Ce Inseamna "un Chitarist Bun"?

[karpi]

Ce de pareri "pertinente". Parca sunteti copii incapatanati si numai ca voi e corect. Fiecare incearca sa-si demonstreze punctul de vedere si daca intr-un final se ajunge la o definitie mai "de comun acord" vine altu' cu o idee stralucita si se isca iar cuvinte aruncate in stanga si-n dreapta ce n-au nici o legatura cu topicul. Chitarist bun e ala care poate sa exprime ce simte cu ajutorul chitarii si poate prin intermediul ei sa trimita mai departe ascultatorilor starea lui.

 

Nu exista doi oameni exact la fel , nici daca-i cloneaza.Cum sa fie doi chitaristi la fel si cu aceiasi conceptie.Fiecare carea a parcurs o anumita cale spre "implinire" n-o vede pe cea paralela .

 

Asa ca fiecare este convins ca a ajuns la niste concluzii adevarate , si nu-i gresit , doar ca mai sunt si alte carari .

 

In acest topic fiecare sustine parerile bazate pe experienta personala si pe unele observatii aruncand cate o privire la caile paralele ( daca le zareste ) .

 

Chestia cu trimisul stari la ascultator e o mare ???? .Spectatori vad un Jumpin' JackFlash Guitar Heroe m deci se transmite o imagine si nu muzica !!

Cei care transmit muzica sunt putini , foarte putini.

 

Incercati sa vedeti lucrurile din punctul de vedre al ascultatorului "neavizat" .Nu-i intereseaza aproape nimic din cea ce cred chitaristi ca dau pe spate lumea. Daca stai ca Rambo pe scena in luminile reflectoarelor , in ceata si palpaie stroboscopul , dai din freza estetic "tu esti cela mai mare transmitator de feeling" indiferent de cea ce canti.Bineinteles trebuie sa canti .

 

dar pana la transmis ceva prin muzica este cale lunga.

 

O orchestra intreaga , respectiv toata trupa impreuna poate sa creeze sonoritati si muzica buna , din care chitaristul este o mica particica chiar daca el a aranjat , compus muzica.

 

Sa vad ce transmite un chitarist ( in afara de MORSE) singur pe scena dupa 10 minute de cantat solo singur singurel fara voce si trupa .Nu ca nu se poate dar majoritatea nu pot .Si atuncea unde ramane partea de transmisiune cand cei mai multi dupa cateva minute nu mai au ce sa cante si se repeta ...?.Ca nu toti din public cunosc codul MORSE .

 

Sunt mii si mii de chitaristi dar doar cativa se pot urca pe o scena si canta singur singurel un concert intreg si sta lumea ca si trasnita cu gura cascata , inclusiv eu.

Ca sa amintesc un concert unde Larry Coryell a cantat jumatate concert cu un Ovation si a doua jumatae cu un JLP alb ,singur singurel in fata a cateva mii de spectatori si am mai vazut si pe altii.Acestia sunt chitaristi ,Nu chitaitori in spatele vocalistului care mai vajaie in pauzele cand vocalul tace.

[Guest mibu]

imi cer scuze pentru afirmatia cu stersul postului anterior... se pare ca e o problema cu cache-ul browserului meu.

[karpi]

imi cer scuze pentru afirmatia cu stersul postului anterior... se pare ca e o problema cu cache-ul browserului meu.

chiar , mibu are dreptate ...am mai intrebat ce tre sa "bifez" ca sa faca refresh automat? incontinu la orice site daca ma bag apare din cash ultima "imagine" si trebuie sa dau refresh ca sa vad pagina reactualizata.M-am uitat in setari si mi-se pare trotul OK.Eu n-am scimbat nimic si face aceaste fente de cand s-a tot "updadatat".Ma-m gandit ca poate routerul si am setat ceva "tunel" ca pierdeam si legatura cu netu daca stateam mai mult pe o pagina, acum aceasta problema n-o mai am dar chestia cu "refresh/cash"-ul este enervanta .

"

[cyfer]

Discutia despre ton si sound este pentru puristi. My 2 cents.

Junky, publicul larg recunoaºte foarte bine un sunet prost. Diferența dintre cei din publicul larg ºi "puriºti" este cã primii nu prea pot explica de ce sunã prost.

