FiveseveN

E o ipoteză interesantă dar care-i motivul?

Eu număr 7: L, R, FX Send, două pentru căști și două pe USB. Ce-i drept sunt numai trei bus-uri, dacă observ bine. Cel mai logic ar fi să folosești procesorul legat la PC prin USB, pentru a evita câte o conversie D/A și A/D inutilă. Iar cu ieșirile analogice ai nenumărate opțiuni pentru a le conecta la ce vrei.

Zău, parcă vi-e rușine să oferiți din start toate detaliile, precum despre CE procesor e vorba. Apoi, folosești efecte stereo, trebuie neapărat să înregistrezi ambele canale (presupunând că de asta intri în interfață)?

Cu un buffer. O problemă care poate apărea ar fi bucla de masă între cele două amplificatoare, de asta A/B/Y boxes se fac des cu ieșiri izolate (prin transformatoare). De ce vrei să folosești două amplificatoare simultan?

Ca să înțelegi de ce are delay, vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Latency_(audio) Care? Ce drivere folosești? Ai setat ASIO în Audition? Folosești efecte pe track-urile armate? Monitorizezi din Audition? Pre- sau post-efecte?

Nu cred că ți-e foarte clar ce înseamnă "dovezi".

Nu vroiam să insinuez că ar fi aplicabil în situația ta. Oricum, prețurile devin nejustificat umflate în general la un prag mai înalt decât ce discutăm aici. Fiind produse de nișă, chitara și echipamentul aferent vor fi oricum destul de scumpe. Dar nu trebuie să-ți faci griji la prima chitară despre câte straturi are pickguard-ul, cât de vintigi e, dacă are toate șuruburile originale, dacă are doze bobinate cu argint, dacă e semnată sau cântată sau privită de nu-știu-ce zeu al chitarei.

Discuția despre investițiile necesare la început apare des și concluziile sunt cam unanime: nu are sens să cumperi echipament de fițe, cu pretenții profesionale, dar nici să iei ceva care mai degrabă te descurajează și astfel îți împiedică progresul. Și înainte de a cheltui 1200 de lei (sau 800) cred că două zile de documentare sunt mai mult decât justificate. Poate ar trebui să fie mai aproape de 2 săptămâni. Nu sunt împărțite, ai citit restul acestui thread?

Opinia generală e contrară, și tind s-o susțin, tot datorită amplificatoarelor. Nu-ți doresc Wat?! În ce Univers seamănă ăstea cu amplificatoarele pe care se face muzică? Soluții ieftine există și nu implică irosirea banilor pe jucării.

Nu știu precis detaliile Mustang-ului, dar dacă apare ca interfață atât cu canal(e) de înregistrare cât și de playback, ar trebui să poți.

E bizar atunci. Dar dacă se comportă la fel cu altă alimentare tind să cred că nu-i de la filtrare ci de la interferențe.

No problem. La interfețele pe care le-am mai văzut era un switch manual off/bus/extern pentru selectarea alimentării. E posibil să fie și mufa cu comutator, la fel cum se folosește la pedale pentru deconectarea bateriei.

Dacă ai opțiunea, alimenteaz-o cu un alimentator extern. Nu contează că-l bagi în aceeași priză, ideea e să fie mai stabil pentru că nu ai HDD, procesor și restul calculatorului pe aceeași sursă.

Cea mai ieftină soluție e să cânți nota/armonica pe care vrei s-o ții și o prelungești în editor, prin copiere și/sau time stretch. Sau, în afară de toate soluțiile prezentate mai sus, poți obține și feedback "autentic" din orice monitoare (dar nu căști, evident). Cu suficient gain și doze suficient de sensibile și stând aproape de boxe se poate și la volum rezonabil.

Exact, de asta se fac din MDF sau alte materiale puțin elastice.

