Despre Muzica Si “muzica” Din Romania

[ramurel]

am si eu o intrebare: cine repara gropile din cimitir?

 

Îmi pare rãu , dar cade în derizoriu discuția... Baftã !

Edited April 4, 2010 by ramurel

[Nightlight]

Tot citind la topic-ul asta, mi-am amintit ceva

 

Vad ca se tot lauda Germania pe aici. Discutam cu un tip din Germania, si i-am zis de chestia cu "platim nemtzeste" (50%-50%)

 

El a ramas asa Cica nu a auzit in viata lui de acea expresie, cica nu stie pe nimeni care sa o fi zis-o vreodata, si ca in mod normal la ei nu se procedeaza asa

 

So much for that.

 

Macar le-a iesit o chestie tare cu Wacken-ul

[karpi]

Tot citind la topic-ul asta, mi-am amintit ceva

 

Vad ca se tot lauda Germania pe aici. Discutam cu un tip din Germania, si i-am zis de chestia cu "platim nemtzeste" (50%-50%)

 

El a ramas asa Cica nu a auzit in viata lui de acea expresie, cica nu stie pe nimeni care sa o fi zis-o vreodata, si ca in mod normal la ei nu se procedeaza asa

 

So much for that.

 

Macar le-a iesit o chestie tare cu Wacken-ul

 

In primul rand zicala este de pe la noi si nu din Germania !! se referea la de nemtii concetatenii nostri din Romania !!!

Iar in Germania nu mergi tu la consumat cu oricine ,nu prea stau baietii la consumat .Consumi frumos acasa in familie .

Eventual odata pe an sau de doua ori la job in cardu organizat se tine cate o chermeza stiu eu ziua sefului si eventual Revelionul.Asa ca sau plateste seful totul sau plateste fiecere partea sa dupa caz.

Bineinteles nu intra in discutie vagabonzi si cativa pierde vara sau boscheti.

[FiveseveN]

Eventual odata pe an

Oktoberfest!

Odatã, da' bine!

[Guest spaghetti]

Nu sunt unul care sta toata ziua si posteaza pe forumuri.Nu sunt un neadaptat dar viata mea ,asa cum cred ca e a multor oameni, e o lupta continua. Am avut nenumarate ocazii sa plec din tara,dar nu am putut din diverse motive. nicaieri nu umbla canii cu covrigi in coada,iar Romania nu este nici o exceptie si nici un standard. Am fost ,suntem si vom fi doar saraci...atat. Modernizarea acestei tari din pacate s-a facut fortat si prea putin. Ceea ce ne lipseste este solidaritatea,mai ales printre cei care fac muzica din convingere. eu traiesc din muzica de mai bine de 25 de ani. Am avut si multe satisfactii dar am si dus-o mai greu fie in buzunar ,fie la cap.Am scris acest post ca o dorinta de normalitate fata de necesitatea unei solidarizari intre oamenii de muzica. Ma intereseaza sau as vrea sa ma intereseze mai putin de ce face guvernul sau nu stiu care politruc obosit,in masura in care nu ma afecteaza actiunile lui. Istoria este asa cum este fiecare popr si-o merita asa cum fiecare popor isi merita conducatorii. Ma bucur mult daca am reusit sa va ajut sa va puneti aceasta problema. Tuturor celor care au scris le multumesc, chiar daca au injurat sau m-au facut in diverse feluri, faptul ca ati avut reactie e un lucru bun, uneori chiar si o injuratura poate fi un pas inainte. Nu ma intereseaza politica in mod special, incerc doar sa inteleg lucruri, nu ma intereseaza istoria in mod special,dar vreau sa stiu lucruri, ma intereseaza muzica si stiu ca nu stiu nimic.Ceea ce cred ca trebuie spus si facut este ca cei care au o constiinta educata trebuie sa stie,sa spuna si sa faca ceva pentru a fi mai solidari intre noi si aici ma refer la oamenii de muzica,cei care traiesc din asta si la cei care traiesc prin muzica la toate nivelurile. Poate sunt un pic cam idealist dar va invit sa cautati pe net si sa vedeti cat de uniti sunt muzicienii prin alte parti. Nu sunt ei americanii,englezii,nemtii perfectiunea intruchipata dar stiu sa comunice,stiu sa se adune,stiu sa se ajute,iar asta conteaza foarte mult.Formula "eu sunt prea mic ca sa fac ceva" este cea mai mare prostie, ca si formula "nu ma intereseaza ce fac altii,mie sa-mi fie bine". Mi-au placut mult multe din posturile voastre. Bafta mare tuturor, Paste cu lumina in suflet si s-auzim de bine.Othello Florentin Milcof(www.florentinmilcof.blogspot.com)

[Guest arosulescu]

.Othello Florentin Milcof(www.florentinmilcof.blogspot.com)

 

 

Mi-a facut placere sa te cunosc (...sigur, in masura in care se poate spune ca ne-am cunoscut in urma unei discutii pe un forum)

[karpi]

Nu sunt unul care sta toata ziua si posteaza pe forumuri.Nu sunt un neadaptat dar viata mea ,asa cum cred ca e a multor oameni, e o lupta continua. Am avut nenumarate ocazii sa plec din tara,dar nu am putut din diverse motive. nicaieri nu umbla canii cu covrigi in coada,iar Romania nu este nici o exceptie si nici un standard. Am fost ,suntem si vom fi doar saraci...atat. Modernizarea acestei tari din pacate s-a facut fortat si prea putin. Ceea ce ne lipseste este solidaritatea,mai ales printre cei care fac muzica din convingere. eu traiesc din muzica de mai bine de 25 de ani. Am avut si multe satisfactii dar am si dus-o mai greu fie in buzunar ,fie la cap.Am scris acest post ca o dorinta de normalitate fata de necesitatea unei solidarizari intre oamenii de muzica. Ma intereseaza sau as vrea sa ma intereseze mai putin de ce face guvernul sau nu stiu care politruc obosit,in masura in care nu ma afecteaza actiunile lui. Istoria este asa cum este fiecare popr si-o merita asa cum fiecare popor isi merita conducatorii. Ma bucur mult daca am reusit sa va ajut sa va puneti aceasta problema. Tuturor celor care au scris le multumesc, chiar daca au injurat sau m-au facut in diverse feluri, faptul ca ati avut reactie e un lucru bun, uneori chiar si o injuratura poate fi un pas inainte. Nu ma intereseaza politica in mod special, incerc doar sa inteleg lucruri, nu ma intereseaza istoria in mod special,dar vreau sa stiu lucruri, ma intereseaza muzica si stiu ca nu stiu nimic.Ceea ce cred ca trebuie spus si facut este ca cei care au o constiinta educata trebuie sa stie,sa spuna si sa faca ceva pentru a fi mai solidari intre noi si aici ma refer la oamenii de muzica,cei care traiesc din asta si la cei care traiesc prin muzica la toate nivelurile. Poate sunt un pic cam idealist dar va invit sa cautati pe net si sa vedeti cat de uniti sunt muzicienii prin alte parti. Nu sunt ei americanii,englezii,nemtii perfectiunea intruchipata dar stiu sa comunice,stiu sa se adune,stiu sa se ajute,iar asta conteaza foarte mult.Formula "eu sunt prea mic ca sa fac ceva" este cea mai mare prostie, ca si formula "nu ma intereseaza ce fac altii,mie sa-mi fie bine". Mi-au placut mult multe din posturile voastre. Bafta mare tuturor, Paste cu lumina in suflet si s-auzim de bine.Othello Florentin Milcof(www.florentinmilcof.blogspot.com)

 

Dorinta este una realitatea este alta .Plus astea-s visele noastre de chitaristi ( toata lumea sa ne asculte numai ce ne place noa ...hehhe , pai nu prea interesaza pe mai nimenea!!).