 

Multumesc D-lui Aldea pentru suport ..dar nu am vrut sa starnesc pe nimeni in nici un fel si pentru felul in care ati tratat problema .Diplomat spre deosebire de atitudinea d-lui Cyfer, pe care nu stiu nici acum ce la zgandarit mai tare , felul cum am pus problema sau problema insasi . Oricum ar fi este doar si numai problema lui.

Omule, dacã mesajul tãu mã zgândãrea în vreun fel, aº fi vorbit despre asta când ți-am rãspuns. Eu ți-am comentat post-ul doar în calitatea lui de "cel mai tare al istoriei forumului". Sper cã sesizezi nuanța. Aºa cã stay chill. Nu am nimic cu tine. Bun venit pe forum.

 

Îmi pare bine cã acest topic s-a animat. Aºa cum domnului Aldea i s-a pãrut interesantã o întrebare, oricare ar fi aceea, aºa ºi eu am fost intrigat de întrebarea banalã care a pornit topicul. Rãmân la pãrerea din postul 18, pentru cã acelea mi se par douã criterii de bun simț ºi în acelaºi timp obiective, deºi vãd cã din ce în ce mai mulți agreeazã ideea cã pentru a fi bun trebuie sã te mulezi pe cât mai multe stiluri. Asta ar însemna cã în lume sunt de fapt foarte puțini chitariºti buni pentru cã sunt foarte puțini care sã fie AUTENTICI în douã sau mai multe stiluri.

 

Cum lejeritatea exprimãrii la un instrument este un termen uºor de înțeles, ar trebui sã clarific mai departe ce înseamnã ton. Am sã folosesc exemplul muzicuței de blues. La acest instrument mai mult tragi aer decât sufli. Un începãtor va închide gura, va încorda gâtul, va țuguia buzele ºi va trage din muzicuțã împingând pieptul înainte. Rezultatul va fi dezastruos: un ton asemãnãtor trompetelor de la demonstrațiile de stradã. Pe mãsurã ce învațã acest instrument ºi lasã maxilarul în jos, relaxeazã gâtul ºi trage aer folosind diafragma, va obține ceea ce numesc eu ton, mai mult, va obține tonul lui. Asta pentru cã o mare parte din corpul lui va acționa ca o cutie de rezonanțã pentru acest instrument ºi cum corpul unui om este unic ºi tonul va fi original. În fine, folosind diafragma pentru a acționa asupra lamelelor muzicuței, va dobândi în felul ãsta o mai mare dinamicã asupra lor.

 

La chitarã, tonul vine din cele douã mâini. Chitariºtii buni au un mod propriu de a lovi corzile cu mâna dreaptã (țin pana într-un anumit fel sau folosesc degetele), iar la mâna stângã fiecare are un vibrato propriu ºi un hammer-on, pull-off tipic. Dacã îl pui pe Brent Mason pe "instalația" lui Satriani, va suna tot a Brent Mason. Dacã-l pui pe BB King pe rig-ul lui Gambale, va suna tot a BB King. Asta înseamnã pentru mine ton, ceea ce pleacã din mâinile chitaristului. Restul, ce urmeazã dupã ton, ține de "gear and sound".

 

Experiment: Eºti la sala de repetiții. Foloseºti chitara ta, amplificatorul tãu ºi efectele tale. Apare în vizitã un prieten chitarist care îți cere chitara pentru a face o încercare. O ia în mânã, face câteva note, acorduri, riffuri... Ei bine, nu va suna deloc asemãnãtor cu ce faci tu, pentru cã tonul care pleacã din mâinile lui, este altul.

În cazul chitariºtilor începãtori, care încã nu au un ton bine definit, prima lor impresie este cã ei nu pot suna ca un chitarist bun pentru cã nu au sculele lui, ceea ce este în mare parte fals.

 

Asa ca va rog, d-le Cyfer, sa definiti mai clar notiunea de "ton", care pentru dumneavoastra pare primordiala.

Pot sa va dau, spre comoditate, si cîteva puncte cheie de referinta:

1.La un chitarist de blues, cum sunteti dumneavoastra, e important, sau nu, cînd si cît TACE? ca doar n-o sa spuneti ca "a tace" are de-a face cu "tonul", orice ati intelege prin el.

