www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Ce carti mai citim ...


Recommended Posts

Posted

@ kidlazy : Really ? Stephen King ? Dude's rather boring ...

 

Da, Stephen King. Deocamdata. De fapt, asta a fost prima carte de-a lui pe care o citesc. Si probabil va fi ultima, o sa mai caut si altceva (@ draugr: multumesc pentru sugestie).

 

Recunosc ca m-am pripit un pic la postul anterior, eram aproape de jumatatea cartii cand am postat atunci, acum ma indrept catre final, si pot sa zic ca am dat si de pasaje enervante, dar na... padure fara uscaturi nu exista. Sau cel putin n-am gasit eu.

 

Multumesc ca ati pomenit de Sven Hassel, mi-am amintit ca mai am si eu cateva carti de-ale lui prin biblioteca, sa am de ce ma apuca dupa ce termin cu "The Shining" :).

  • Like 1
Posted

Hustler!!!!!!!!

 

... ultima dracenie cu care mi-am clatit ochii a fost Garden of Beasts sau ceva de genu... e in engleza. E vorba de spre razboiu mondial si button men care trebuiau sa-l omoare pe hitler... am stat sa o citesc ca-mi place cum te face sa simti atmosfera de atunci(guma de mestecat pentru creier hehe)... cu urmariri cu toate chestiile de securitate si bla bla... real thrill ... bine asta se intampla acu vreo 2-3 ani... nu prea ma pasioneaza cititu...

  • 4 months later...
  • 1 year later...
Posted

Se pare ca Sven Hassel e prezent in bibliotecile tuturor romanilor. Am citit si eu 2,3 romane de-ale lui, e ok.

+1 pt Lovecraft, e bun de tot.

Sunt convins ca s-a mai spus, dar seria Hitchhiker's Guide to the Galaxy in engleza e SUPREMA.

Mi-a placut mult si Conjuratia Imbecililor de J.K. O'toole.

Acum citesc Lumina ce se stinge de Eliade. O minte exceptionala :)

Posted

+1 pentru Lovecraft și de la mine. Nu mă prea pasionează fantasticul, dar poveștile "verosimile" mi se par grozave. Și mi-a plăcut și The Shining a lui King. Cam atît, Carrie și Dr. Sleep m-au plictisit, într-adevăr.

 

Eu, personal, sînt foarte pasionat de existențialism și psihologie/psihoterapie existențialistă, scrieri științifice sau beletristice care au în prim plan natura umană. De aceea, am citit toate cărțile lui Irvin Yalom (mi-a mai rămas doar Tratat de psihoterapie de grup) și n-am suficiente cuvinte să-l laud. Acum citesc Mitul lui Sisif a lui Camus, dar mi se pare destul de greoaie, deși ideile sînt foarte bune, iar celelalte cărți ale lui (Ciuma, Străinul, Exilul și împărăția) m-au fascinat. Mai recomand Psychology and the Soul de Otto Rank, o carte despre originea conceptului de suflet și spiritualitate, în sens cultural, religios, antropologic ș.a.m.d.

 

Apropo de horror și mai ales suspans: am mai încercat să citesc The Turn of the Screw a lui Henry James, dar nu m-a impresionat și nu am terminat-o.

  • Like 1
  • 2 months later...
  • 1 year later...
  • 8 months later...
  • 1 month later...
  • 5 months later...
  • 8 months later...
Posted (edited)

Cam trist că thread-ul ăsta e cam mort...

Ce am citit recent, cu rating-urile personale:

1. Trezirea Leviatanului - James S.A. Corey 5/5, recomand pentru orice amator de SF. Spre final tinde să fie cam clișeică, dar mi-a plăcut mult modul în care e redactată. Cartea e scrisă, practic, de doi autori sub același acronim, fiecare imaginând un personaj (un detectiv alcoolic și depresiv, și un militar în rezervă, navigator pe un cargo de gheață), cartea urmărind povestea acestora în paralel, în acealși univers și context.

2. Noi - Evgheni Zamiatin, 4/5, dacă sunteți fani 1984 de Orwell sau Minunata lume nouă de Huxley, cartea asta le-a pus practic baza. Scrisă în URSS în 1920 și interzisă până după căderea cortinei, urmărește povestea unui inginer care în universul distopic nu poate să își imagineze lumea lui decât ca o lume colectivă, de aici numele: noi, nu eu. Până la un punct, firește. 4/5 pentru că e scrisă în stilul rus, mai greu de citit și uneori evenimentele devin greu de urmărit.