 

Nu avem si nu am avut muzica anglosaxona a noastra ,tot ce exista la noi este o copiere ( sa nu spun maimutareala ) .Atat am putut noi .

 

Nu mai ai pe cine sa copiezi sa oprit treaba !!! In lume stagneaza asa ca stagneaza si la noi .Cred ca mai simplu nu se poate .

 

Tu nu te mai tot solidariza ca nu-i lupta de clasa ! Pune-te si demonstreaza ca poti sa faci muzica ORIGINALA ,Pui frumos pe YOUTUBE.COM si poti sa cauti si editori INDIE e plin pe net .Daca ai muzica esti si instrumentist/vocalist bun ai si text bun poti ajunge VEDETA mondiala.

 

Sunt NN concursuri de instrumentisti ,de creatie (nu numai cele unde terbuie sa platesti ci si unele mai serioase ).la fgel trebuie sa lupti ca sa fie arta ta ascultata /observata

indiferent in ce tara ai fi sau cine organizeaza concursul .

 

Daca ai o farama de originalitate in muzica ta ai sanse sa ajungi sa fii luat in seama .

 

DECI unde-s sa zicem macar 12 albume originale ? ( in 25 de ani ar trebui sa ai macar 12 albume daca nu 25 macar la nivel DEMO)

 

Asa ca DAI SI LUPTA , fa muzica . Nimeni in afara de tine nu-i de vina in problema ta .

 

Daca nu esti luat in seama ca si artist inseamna cu nu esti artist .

 

Artist nu ajungi prin lupta de clasa !!!

 

Ia pune-te si fa ne niste demonstrati de mare arta pe ''duelul rgc.ro'' ,dupa ce-i convingi pe userii rgc.ro de arta ta probabil vei putea organiza o solidaritate macar aici pe forum.

 

In orice caz chestia cu solidaritatea artistilor ??? e un concept utopistic ! Asa ceva nu prea exista .Hehehe...Eventual prietenii ,simpatii , antipatii ... sa nu trec la celelalte pe care le banuiesti...

Edited April 5, 2010 by karpi

[ramurel]

In orice caz chestia cu solidaritatea artistilor ??? e un concept utopistic ! Asa ceva nu prea exista .Hehehe...Eventual prietenii ,simpatii , antipatii ... sa nu trec la celelalte pe care le banuiesti...

 

Sa înțeleg cã Live Aid-urile sunt excepția care întãreºte regula ? Poate utopic e cam mult spus ...

[karpi]

Ca apar trupe una dupa alta pe o scena organizat de oricine NU are nimic cu solidaritatea INTRE ARTISTI !!

 

Headline-ul sau sloganul mobilizator ce-l vezi in presa se refera la solidaritatea artistilor CU CAUZA respectiva.....la care fiecare in parte si separat contribuie cu cat il lasa inima.De fapt headline-ul mobilizator este pentru spectator ca sa cumpere produsul in cauza in asa fel sa contribuie la cauza ,Trupele /muzicantii sunt cointeresati in alte moduri incepand de la financiar la publicitate pe gratis...etc

 

Nu exista solidaritate de cele mai multe ori nici la nivelul trupei .(90% din trupe au rezistat sa se suporte max 2-3 ani)

 

( Asemenea solidaritate exista numai in filmele educativo-propagandistice mobilizatoare americane cat si cele comuniste cu gastile din liceu,cartier , mahala, fabrica, etc.......sau filme siropoase muzicalo/romantice ptr fetite de liceu )

Edited April 6, 2010 by karpi

[ramurel]

Ca apar trupe una dupa alta pe o scena organizat de oricine NU are nimic cu solidaritatea INTRE ARTISTI !!

 

Headline-ul sau sloganul mobilizator ce-l vezi in presa se refera la solidaritatea artistilor CU CAUZA respectiva.....la care fiecare in parte si separat

 

Solidaritatea nu e decât între artiºti . Poate cã nici unul nu se suportã între ei , dar când e o CAUZÃ, ºi ei fac un efort de a se aduna împreunã pentru o cauzã , aia-i solidaritate ! N-are legãturã cu longevitatea ( la trupe ) . Cred cã Piața Universitãții 1990 ar fi un bun exemplu de la noi , nu ?

Edited April 6, 2010 by ramurel

[karpi]

Solidaritatea nu e decât între artiºti . Poate cã nici unul nu se suportã între ei , dar când e o CAUZÃ, ºi ei fac un efort de a se aduna împreunã pentru o cauzã , aia-i solidaritate ! N-are legãturã cu longevitatea ( la trupe ) . Cred cã Piața Universitãții 1990 ar fi un bun exemplu de la noi , nu ?

 

TOVARASU' !!!

 

Astea-s vise si cutume comunisticistice .( sau ma rog post comunistice) utopia utopiei chibutznicilor veseli loviti de insolatie. Mobilizare pentru inalta CAUZA a fost suficienta in cei aprox 45 de ani de ..."societate multilateral dezvoltata" las sa nu ne tot mobilizam .

 

CAUZA ? este o mare cauza sa maimutzaresti cultura AngloSaxona? eventual inserand pasaje din folclorul nostru sau ceva manele ? Eu nu vad numai prost gust "artistic" .

Asta ar fi marea CAUZA?

 

De la gropile din asfalt se trage totul.

 

AM GASIT ASFALT exact reteta de la noi (ne-au furat americanii mai un pic si ne fura si manelele )

 

!!!! HOLLYWOOD !!!!!

( dupa trei zil ede cautari!!)

 

Iata cum capitalismul in putrefactia a luat-o in jos pe calea prabusirii .

Los Angeles ,CA 6722 W Sunset Blvd Hollywood

 

 

 

Se introduce adresa in bara de adrese )"GOOGLE maps... ....cautare pe harti" scrie la mine)

Se ia omuletzul de pe de pe bara de Zoom ( cel care-i chiar deasupra de semnul "+" ) si se muta pe strada imediat langa indicatorul de pozitie al adresei acel balon caramiziu insemnat cu "A" .Si apare imaginea panoramata a W Sunset Blvd .Din sagetile <-> intorci imaginea si vezi curtea cu crapaturi .In rest te poti "plimba" prin toata america ,franta, anglia...atat am incercat pana acum.

 

 

 

W Sunset Bvd !!!!! ( deci ! nu o straduta laturalnica de la capatul capatului )

 

Acum caut in Paris inca nu am gasit gropi.

