Posho

Cu scuze, nu exista placa de bronz la piane indiferent cit de vechi, de valoroase sau de ce firma or fi facute ele! Nu a existat niciodata asa ceva si nu are rost sa fie construita din bronz. Placa pianului (precizare, placa de culoarea bronzului, cea care sustine acordajul) NU ARE ROL ACUSTIC si de regula se toarna din fonta. Inainte vreme era construita din lemn de esenta tare (stejar, mai rar carpen) si rolul ei este strict mecanic, acela de a sustine tensiunea corzilor care la piane de concert poate ajunge si la 20 de tone-forta! Traditional placa este vopsita intr-un frumos bronz auriu. Proba o poate face oricine pe oricare pian fabricat vreodata in lume punind un magnet pe ea. Va fi atras pentru ca e fonta, bronzul nu contine fier! Altminteri spor la vinzare. In locul tau m-as uita informa asupra tipului mecanicii, s-ar putea sa ai o combinatie de Sabel cu o mecanica mai rar pusa pe el si deci pretul sa fie altul. Insa ar trebui sa cauti cunoscatori de asa ceva, vezi ca exista informatie pe net, totul e sa ai rabdare, sa scotocesti bine si sa gasesti persoana potrivita sa faca o evaluare si eventual o vinzare corecta a instrumentului.

Recent adusa, primul proprietar in Romania, full de full, fara piele, elemente M, tinuta in garaj?

Nu-i cu OLX dar tot tentativa de frauda e. Sint mai bine de 10 ani de-atunci. Vad un anunt pe, nu-mi aduc aminte, presa sau net, cum ca vinde unu' un Ibanez modelul Steve Vai, ala albu' si uritu'. Si atunci ca si acum ziceam ca ma apuc de studiat Floyd si asa si-am zis ca ar fi un instrument bun pentru asa ceva. Iau legatura cu omu' si merg doua statii sa vad instrumentul. Ajung la el acasa, o mansarda bucuresteana jerpelita, mobilier vechi ieftin si uzat, cuverturi de la mama mare, musama etc, vinzatorul la vreo 45 de ani fiind cam in aceeasi stare dar nah, ce stiu eu despre artisti? In camera unica si multifunctionala, adica servea si de bucatarie si de dormitor, maricica altfel, era chitara cu pricina si un LP Black Beauty. Adica doua chitare high end intr-o cocioaba din Piata Sf Gheorghe. Si amplificatorul pentru probe era o cutiuta de 25x25 cm Behringer. Ihim, asta vinde Porsche cu motor de Logan. Decizia am luat-o in momentul acela, nu cumpar la nici un pret, dar am totusi niste scoala si lucram deja piata chineza de 10 ani, inteleg cite ceva de pe-acolo, hai sa aflu. (Altfel Ibanezul ala arata bine, era nou nout, cu toc, fara acte. In opinia mea e o chitara urita dar asta nu e relevant aici, mai urit decit ES-ul de mai sus nu poate fi). Luat la intrebari si inghesuit tipul (chiar doream sa vad cit de disperat e) aflu parte din adevar: cu $200 putea sa-mi procure orice instrument doream, trebuia doar sa dau un avans de $50 si in 2 luni aveam instrumentul in mina. Misto. Ei bine, daca acum 10 ani un minuscul distribuitor pe piata era deja ultima mina intr-o astfel de retea pe o piata minora cum e cea romaneasca exista premise serioase ca piata asta sa se fi dezvoltat binisor. Culmea e ca la $200 instrumentul ala chiar merita luat si tentatia era maricica. Eu n-am cedat, altii poate-au facut-o. Azi miine te pomenesti ca gasesc la, sa zicem Selimbar, mult doritul Schecter rosu pe care a cintat Mark Knopfler. In rest Marcian a spus tot ce trebuia spus.

Mie-mi place cablul ala rosu spiralat. Asezonat cu niste pamint de flori sau, dupa preferinta clientului cu ulei de motor. Ars. Uleiu' nu motoru'. Da Daca e si din generatia chitarelor Savoy e si bun. Da

Ntz, nu acolo, aici

Trecind peste faptul ca pretul este urias pentru o chitara (pentru orice chitara din lumea asta, ca mai nou o ia razna cu totul!), daca esti dispus sa dai atit pe ea, nu are interventii/hacuieli si are acte la ea atunci esti ok. Vezi ca la cit de ieftin e transportul intre Romania si Italia poate fi mai convenabil (eventual si mai sigur) sa mergi acolo s-o vezi. Nu e obligatoriu sa-ti fie pe plac chiar daca e un LP Custom si asta n-o stii pina n-o tii in mina.

Multam, habar n-am avut.

Ntz, generatia asta. Sau mai bine Scheckteru' lu' Knopfler, na!

Pacat ca nu s-au fabricat (daca bine stiu eu) MIJ in 22 de taste, te-as fi lasat repede fara ea. Bafta!

Jurnalul National a descoperit calatoria in timp! Inainte. Parol!

Revad un film misto, "Wag The Dog" (Robert De Niro si Dustin Hofmann sint garantii ca oricit de prost ar fi scenariul, filmul va fi misto) si ma distreaza foarte tare ideea ca am un amic direct implicat in comunicare politica si care vinde chestii pe la alegeri, referendumuri si asa. Sigur ca e ridicol insa asta e lumea in care traim. Vorba e a lui nu a mea. Aaa, si muzica Mark Knopfler. https://filmehd.net/wag-the-dog-inscenarea-1997-filme-online-hd.html

Bata-le dumnezo ragalii, astea-s chitarele de 339 de lei si nu, nu au avut truss rod. Been there, had that. Unele veneau cu corzi de plastic, altele cu corzi de metal. Corzi de metal Hora, chiar daca pe unele scria Gipson (da, exact asa, Gipson). E-adevarat, cele care ar fi fost cu corzi de plastic aveau cheile (nu inteleg de ce le numiti cheite), respectiv tija acoperita cu un tub de plastic, ceramica sau pe-acolo. Daca puneai corzi de metal pe el tubul ala se spargea si rezulta ce se vede. Observati de asemenea ca tija cheii are doua gauri pentru prinderea corzii. Asta pentru ca dupa o vreme se puneau aceleasi chei si asa cum se vede la cele doua instrumente dar si cu tija perpendicular pe planul lopetii/prin ea. Economii, chestii, socoteli. Chitarele astea au sunat toate intotdeauna la fel, a zdranganitura de Casa Pionierilor. Nu-mi aduc aminte cit costau chitarele "de clasica", erau toate in culoarea lemnului (fata), modelul de intrare sa fi fost 481 lei si parca mai era unul la 771. Restul, cele "adevarate" nu stiu unde se gaseau in comert.

Ntz, n-are cum. Argumentul cu falimentul Gibson e cit se poate de fals si se potriveste ca nuca-n perete, asta ca nu-i spun nada pentru naivi. Mai apoi: oricit am cautat n-am dat peste niste date de identificare ale companiei, o adresa de business (fizica), numere de telefon etc. Conform legii sint obligatorii. Inca: limbajul folosit in prezentarea site-ului trebuie sa fie un semnal de alarma pentru oricine. Mie imi lasa impresia unei tepe chinezesti. Nu contest ca un Les Paul la 220 de iepuroi e tentant, chiar de e un Chipson. Dar sa-mi las datele cartii de credit pe-acolo asta nu. Chiar nu.