât aerul nu vor zbura niciodată?

Eu vroiam să spun că manopera, carcasa și electromecanica (deși nu e cazul aici), R&D-ul, marketing-ul și diverse operațiuni logistice costă mai mult decât componentele electronice, dar presupun că sunt incluse în ideea de mai sus. Circuitul e simplu, poate fi realizat de o persoană cu cunoștințe și echipament minime. Chiar aș spune că se poate moderniza și simplifica în plus.

Sigur că se poate, costă vreo 10 lei piesele (ca în cazul multor efecte de altfel).

Deci problema ta care e? Că devin chitariștii mai educați și nu le mai poți vinde povești? N-aș vrea să rămân cu ideea asta dar e singura pe care mi-o oferi. E foarte simplu: când cineva spune o prostie trebuie identificată ca atare. De ce? Într-un efort, probabil futil, de a opri răspândirea mitologiei și prejudecăților. Explică-mi ce e rău în asta.

A apărut MC Music. S-a mărit considerabil numărul modelelor pe care le poți proba.

Exact, asta aș spune cã e diferența fundamentalã, intrinsecã elementelor active (lãmpi și tranzistori). Asta nu înseamnã cã nu poți face un poweramp pe tranzistori cu soft clipping (cum a menționat Teemu) sau unul pe lãmpi cu hard clipping. Repet, eu mã refer la ce se "poartã" acum în general pe piațã; dacã ar fi suficient de rãspândite excepțiile n-ar mai fi excepții. Acum, de ce se folosesc amplificatoarele pe tranzistori în regim liniar în loc sã se implementeze circuite cu soft clipping? Convenience & cost: existã amplificatoare monolitice (chipamps, operaționale de putere, gen LM3886) și e foarte ușor sã dezvolți un etaj de putere pe baza lor. Timpul inginerilor electroniști, timpul dedicat dezvoltãrii și testãrii unui amplificator mai "șmecher" costã. Control: multe sunt "modelling amps", unde "tonul" e exclusiv sculptat de preamplificator (care e un procesor). N-ai vrea sã "strici" ce s-au chinuit programatorii sã facã distorsionându-le semnalul. Observați cã la procesoare gen Axe Fx se poate dezactiva simularea de poweramp astfel încât sã-l poți folosi cu un poweramp pe lãmpi "adevãrat" dacã dorești, fãrã sã se batã cap în cap. "Amplificatoarele modelatoare digitale" sunt de obicei în format de combo, deci sisteme integrate. și rareori oferã aceastã opțiune. Puterea pe tranzistori e ieftinã, mult mai ieftinã decât pe lãmpi. Deci dacã ai nevoie de mai multã dinamicã folosești pur și simplu o putere mai mare. De asta existã amplificatoare gen Marshall Mode Four de 350 W.

Nu greșești deloc (desigur, ceteris paribus). Chestia e că oamenii fac aceste aprecieri cu urechea, nu cu multimetrul și analizorul de distorsiuni (not that there's anything wrong with that, numai că n-ar trebui să tragă concluzii categorice). Când cânți la chitară și setezi controlul de "Gain" n-ai de unde să știi când ai ajuns la 1% THD, mai ales când caracterul distorsiunii diferă de la un amplificator la altul.

Aș fi și eu interesat să aflu mai multe despre această "compatibilitate" a dozelor.

Dacă citești pe sărite normal că nu se leagă. Nu numai că sunt fraze diferite (cea cu saturația completă/semnalul dreptunghiular și cea cu ordinul armonicelor lămpilor "forțate"), sunt răspunsuri la întrebări diferite. Sunt cinci paragrafe și o imagine între ele!

Mai cum?

Pot cere și eu să fie șterse post-urile pe lângă subiect, așa cum au fost șterse și ale mele cu alte ocazii? Când cineva nu înțelege și am timp încerc să explic altfel. Când cineva nu vrea să înțeleagă n-am ce-i face.

Vezi că am deschis un thread tocmai pentru oameni ca tine. Cu "procentajul din semnal" vizavi de clase ești chiar comic. Te sfătuiesc să te mai informezi pentru a înțelege de ce.