Pentru că în viziunea lor nu contează ce spui ci cât de vechi ți-e Strat-ul, cât de ros ți-e slide-ul, câte lămpi ai în amplificator ș.a.m.d.? Nandi așa pare să creadă. Apelul la autoritate e tare plictisitor. Atunci ai mai multă încredere în specia umană decât mine Cu siguranță nu pot avea încredere într-un om care declară că o boxă din lemn solid e "very quick in the transients". Acu' tre' să las prostiile și să mă apuc de Bottle Rocket-ul ăla

Ca profesionisti (ca asa se considera si nandi) ar trebui sa observam irelevanta valorilor estetice personale cand incercam sa satisfacem gusturile clientilor/publicului/casei de discuri etc. Ce ma impiedica pe mine sa evaluez calitatile obiective si intersubiective ale unui amplificator "de blues" in contextul respectiv? E adevarat ca nu am la fel de multa experienta cu astfel de tonuri, dar nu inseamna ca in metal amplificatoarele merg cu electroni si in blues merg cu suflet. Legile fizicii si ale ratiunii sunt universale. Asa ca, din nou, nu neg faptul ca exista obiective estetice. Sau ca exista congruente ale acestor obiective la nivel superindividual (comunitati, subculturi, genuri etc.). Obiectia mea tine de faptul ca producatori precum Carr pretind sa detina "retete" pentru gadilirea placuta a acestor obiective, cand de fapt ceea ce contin e confuzie adanca. Ce fel de om rational ar afirma cu sinceritate ca lungimea conductorilor are un anumit efect previzibil si consistent asupra "feeling-ului" unui amplificator? Cam cat stie Carr despre dimensionarea, filtrarea si impedanta alimentarii anodice, saturarea transformatorului de iesire si alte astfel de aspecte simple si determinabile, al caror efect cumulat e nominat gratuit cu termeni obscuranti precum "feeling", si cat face orbeste, sustinand ulterior ca rezultatul a fost premeditat? PS: Mi-e tare ciudat fara diacritice, nu-s acasa dar sper sa ne intelegem.

Sa nu uiti sa-i amintesti si lui Steve. Tu cunosti diferenta dintre subiectivism si obiectivism si implicatiile epistemice, nu? Si inca n-am gasit nici o forma a acelei teorii esentiale. In lipsa ei, ce alte concluzii in afara de "bullshit" putem trage? Si revenind la observatia anterioara, Pe care nu am avut ocazia s-o sustin: Si cele de la Fondul Plastic, pe care le folosesc toti, costa mult mai putin. Daca stau si ma gandesc, e foarte probabil sa stiu mai multi artisti plastici decat chitaristi. Si atat prin interactiunea personala cu ei cat si cei sapte ani de istoria artei si patru ani de estetica nu am gasit nici unul care considera mijloacele mentionate ca mai mult decat ceea ce sunt, unelte. Sunt nenumarati care au diverse atitudini mistice apropos de proces si rezultat si Univers in general, dar nu despre mijloacele tehnice. Cat despre diferenta de pret a acestora, exista ca in orice domeniu (cu atat mai mult in cazul niselor atat de stramte) atat diferente de calitate cat si preturi pneumatice. Singura exceptie ar putea fi situatia fotografilor hipsteri care insista sa traga pe film. Culmea-i ca am avut discutii mult mai edificatoare si productive pe forurile relevante despre situatia asta, si nu (doar) cu fotografi cu 36 de ani experienta.

Interfata nu vine cu aplicatii de genul asta, fie software sau hardware. In schimb procesorul are cabsim.

Aici fiind o discutie despre amplificatoare, te provoc la un duel ce implica proiectarea si constructia cate unui amplificator, cu videoclipuri inregistrate. Nu conteaza ca n-am stabilit si nu putem stabili criterii obiective de evaluare, nu conteaza ca e total irelevant pentru obiectiile specifice ridicate, important e sa vedem care are cucu' mai lung, nu? A cata oara e cand observam acest reflex din partea unui om care ramane fara argumente? Decat sa pierzi timpul cu dueluri, have some butthurt cream instead. Au obiective estetice, clar. Si clienti cu obiective estetice proprii. Si au credinte despre ce optiuni tehnologice trebuie aplicate pentru a satisface aceste obiective. Intrebarea mea e: cate din aceste credinte sunt testabile si consistente cu realitatea, si cate sunt doar intuitii nejustificabile si pure prejudecati? Carr ne spune ca metoda lui constructiva duce la "better communicating feeling amps". Cand faci o declaratie atat de vaga, cum ii poti evalua adevarul? Si daca reuseste sa reformuleze concluzia intr-o forma testabila, care e acea teorie care o sustine?

De ce trebuie sa-mi cer eu scuze pentru ignoranta ta?

