FiveseveN

Nu chiar. Electronii n-au de unde să știe ce dorești și ce nu dorești. Un noise gate e un downward expander, de obicei cu ratio mare, adică "inversul" unui limiter: el acționează ca un potențiometru de volum automat. Sub un nivel al semnalului, reglabil de utilizator, taie de tot semnalul (atât util cât și zgomot, nu poate discrimina). Unele în loc să taie de tot doar îl reduc, uneori cu un raport reglabil. Uneori nu reduc tot semnalul ci doar partea mai deranjantă și/sau care seamănă mai puțin cu semnalul util (care are o lățime de bandă previzibilă). Acestea sunt unități mai complexe, faimosul NS-2 e simplu dar suficient. Deci e un control automat de volum. Dacă încă ai zgomot deranjant cu volumul chitarei la 0 evident nu te va ajuta încă un control de volum între chitară și amplificator, sursa de zgomot fiind mai departe în lanț. Totuși mi-e greu să cred că Fender et al și-ar permite să scoată pe piață un produs ce nu poate fi folosit în condiții obișnuite. De asta rămân convins că e cablul, chitara sau utilizatorul inadecvat.

Ce fel de chitară?

Nu înțeleg precis întrebarea. La fel ai putea spune că e o "proiecție" a neurotransmițătorilor, pentru că tot ce facem se poate reduce la asta. Sau, mai fundamental, a interacțiunii electromagnetice. Deci nu știu dacă aici băteai dar putem întreba dacă experiența estetică e independentă de cultură/interacțiunea socială, limbaj și alte aspecte greu de disociat de natura umană (căutați "Language deprivation experiments" ca să nu vă mai trimit eu la Wikipedia). Cu alte cuvinte, plăcerea estetică e înnăscută sau o învățăm? O parte este educată, asta-i clar, dar există valori fundamentale, nu necesar obiective sau previzibile dar native? Cam asta e una din întrebările neuroesteticii și de obicei se identifică un rol evolutiv sau o consecință a unei astfel de adaptări ce se reflectă în preferința unui anumit gen de stimuli. De exemplu am dezvoltat o predilecție pentru dulciuri pentru că sunt eficiente energetic (dar natura nu se aștepta să rafinăm zahărul și să abuzăm simțurile). Suntem atrași de simetria vizuală pentru că 1. animalele au simetrie bilaterală și plantele și relieful nu, deci e ușor de identificat atât vânatul cât și prădătorii după acest criteriu și 2. e un criteriu important în selectarea unui partener. În muzică... chiar Pitagora a propus un model (cu cât sunt mai simple rapoartele de frecvențe cu atât sunt mai consonante) dar nu și o explicație. Personal n-am studiat suficient problema și încă e un domeniu tânăr, dar presupun că e posibil. Voi aveți informații/exemple pe această temă?

Facem un Battlefield? Alte mijloace de luptă n-am.

Roșule, ce treabă are valoarea Veblen* cu epistemologia? Bine ai venit în era outsourcing-ului ( ). "Made in USA" n-au voie să scrie dar se poate aplica orice brand pe orice produs făcut oriunde. Asta nu spune mai nimic despre produs. ________________ * : tehnic vorbind, conceptul de positional good.

The djent is strong with this one.

Don't get me wrong, nu spun că modelul propus de tine n-ar putea fi valabil. Nici nu cred că vom revoluționa estetica contemporană pe acest thread. Nici nu cred că are sens să sperăm la un framework consistent, la un aesthetic grand unified theory. Teoriile evoluează când aflăm lucruri noi; de asta discutăm, să fim siguri că am extras toate informațiile posibile. 4'33" e un exemplu extrem, ăsta e și rolul său (deși nu-i singurul). Ne face să ne gândim la situații mai puțin extreme, precum diverse nuanțe de artă algoritmică. Până la urmă și în muzica "obișnuită" folosim mereu algoritmi: armonii, game, progresii, ritm. De câte ori putem spune că fiecare notă e o descoperire, analizată individual în contextul său? Formalizarea, manierismele muzicale nu diluează intenția în sensul propus? Care e diferența fundamentală dintre a folosi cercul cvintelor vs. un algoritm evolutiv ca ghid în compoziție?

Am explicat deja care e tematica lucării și Wikipedia spune același lucru: Mai multe la http://en.wikipedia.org/wiki/4%E2%80%B233%E2%80%B3 (un articol ce merită citit). Which reminds me, schițasem și eu ceva despre rolul zgomotului/haosului în artă, dacă găsesc foile poate reușesc să dezvolt ideea.