3. Elantris - Brandon Sanderson, 3/5. M-a lăsat cumplit de rece cartea, deși aveam niște speranțe extraordinar de mari pentru o carte asemănătoare cu Game of Thrones. Deși este urmărită povestea a trei personaje diferite, jumătate de carte este opinia extra-liberală a autorului, evidențiată prin unul dintre personajele principale ale cărții, o domnișoară prea frumoasa, prea inteligentă, prea puternică, prea orice pentru societatea aia conservatoare și pentru proștii de bărbați care n-o iubesc pentru ce e de fapt. E scrisă relativ pueril, simplist, iar dialogul este la nivel de amator. Singurul motiv pentru care e 3/5 e că povestea ia o turnură extraordinară, finalul e extraordinar, iar universul imaginat de autorul este unul interesant.

în rest, alte cărți pe care le recomand din experiențe anterioare (cam toate SF-uri): Metro 2033 - Dmitry Gluhovski; Poștașul - David Brin; Cioburi de Onoare și Barrayar (în ordinea asta) - Lois McMaster Bujold; Solaris - Stanislaw Lem;

Acum citesc Philip K. Dick - Omul din castelul înalt. Momentan mi se pare slăbuță, dar captivantă în același timp. O aveam de mult în gând, iar la seriale nu mă uit. Interesantă, cu mult potențial, dar putea fi mult mai interesantă.

Edited by Guest
Posted

Man in the High Castle e mult mai buna in engleza. Si cartea in sine e cam boring - nu are nimic deosebit in afara de setting. In afara de final, care merita citit :)

Noi mi s-a parut mai deprimanta decat 1984. Vezi Brazil daca ti-au placut astea.

As for Brandon Sanderson, Elantris e prima lui carte publicata. Nu te poti astepta la perfectiune din prima. Din ce a scris el, daca nu ai citit inca, go for Mistborn. Also, finalul seriei Wheel of Time. 

  • Like 1
Posted

Merci de recomandări, știu că e prima lui carte. Nu e vorba de pretenții, nu e o carte îngrozitoare, doar că am sperat mai mult de la ea decât am primit. Mistborn e pe listă, mai am și Calea Regilor de citit tot de la el. Cât despre Roata Timpului nu cred că am de gând să mă apuc vreodată.

Also, vorbim despre Brazil a lui Updike? 

  • 1 month later...
Posted

Tot eu revin cu un update, câteva review-uri spontane. Ar fi mișto să fie un pic mai populat thread-ul :)

Așadar, ce am mai citit (din păcate mai puțin decât mi-aș fi dorit, stau prost cu timpul).

1. Omul din castelul înalt - Philip K. Dick, 3.5/5. Cum am zis și în ultimul post al meu de genul, era pe listă de mult - mai ales pentru că nu am văzut serialul și nu sunt fan al serialelor în general, așa că, nedorindu-mi să mor prost, am citit și eu cartea ca să nu fiu pe lângă subiect. Mi-a plăcut mult universul creat de Dick și, deși am luat în calcul că e o carte publicată când se năștea taică-meu, am avut așteptări mai mari de la universul ăsta. Mă așteptam ca măcar unul dintre personaje să fie un nazist bun (da, au existat și d-ăștia), care să ducă cumva o luptă interioară; mă așteptam să mă atașez mai mult de personaje, deși, din păcate, nici nu mai știu cum le cheamă acum, la ceva timp după ce am terminat cartea; mă așteptam ca toate acțiunile petrecute simultan să aibă anumite finaluri concludente - deși poate e mai bine că n-au avut. Nu voi da spoilere din final, dar ca să vă dau o idee celor ce nu ați citit/văzut serialul, citez din unchi-meu, „trebuie să înțelegi că Philip Dick era un drogat, așadar și personajele lui sunt drogate.” Una peste alta, a fost o lectură bună, am lăsat cu greu cartea din mână. Nu am putut lua o decizie între 3 și 4, așa că 3.5 mi se pare corect.