 

In Londra si Washington nu am gasit nici in suburbii la marginea orasului unde-i ca la sat !

 

Ieri am gasit un magazin de muzicale si HiFi dar nu am salvat adresa ,era intr-o suburbie al Londrei.

 

Are ceva suprafata totala de gropi din asfalt cu muzica .

Edited April 6, 2010 by karpi

[ramurel]

De fapt headline-ul mobilizator este pentru spectator ca sa cumpere produsul in cauza in asa fel sa contribuie la cauza

Astea-s vise comunisticistice .( sau ma rog post comunistice) utopia utopiei chibutznicilor veseli loviti de insolatie.

 

 

Dacã se-adunã 2-3 ºi cântã despre Ariel sau Nurofen , sunt de acord. Când e vorba de cauze umanitare aia e Solidaritate ! ( Sper cã n-o sã ziceți acum cã nu existã cauze umanitare )...

Chestia cu " tovarãºu'" e cam durã, chiar seamãnã cu principiul " cine nu e cu noi e împotriva noastrã"(zisã de ...).

Postați link-ul despre street-view pe topicul cu "Groapa ucide ". Aia ar fi un gest de solidaritate, nu ?

Edited April 6, 2010 by ramurel

[karpi]

Dacã se-adunã 2-3 ºi cântã despre Ariel sau Nurofen , sunt de acord. Când e vorba de cauze umanitare aia e Solidaritate !

Postați link-ul despre street-view pe topicul cu "Groapa ucide ". Aia ar fi un gest de solidaritate, nu ?

 

Mai explic odata , solidaritate cu cei care trebuie ajutati si nu intre muzicanti !Muzicanti doar sunt organizati de cineva ca sa ia parte la .... Sunt doua lucruri absolut diferite.

 

Acolo se pun poze cu gropi autohtone , cu streetview inca nu am gasit gropi.Cand gasesc pun dar estul Europei nu este pozat de loc cred ca din cauza gropilor deoarece ar tine 12 ani sa pozeze .Nici un anti shaking al aparatelor foto nu poate compensa zdruncinaturile asa ca probabil nu ies pozele asa ca nu are rost sa vina pe lan noi pana nu avem drumuri oglinda..

 

 

 

2004 Bucuresti ---1940 Paris doua metro-uri ( harta metroului din Paris din zilele noastre este prea incarcata e destul sa vedem diferenta intre cele doua retele la 66 ani diferenta.)

De aici tragem concluzia ca in Paris circulatia cu masinile este mai redusa din aceasta cauza nu sunt gropi in safalt ajung mai repede unde se duc asa ca au mai mult timp liber in care sa asculte ce le canta cei care nu trebuie sa lucreze la astupat gaurile din asfalt .Asa este nevoie de mai multi artisti ca sa le umple timpul liber .Asa e treaba cerere si oferta.

Am vazut un documentar cu artisti din Metroul din Paris .Loc ptr arta !

Edited April 6, 2010 by karpi

[ramurel]

Mai explic odata , solidaritate cu cei care trebuie ajutati si nu intre muzicanti !Muzicanti doar sunt organizati de cineva ca sa ia parte la .... Sunt doua lucruri absolut diferite.

 

 

Aaaam înțeles acum la ce vã referiți : la faptul cã unde-s de la 2 muzicanți în sus , îºi bagã cuțite-n spate unul altuia, îºi dau cu piatra-n cap, se strâng de gât, vin cu pistoale la repetiții ºi spectacole, vorbesc de rãu unul despre celãlalt, ºi cã e unu' care-i organizeazã si o firmã de pazã ºi protecție care sã-i despartã sã nu-ºi crape capu' unul altuia cu sculele din dotare.

Asta am înțeles ºi eu ! Probabil doar la noi ?... Sã fi avut dreptate Djuvara, cum zicea un coleg mai devreme ? De-aia doar la noi sunt gropi !

Edited April 6, 2010 by ramurel

[karpi]

Aaaam înțeles acum la ce vã referiți : la faptul cã unde-s de la 2 muzicanți în sus , îºi bagã cuțite-n spate unul altuia, îºi dau cu piatra-n cap, se strâng de gât, vin cu pistoale la repetiții ºi spectacole, vorbesc de rãu unul despre celãlalt, ºi cã e unu' care-i organizeazã si o firmã de pazã ºi protecție care sã-i despartã sã nu-ºi crape capu' unul altuia cu sculele din dotare.

Asta am înțeles ºi eu ! Probabil doar la noi ?... Sã fi avut dreptate Djuvara, cum zicea un coleg mai devreme ? De-aia doar la noi sunt gropi !

 

Asa-s muzicantii sau si alti artisti peste tot in lume .Orgolii, gelozii, invidii .MAi ales ca totu-i discutabil .nu-i nimic concret .

Arta este arta , un artist nu intotdeauna este receptiv la arta altui artist .

Nici perceptia gusturile si nici nazuintele nu sunt aceleasi , Cand eram tanar eram catalogat Hendrixist cu toate ca in public nu am cantat cover-uri Hendrix(!!!) si eram catalogati ca "clubisti" apoi tot aceiasi oameni acum dupa 30 de ani canta Hendrix ( adica vor sa cante ,incearca) si nu vorbesc de cantatul la chitara ci despre muzica.

Hendrix ( ca sa vorbim de un chitarist artist adevarat original etc etc)a fost un adevarat artist neinteles care a fost prea inainte in timp fata de lume .A avut noroc sa ajunga vedeta dar nu a fost multumit deoarece lumea nu putea sa -l urmareasca il "tintuiau de sol" asa ca era in "depresie" psihica fapt ce a dus si la moartea timpurie. Majoritatea prietenilor l-au cam parasit caci aveau doar interese financiare comerciale .cand showbizul (pe care la incurcat rau de tot )la "renegat" toti sau "desolidarizat" .cam atat a tinut "solidaritatea" .

A ajuns vedeta si simbol al miscarii hippies fara voia sa ,asa s-a nimerit cu moda si a mai plusat si el ca asta era linia ce se putea urma.Nu se poate vorbi de solidaritatea muzicienilor cu miscarea hippies erau doar contemporani. Pentru unii era doar o mada iar pentru alti era o cauza.

Se gaseste un documentar nou ( destul de bland ) din 2008 cu interviuri ale cunoscutilor prietenilor apropiati ,fratele Leon Hendrix, prieteni din scoala ,cartier,studio,presa care mai intregeste imaginea artistului pe langa celelalte documentare..

[ramurel]

Asa-s muzicantii sau si alti artisti peste tot in lume .Orgolii, gelozii, invidii .MAi ales ca totu-i discutabil .nu-i nimic concret .

Arta este arta , un artist nu intotdeauna este receptiv la arta altui artist .

Nici perceptia gusturile si nici nazuintele nu sunt aceleasi ,

Se gaseste un documentar nou ( destul de bland ) din 2008 cu interviuri ale cunoscutilor prietenilor apropiati ,fratele Leon Hendrix, prieteni din scoala ,cartier,studio,presa care mai intregeste imaginea artistului pe langa celelalte documentare..