Există autobias, e controlat de un microcontroller și la fel ca "power scaling" prin reducerea B+ pe finali, l-au adoptat toți jucătorii mari cu diverse porecle. De obicei au LED-uri care indică sănătatea lămpilor; la Fender Super-Sonic Twin de exemplu îl poți și regla (warm/normal/cool).

Deci condiția echipamentului chitaristic e un fel de "famous for being famous". Pentru că "valoarea" despre care vorbim nu e corelată nici cu calitatea construcției/durabilitatea, nici vreo calitate sonoră obiectivă, nici cu calități estetice intersubiective, e doar o modă.

Sunt de acord că sunt mai greu de receptat exemplele date. Sunt bazate pe alte categorii estetice decât 99,(9)% din ce se ascultă în mod normal. Aș putea spune că scopul lor nici nu e să fie ascultate și actul nici nu e necesar, fiind lucrări în esență conceptuale. Deci da, nu se pretează ascultării pentru că nici nu pretind asta. @Winston: tot la intenționalitate ajungem și tot la granița unde lucrurile devin confuze: Opțiunea de a nega acel "tipar" nu e o intenție în sine? Cred că vorbim despre diferența dintre intenție și control, repetabilitate (care e iluzorie oricum). Totuși nu cred că e nevoie să fii postmodernist convins, se încadrează în discursul modernist. Conceptul de bază e Indeterminacy in music și poate lua multe forme. V. http://en.wikipedia.org/wiki/Systems_art și subpunctele pt. mai multe detalii, http://en.wikipedia.org/wiki/Process_music http://en.wikipedia.org/wiki/Systems_music etc. Un alt exemplu de lucrare e I Am Sitting in a Room: http://youtu.be/2jU9mJbJsQ8

Înseamnă că am tot beneficiat de norocul prostului, că făcui câteva până acum. Totuși nu pot oferi exemplul personal ca argument definitiv pentru că am avut și alte obiective pe lângă a ieși mai ieftin, plus scule, componente și ceva îndrumare. În general într-adevăr nu te apuci de DIY în primul rând ca să ieși mai ieftin. Dar ceea ce vreau să spun e că e posibil, în anumite circumstanțe: în primul rând pentru efecte simple și overpriced gen Lovepedal. În nici un caz nu cred că se apucă lumea de DIY pentru a le vinde ulterior (ăla nu mai e DIY ci microproducție), de asta nu mi se pare relevantă valoarea (sau lipsa ei) "brand-ului". Funcțiunea primară a unui efect e de a modifica semnalul, eventual într-un mod consistent (ce ține de durabilitate). Dar poate funcționa (simultan sau nu) și ca orice obiect de colecție sau status symbol, la fel ca o chitară. Nu trebuie confundate cele două funcțiuni și nici importanța acordată uneia sau celeilalte de diverși indivizi. Eu în general vorbesc despre prima dar asta nu înseamnă că o neg pe a doua.

Care din ele, că-s vreo zece pedale de drive? Ăsta? De un Tim(my) te-ai interesat? Din întâmplare chiar vorbeam recent despre un astfel de efect care a trecut pe la mai mulți utilizatori fără să se devalorizeze semnificativ.

Dacă ai putea spune și de ce ai ajuns să fii atât de convins ar fi o contribuție utilă.

Înțeleg ideea dar ai încercat să faci un calcul? Presupunând că pleci de la zero cu cunoștințele și uneltele: Să-ți cumperi bormașină și pistol de lipit pentru a face un DS-1 probabil nu merită (deși nu-i foarte mare nici prețul sculelor). Dar dacă îți faci un Klon? Dacă faci 5 pedale (un pedalboard mediu, să zicem)? Investiția în scule și timp se amortizează mai repede sau mai greu nu doar în funcție de numărul de efecte construit ci și diferența dintre costul lor de producție și prețul pieței. În plus ai ocazia de a reduce costurile dacă faci un sistem personalizat, eventual : plătești mai puține carcase, care sunt o parte importantă din cost. Și să nu uităm că există kit-uri.

"Ce înseamnă muzica?", parcă asta e tema Cred că ești de acord că muzica nu e doar "vibrații de corzi amplificate...". Sau că stimulul primit nu trebuie neapărat să fie același cu stimulul așteptat. Chiar dimpotrivă, în muzica modernă se poartă să bulversezi așteptările publicului.

Wait, what?! Dozele captează vibrația corzilor, nu pana. Poți lovi coarda unde vrei, nu neapărat în dreptul dozei. PS: sunt destul de sigur că nivelul zgomotului e normal. Vezi celelalte j' de thread-uri unde se explică cum să eviți sursele de interferență.

