Deaf Posted November 11, 2012 Posted November 11, 2012 M-am apucat sa cant la 19 ani, ascultam trash/heavy metal.. Mama a preferat ca sa cant la chitara decat sa dau din cap pe la concerte ... eram entuziasmat... am inceput sa invat chitara la o scoala muzicala, dar nu a durat mult, 3 luni, dupa care parintii au refuzat sa-mi mai dea bani pentru lectii de muzica, deoarece stateam cate 6-8 ore pe zi la chitara si nu-mi faceam temele pentru universitate(eram anul intii)... Am lasat universitatea pentru un job in speranta sa fac bani pentru ore de chitara si sa fac universitate la fregventa redusa... pina la urma nu prea a iesit dupa cum imi era in plan... am 26 ani, mai am 2 ani de facultate, am cantat intr-o trupa, dar deja nu mai cant in ea, lucrez, in timpul liber cant maxim posibil si compun riffuri/melodii... nu prea ma atrag cover-urile.. incerc ceva sa fac ce-i mai aproape de suflet, la moment sunt fan melodic death metal... pe viitor vreau sa-mi refac trupa, sa fac rost de scule bune si pregatesc material.. 2
Cipri L Posted February 8, 2013 Posted February 8, 2013 (edited) Io m-am apucat din cauza sunetului ''brutal'' pe care-l face chitara.(asa numeam eu atunci overdrive-ul, distorsul etc). Nu stiam cum se produce sunetul ala, credeam ca pur si simplu tre' sa dai mai tare in corzi. La un moment dat, prin 2006 in vacanta de vara ma plictiseam grav, mi-am amintit ca am o chitara mai veche ca bunicu' care suna extrem de prost, imediat crapa lemnul. Am inceput sa zdrangan la saraca. Bun, un prieten de familie m-a invatat cantece de munte, colinde, acorduri de baza si shlagare. Nu era chiar ce am dorit eu. Pe net incep sa studiez in continuare. Intre timp, mi-am luat si prima electrica, un JS30. La scurt timp dupa aia, am descoperit, gasit cvinta sau power chord-ul. Aveam impresia ca l-am gasit pe Cristos. Imi atinsesem scopul. Eram extaziat. Puteam sa fac si eu sunetul ''brutal''. Bineinteles, m-am plictisit de el, sa tot dau intr-una in corzi la cvinte pe tot grifful e lame. Dupa aceea am continuat sa studiez bigger and better things, pana in ziua de azi. :') Edited February 8, 2013 by Jâtã
katurev Posted February 28, 2013 Posted February 28, 2013 Hm.. am stat si am citit tot topicul , foarte , foarte interesant , nu imi pare rau ca am facut asta. Eu... de mic imi place muzica rock,in fiecare zi , cu castile pe urechi ascultand muzica, si acum juma de an am facut rost de niste banuti in plus si ... poate si doar ca un moft ... sau poate riff`ul de la One ( Metallica ) .. ma binecuvantat sa dau acei bani pe o chitara acustica. Bineinteles, cum am luato primele 3 zile.. o zdranganeam nonstop, apoi cand am vazut cum sta treaba am lasato in cutie sub pat vro 3 saptamani... si pe urma.. am zis hai domne , am dat banii degeaba, si ... asa usor usor am ajuns sa imi dau drumu` la degete.. mai un colind.. mai un intro de la vro melodie ... bineinteles si incurajarile parintilor m`au motivat.. ca sa nu fiu mincinos , si agatatul puicutelor era unul din motivele de inceput, dar... cum s`a spus si mai sus, in ziua de azi puicutele de agata cu bani si masini, oricum am abandonat de mult motivul asta. Recent mi`am luat si o chitara electrica cu amplificator si tot ce e nevoie. Dar nu renunt la acustica, cant la ambele. Invat singur. Dar am de gand sa merg la un profesor 1-2 luni cel putin, pentru a invata si ceva teorie muzicala, macar strictul necesar. Mi se pare absolut aiurea ca o persoana sa nu cante la un instrument, oricare ar fi el, e un mod de a te relaxa, elibera, dintra in timpul liber si bineinteles daca ai noroc si talent sa traiesti din asta.