 

În esențã aveți dreptate. Puțini rezistã împreunã ani mulți...

Dacã vã amintiți numele documentarului, vã rog , da-ți-mi de ºtire !

Stimã

[karpi]

Unii spun ca ar fi avut o mana in moartea lui Hendrix impresarul lui, care se temea ca nu isi va mai continua contractul cu el, si avea si o asigurare de vreo 2 milioane de dolari pe viata lui Hendrix, asa ca a impuscat doi iepuri dintr-o data:

 

http://www.independent.co.uk/news/people/n...de-1693583.html

 

Teorii sunt multe si marunte despre cine a fost de fata si ce s-a intamplat concret la moartea lui Hendrix, dar varianta karpi nu se desprinde dintre ele ca plauzibilitate pentru ca autorul ei poate sa faca un cover competent dupa Purple Haze. Desi recunosc ca e romantica.

 

Indiferent de cauza mortii problema a fost depresia , De altfel era asteptat in studio se intorcea din Europa avea de invins diferenta fusului orar si se spuen ca a luat somnifere ca sa poata sa se odihneasca ca sa fie apt la inregistrari.

Ipoteze sunt multe .

 

 

 

Mirosul de ######, hotii de buzunare si mizeria crunta nu le-ai vazut, ca nu-s vandabile. Te asigur,

in calitate de locuitor (temporar) al Frantei, ca-i doar o Romanie mai mare si mai bogata. Tarele

de caracter se aseamana socant de mult. Nu exista tara perfecta, doar suma defectelor variaza.

Senzatia ca in "strainatate" e mai usor sa razbati e dureros de falsa. Singura diferenta e ca, pt

o cantitate egala de rahat mincat si suportat, in "strainatate" primesti mai multi bani. Ceea ce,

pentru un popor hamesit, asa cum e cel roman, e mare lucru. Trecind, in cursul vietii mele adulte,

prin citeva tari, impresia mea nu e ca romanii sint mai rai intre ei decit altii, ci ca-si consuma mai

mult timp cu asta.

 

Inca n-am vazut pudeli cu covrigi in coada, si aici e o mina de artisti veritabili si o mare masa de

imitatori si chibiti. Ca peste tot.

 

Normal ca sunt si tot felul de fetze in catacombele Parisului .Eu m-am referit doar la progresul tehnic in dezvoltara orasului si avansul fata de noi .

 

Acum s-a cam stricat si Parisul si Londra fata de ce a fost cu toate astea se poate vedea pe imagiile "filmate" cum arata .

 

Ramurele, daca ai ceva cu mine fii barbata Zoe si rezolva problema barbateshte, nu fii lash cu raporturi copilaresti. robertimis este id-ul meu de messenger, robertimis@yahoo.com adresa de mail si 0723992973 numarul de telefon. Eu macar ti-am zis in fata mereu ce am avut de spus, nu pe PM cum o face-ai tu si nici cu buline roshii

 

Nu te enerva .

 

Poate asa vrea @ramurel sa se integreze in societatea de forumisti ? pe rgc.ro

Lasa ca va intalniti a o cantare . hehe

[karpi]

Adica e posibil ca a murit din cauza ca era trist in timp ce il innecau doua gorile cu vin rosu?

Asa este

 

Cam greu cu "bursucii" mici la deal.

 

Inteligenta umana a ajuns pe culmile Everest-ului , grea e geografia asta dom'le.

 

Asa ca nu-i de mirare ca nu mai exista arta .

 

Nu se poate trece de mimetismul narcisist.

Edited April 7, 2010 by karpi

[karpi]

Ah, karpi, ca de obicei cel mai bun raport "adevaruri absolute"/"documentare prealabila" de pe forum.

 

EDIT: Apropo, ca sa ma fac de ras ca vorbesc serios cu cineva care are alte scopuri decat sa stabileasca niste chestiuni obiectiv, eu am citit urmatoarele chestiuni despre Jimi Hendrix:

 

http://www.amazon.com/Room-Full-Mirrors-Bi.../dp/0786888415/ (asta poti verifica intrebandu-l si pe Cosu, la care a ajuns cartea ulterior), si

http://www.amazon.com/Jimi-Hendrix-Man-Mag.../dp/0330433539/

 

Dupa cum pui problema, probabil ce stii despre Hendrix e din 2-3 articole de pe Internet, un documentar luat de pe BitTorrent si multe discutii cu amicii "Hendrixisti" la carciuma. Repet, nu ma intereseaza competenta ta muzicala si nu ti-o contest, dar nu iti da dreptul la mai multe sfaturi decat "cum se tine pana".

 

Tot nu intelegi ?

 

Nu discut cauzele "fiziologice/fizico-chimice "-tehnice ale decesului nici despre presupunerile tip OTV far de sfarsit ,nu ma intereseaza .(poate daca odata o sa fie un raport obiectiv exact acoperit de date si dovezi credibile ).

 

Eu vorbeam de cu totul altceva .Si nu-i vorba de adevaruri absolute ci doar de niste observatii care te pot duce intr-o directie posibil corecta.

 

Mai bine uita-te la "gropile asfaltului " din Paris , fa un calcul cat timp i-ti trebuie sa vezi toate strazile .Apoi trecui la Londra...etc. E mai interesant.Merita asa cweva inca nu ai vazut.

Edited April 7, 2010 by karpi

[ramurel]

Fiecare gen muzical îºi are adepții sãi ! Hendrix, Presley, Kenedy, Hoffa vor fi enigme veºnice. Problema aici era a muzicii ºi a muzicianului ºi pânã la urmã la inerția cu care ne confruntãm în a ne adapta la valurile muzicale...Tehnologia creeazã noile genuri muzicale... Amplifuri pe lãmpi ºi alte lucruri romantice dispar încet ... Bunul gust e în discuție, dar ºi ãla e relativ, n-are etaloane sau ºabloane...

Edited April 7, 2010 by ramurel

[ramurel]

Despre gropi, poate are Ramurel International Trading si codul CAEN corespunzator si se apuca de treaba sa le astupam ?

 

LOL

 

Valurile, sau valorile? Sau amandoua?

 

Valurile, cã valorile sunt dependente de cine ascultã , de gusturi ºi nu-ºi poate nimeni permite sã critice asta... Poți critica gherlele , sunetele false , aritmia, ºi alte aspacte care țin de îndemânare ºi tehnicã. Dar sa critice, elegant, cu un sfat,cu o recomandare, nu cum am vãzut pe-aici la unii, sã-ți zicã cã eºti de cacao, de rahat, ºi fel de fel de jigniri aiurea... De gusturi sã nu zicã nimeni nimic . Are toatã lumea telecomandã . Click ºi punct. Ignorarea e cea mai bunã armã...