2. Caz teoretic: megeti in trenul Bucuresti-Vladivostock cu un vecin de cuseta. Dupa prima noapte de somn, dimineata, il vedeti cum scoate o tastatura de pian, asa-numitul "blind keyboard", folosind de pianisti ca sa-si dezmorteasca degetele in tren etc. Il urmariti cum exerseaza. Puteti sa va dati seama daca e un pianist bun sau prost, dupa felul cum misca degetele, fara sa auziti vreun "ton"?

3. "Tonul e ceea ce pleaca din miinile chitaristului". Am vazut ca va place sa cîntati "slide". Trebuie sa presupun ca in timpul in care cînteti slide n-aveti un "ton" de nici un fel?... ca doar ma uit la mâna dreapta, nu o vad atingînd corzile, ci vad o pana care le atinge; ma uit la mâna stînga, nici ea nu atinge corzile, ci vad un bottleneck care le atinge. Sa înteleg ca din miinile dumneavoastra nu pleaca nici un "ton" de fapt ?

4. Caz teoretic: gasiti undeva o partitura pe care scrie: Niccolo Paganini, 24 Capricci for Violin. Fortati-va un pic si presupuneti, de dragul discutiei, ca nu stiti nimic despre Paganini, nici "cine a fost, daca a fost", nici nimic altceva; nu puteti decît sa banuiti ca o fi fost el însusi violonist, daca a compus chestiile astea. Intrebarea mea e: deschizînd partitura, va puteti face o idee daca Paganini a fost un violonist bun sau prost? ( cum vedeti, nici nu auziti vreun sunet, sau vreun "ton", nici nu-l vedeti cîntînd, etc)

Punctele 1 ºi 2 nu au legãturã cu subiectul.

3. Am explicat mai sus. Felul în care un chitarist ține pana ºi loveºte, este important. În acest caz, mâna stângã conduce un slide. Tot din mâna stângã vine ºi vibrato-ul ºi alunecarea specificã. Nu vine din bucata aia de sticlã, metal, brass sau porțelan. Ca o completare, eu nu folosesc pana atunci când fac slide decât într-o piesã ºi acolo este oricum hybrid picking.

4. Iarãºi nu are legãturã cu subiectul. Partitura respectivã nu spune nimic despre tonul lui Paganini. O partiturã ºi interpretarea ei sunt douã lucruri diferite.

 

 

ªi acum offtopic:

Nu sunt moderator pe acest forum, iar statutul de "boardteam" vine din faptul cã am o secțiune proprie pe RGC.

Nu sunt nici poliția limbii române în aceastã comunitate. În aproape 3 ani de când sunt prezent aici, m-am luat doar de douã posturi care chiar mãcelãreau limba românã. Postul lui @autumnal hysteria nu face nici pe departe acest lucru. De aceea nici nu am comentat atunci când i-am rãspuns. M-am sesizat asupra micilor erori de gramaticã ºi exprimare doar atunci când a fost pus în topul topurilor domnului Aldea. Mie mi s-a pãrut un post incompatibil cu acest statut, scris mai mult la bãºcãlie ºi într-o exprimare aproximativã, aºa cã am rãspuns la fel.

 

Domnule Aldea, mã adresez pentru ultima oarã direct cãtre dumneavoastrã pe acest forum pentru a vã relata o poveste:

În 1982 când aveam 7 ani am început sã ascult Beatles, Elvis, Led Zeppelin, Deep Purple, Jimmy Hendrix ºi alți artiºti din aceeaºi categorie. Am avut norocul sã am un unchi care avea o colecție de sute de benzi de magnetofon. La el nu am ascultat doar muzicã, dar am auzit ºi o serie de poveºti/legende despre aceste trupe. Mi-a povestit atunci ºi despre un anume Dan Andrei Aldea. Þin minte ºi acum. Mi-a povestit cã susținea cu Sfinx niºte spectacole complete unde cânta la fel de bine la voce, vioarã, chitarã electricã, double six, iar stilul trecea de la folk la rock progresiv. Unchiul meu nu avea atunci printre benzile lui nimic de la Sfinx, dar la insistențele mele a fãcut rost de un EP, ªir de Cocori ºi de un LP, Zalmoxe. Am fost foarte impresionat.

 

Dupã revoluție, am fost mirat cã nu v-ați întors în România, la fel ca alți artiºti plecați, dar mi s-a explicat cã sunteți un foarte de succes muzician de studio în Germania.