2. Senzoriada - Cristian M. Teodorescu, 3/5. Prima carte SF (i know, i know - spre rușinea mea ăsta e adevărul) românească pe care am citit-o. Ce am înțeles de la început e că domnul Teodorescu e evident un individ extraordinar de inteligent și doxă de fizică, ceea ce pot aprecia la un autor de SF. Iubesc la nebunie un SF bun, când are în spate documentare științifică. DIn păcate, cărticica asta n-a prea fost o cărticică, ci mai mult o colecție de povești și un semi-roman, Senzoriada, de vreo 200 de pagini - care nu zic că a fost un roman rău, dar mai mult un tribut către Lem decât altceva. Colecția de povești în schimb m-a cam făcut să dau rating-ul ăsta cărții. Deși totul era documentat, câteodată autorul te pierdea cu mult prea multe calcule și prea mulți termeni din domeniul fizicii, sau poveștile chiar ajungeau să plictisească - a se vedea „Alfabetul spre Venus”. Ca să înțelegi pe deplin anumite pasaje aveai nevoie de un doctorat în fizică. Ce m-a deranjat și mai rău e că absolut fiecare povestioară, poveste, nuvelă sau orice era în primele 200 de pagini, trebuia să cuprindă sub o formă sau alta sex, referințe sexuale și, cel puțin în opinia mea, pasaje ce ascund, de fapt, niște fetișuri cam ciudate. Cine sunt eu să judec? Aș fi preferat, totuși, să mă bucur doar de partea SF a cărții. Totodată, recunosc că am și râs la câteva dintre ideile domnului Teodorescu, în sensul bun - cu ele, nu de ele. Mutățeii, de exemplu, v-o recomand din inimă dacă vreți să vă mai destindeți un pic. De ce 3/5? Pentru că nu m-a ținut niciodată priponit în ea, să zic „o Doamne, ce bună e cartea asta!”. Din potrivă, aveam momente când abia așteptam să o termin și, în timp ce citeam, mă gândeam ce am să citesc după. Cu dezamăgire, a fost doar o carte citită de dragul de a citi, nimic memorabil - dar cu potențial, nefructificat.

3. Poștașul - David Brin, 3/5. David Brin e o legendă când vine vorba de domeniul SF-ului, pe care (să-mi fie iar rușine) nu l-am citit până la cartea asta. Am ales să citesc Poștașul de la el, înainte de orice altceva, pentru a mă familiariza cu stilul lui de a scrie, având în vedere că de curând am luat și Existență, tot a lui și intenționez să o citesc în viitorul apropiat. Sunt psihopat când vine vorba de cărți, îmi iau mai multe decât pot citi. Revenind, Poștașul e o carte bună,  în care regăsim celebrul scenariu post-apocaliptic de „haideți să refacem societatea”. Brin vede refacerea aceasta a societății destrămate prin lucruri simple, care pot stârni în oameni dorința unui trai mai bun. În cazul cărții ăstia, o uniformă a unui poștaș din era pre-război și reînvierea tehnologiei. Lucrurile astea le puteam respecta, chiar mi s-au părut cute, într-o măsură sau alta, livrarea poveștii m-a lăsat, în schimb, cam rece. Personajul principal, care ajunge poștaș fără voia lui, e practic invincibil; într-o lume post-apocaliptică, unde oamenii ar trebui să fie sălbăticici, sceptici la orice, ajunge să fie idolatrizat doar pentru uniforma de pe el; scenele de luptă sunt practic inexistente sau foarte scurte, înafară de una singură spre final, ce m-a întristat groaznic pentru că a fost extraordinar de seacă - și totuși, aparent decisivă pentru viitorul omenirii; aparent feminismul de tip tumblr există și după un război nuclear în percepția domnului Brin și foarte, foarte multe astfel de clișee de care SF-ul este plin. Singurul motiv pentru care mi-a plăcut, totuși, cartea e acel zâmbet mai lung pe care mi l-a lăsat în câteva momente. Până la urmă, e o poveste frumoasă și nimic altceva, un sâmbure de speranță pentru omenire. 

4. Abatorul 5 - Kurt Vonnegut, 4/5. Tot spre rușinea-mi (cam rușinat sunt azi), de-abia acum am reușit să citesc cea mai cunoscută carte a domnului Vonnegut, un extraordinar manifest anti-război, scris într-un mod haotic, schizofrenic, chiar psihedelic. Vonnegut are un stil aparte, iar în Abatorul 5 cred că haosul din acest stil unic e cel mai vizibil. Practic, povestea lui urmărește un personaj care e martor la cea mai mare crimă de război americană, comisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial -  bombardarea Dresdei și, astfel, uciderea a peste 130.000 de oameni nevinovați, civili. Printre altele, personajul poate experimenta călătoria în spațiu-timp, deși toate evenimentele rămân legate între ele. E o carte foarte greu de explicat și chiar cred că fiecare ar rămâne cu propria-i concluzie după această carte extraordinar de interesantă - deși extrem de haotică. Doar 4/5 pentru că unele momente din călătoria în timp erau trase de păr, probabil cu o semnificație specifică pentru autor și pentru simplul motiv că mă așteptam la o descriere mai amplă a devastării orașului, experiență care, până la urmă, a fost trăită atât de autor, cât și de personajul principal. Fix punctul culminant în Abatorul 5 a durat extraordinar de puțin.