Edited April 7, 2010 by ramurel

[Dragos - NL]

Forumuri , bloguri , pareri , critica muzicala , stim ce e prost , stim ce e bun , stim ce ne place , stim ce nu ne place , credem ca suntem lideri de opinie , vrem sa fim formatori de opinie , sau pur si simplu strigam ce nu ne convine. Mai departe nu se intampla nimic. Cainii latra ursul merge, dar parca am uitat sa ascultam si ne place sa ne auzim vorbind, oricum criticand. De FACUT ceva nu face nimeni nimic, in schimb comentam, dam sfaturi, injuram si mai ales facem misto, facem CATERINCA…cel mai iubit sport al poporului roman,intr-un clasament in care nu lipseste smecheria,pacaleala,egoismul,violenta,prostia...

 

 

... restul sunt exemplificari si nuantari fata de situatia existenta in jur.

 

ideea principala este aceea de a "FACE" ceva si acel ceva sa nu fie "CATERINCA".

 

optiunea mea e cea de a reveni la subiectul propus pentru ca mi se pare (inca) actual.

 

 

si pentru a duce mai departe ideea, mentionez ca astept un discurs pozitiv. nu si pozitiile alea exprimate prin ceea ce se numeste generic CATERINCA, sau cele care pur si simplu nu cred in ideea lui spaghetti.

 

mai pe romaneste: nu crezi – nu scri.

 

in primul rand cred ca problema in sine e o chestie veche de 20 de ani in societatea noastra: lehamitea fata de mizeria caracterului romaneasc de dupa revolutie; asta e partea dificila.

 

sunt absolut convins ca toti oamenii care fac CATERINCA sau pur si simplu spun ca asa ceva nu se poate, doresc de fapt in sinea lor ca lucrurile sa se urneasca pe un fagas bun. daca nu doresti asta inseamna ca nu esti om.

 

dupa mine, oricine poate reveni la ganduri mai bune.

 

7. Sunt convins ca am plictisit si ca m-am oferit unor rautati. A fost vorba despre muzica si “muzica” romaneasca . A fost vorba despre ceva inutil care vorbeste despre altceva inutil. A fost vorba despre noi si despre ceea ce nu vrem sa recunoastem.A fost vorba despre ce nu se vorbeste.Multumesc ca ati citit si scuze daca am deranjat.

 

ceea ce inseamna ca de fapt nu vrea nimic „de FACUT” si atunci asta inseamna ca tot el a fost si primul care a sugerat ca nu se poate FACE nimic si, pana la urma, cel care a facut primul CATERINCA. punctul 7 suna paradoxal.

 

In primul rand sunt curios daca spaghetti atunci cand a zis „de FACUT” s-a gandit la ceva anume sau doar a facut o confesiune "inutila" si atat.

[karpi]

In primul rand sunt curios daca spaghetti atunci cand a zis „de FACUT” s-a gandit la ceva anume sau doar a facut o confesiune "inutila" si atat.

 

Acum este pe calea de a infaptui o miscare coltoral artistica "salvati muzica" pentru acest lucru angajeaza muzicieni .muzicanti, textieri .Are deja pregatite 3865 de compozitii inedite si nemaiauzite prin care sa dea un exemplu pozitiv si sa arate ca se poate face ARTA ORIGINALA si la noi .Organizeaza concursuri , festivale, descopera vedete , sustine concerte "free" ca sa raspandeasca coltora....si de astea.Are deja cooptati pe cei 3500 de chitaristi de pe rgc.ro in scoli de "chitaristica" .

A infiintat o casa de discuri,mai multe studiouri , scoli si cursuri de pregatire si specializare in acustica si electroacustica precum si pregatirea in industria de fabricat instrumente muzicale.

 

Acum a luat la rand toate "Duelurile rgc.ro" ca sa arate si el ca este chitarist sau ce o fi vocalist , organist , tobar, suflator....

 

Are omul de lucru .

 

Eu cred ca exerseaza sa devina ziarist/critic /analist ,asa ca exerseaza limbajul de lemn . Deocamdata e numa de rumegus dar se compacteaza dupa un timp si ajunge PAL acum cauta liantul..

 

 

Deci prima dayta sa vedem ce face acest domn @spagetti ca "textieri" avem destui .

[guitarhead]

AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare cãtre țara mea"

 

 

 

n

 

Nu-mi iubesc țara . Trebuie sã fie aºa, din moment ce nu-mi vine

 

decît sã vorbesc urît despre ea. Sã-i spun vorbe grele

în fiecare orã, în fiecare dimineațã, cînd întîrzii

cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile,

serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maºinile,

culorile, limba ei.

 

 

Am obosit de țara asta. Am obosit de țara în care cei

care conduc mã cred prost ºi-mi spun "omul simplu, de pe stradã", omul cãruia se simt datori sã-i explice cum

stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulții inculți, pentru a rãspunde

gîngurelilor unui bebeluº.

 

 

Am obosit de țara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grãdinițe private e doar un paravan în spatele cãruia

se aflã o clãdire care-i adãposteºte pe preºcolari de

ploaie cît timp pãrinții se aflã la serviciu (altfel,

educatoarele îºi roagã colegele de breaslã mai

norocoase, de la alte grãdinițe, sã fure plastilinã ºi creioane).

 

 

Avocatul care-mi promite cã va cîºtiga procesul n-are

niciodatã chitanțier pentru banii pe care-i dau ºi nici

argumente în instanțã. Nici ºefa firmei de recrutare

nu-mi dã chitanțã pe banii primiți, pe care i-am dat

soțului ei, venit la întîlnire în trening, într-o

stație de autobuz. Atunci s-a desfãºurat ºi ultima

secvențã de colaborare, fiindcã plata taxei n-a fost

urmatã de nici o invitație la un interviu. Editura la care

s-a angajat prietena mea, editurã foarte renumitã, scoate cãrți de filozofie de pensionar trist, de jucãtor de table fãrã noroc, ºi literaturã eroticã, pe lîngã

care graffiti-urile din WC-urile ºi gãrile publice sînt

suave declarații de amor.

Iar patronul te felicitã dacã ai reuºit sã-i promovezi

cãrțile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care

încã nu s-a culcat. Cã aºa, ar fi putut s-o facã ºi

el... Profesoara de francezã a nepotului meu miroase a

vodcã, profesorul de religie nu-l lasã sã iasã în

timpul orei sã facã pipi, iar cea de fizicã pleacã în

Grecia din douã în douã sãptãmîni (plus în vacanțele

ºcolare). Redacția la care m-am angajat are douã birouri pentru redactori - unul pentru fãcut sex - ºi un art director care ilustreazã un articol despre cartea Golful francezului cu douã fotografii: una cu o lagunã ºi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adicã nu ºtim dacã e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII ºi zîmbeºte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistențele mele, multe, nãduºite, cu o imagine portocalie a unei corãbii în apus de soare. Pentru lagunã n-am mai avut suflu. ªi nici pentru

corabie. Redactorul-ºef spune cã-i genial, cã face ºi

art ºi e ºi director, cã numai el poate sã aplice, în

Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei ºi numai el poate sã ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleț în brațe, ºi clipul Nokia - cu mîini

înlãnțuite. Din cauza lui, întreaga redacție ºi-a dat

demisia. A rãmas doar redactorul-ºef. Isteric ºi

nefericit. Din cauza celor care au pregãtit o conspirație

împotriva lui.