În concluzie, atunci când ați apãrut pe RGC, pentru mine erați o legendã ºi am fost foarte impresionat cã ați fãcut acest pas. Am mai spus-o, am avut foarte multe de învãțat din posturile dumneavoastrã ºi le voi urmãri în continuare cu interes.

 

V-aº ruga sã reflectați la ceva.. Dacã pentru mine ºi pentru alții de-o seamã cu mine sunteți o legendã, pentru alți puºti de aici sunteți userul Aldea. Nu este o dovadã de ignoranțã din partea lor, ci o realitate. Pentru mine, explicația dumneavoastrã despre diferențele dintre Brian May ºi Aldea, dintre un chitarist amator ºi unul profesionist, a fost foarte instructivã. Pentru un puºti de genul ãsta, atitudinea e urmãtoarea:

intre timp si-a mai dat unul cu parerea, parca aldea il cheama.. ia cititi voi pe acolo ce zice tipul ala despre may (pe care si eu il apreciez foarte mult)

Ce facem cu aceºti puºti de genul @fenderstrfat sau @kapak? Îi cãpãcim? Îi tragem de urechi? Ce vinã au ei cã nu ºtiu cine e Aldea?

 

Respect dorința dumneavoastrã de a nu vã întoarce în țarã pe cãile bãtute de Phoenix, prin concerte mari, ci printr-un mod mai puțin convențional, un forum de pe internet. Dar dacã tot ați fãcut asta, trebuie sã vã supuneți regulilor jocului. ªi anume cã dupã un post, poate veni altul care sã aprobe, sã ignore sau sã nu fie de acord cu ce ați spus.

 

Aceasta a fost poziția mea atunci când v-ați retras de pe RGC ºi se pare cã asta v-a supãrat foarte tare. Ca urmare a acestui fapt, primul lucru pe care l-ați fãcut la întoarcere a fost sã abuzați de rãutãți la adresa mea încercând sã explicați catharsisul prin sex într-un topic despre "ce face un chitarist sã fie bun".

 

Dacã v-ați întors, înseamnã cã ați înțeles regulile scrise ºi nescrise care stau la baza acestui tip de comunicare ºi sunt sigur cã aceastã a doua revenire a dumneavoastrã pe RGC va fi mult mai lungã decât precedentele. Aºtept cu mare interes articolele dumneavoastrã pentru cã este impropriu sã le numim posturi.

 

Toate cele bune!

[chris_27]

Oare noi Romanii ne aprindem mereu asa de rau cand e vorba de discutii mai lungi?

Edited July 6, 2008 by chris_27

[Guest mibu]

dragilor, hai sa incercam sa "citim" dincolo de vorbele scrise... cyfer, dan aldea chiar era foarte serios in explicatia chestiunii cu "sexul"! este o treaba pe care, cum ziceam, trebuie s-o traiesti ca sa stii cu ce se mananca.

 

problema userilor care "nu stiu cine e aldea" e, practic, a lor personala - dan a publicat de la inceput adresa site-ului sau, unde cei curiosi pot sa asculte productii ale sale (chiar fara sa stie istorie locala). practic, nici macar nu conteaza cine e omul, ci faptul ca este un muzician desavarsit si chiar stie ce spune! si, intr-adevar este cel putin frustrant sa se ia cu tine cineva "in gura" pe te miri ce tema (spre exemplu in legatura cu un alt muzician pe care il cunosti foarte bine) si sa-ti fie foarte clar ca celalalt vorbeste din auzite sau citite, nu dintr-o experienta directa (care are o cu totul alta valoare, desigur).

 

 

acum, ca sa revenim la subiectul initial...

 

lumea chitaristilor de studio este ceva cu totul aparte. tin minte ca, pe vremuri, studiam impreuna cu dan ionescu revistele guitar player (primite cu "mari sacrificii" de-"afara") si eram total entuziasmat de column-urile cu si despre chitaristii mari din studiouri (tommy tedesco imi vine acum in minte, dar si larry carlton, lee ritenour etc., etc.). citind despre ei si despre munca de chitarist de studio am ajuns sa am un infinit respect pentru ei ca si muzicieni. unii cartesc ca "astia nu sunt in stare sa se exprime pe sine" si alte astea - adica nu scot discurile lor personale (lucru infirmat in nenumarate randuri, de altfel). ceea ce ma impresioneaza in continuare la acesti muzicieni este usurinta cu care se muleaza pe tema sesiunii respective (atat ca interpretare, cat si ca sound) - nemaivorbind de usurinta citirii unei partituri (chestie ca dintr-un alt univers pentru multi dintre noi...). sunt ei oare buni muzicieni, buni chitaristi? cu siguranta, zic eu!