impaiatu Posted March 6, 2013 Posted March 6, 2013 excrementele de la radio E bine sa aiba omu' lucru lui. Sau sa si-l faca, in cazu asta. 1
Guest Random dude Posted March 10, 2013 Posted March 10, 2013 Judas Priest m-a facut sa ma apuc si Gilmour sa ma tin de treaba.
alex212 Posted March 11, 2013 Posted March 11, 2013 Pur si simplu m-am ticnit, mi s-a pus pata ca vreau electrica si - cumva am reusit sa strang banii de chitara si amplificator - de Craciun (acum doi ani si ceva) stateam cu chitara in brate. De atunci am luat microbul .
Guest Andreea M Stanciu Posted April 3, 2013 Posted April 3, 2013 Sincer, m-a motivat un vis in care m-am inalnit cu un compozitor dar si cantaret. De atunci imi doresc sa ajung si eu la fel de departe cu muzica, sa fiu si eu la fel de buna. Asa ca din ianuarie pana recent am incercat sa-mi conving parintii sa-mi ia o chiatara. Nu prea au fost de acord, m-a salvat faptul ca acum aproximativ 2 ani am primit o chitara de Craciun careia i se rupsesera 2 corzi si gatul se desprinsese. Pana la urma am reparat-o si i-am pus corzi noi. Asa ca... LET'S GO! Stiu ca motivul e cam ciudat dar...macar am zis adevarul. )
Guest AndrewKnifer Posted April 3, 2013 Posted April 3, 2013 Stiu ca motivul e cam ciudat dar...macar am zis adevarul. ) Nu mi se pare deloc un motiv ciudat. Eu eram fermecat de Metallica, prin clasa a saptea, cand i-am descoperit , dar nu visasem initial sa ma apuc de cantat la chitara. Mi se parea mai interesanta partea vocala. Peste vreo doi ani, am inceput din ce in ce mai mult sa fiu atent la partea instrumentala din melodiile pe care le ascultam (descoperisem intre timp mai multe trupe celebre de trash metal) si am realizat ca mi-ar placea sa zdrangan si eu asa ceva (ceea ce auzeam eu si imi placea erau asa numitele "power chords", dar pe atunci nu prea eram in cunostinta de cauza ). Am primit un cadou o chitara clasica de la o persoana foarte draga, dar care nu stia multe lucruri despre chitare. Sa povestesc perioada pe care mi-am petrecut-o cu acest instrument? Nu cred ca e nevoie. E de ajuns sa spun ca actiunea la tasta 3 ajungea, estimativ, pe la 4 mm, fara exagerari. Desigur, nu era un lucru datorat setarii improprii, ci a defectelor majore de constructie. Nu stiu despre alte chitare de genul asta, dar eu, in locul incepatorilor, m-as feri de chitarele din supermarket. Asa, pana la urma, dupa o perioada de degete aproape fracturate, am cumparat Aria pe care o am si acum. O chitara ieftina, dar decenta, care si-a facut treaba, eu reusind sa progresez cu studiul in domeniul asta. Deci, in concluzie, nu stiu exact ce m-a determinat sa ma apuc de cantat la chitara. Au fost factori precum chitaristii cunoscuti, instrumentul in sine, dar si o anumita atractie (destul de recenta, ce-i drept) catre domeniul teoriei muzicale. Oricum, tot un amator voi ramane, probabil, dar stiu macar ca imi place cum suna zdranganeala mea a unor piese preferate.
katurev Posted April 7, 2013 Posted April 7, 2013 Sincer, m-a motivat un vis in care m-am inalnit cu un compozitor dar si cantaret. De atunci imi doresc sa ajung si eu la fel de departe cu muzica, sa fiu si eu la fel de buna. Asa ca din ianuarie pana recent am incercat sa-mi conving parintii sa-mi ia o chiatara. Nu prea au fost de acord, m-a salvat faptul ca acum aproximativ 2 ani am primit o chitara de Craciun careia i se rupsesera 2 corzi si gatul se desprinsese. Pana la urma am reparat-o si i-am pus corzi noi. Asa ca... LET'S GO! Stiu ca motivul e cam ciudat dar...macar am zis adevarul. ) Nothing sexier than a girl who play guitar... Si crede-ma asta e parerea oricarui chitarist ( si nu numai ), nu doar parerea mea.