 

Am obosit de țara care-mi spune cã orice speranțã are

rãdãcini firave ºi cã orice opțiune sincerã, onestã

se dovedeºte a fi cretinã. Am obosit ca din patru în

patru ani sã aleg prost, împreunã cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sã sper cã cel care se numeºte ºef de guvern sau preºedinte de țarã sau mãcelar sau avocat sau cîntãreț chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul,

discursul spun cã se pricepe.

 

Am obosit de țara care mã transformã în victimã sau

complice. În victimã, fiindcã oricît de multe rele s-ar

întîmpla în țara asta, oricît de multã corupție ne-ar

tãia rãsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile,

funcționãrimea, judecãtorii, DNA-ul, Guvernul,

Parlamentul par cu toate cã existã într-un univers

diafan, paralel cu al nostru, din care aruncã, din cînd

în cînd, o ocheadã cãtre noi, sã ne supravegheze. Sã

ne certe cã n-avem rãbdare sã ajungã ºi la noi

bunãstarea. Sã ne dojeneascã, cu glas de domnu'

Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condițiile unei moºteniri grele.

 

Am obosit sã fiu victima statului care mã furã la

facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor

care mã pot exclude din organigramã din trei țipete ºi

douã semnãturi, victima polițiºtilor care mã roagã sã

nu reclam furtul din buzunare.

 

 

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice inițiativã care m-ar putea transforma în cetãțean sau concetãțean, în membru al unei comunitãți

rezidențiale sau al unei organizații se fîsîie în fața

privirilor nepãsãtoare, a replicilor de tipul "c'eºti

copil" sau "mã laºi?!" sau a celor care transformã

inițiativa în afacere profitabilã pentru ei ºi

dezastruoasã pentru beneficiari. Iar renunțarea mã face complice cu cei care acceptã ca lucrurile sã meargã prost, din neputințã, din interes, din indiferențã.

Sînt complice, prin tãcere, cu toți impostorii,

mincinoºii, neisprãviții, hoții, de care depind,

într-un fel sau altul, în bãtãliile mele mãrunte, de zi cu zi.

 

Am obosit de țara unui singur televizor, a unui singur

program în care se amestecã, de-a valma, senzuale cu

securiºti nejudecați, brãilence cu analiºti obosiți,

discuții lãlîi despre salarii enorme, furt la facturã, polițiºti beți, judecãtori mituiți, miniºtri penali cu breaking news-uri împotriva cãrora tot românul moțãie: învîrteli, bãºcãlii, ogici, ciumace, anchete de doi ºi un sfert, morți de trei parale, incesturi de patru stele.

 

Am obosit sã aud sau sã citesc comentarii lungi, strivite de urã sau înmuiate de slugãrnicie, ale jurnaliºtilor obosiți din presa româneascã. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimțire, ipocrizie, inepții, vorbe care nu mai intereseazã pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformã pe toți ciutacii, dumitreºtii ºi morarii în bufoni disperați ai orelor tîrzii de televiziune.

 

Am obosit sã vãd societatea civilã, care face curat în

universitãți ºi alegeri, înghesuitã pe liste de alegeri

europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sã aud cã singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preºedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sã vãd

susținãtori sinceri ai preºedintelui, care vor salariu de

jurnalist independent. Am obosit sã vãd jurnaliºti

independenți care devin guvernatori interesați. Am obosit sã-l aud pe ministrul Culturii ținînd-o langa cu

explicațiile despre pleaºcã ºi iubire de preºedinte.

 

 

Am obosit sã vãd reportaje cu oameni care mãnîncã din gunoaie, copii violați, preoți care țin liturghii

 

erotice, puºtile lui Michi ªpagã(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nãstase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se împerecheazã cu oi, țãrani care taseazã pãmîntul cu obuze încã detonabile, pensionari care se strãduiesc sã prindã douã porții de sarmale de 1 Decembrie, țigãnci care-ºi aratã popoul polițiºtilor, ºoferi beți, criminali filmați în circade poliție, înmormîntãri în direct,sicrie fotografiate cu mobilul, ºtiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntãreț, oameni urcați pe cruci ca sã vadã mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva ºi de Izvorul Tãmãduirii,

 

proteste pe marginea balconului sau a macaralei ºi comentariile profesioniºtilor care încep cu: "Ce efect poate sã aibã violul asupra unei fetițe de 12 ani?".

 

Mã obosesc " profesioniºtii "televiziunilor, chiar ºi fãrã comentarii.

Fiindcã sînt aceiaºi. ªi apar des. Foarte des. În țara

asta nu mai existã un psiholog cumsecade, un profesor

eminent, un cîntãreț talentat, un analist respectabil, un

preot cu har, un poet înzestrat: toți devin vedete ºi,

în clipa imediat urmãtoare, descoperã cã au vãzut idei.

Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi

putut s-o practice onest ºi din care sã aibã un venit regulat.

 

Mã obosesc emisiunile care-mi promit cã vor dezbate

soluțiile anti-crizã ºi în care invitați ºi moderatori

ajung sã vorbeascã despre beregate, prostãnaci,

caraghioºi, ºobolani rozalii, lupta dintre fata preºedintelui ºi intelectuali, despre insinuãrile cutãrui senator, despre sforãitul din Parlament al nu ºtiu cãrui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniºtri. Am obosit sã vãd fețe lungi de jurnaliºti care anunțã, cu acelaºi ton grav, de început de apocalipsã, ºi cã se mãresc facturile, ºi cã s-a dus dracului rapița în Alexandria , ºi cã Mutu are tendonul rupt. Sau cã nu-l mai are deloc. Am obosit sã aud de miticã-de-la-ligã, naºu-sandu, meme-stoica, galactici, jucãtori-titrați, distracție-pe- cinste.

 

Am obosit sã ºtiu cã din atîtea cazuri de malpraxis în

medicinã, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.

Mã oboseºte Mihaela Rãdulescu, ºi cei care o combat, ºi cei care o apãrã. Mã oboseºte oricine comenteazã un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau pãrinți, fãrã sã poatã arãta vreun act, o diplomã, care sã-i confere acest drept. Am obosit sã mã tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima paginã a tuturor ziarelor, fãrã sã reuºesc sã-mi amintesc vreo ispravã, bunã, rea, dar în orice caz extra-ordinarã, care sã merite mãcar efortul scanãrii fotografiei lor.

 

 

Am obosit sã vãd cã patroni de firme de salubrizare îºi dau cu pãrerea despre expoziții de artã, cã pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, cã Monica Tatoiu are rãspuns pentru orice - de la încãlzirea globalã, la cum nu trebuie sã renunți la speranța de a avea orgasm. Am obosit ca, la douãzeci de ani de la Revoluție,

sã-i înjur tot pe Iliescu, Nãstase, Vãcãroiu, ªerban Mihãilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeº, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Pãunescu etc.iar cei de azi la puterescapa.

 

Am obosit, de fapt, sã nu am încredere în nimic ºi nimeni.

 

Am obosit sã scriu acest protest. Nu va folosi la nimic.

