FiveseveN

Impulse Response: E o metodă de a descrie comportamentul unui sistem. În cazul nostru sistemul e un cab (posibil plus poweramp, microfon, preamp de mic și cameră în funcție de condițiile de captură) și comportamentul e răspunsul în frecvență. Pe scurt: http://www.guitarampmodeling.com/viewtopic.php?f=32&t=2452 Pe lung;: http://en.wikipedia.org/wiki/Convolution

Poți începe prin a căuta chiar aici după cuvântul "bâzâit". Jumătate (sau mai puțin) va fi despre zgomot electronic, interferențe datorită echipamentului inadecvat sau folosirii lui în condiții necorespunzătoare. Cealaltă jumătate va fi despre alți tineri care nu au mai întâlnit termenul de fretbuzz.

Ai ajuns la un punct interesant. Cu siguranță procesoarele mai noi au cabsim-uri mai precise (ca rezoluție în domeniul frecvenței). Dar câte își permit să modeleze comportamentul lor dinamic? Până și Axe-Fx II folosește câte un singur IR (deci un singur "snapshot", comportament static); presupun că se poate face o măgărie prin care simulezi o non-iniaritate generală și o aplici IR-ului dar nu-i chiar același lucru. You keep using that word...

Ăsta ar trebui să fie un argument ontologic sau taxonomic sau cum? Am întrebat precis care-i diferența. De exemplu tehnologia de la BOSS/Roland se cheamă tocmai Composite Object Sound Modeling. Deci cine are dreptate, tu sau Roland?

Nu chiar. Cred că e esențial să observi încă de la început diferența dintre criterii estetice și criterii obiective. Cu atât mai mult pentru că opțiunile sunt destul de strâns corelate cu prețul, deci rareori se ivește ocazia de a spune "A e clar mai bun decât B pentru că oferă X și Y în plus, pentru același preț". Faptul că unuia îi place mai mult cum sună A și altuia B e irelevant, în sensul că nu ajută la luarea unei decizii. Scuză-mă dar vorbești prostii. Hai să comparăm un GT cu XT, XT Live sau POD HD: Au toate ampsim-uri? Au. Cabsim-uri? Au. Simulări de efecte în format de pedală sau rack (inclusiv de drive)? Au. Deci exact unde-i diferența?

Nu știu dacă oferă ceva special poweramp-ul din el. Altfel probabil are mai mult sens să cumperi precis ce preamp-uri/pedale de la AMT îți trebuie, plus o putere adecvată.

Ți se pare că vorbim de procesoare ieftine și simple?

Când vor face Behringer o clonă de Axe Fx sau Kemper voi fi fanul lor

'Ai nu zău! Cu două doze "simple" ai 6 opțiuni din start: B, N, B+N în serie în fază, B+N în serie antifază, B+N în paralel fază și antifază. Dacă ai acces la fiecare doză din humbucker sunt mult mai multe opțiuni, dar cinci sunt mai evidente: B, B single-coil, B+N, N signle-coil, N. http://en.wikipedia....rallel_circuits Desigur comutatoarele pot controla și altceva decât simpla selecție a dozelor: volume/tone bypass, coil tap independent, diverse condensatoare (v. Varitone), boost și alte circuite active ș.a.m.d..

AMT Stonehead. 'Nuff said.

Pe situri din astea umbli tu, maică?! Vezi că te paște Paștele.

Asta sună a tautologie. Și unii preferă sunete "alterate", alții nu. Poți folosi un preamplificator ultra-clean (nu neapărat de "instrument") să obții un sunet mai puțin alterat decât cu un compresor, amp, cab, microfon și mixer/preamp.

E interesantã trimiterea la Art Nouveau în contextul trupei Cargo, parcã o leagã de Phoenix. Cu ocazia unui concurs amical fãcui ceva apropos de Pink Floyd:

Iso cab-uri există de vreo 20 de ani, dacă nu mai mult și sunt încă des folosite. O altă variantă sunt cabsim-urile care au și o sarcină integrată (dummy load). Pe http://www.amptone.com/ sunt multe resurse pe tema asta. Dar dacă tot cari un amplificator pe lămpi cu tine și eventual un cab, de ce să nu le folosești și ca monitoare (în set-up-ul clasic)?! Și mai important, soluțiile ăstea analogice sunt cam la fel ca-n ziua în care s-au inventat, nu prea ai ce dezvolta la ele. În schimb ampsim și cabsim-urile digitale au tot progresat odată cu legea lui Moore. Ultima generație (Axe-FX, POD HD, Kemper etc.) oferă un salt calitativ semnificativ, deși nici cele mai vechi nu-s de aruncat. Dezavantajul unui sistem digital e precizia (cât de fidel simulează ce-și propune a simula), deși asta după cum spuneam se tot îmbunătățește. Avantajele sunt flexibilitatea (ai sute de tonuri la dispoziție) și faptul că sunt compacte și ușoare (foarte important când trebuie transportate). Cât despre Kemper pentru bas: sigur că se poate, poți "profila" și amplificatoare și cab-uri de bas, preamplificatoare/pedale de distorsiune și ce mai vrei. Unii au modelat și alte ampsim-uri. E un produs foarte nou, abia în decembrie a apărut pe Thomann, așa că-s slabe șanse să-l găsești într-un magazin, d'apoi prin alte canale. Asta înseamnă și că nu găsești încă exemple care-i demonstrează întregul potențial. Dar, din nou, acestea sunt doar câteva din opțiuni. Pentru bas chiar ai nevoie de asemenea flexibilitate? Folosești multe efecte? Folosești multă saturație? Există și soluții care nu costă 1500 EUR, precum MXR M80 sau Sansamp Bass Driver DI.