[Guest Adi Sabau]

.... doar se "acompaniaza" cu o chitara ,cum faceau si fratii Petreus , mai simplu sau mai "complicat".

 

Comparatia asta nu mi s-a parut la locul ei .. In rest, Karpi, ai destula dreptate ..

 

 

 

Pun aici un link pentru forumistii mai tineri:

 

http://www.youtube.com/watch?v=mhEt65dOyAA&h...am><param

 

Profit de contextul in care se afla discutia si va intreb mai punctual:

Credeti ca folk-istul din inregistrarea de mai sus poate fi considerat un chitarist bun ...???

Edited July 6, 2008 by Adi Sabau

[Guest Adi Sabau]

Un exemplu de "folkist bun" mi se pare Joni Mitchell. Atat instrumental cat si vocal. Cine stie cunoaste!

 

 

Hmm ... mda .. nu stiu daca intra in discutie ... da' uite la ce chitara stie sa mai cante:

 

http://www.last.fm/music/Joni+Mitchell/+vi.../+1--q4foLKDlcE

[karpi]

Un exemplu de "folkist bun" mi se pare Joni Mitchell. Atat instrumental cat si vocal. Cine stie cunoaste!

 

Haha . da Joni Mitchell , de ar fi toti folkisti ca ea ar fi bine .

 

avem si noi o trupa ale carui toate piesele suna a "Coyote"

[aldea]

Chris27, nu toti românii ne ambalam asa. Eu de pilda sunt foarte calm, nu se vede?

 

E regretabil ca domnul Cyfer s-a suparat pe mine si a anuntat ca nu mai discuta direct cu mine. Nu pot decât sa-i respect dorinta. N-o sa ma mai adresez nici eu dânsului, ca sa nu-l provoc sa-mi raspunda contrar vointei dânsului - deci trebuie sa gasim o cale convenabila si politicoasa care sa-mi permita sa-i citez cuvintele, nu? De azi eu îl numesc pe dl. Cyfer....sa zicem, John Doe. Daca nu-i convine numele, îl rog sa-mi sugereze altul mai bun.

Imi permit sa-i citez cuvintele nu fiindca am vreo antipatie contra dânsului, ci fiindca aproape fiecare cuvânt al dânsului e o eroare voita. Cînd un om e in eroare, din partea mea sa fie sanatos; cînd face eroarea cu buna stiinta, deja mi se pare malign si trebuie sa iau pozitie. Exact de asta am reintrat pe forum, desi nu intentionam: m-a convins cineva ca e de datoria mea sa iau pozitie.

Ma voi limita la cele mai vizibile erori voite, desi în ansamblu, fiecare fraza a d-lui e o eroare voita.

 

 

QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM

Asa ca va rog, d-le Cyfer, sa definiti mai clar notiunea de "ton", care pentru dumneavoastra pare primordiala.Pot sa va dau, spre comoditate, si cîteva puncte cheie de referinta:

1.La un chitarist de blues, cum sunteti dumneavoastra, e important, sau nu, cînd si cît TACE? ca doar n-o sa spuneti ca "a tace" are de-a face cu "tonul", orice ati intelege prin el.

Punctele 1 ºi 2 nu au legãturã cu subiectul.

D-le Doe: punctul 1 are mare legatura cu subiectul dvs. V-am dat exemplul cu "blues", caci pare a fi specialitatea dvs, si deci va pricepeti. Cum am invatat eu de mic copil, CEA MAI MARE calitate a unui chitarist de blues e buna-cuviinta. Analogie cu viata reala: buna-cuviinta=sa nu vorbesti neîntrebat. Buna-cuviinta=sa nu te bagi peste vorba altuia. Buna-cuviinta=sa nu fii obraznic. Nu înseamna toate astea în blues acelas lucru, putându-se rezuma la trei cuvinte: sa STII SA TACI cind trebuie? Aceasta e cea mai mare calitate în blues, sa stii sa taci. Fara ea, nu esti un chitarist de blues - nici bun, nici prost. Nu esti DELOC un chitarist de blues. Mai urmeaza, in ordine descrescatoare, alte calitati (pe care daca nu le posezi, esti un tot mai prost chitarist de blues) si la coada undeva vine "sa ai un ton bun". Robert Johnson n-avea ton de nici un fel, nici nu-l interesa sa aiba vreunul. Cel putin, asa e în blues, specialitatea dvs.