Din nou, un termen subiectiv precum "clean" nu prea are ce cãuta lângã niște cifre. Hai sã fim mai preciși: 1. Vorbeam de plaja dinamicã. Un semnal clean are dinamicã foarte mare: atacul inițial poate fi de 10 ori mai mare decât sustain-ul notei, cum a menționat și Arpi. Sã spunem cã un amplificator de 10 W cu un anumit difuzor/cab, în anumite condiții poate reproduce sustain-ul la volumul dorit. Dacã vrem ca acesta sã reproducã și attack-ul, e nevoie de o rezervã mare de putere: semnalul e de 10 ori mai mare, deci 10 W x 10 = 100 W. Altfel semnalul iese din plaja dinamicã disponibilã și va fi distorsionat. DAR spuneam cã distorsiunile de scurtã duratã au șansa sã nu fie detectate, deci poate nu-i nevoie de dinamicã de 10 ori mai mare, poate sunt suficienți 50 sau 30 W. Depinde care e punctul în care devine deranjantã distorsiunea (sau dimpotrivã). Și a fi "perceptibilã" sau "deranjantã" depinde și de alți factori pe lângã duratã și amplitudine: rãspunsul în frecvențã/raportul produselor de distorsiune, cât de repede și "elegant" intrã și iese amplificatorul din plaja dinamicã, nivelul general al volumului și altele. Deseori se folosesc compresoare pentru a limita dinamica, adicã a reduce diferența dintre attack și sustain. 2. De ce un semnal distorsionat antreneazã mai multã putere din același amplificator? Un exemplu e dat în expunerea de mai sus de pe Vintageamps: un semnal rectangular are de √2 (cca. 1,414) ori mai multã energie decât un semnal sinusoidal. Semnalele care ies dintr-o chitarã sau efect/preamplificator nu sunt atât de simple. Dar pe scurt cu cât e mai comprimat și mai distorsionat un semnal cu cât umple mai mult din puterea disponibilã. De asta se cheamã saturație: un semnal complet distorsionat, adicã rectangular, poartã energie maximã. Semnalul unei chitare "clean" are comparativ foarte puținã energie, mai ales din cauza faptului cã nu e un asalt sonor constant (precum semnalul de la un fuzz de ex.) ci e format din attack-uri rãzlețe și zone de energie mai micã (sustain) între ele. E probabil unul dintre puținele lucruri din discuția asta pe care le putem observa intuitiv : observați cum semnalul de sus (clean) are "suprafața" mult mai micã, deși valorile maxime ale celor douã semnale sunt identice, adicã opereazã în aceeași plajã dinamicã. Dacã n-ai înțeles ce spune Teemu voi încerca sã rezum, chit cã mã repet a suta oarã: Presupunem cã toți ceilalți factori rãmân constanți, și se poate observa cã nu-i ușor datoritã numãrului lor. Amplificatoarele (de putere) pe lampã sunt de obicei construite în așa fel încât semnalul care iese din plaja dinamicã nu e retezat instant ci e comprimat mai gradual (ceea ce numim soft clipping). Din acest motiv distorsiunea produsã e mult mai puțin perceptibilã (v. mai sus). Deci un amplificator pe lampã va pãrea cã are plaja dinamicã mai mare, deși puterea disponibilã nu e mai mare. Faptul cã genul acesta de distorsiune produce armonice de ordin mai mic nu genereazã imediat senzația de distorsiune ci de "mai tare". Spune precis ce-am spus și eu. Mai existã nelãmuriri?

Da, merci pt. completări. Am încercat să nu intru prea mult în detalii și excepții pentru a putea forma o imagine generală cât mai clară. Ideea principală e de a explica care-i legătura dintre puterea unui amp și "volumul" său.

Da, sã disparã sunt slabe șanse Dar sper sã se mai clarifice lucrurile. Sound Pressure Level Descrie într-un mod obiectiv energia undelor sonore, în cazul nostru a celor create de difuzoare. Se mãsoarã practic deviația presiunii fațã de valoarea de bazã (presiunea atmosfericã). Spuneam cã amplificatoarele antreneazã o anumitã energie în difuzoare; difuzoarele transformã aceastã energie electricã în lucru mecanic, "mișcând" un volum de aer. De fapt se formeazã zone de presiune pozitivã și negativã care se propagã, asta e o undã sonorã. Deci cu cât mai multã energie electricã bagi în difuzor, cu atât mai multã energie sonorã obții, nu? Da, dar relația nu e liniarã. Diferite difuzoare au diferite valori ale eficienței cu care efectueazã aceastã transformare. Aceastã valoare e numitã sensibilitate, de multe ori "sensibilitate SPL" sau, ca sã fie mai confuzã treaba, doar "SPL". Sensibilitatea e notatã ca "decibeli SPL" mãsurați la 1 metru distanțã (pe axa de simetrie a difuzorului) cu 1 W de putere debitat, de exemplu 95 dB (SPL) @ 1 W @ 1 m. Mai multe detalii pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Loudspeaker#Efficiency_vs._sensitivity Și diferite difuzoare au diferite eficiențe la diferite frecvențe: asta definește rãspunsul în frecvențã a difuzorului, ceea ce pentru chitariști înseamnã diferențele timbrale dintre diverse modele. Observați cã "dB" sunt un sistem de exprimare a valorilor pe o scarã logaritmicã. O diferențã de 3 dB e în general consideratã a însemna "de douã ori mai tare", which brings us to: Volumul (intensitatea sonorã) Este o apreciere subiectivã a amplitudinii unui sunet și depinde de mai mulți factori: Presiunea (SPL) despre care vorbeam mai devreme. Din nou, relația nu e liniarã ci aproximativ exponențialã, iar exponentul e 0,6. Conținutul în frecvențã. Am tot vorbit despre efectul Fletcher-Munson. Pe scurt, suntem mult (MULT!) mai sensibili la frecvențe medii decât joase și foarte înalte. De ce? Pentru cã aici "rezidã" vocea umanã și e importantã comunicarea dintre noi. Și desigur sensibilitatea se înrãutãțește odatã cu vârsta și expunerea la sunete puternice, și nu în mod egal pentru toate frecvențele. Durata sunetului: sistemul auditiv integreazã amplitudinea sunetului, așa cã sunete de scurtã duratã (sub cca, 1 secundã) nu par la fel de intense. Dinamica sunetului: semnalele comprimate sunã mai tare... pentru cã chiar sunt. Dar limitarea extremã poate masca distorsiunea dacã e de scurtã duratã și viceversa, semnalele distorsionate conferã senzația de volum puternic. Iar în contextul unei melodii, de exemplu, cred cã sunteți conștienți de rolul contrastului (în materie de volum). Acustica mediului de audiție, i.e. cât de reverberantã și rezonantã e camera în care se face evaluarea, unde e cazul. Apoi acustica influențeazã rãspunsul în frecvențã, durata și dinamica și potențeazã efectele relevante. Alte efecte psihoacustice și dispoziția generalã a observatorului: pânã acum am vorbit în mare de aprecierea amplitudinii unui sunet izolat, dar povestea devine mult mai complicatã când îl considerãm comparativ cu alte surse. Și desigur totul sunã mult mai tare decât ar trebui când ești mahmur As always, întrebãrile și comentariile sunt binevenite.