Prima detectează variațiile de presiune prin efectul piezoelectric iar cealaltă variațiile câmpului magnetic datorate deplasării unui corp feromagnetic (coarda) prin el. http://en.wikipedia.org/wiki/Pickup_(music_technology)

Ce te împiedică să personalizezi tonul obținut din procesor? Încă ai două avantaje specifice: consistența unui sistem integrat și accesul la mai multe efecte și amplificatoare decât găsești printr-un magazin de pe la noi. Desigur nu trebuie ignorată nici o variantă hibridă dacă e cazul.

A mai evoluat psihologia de atunci. Nu că n-ar fi avut și critici contemporani, și pe bună dreptate. Nu-i deloc ieftin, a plătit statul zeci de mii de lei pe el. Situația e simplă: dacă lucrările lui Lynch sunt într-adevăr un exercițiu de ofuscare atunci e ermetism, nu suprarealism. Sunt sigur că poți găsi miliarde de oameni care nu observă diferența și-și proclamă părerile pe Internet, asta nu înseamnă că nu există. Are un semn. E imposibil să faci ceva fără să creezi semne. Dar nu toate semnele dezvăluie ceva despre intenția cu care au fost create. Lucrările suprarealiste sunt intenționat absurde. Ești conștient că nu are sens să încerci a "desluși" absurdul? PS.: din manifestul lui Andre Breton:

Bine, omule, așa să fie. Dacă ții neapărat să te păcălești singur n-am ce-ți face. Succes cu hermeneutica suprarealismului!

De multe ori. Mullholand Dr. ultima oară chiar acum două luni (asta fiind a șasea vizionare, cred). Uite, fix cu asta nu sunt de acord, și am explicat în a doua intervenție de ce. Și sunt ferm în poziție pentru că și eu folosesc aceeași tehnică în propriile lucrări*, ceea ce am numit pseudosimbolism. _____________________ * : deși n-aș spune că mă aliniez neapărat suprarealismului.

Sigur că pot. Ori e suprarealism ori e ermetism, cele două nu sunt compatibile, chiar dacă strict superficial diferența pare subtilă. Și nu știu cine a scris articolul de pe Wikipedia în română dar "estetica simbolistă" înseamnă altceva. Poate e un obstacol lingvistic.

Păi... spune de unde să începem. Sau spune ce știi și vom încerca să acoperim lacunele.

Orice microfon suportă nivelul sonor necesar. Dar: 1. Devreme ce pui această întrebare trag concluzia că nu-l consideri o parte esențială din "sound-ul propriu" (deși e), deci ar trebui să fie treaba celor care se ocupă de sonorizare cum și cu ce captează. 2. Nu e strict necesar microfonul (deși e cea mai răspândită tehnică): unele amplificatoare au ieșire cu simulare de cab (și de microfon) care te scutește de el. De obiecei e notată ca (Head)phone out(put), direct/DI out(put), recording out(put), mixer out(put) etc.

Hai s-o luăm altfel: consideri că are sens să vorbim despre "simbolismul dadaist"? Și dacă nu, de ce ar avea sens în contextul suprarealismului, care e succesorul său fidel? Însăși ideea de a "desluși" o astfel de lucrare evocă eșecul de a o înțelege. Nu e nimic "lușit" ca să-l poți "des-".

Da, greșeala e de a presupune că "simbolismul" suprarealist are o logică și, mai mult, că are caracter mistic (în sensul supranatural/superstițios). Pe când discursul suprarealiștilor e cu totul altul. Faci precis aceeași greșeală dacă susții că visele au un sens, o taină.

Nu poți schimba natura preamplificatorului: ca să fie sensibil la semnal trebuie să fie sensibil și la interferențe, tranzistorii sau lămpile nu știu ce vrei să auzi și ce nu. Dar da, există soluții: 0. N-aș pune-o în aceeași categorie cu restul dar cea mai evidentă e să folosești mai puțină amplificare (gain) acolo unde poți. De exemplu e mai bine să cânți cu volumul chitarei la 100% și gain la 50% decât cu volumul chitarei la 50% și gain 100%, presupunând că nivelul de saturație obținut e echivalent. 1. Încerci să eviți sursele de interferență (transformatoare, bobine, neoane, circuite digitale care emit EMI) și de zgomot (alimentatoare prost filtrate sau fără stabilizare). 2. Încerci să reduci susceptibilitatea la interferențe. Asta implică folosirea cablurilor ecranate corespunzător (pt. că nu ne-ai convins că e), nu mai lungi decât e necesar. Iar dacă folosești doze active sau un buffer sau preamplificator în chitară semnalul devine mai "robust". 3. Folosești metode de mascare a zgomotului, precum diverse filtre și noise gates. N-am oferi și explicații de data asta dar dacă e nevoie, cere.