Si totusi exact asta incearca sa ne vanda clipul. Daca un producator ar sustine asa ceva ar fi mai dobitoc decat Carr. Dar exista o problema mai mare, mai fundamentala. Si una din consecintele ei e faptul ca un chitarist cu 36 de ani experienta nu-si da seama de ce afirmatiile de mai sus sunt ridicole. Mai mult, le considera un efort "constructiv". OK, dar care exact e legatura dintre acest fenomen si lungimea traseelor sau firelor sau modul de constructie a amplificatorului? Carr trebuie sa detina acces la o teorie care explica aceasta relationare, devreme ce-si permite sa faca predictii, devreme ce pesemne a luat o decizie constienta, informata, pentru a construi amplificatoarele intr-un mod care potenteaza interactiunea in feluri placute pentru chitaristi. Sau poate a decis sa construiasca point-to-point din motive pur dogmatice si abia apoi incearca sa-si justifice alegerea prin pseudoexplicatii fabuloase. In lipsa acelei teorii esentiale, care varianta e mai probabila? Stau si ma intreb uneori, cum dumnezau pictorii nu au asemenea atitudine mistico-fantastica fata de panza, pensule, uleiuri etc.? Au mai multa educatie estetica, stiintifica sau profesionala?

Aw, nandi, era mai nostimă prima versiune a comentariului. Acum ca să nu zici că mă cac în curtea omului și fug, voi încerca să explic de ce mă ofensează personal clipul prezentat: E un spot comercial, înțeleg. Rolul său e să sublinieze particularitățile superioare ale produsului. Care nu există. Așa că trebuie să aplice alte strategii. Prima propoziție: "as a guitar player...", care vrea să însemne trust me, I'm one of you guys, "I've never found a solid state amp that I liked". Mkay, există o dihotomie ss amps-Carr amps?! Ăstea sunt singurele opțiuni disponibile? Sau ar trebui să înțelegem că singurul avantaj oferit de amplificatoarele Carr e că nu-s pe tranzistori? Și dacă nu i-a plăcut nici unul din amplificatoarele ss încercate (care pot să fi fost două sau două sute, nu știm), de ce s-a gândit să construiască el unul? Nu sunt destule tipuri de amplificatoare pe lămpi? Nu era mai interesant să ne spună ce nu l-a satisfăcut la ălea, de s-a apucat să-și facă singur? "organic vibe": meaningless buzzwords "if you play soft, the sound goes down and it changes in timbre if you play hard": felicitări, domnule inginer, tocmai ați descoperit distorsiunea armonică! "solid state amps tend to sound very flat": depinde ce înțelege prin "flat". Dacă se referă la răspunsul în frecvență al amplificatorului de putere conectat la difuzor, e foarte adevărat. Dar poți ușor reproduce comportamentul unui amp pe lămpi cu impedanță de ieșire mare. Viceversa, nu prea. V. http://sound.westhost.com/valves/valve-trans.html#s21 "they're sort of souless": deci tranzistorii sunt pentru moniști și lămpile pentru dualiști cartezieni. ... Urmează niște name dropping, ceea ce nu e condamnabil la un clip publicitar. "They're very interested in getting the highest-quality gear they can". OK, și ce specific face amplificatoarele tale de calitate superioară? Sau concluzia era că respectivii au făcut o alegere greșită? "...from ordering the wood, that's in a rough form that's finished for us": păi ori e finisat ori nefinisat? "all by hand": a se citi we couldn't afford a CNC mill "The reason why we use solid woods for the cabinets is seems to have much more resonant and snappy tone" ... "very quick in the transients": domnul inginer demonstrează că nu știe o boabă despre acustică și proiectarea boxelor. "We build everything point to point, and what that means is ... there's no long lengths of wire, everythin is very very direct": domnul inginer demonstrează că nu știe o boabă despre PCB design. "That translates into better-sounding, better communicating feeling amps": pentru că electronii ajung mai repede la difuzor?! ... "Usually what I do is look at some classic amps for inspiration": haha, "inspiration"! Pe scurt, încercarea de a-ți promova produsul strict prin denigrarea unei clase întregi de produse (care în mare nici măcar nu sunt direct concurente) mereu va fi ridicolă și condamnabilă. Dar domnul merge mai departe, încercând să explice fenomene pe care evident nu le stăpânește. Și e o situație nefericită, pentru că sunt sigur că Steve Carr e o persoană amiabilă și bine intenționată. Dar categoric nu e inginer proiectant și constructor de amplificatoare și produsele sale nu se deosebesc cu nimic. Era mult mai bine dacă rămânea cu "Our amplifiers are about being fun to play.", ceea ce e un tagline suficient de vag și totuși candid, și cred potrivit pentru brand-ul lor.

I googled "pretentious asshole" and this is what came up.