M-am gîndit, la un moment dat, sã le cer

oamenilor obosiți ca ºi mine sã iasã în stradã. Dar am în fața ochilor imaginile filmate la diferite

proteste: pancarte ºi lozinci analfabete, revendicãri haotice ºi isterice, fețe tîmpe în fundal care transmit salutãri familiei, sindicaliºti mîngîiați pe frunte de opoziție, trecãtori plictisiți ºi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraților Petreuº ºi a Daciilor în rate.

 

Am obosit de țara în care nu se întîmplã nimic. De țara care m-a fãcut sã privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulți ºi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradã, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul ºi obligația de a-mi apãra țara . De

dreptul de a mã asocia liber în partide politice, în

sindicate, în patronate ºi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.

De dreptul de a fi egal cu ceilalți români în fața justiției.

 

De aceea spun cã nu-mi iubesc țara . Mi-a mai rãmas, totuºi, un singur drept: acela de a circula liber în strãinãtate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sã-l folosesc. ªtiu bine cã nici acolo nu umblã cîinii cu covrigi în coadã. Sper doar ca acolo, într-o limbã strãinã ºi pe strãzi curate, sã am timp sã mi se facã dor de țara mea. "

 

 

Acest articol reprezintã într-o formã concisã ºi condensatã exact lucrurile pe care le gândim toți cei dezamãgiți, declarã invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adãugat cã media românescã e vinovatã pentru genocid cultural.

[FiveseveN]

TLDNR emo whine.

[Dragos - NL]

Ca sa sintetizam nitel si sa dam un nou avant discutiei, din cate reiese pana aici, romanul traieste la nivelul declaratiilor (dincolo de interesul propriu) in 2 faze: lehamitea sau mistoul.

[onrewind]

e usor a scrie versuri

cand nimic nu ai a spune

 

[FiveseveN]

Deh, lumea rãmâne fãrã mâncare ºi combustibili fosili ºi pe noi ne preocupã "identitatea culturalã naționalã" ºi de ce are Kirk Hammett mâna bandajatã.

E secolul miºtoului pentru cã trãim în vremuri ridicole.

[karpi]

Cum zicea regretatul Nae Tarnoczy Popescu

 

Cantam piese mistho so piese luate la mishto

 

Nu s-a prea schimbat aceasta imaginea din 1965 pana-n 2010 cu absolut mimic .

[Guest spaghetti]

indiferent daca e sau nu e al lui Tocilescu textul este excelent. simt nevoia sa-l dau mai departe si am sa fac asta...

respect ptr voi toti. rgc este o treaba foarte buna.mi-as dori sa aiba si claparii un asemenea site,dar din pacate...

 

AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare cãtre țara mea"

 

 

 

n

 

Nu-mi iubesc țara . Trebuie sã fie aºa, din moment ce nu-mi vine

 

decît sã vorbesc urît despre ea. Sã-i spun vorbe grele

în fiecare orã, în fiecare dimineațã, cînd întîrzii

cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile,

serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maºinile,

culorile, limba ei.

 

 

Am obosit de țara asta. Am obosit de țara în care cei

care conduc mã cred prost ºi-mi spun "omul simplu, de pe stradã", omul cãruia se simt datori sã-i explice cum

stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulții inculți, pentru a rãspunde

gîngurelilor unui bebeluº.

 

 

Am obosit de țara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grãdinițe private e doar un paravan în spatele cãruia

se aflã o clãdire care-i adãposteºte pe preºcolari de

ploaie cît timp pãrinții se aflã la serviciu (altfel,

educatoarele îºi roagã colegele de breaslã mai

norocoase, de la alte grãdinițe, sã fure plastilinã ºi creioane).

 

 

Avocatul care-mi promite cã va cîºtiga procesul n-are

niciodatã chitanțier pentru banii pe care-i dau ºi nici

argumente în instanțã. Nici ºefa firmei de recrutare

nu-mi dã chitanțã pe banii primiți, pe care i-am dat

soțului ei, venit la întîlnire în trening, într-o

stație de autobuz. Atunci s-a desfãºurat ºi ultima

secvențã de colaborare, fiindcã plata taxei n-a fost

urmatã de nici o invitație la un interviu. Editura la care

s-a angajat prietena mea, editurã foarte renumitã, scoate cãrți de filozofie de pensionar trist, de jucãtor de table fãrã noroc, ºi literaturã eroticã, pe lîngã

care graffiti-urile din WC-urile ºi gãrile publice sînt

suave declarații de amor.

Iar patronul te felicitã dacã ai reuºit sã-i promovezi

cãrțile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care

încã nu s-a culcat. Cã aºa, ar fi putut s-o facã ºi

el... Profesoara de francezã a nepotului meu miroase a

vodcã, profesorul de religie nu-l lasã sã iasã în

timpul orei sã facã pipi, iar cea de fizicã pleacã în

Grecia din douã în douã sãptãmîni (plus în vacanțele

ºcolare). Redacția la care m-am angajat are douã birouri pentru redactori - unul pentru fãcut sex - ºi un art director care ilustreazã un articol despre cartea Golful francezului cu douã fotografii: una cu o lagunã ºi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adicã nu ºtim dacã e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII ºi zîmbeºte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistențele mele, multe, nãduºite, cu o imagine portocalie a unei corãbii în apus de soare. Pentru lagunã n-am mai avut suflu. ªi nici pentru

corabie. Redactorul-ºef spune cã-i genial, cã face ºi

art ºi e ºi director, cã numai el poate sã aplice, în

Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei ºi numai el poate sã ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleț în brațe, ºi clipul Nokia - cu mîini

înlãnțuite. Din cauza lui, întreaga redacție ºi-a dat

demisia. A rãmas doar redactorul-ºef. Isteric ºi

nefericit. Din cauza celor care au pregãtit o conspirație

împotriva lui.

 

Am obosit de țara care-mi spune cã orice speranțã are

rãdãcini firave ºi cã orice opțiune sincerã, onestã

se dovedeºte a fi cretinã. Am obosit ca din patru în

patru ani sã aleg prost, împreunã cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sã sper cã cel care se numeºte ºef de guvern sau preºedinte de țarã sau mãcelar sau avocat sau cîntãreț chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul,

discursul spun cã se pricepe.

 

Am obosit de țara care mã transformã în victimã sau

complice. În victimã, fiindcã oricît de multe rele s-ar

întîmpla în țara asta, oricît de multã corupție ne-ar

tãia rãsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile,

funcționãrimea, judecãtorii, DNA-ul, Guvernul,

Parlamentul par cu toate cã existã într-un univers

diafan, paralel cu al nostru, din care aruncã, din cînd

în cînd, o ocheadã cãtre noi, sã ne supravegheze. Sã

ne certe cã n-avem rãbdare sã ajungã ºi la noi

bunãstarea. Sã ne dojeneascã, cu glas de domnu'

Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condițiile unei moºteniri grele.

 

Am obosit sã fiu victima statului care mã furã la

facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor

care mã pot exclude din organigramã din trei țipete ºi

douã semnãturi, victima polițiºtilor care mã roagã sã

nu reclam furtul din buzunare.