Deea_Rock Posted January 4, 2014 Posted January 4, 2014 Pai... Cand eram eu mai mica, tatal meu canta la chitara si peste vreo 7 ani m-am apucat si eu Dar trupele care m-au determinat sunt: Metallica, Depeche Mode, Nirvana... 1
Cris'96 Posted January 10, 2014 Posted January 10, 2014 Filmul de la Pompei al Pink Floyd-ului, mai exact solo-ul lui Gilmour de pe Echoes si mai tarziu piesele acustice ale lui Waters. Am inceput al naibii de greu, aveam cam 8mm la fret-ul 12 pe a mea Hora, dar in timp am ajuns sa cant piese precum "Wish you were here", "Mother", "Goodbye blue sky", "A horse with no name" si altele, deci mi-am indeplinit dorinta de a zdrangani piese Pink Floyd 1
nandi Posted May 3, 2014 Posted May 3, 2014 nasterea mea a fost ceea ce m-a facut sa ma apuc de cantat la chitara.
edy_wheazel Posted May 6, 2014 Posted May 6, 2014 I-am luat fiului meu o chitara electrica de ziua lui. Ma joc mai mult ca el pe ea. 3
Popular Post tudorzzz Posted June 11, 2014 Popular Post Posted June 11, 2014 ramona cigoianu ( o fosta colega de generala...n-o stiti voi ). tabara la vila Klaus, undeva in semenic. Eu puber. Ea mai mare cu 2 ani. i-am scris o poezie. i-a placut. apoi a venit seara. un salvamont canta la chitara la foc. poezia mea s-a dus dracului. ramona cigoianu privea la salvamont si salvamontul la ea. i-am vazut pupandu-se inainte sa ma bag la culcare in dormitorul comun ( 16 baieti ). mi-am luat chitara si-ntr-un an am invatat cantece. insa ramona cigoianu s-a mutat in alt oras. un oras mic, la campie pe undeva... 13
DMarcso Posted January 31, 2015 Posted January 31, 2015 faptul ca am dat chix ca vocal in tinerete si in acelasi timp am gasit vocalist bun care trebuia acompaniat instrumental,plus trupe care doreau bassist dar toti ,,amatorii,, vroiau lead guitar sau macar rhythm guitar.Faptul ca vroiam sa reproduc ce auzeam si imi gadila timpanele intr-un mod placut si incitant in acelasi timp.Trecerea de la bass la ghitara a venit de la sine,ca sa se muleze un cantec pe o persoana trebuia reorechestrat,culmea e ca ma descurc si la orga fara sa fi avut vreo tangenta cu pianul in viata mea.La tobe ar fi fost grozav...acolo spre tobe o s-o imping pe fica-mea,pe cat oi putea,ea vibreaza la ritm....Asa-i in neam de ,,lautari,,ai mei toti vooooce,manevre,eu pfff...trebuia sa vina si cineva cu ,,instrumentul,,sa cante.Ini.mini .mani .mo ...a fost ghitara...ioi daca erea trombonul ajungeam vedeta(fara sa vreau,ca m-is mai timida,cu trac) la cati trombonesc muzica (inclusiv metalul-dragostea mea)in ziua de azi.
Theodor0930 Posted February 26, 2015 Posted February 26, 2015 Nu stiu daca o pot numi determinare, dar mie mi-a placut chitara in general de cand eram mic ), si cu dorinta de a invata dar neavand cine sa ma invete pe atunci, acum, m-am autodeterminat daca pot spune asa, sa invat singur, ca tot nu gasesc pe nimeni. totusi doresc sa va intreb, sunt incepator, acorduri nu am invatat, numai cateva, si ceva de pe la metallica ( "fade to black" acustica si "the day that never comes" tot acustica <invatate dupa tutoriale youtube>) , am o chitara clasica acustica, Hora,Reghin cred ca se numeste, deodata cu mine ), si as vrea sa imi sugerati voi daca se poate, comunitatea, ce ar trebui sa fac in continuare, si aici ma refer la teorie muzicala, sfaturi, idei, piese de invatat etc. I'm a newbie!!! Va doresc numai bine! Multumesc anticipat!