Comparația cu alte produse precum chitare nu e foarte justă: calitatea celor din urmă variază altfel în funcție de procesul de fabricare. Dacă ai toleranțe mari chitara va falsa, nu va fi confortabilă, va fi prost setată etc. Pedala de obicei ori merge ori nu, și e ușor să o supui unui test (de obicei automat) pentru a determina asta. Durabilitatea în timp e altă discuție și trebuie să stabilim mai întâi în ce condiții va trebui să funcționeze. Unele nu sunt proiectate din start pentru durabilitate (pentru că nu s-ar justifica costurile), altele au erori de design/inginerie, altele de quality control. Componentele în sine rareori sunt problema. Și desigur prețul nu se reflectă necesar în durabilitate, sau viceversa: o pedală gen Death By Audio e oribil proiectată și construită dar tot e între 150 și 320 USD. Și cumpărată și exaltată, desigur.

Am mai făcut odată un astfel de calcul. Dacă vreți mai facem: Carcasă finisată 9 EUR Potențiometre Alpha 3X 3 = 9 EUR mufe jack Switchcraft 2X 3 EUR = 6 EUR mufă alimentare 1 EUR PCB maxim 2 EUR operațional fancy de la Burr Brown + tranzistori 5 EUR rezistențe 10X 0,1 EUR = 1 EUR condensatori WIMA 10X 0,2 = 2 EUR cablu etc. 1 EUR Și o persoană necalificată îl poate asambla într-o oră, deci încă 10 EUR și ajungem la 46 EUR. Char și cu prețul componentelor exagerat e o diferență imensă. Ca producător mare poți fără probleme reduce costul la jumătate cu aceleași componente, sau și mai mult cu componente mai ieftine. Subestimarea ignoranței e foarte periculoasă. Nu se pune problema dacă o fac în continuare, eu sunt curios și amuzat de cum mai încearcă oamenii să-și raționalizeze opțiunile.

Dar nu e despre absența stimulului, asta-i toată ideea: chiar și în timpul pauzei sunete există (întorsul paginilor, foșnitul, tușitul, respirația etc. a celor de pe scenă și a publicului și surse externe) și sunt unice respectivei "interpretări". Ți se pare că nu există sunet în videoclipul de mai sus? PS: și da, dacă există sunet are toate șansele să se audă, deci poate reacționa și un orb la el. La Napalm Death fără îndoială poate.

Deci nu e? De ce?

Dar asta și asta?

Te contrazici. Excepții nu există la nivel fundamental, ontologic, prin definiție. "General" nu e congruent cu "majoritar". Noi încercăm să extragem adevărul fundamental, nu ceea ce se întâmplă de obicei, în ciuda excepțiilor. Există un motiv pentru care s-au născut găini cu 4 picioare și oameni cu două fețe, tocmai de asta definiția găinii nu include condiția de a avea două picioare sau a omului o față. Și eu mă așteptam ca "pe un forum de muzicieni" să se poată purta o discuție productivă, participarea la care presupune asimilarea unor concepte de bază. Dacă și într-o astfel de comunitate se discută despre artă la nivel de școală primară ce ar trebui să cred? Despre fobia pentru haos a omului religios nu voi continua să vorbesc, mă dezgustă prea mult. Nu degeaba am ținut să subliniez ridicolul acestei poziții încă de la început.

Asta e esența atitudinii "omului de rând". Poți avea o perspectivă naivă atât ca autor cât și ca ascultător. Aș spune că nu-i nimic rău sau bun în asta, plăcerea e plăcere, nu e în sine sofisticată sau brută. Dacă o ardem analitic va trebui totuși să stabilim un limbaj comun. Ce înseamnă "pune în mișcare simțurile și senzații?" Sunt mai multe niveluri la care putem privi situația: cultural, psihologic, semiotic, fiziologic etc.

Exact, vroiam să notez că orice comparație e inutilă atâta timp cât lămpile nu funcționează într-un regim similar. Deci faptul că un amplificator pe EL84 sună diferit de unul pe 6L6 nu se datorează doar proprietăților finalelor, sunt mult mai mulți factori implicați: preamplificatorul (care la rândul său e o sumă de variabile), tipul de feedback, bias, eventual difuzoare diferite, poziția în cameră și eventual camere diferite, efecte psihoacustice datorate nivelului diferit de volum și saturație, câte beri s-a băut înainte de test, cât a venit factura la gaz, în ce perioadă a lunii e soția ș.a.m.d.