 

Momentan citesc Talion: Revenantul, Michael A. Stackpole și urmează pe listă Joe Haldemanm - Războiul Etern; Frații Strugațki - Picnic la Marginea Drumului; Serge Brussolo - Sectiune printr-un oras bolnav; Robert Jackson Bennett - Orașul Scărilor.

Posted

Heh, Man in the High Castle e ... nici nu stiu ce adjective sa folosesc. Medie ? Mediana ? Complet ne-memorabila, nici prin cat de buna este, nici prin cat de proasta este. Calduta. In afara de final, care e relativ interesant. Cel mai mult mi-a placut coperta [cel putin coperta editiei cittie de mine]. Other Americas [Norman Spinrad] e mult mai interesanta, pastrand genul.

Romanian SF = 0

The Postman a fost o carte buna, putin cam prea optimista spre final [ de la "faza" cu Faraday Cage incolo ].

Nici eu nu am citit Slaughterhouse 5, dar nu pot sa zic ca ma arde :)

Daca citesti Forever War, ia-le pe toate 3 odata [Forever War, Forever Peace, Forever Free]

Strugatki good :) S-ar putea sa fie nevoie sa citesti cartea de 2-3 ori.

Brussolo bad. Just ... bad.

Posted

Cand vine vorba de Phillip Dick, eu cred ca e mai bine sa te limitezi la operele lui futuristice.

Nu am citit Man in the high castle. Am vazut doar serialul si mi s-a parut plictisitor.

In schimb am citit "viseaza androizi oi electrice?" dupa care s-a facut Bladerunner (originalul). In carte se prezinta mult mai clar diferentele dintre oameni si roboti si etapele psihologice prin care robotii devin din ce in ce mai umani, in timp ce oamenii ajung un fel de legume.

Mai recomand si "Substanta M" de la Phillip Dick. Un roman despre droguri, alterarea perceptiei asupra realitatii si alienare, toate acestea sub forma unui film semi-politist semi-documentar despre junkies :alcoolist:.

Posted

Am vrut nu doar odată să iau „Visează androizi oi electrice”, dar de fiecare dată am luat altceva - nu știu de ce. Probabil ca să fie mai bună, după o lungă așteptare - implicit, satisfacția mai mare? :D Despre Substanța M n-am auzit, dar mă voi interesa. Mulțumesc de recomandări!

16 minutes ago, vektor said:

Heh, Man in the High Castle e ... nici nu stiu ce adjective sa folosesc. Medie ? Mediana ? Complet ne-memorabila, nici prin cat de buna este, nici prin cat de proasta este. Calduta. In afara de final, care e relativ interesant. Cel mai mult mi-a placut coperta [cel putin coperta editiei cittie de mine]. Other Americas [Norman Spinrad] e mult mai interesanta, pastrand genul.

Romanian SF = 0

The Postman a fost o carte buna, putin cam prea optimista spre final [ de la "faza" cu Faraday Cage incolo ].

Nici eu nu am citit Slaughterhouse 5, dar nu pot sa zic ca ma arde :)

Daca citesti Forever War, ia-le pe toate 3 odata [Forever War, Forever Peace, Forever Free]

Strugatki good :) S-ar putea sa fie nevoie sa citesti cartea de 2-3 ori.

Brussolo bad. Just ... bad.

Cred că ai definit cel mai bine Omul din castelul înalt, eu am avut nevoie de câteva rânduri. Despre SF-ul românesc, n-aș vrea să-i pun cruce doar după o carte. Mai aștept să văd ce-mi mai iese prin cale prin anticariate (mai sunt și zgârcit, al dracului). Poștașul nu e puțin prea optimistă, este exagerat de optimistă - eu am vrut să fiu un pic mai delicat. 

Aștept să văd cum e Războiul Etern și oricum intenționez în curând să mai iau o pauză de la SF - prea mult, recent. S-ar putea în curând să ajung eu să visez oi electrice.

Așa știu și eu despre Brussolo, dar cartea a fost 5 lei și probabil în maximum două zile o termin, sau, cine știe, poate chiar după 10 minute dacă vreau să-i dau foc :)  . Vreau să văd cu ochii mei cât e de proastă. 