Razvan S. Posted February 26, 2015 Posted February 26, 2015 ramona cigoianu ( o fosta colega de generala...n-o stiti voi ). tabara la vila Klaus, undeva in semenic. Eu puber. Ea mai mare cu 2 ani. i-am scris o poezie. i-a placut. apoi a venit seara. un salvamont canta la chitara la foc. poezia mea s-a dus dracului. ramona cigoianu privea la salvamont si salvamontul la ea. i-am vazut pupandu-se inainte sa ma bag la culcare in dormitorul comun ( 16 baieti ). mi-am luat chitara si-ntr-un an am invatat cantece. insa ramona cigoianu s-a mutat in alt oras. un oras mic, la campie pe undeva... Dude, that was.. epic 4
Maltaker Posted February 26, 2015 Posted February 26, 2015 ramona cigoianu ( o fosta colega de generala...n-o stiti voi ). tabara la vila Klaus, undeva in semenic. Eu puber. Ea mai mare cu 2 ani. i-am scris o poezie. i-a placut. apoi a venit seara. un salvamont canta la chitara la foc. poezia mea s-a dus dracului. ramona cigoianu privea la salvamont si salvamontul la ea. i-am vazut pupandu-se inainte sa ma bag la culcare in dormitorul comun ( 16 baieti ). mi-am luat chitara si-ntr-un an am invatat cantece. insa ramona cigoianu s-a mutat in alt oras. un oras mic, la campie pe undeva... That was deep... 1
StratMan Posted February 26, 2015 Posted February 26, 2015 ramona cigoianu ( o fosta colega de generala...n-o stiti voi ). tabara la vila Klaus, undeva in semenic. Eu puber. Ea mai mare cu 2 ani. i-am scris o poezie. i-a placut. apoi a venit seara. un salvamont canta la chitara la foc. poezia mea s-a dus dracului. ramona cigoianu privea la salvamont si salvamontul la ea. i-am vazut pupandu-se inainte sa ma bag la culcare in dormitorul comun ( 16 baieti ). mi-am luat chitara si-ntr-un an am invatat cantece. insa ramona cigoianu s-a mutat in alt oras. un oras mic, la campie pe undeva... si a meritat un asemenea efort? si cu ce urmari... 1
Pestritu' Posted January 22, 2016 Posted January 22, 2016 Imi amintesc ca m-am apucat de cantat la chitara de la 10 ani si am luat lectii 1 an sau 2, dupa care am invatat invatat teorie, melodii si alte chestii de pe internet. Nu am avut un anumit motiv care sa ma faca sa vreau sa invat. Pur si simplu m-am gandit eu intr-o zi ca vreau sa invat sa cant la chitara.