 

 

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice inițiativã care m-ar putea transforma în cetãțean sau concetãțean, în membru al unei comunitãți

rezidențiale sau al unei organizații se fîsîie în fața

privirilor nepãsãtoare, a replicilor de tipul "c'eºti

copil" sau "mã laºi?!" sau a celor care transformã

inițiativa în afacere profitabilã pentru ei ºi

dezastruoasã pentru beneficiari. Iar renunțarea mã face complice cu cei care acceptã ca lucrurile sã meargã prost, din neputințã, din interes, din indiferențã.

Sînt complice, prin tãcere, cu toți impostorii,

mincinoºii, neisprãviții, hoții, de care depind,

într-un fel sau altul, în bãtãliile mele mãrunte, de zi cu zi.

 

Am obosit de țara unui singur televizor, a unui singur

program în care se amestecã, de-a valma, senzuale cu

securiºti nejudecați, brãilence cu analiºti obosiți,

discuții lãlîi despre salarii enorme, furt la facturã, polițiºti beți, judecãtori mituiți, miniºtri penali cu breaking news-uri împotriva cãrora tot românul moțãie: învîrteli, bãºcãlii, ogici, ciumace, anchete de doi ºi un sfert, morți de trei parale, incesturi de patru stele.

 

Am obosit sã aud sau sã citesc comentarii lungi, strivite de urã sau înmuiate de slugãrnicie, ale jurnaliºtilor obosiți din presa româneascã. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimțire, ipocrizie, inepții, vorbe care nu mai intereseazã pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformã pe toți ciutacii, dumitreºtii ºi morarii în bufoni disperați ai orelor tîrzii de televiziune.

 

Am obosit sã vãd societatea civilã, care face curat în

universitãți ºi alegeri, înghesuitã pe liste de alegeri

europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sã aud cã singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preºedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sã vãd

susținãtori sinceri ai preºedintelui, care vor salariu de

jurnalist independent. Am obosit sã vãd jurnaliºti

independenți care devin guvernatori interesați. Am obosit sã-l aud pe ministrul Culturii ținînd-o langa cu

explicațiile despre pleaºcã ºi iubire de preºedinte.

 

 

Am obosit sã vãd reportaje cu oameni care mãnîncã din gunoaie, copii violați, preoți care țin liturghii

 

erotice, puºtile lui Michi ªpagã(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nãstase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se împerecheazã cu oi, țãrani care taseazã pãmîntul cu obuze încã detonabile, pensionari care se strãduiesc sã prindã douã porții de sarmale de 1 Decembrie, țigãnci care-ºi aratã popoul polițiºtilor, ºoferi beți, criminali filmați în circade poliție, înmormîntãri în direct,sicrie fotografiate cu mobilul, ºtiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntãreț, oameni urcați pe cruci ca sã vadã mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva ºi de Izvorul Tãmãduirii,

 

proteste pe marginea balconului sau a macaralei ºi comentariile profesioniºtilor care încep cu: "Ce efect poate sã aibã violul asupra unei fetițe de 12 ani?".

 

Mã obosesc " profesioniºtii "televiziunilor, chiar ºi fãrã comentarii.

Fiindcã sînt aceiaºi. ªi apar des. Foarte des. În țara

asta nu mai existã un psiholog cumsecade, un profesor

eminent, un cîntãreț talentat, un analist respectabil, un

preot cu har, un poet înzestrat: toți devin vedete ºi,

în clipa imediat urmãtoare, descoperã cã au vãzut idei.

Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi

putut s-o practice onest ºi din care sã aibã un venit regulat.

 

Mã obosesc emisiunile care-mi promit cã vor dezbate

soluțiile anti-crizã ºi în care invitați ºi moderatori

ajung sã vorbeascã despre beregate, prostãnaci,

caraghioºi, ºobolani rozalii, lupta dintre fata preºedintelui ºi intelectuali, despre insinuãrile cutãrui senator, despre sforãitul din Parlament al nu ºtiu cãrui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniºtri. Am obosit sã vãd fețe lungi de jurnaliºti care anunțã, cu acelaºi ton grav, de început de apocalipsã, ºi cã se mãresc facturile, ºi cã s-a dus dracului rapița în Alexandria , ºi cã Mutu are tendonul rupt. Sau cã nu-l mai are deloc. Am obosit sã aud de miticã-de-la-ligã, naºu-sandu, meme-stoica, galactici, jucãtori-titrați, distracție-pe- cinste.

 

Am obosit sã ºtiu cã din atîtea cazuri de malpraxis în

medicinã, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.

Mã oboseºte Mihaela Rãdulescu, ºi cei care o combat, ºi cei care o apãrã. Mã oboseºte oricine comenteazã un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau pãrinți, fãrã sã poatã arãta vreun act, o diplomã, care sã-i confere acest drept. Am obosit sã mã tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima paginã a tuturor ziarelor, fãrã sã reuºesc sã-mi amintesc vreo ispravã, bunã, rea, dar în orice caz extra-ordinarã, care sã merite mãcar efortul scanãrii fotografiei lor.

 

 

Am obosit sã vãd cã patroni de firme de salubrizare îºi dau cu pãrerea despre expoziții de artã, cã pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, cã Monica Tatoiu are rãspuns pentru orice - de la încãlzirea globalã, la cum nu trebuie sã renunți la speranța de a avea orgasm. Am obosit ca, la douãzeci de ani de la Revoluție,

sã-i înjur tot pe Iliescu, Nãstase, Vãcãroiu, ªerban Mihãilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeº, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Pãunescu etc.iar cei de azi la puterescapa.

 

Am obosit, de fapt, sã nu am încredere în nimic ºi nimeni.

 

Am obosit sã scriu acest protest. Nu va folosi la nimic.

M-am gîndit, la un moment dat, sã le cer

oamenilor obosiți ca ºi mine sã iasã în stradã. Dar am în fața ochilor imaginile filmate la diferite

proteste: pancarte ºi lozinci analfabete, revendicãri haotice ºi isterice, fețe tîmpe în fundal care transmit salutãri familiei, sindicaliºti mîngîiați pe frunte de opoziție, trecãtori plictisiți ºi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraților Petreuº ºi a Daciilor în rate.

 

Am obosit de țara în care nu se întîmplã nimic. De țara care m-a fãcut sã privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulți ºi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradã, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul ºi obligația de a-mi apãra țara . De

dreptul de a mã asocia liber în partide politice, în

sindicate, în patronate ºi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.

De dreptul de a fi egal cu ceilalți români în fața justiției.

 

De aceea spun cã nu-mi iubesc țara . Mi-a mai rãmas, totuºi, un singur drept: acela de a circula liber în strãinãtate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sã-l folosesc. ªtiu bine cã nici acolo nu umblã cîinii cu covrigi în coadã. Sper doar ca acolo, într-o limbã strãinã ºi pe strãzi curate, sã am timp sã mi se facã dor de țara mea. "

 

 

Acest articol reprezintã într-o formã concisã ºi condensatã exact lucrurile pe care le gândim toți cei dezamãgiți, declarã invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adãugat cã media românescã e vinovatã pentru genocid cultural.