  • 2 months later...
Posted (edited)

Ce am mai citit recent, mai puțin decât mi-aș fi dorit (devine deja o obișnuință). Oricum, câteva micuțe review-uri.

1. Talion: Revenantul - Michael Stackpole, 3.5/5 - Editura TREI, 1997.

Un fantasy ok, pentru pasionați, cu un univers și o poveste drăguță. Cartea urmărește povestea unui justițiar sau, altfel spus, Talion - pe nume Nolan, cu un background trist și un țel onorabil. 

Cartea este, practic, împărțită în două: trecutul lui Nolan și prezentul acestuia, autorul alternându-le logic pentru o bună înțelegere a poveștii. Cel mai mult mi-a plăcut povestea din trecut a personajului, din simplul motiv că autorul a oferit în ea o amplă descriere a lumii Talionilor, a universului, a vieții unor copii ce speră să devină justițiari, în timp ce povestea prezentului este doar o poveste fantasy relativ mediocră. Dacă ar fi să le votez separat, povestea trecutului ar primi 4/5, în timp ce povestea prezentului doar 3/5 -  de aici și nota mea finală. E o carte bună, pentru timpul liber și pentru relaxare, fără cine știe ce provocări intelectuale. Efectiv, o poveste fantasy drăguță.

2. Ultima Dorință - Andrzej Sapkowski, 4.5/5 - Editura Nemira, 2015.

Am zis și eu să intru în rândul oamenilor cool. Nu am reușit niciodată să termin vreun joc din seria The Witcher, așa că am zis să dau o șansă cărților, să văd de ce e așa lăudată seria... Și am aflat de ce. 

O carte extraordinară, cu descrieri foarte clare, personaje bine conturate și, mai ales, multă imaginație la bază. Un univers frumos creat de autor, cu bune și rele,cu trimiteri în trecut, cu creaturi din mitologie și moduri de abordare a lor interesante. Ce să mai, un fantasy foarte bun. Singurul motiv pentru care nu-i dau 5/5 este un singur moment, într-una dintre povești, care mi s-a părut foarte pueril și mi-a cam luat din avântul cumulat până atunci. Probabil dacă ați citit sau veți citi, vă veți da seama care. Altfel, n-are sens să vă dau spoilere, dar slavă cerului că a fost destul de scurt momentul. :) 

3. Cioburi de Onoare - Lois McMaster Bujold, 3/5 - Editura Paladin, 2013.

Am revenit în aria SF-urilor, după ceva mai mult fantasy la bord. Am făcut greșeala să citesc înaintea cărții ăsteia, de la aceeași autoare, Barrayar, neștiind că sunt legate între ele.a Am vrut să îmi repar greșeala și să umplu găurile lăsate de Barrayar în plot.

Trebuie menționat că Cioburi de Onoare este prima carte din saga Vorkosigan, probabil de aceea mi s-a și părut mai slabă decât Barrayar, de exemplu. Nu mai zic de alte SF-uri, primul motiv fiind că e mai mult o romanță decât e SF. Include și ceva politică, ceva elemente sociale, o introducere succintă (poate prea succintă) a personajelor și a universului. Cu toate astea, nu e o carte rea - povestea în sine a celor doi amorezi e interesantă și te menține curios despre ce va urma, background-urile lor sunt și ele interesante. Merită citită dacă aveți o parte mai romantică în suflet și intenționați să continuați seria Vorkosigan

 

Mai am vreo 30 de pagini din Picnic la Marginea Drumului - Frații Strugațki, deci azi cred că e gata. Până acum e 5/5, una dintre cele mai bune lecturi recente, sper să nu mă dezamagească fix la final...

Edited by Guest
Posted
22 minutes ago, godless666 said:

Singurul motiv pentru care nu-i dau 5/5 este un singur moment, într-una dintre povești, care mi s-a părut foarte pueril și mi-a cam luat din avântul cumulat până atunci. Probabil dacă ați citit sau veți citi, vă veți da seama care. Altfel, n-are sens să vă dau spoilere, dar slavă cerului că a fost destul de scurt momentul.

Ala cu ... probleme de traducere ?

Posted
2 minutes ago, vektor said:

Ala cu ... probleme de traducere ?

Nu numai alea, peste alea pot trece. Adică, mă rog, dacă poți trece peste faptul că pe cal îl cheamă Babușcă la Nemira :lol:

Ca hint, uriașul aruncător de pietre...

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.