Posho Posted January 23, 2016 Posted January 23, 2016 (edited) Poveste din anii '60-'70 In anii aceia la noi in oras o doamna in virsta, binecuvintata fie-i memoria, a inceput sa predea lectii particulare de pian la Casa de Cultura. Doamna era absolventa de Conservator, fusese sotie de diplomat la Viena, stapinea cu finete romana, maghiara, germana, franceza, engleza, rusa, sarba si lucrase corepetitor la Opera Vieneza inainte de WW2. Una dintre persoanele care-ti marcheaza viata. Ascultam fascinat cum povestea pe mintea mea librete de opera si nu voi uita vreodata cum mi-a descris Marsul Triumfal din Aida de Verdi montat cu elefanti pe scena rotativa! Mai multi intelectuali din oras si-au dat copiii la pian si imi aduc aminte ca acum cum ma aseza la pianina Forster, cea cu intarsii si suporti laterali pentru sfesnice, cum ma roteam pe scaunul cu surub ca sa ajung la clape, cum imi colora clapele cu creioane colorate, cum a deschis o data pianina ca sa-mi arate ce-i inauntru si cum functioneaza. Aveam 5 ani si in urmatorii multi ani dupa ce ieseam de la scoala nu mergeam la fotbal sau la joaca ci „la pian”. "La pian" era cu mult mai mult decit instrumentul, la pian erau povestiri de viata, era educatie, era cultura, era Doamna. Altfel erau trei instrumente in locuri diferite, pianina Forster, o pianina Krasnii Oktiabri si pe scena un pian de concert aceeasi marca asa ca aveam pe ce, nu erau intotdeauna libere caci erau si alti amatori, unii copii mai mari decit mine si mai avansati si care evident aveau prioritate de rang. Oricum, in citiva ani a devenit o traditie la noi in oras ca „Scoala de pian” sa tina un concert anual si am si acum o fotografie cu mine la pianul cel mare la un astfel de concert pe cind aveam 10-11 ani. Parca o sonatina de Beethoven am cintat atunci si-mi aduc aminte ca am cintat-o prost. N-a fost pentru ultima oara... Bun. Un taranoi de partid sau securitate sau cemamadraculuierael avea si el o uritenie de fata (cu vreo 3 ani mai mare decit mine) la scoala de pian, da' de aia nu se lega nimica dupa 5-6 ani de studiu, era pur si simplu proasta, si-atunci a facut el ce-a facut de i-a interzis Doamnei sa predea. In loc a adus o juna blonda care mirosea frumos, absolventa de Conservator si ea, eram deja maricel cit sa recunosc o bunaciune, doar ca blonda era isterica. Loviturile cu batul peste buricele degetelor, lamentarile si tipetele ei au devenit o obisnuinta dezgustatoare asa incit la cererea mea parintii m-au retras de la scoala de pian. Care oricum s-a desfiintat in citeva luni din lipsa de elevi. O vecina avea un pian Bluthner de 3 metri in apartament si fiica sa studia si ea (e arhitecta azi si o mai vad la TV uneori) dar nu foarte interesata. Nici eu nu mai eram, dar vecina tot insista sa vin sa cint asa ca mergeam de 3-4 ori pe saptamina. Aparusera in oras citiva folkistadori, citeva formatii si am devenit interesat de chitara si de tobe asa incit am rugat-o pe mama sa-mi cumpere o chitara si mi-a luat una de Reghin de 339 de lei. Nu stiam absolut nimic despre asa ceva, nici macar cum se acordeaza dar instrumentul venise aproximativ acordat. Nu mi-a placut, am gasit ca trebuie sa sune un Re in loc de Mi pe coarda cea mai subtire si am acordat corespunzator . Mi-ul gros l-am lasat ca Mi. Cam un an am cintat asa, mergeam la pian, faceam o gama sau luam un acord si-l transpuneam pe chitara. Usturimi crunte pe buricele degetelor, ajunsesem sa-mi pun banda scotch pe ele ca sa pot continua, dar asta trece repede. Au inceput sa circule foi cu acorduri, a adus un coleg la scoala, le-am copiat si m-am dus acasa sa vad ce si cum. Asa am ajuns sa folosesc acordajul „normal” desi si azi folosesc alte acordaje de-mi aduc aminte cum se uita Adi Ordean de dupa ciclop la mina mea stinga ))). (Acordajul acela nu e al meu ci al regretatului Morsound). Am progresat foarte repede, aveam o baza solida pusa de Doamna, cintam si cu vocea de mic si muzica populara si muzica usoara (mi-au placut mult Dumitru Sopon, Petre Sabadeanu, Lucretia Ciobanu si Aurelian Andreescu, am cintat in orice cor am avut ocazia de la gradinita pina in armata). Printr-o sansa uriasa mi-a facut cineva cadou niste copii cu 268 de tabulaturi si texte Beatles. In citeva luni stiam pe dinafara cam 80 de cintece, nu stiam ce spun, nu stiam o boaba engleza dar ma ducea urechea . Evident, am inceput sa fiu invitatul nr 1 la orice chef si pe lista scurta a destulor fete chiar mai mari decit mine... Poate va urma Edited January 23, 2016 by Posho 7
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now