Cel putin în blues, tonul e undeva la coada. Nu e primordial în aprecierea daca un chitarist e bun sau prost. Are intrebarea mea vreo legatura cu tonul sau nu? Are.

 

QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM

2. Caz teoretic: megeti in trenul Bucuresti-Vladivostock cu un vecin de cuseta. Dupa prima noapte de somn, dimineata, il vedeti cum scoate o tastatura de pian, asa-numitul "blind keyboard", folosind de pianisti ca sa-si dezmorteasca degetele in tren etc. Il urmariti cum exerseaza. Puteti sa va dati seama daca e un pianist bun sau prost, dupa felul cum misca degetele, fara sa auziti vreun "ton"?

Punctele 1 ºi 2 nu au legãturã cu subiectul.

D-le Doe, sigur ca poti sa-ti dai seama - la fel cum dvs puteti sa va dati seama daca un muzicutist e bun sau prost dupa cum îsi inchide gura, incordeaza gâtul, tuguiaza buzele etc. Nu-i nevoie sa si auziti rezultatul sonor. Stiti dinainte ca nu poate fi bun. La fel si pianistul nostru. Nu-i nevoie sa auziti tonul. Stiti precis ca daca-si misca degetele intr-un anumit fel, e desigur un pianist bun; daca nu le misca asa, nu poate fi decît un pianist prost.

Deci, nici aici tonul nu pare a fi primordial in aprecierea daca un chitarist/pianist e bun sau prost.

Are intrebarea mea legatura cu tonul si primordialitatea lui? Desigur ca are.

 

 

QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM

3. "Tonul e ceea ce pleaca din miinile chitaristului". Am vazut ca va place sa cîntati "slide". Trebuie sa presupun ca in timpul in care cînteti slide n-aveti un "ton" de nici un fel?... ca doar ma uit la mâna dreapta, nu o vad atingînd corzile, ci vad o pana care le atinge; ma uit la mâna stînga, nici ea nu atinge corzile, ci vad un bottleneck care le atinge. Sa înteleg ca din miinile dumneavoastra nu pleaca nici un "ton" de fapt ?

3. Am explicat mai sus. Felul în care un chitarist ține pana ºi loveºte, este important. În acest caz, mâna stângã conduce un slide. Tot din mâna stângã vine ºi vibrato-ul ºi alunecarea specificã. Nu vine din bucata aia de sticlã, metal, brass sau porțelan. Ca o completare, eu nu folosesc pana atunci când fac slide decât într-o piesã ºi acolo este oricum hybrid picking.

Daca nu am fost clar, pot sa va dau un alt exemplu, desi cred ca si precedentul a fost suficient de clar pentru toata lumea, doar pentru dvs. nu. L-ati vazut pe Jimi Hendrix cîntând cu LIMBA un solo sau altul. Nu atingea chitara de loc cu mâna dreapta. Avea, in acele momente, un "ton", sau nu avea? Daca avea, era "tonul" lui mult mai prost ca deobicei? ( va spun dinainte ce legatura are, ca sa nu mai avem probleme de întelegere: daca are un ton chiar cîntând cu limba, mai puteti spune ca tonul pleaca din mîinile lui?) Cum vedeti, si aceasta întrebare are legatura cu subiectul.

 

QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM

4. Caz teoretic: gasiti undeva o partitura pe care scrie: Niccolo Paganini, 24 Capricci for Violin. Fortati-va un pic si presupuneti, de dragul discutiei, ca nu stiti nimic despre Paganini, nici "cine a fost, daca a fost", nici nimic altceva; nu puteti decît sa banuiti ca o fi fost el însusi violonist, daca a compus chestiile astea. Intrebarea mea e: deschizînd partitura, va puteti face o idee daca Paganini a fost un violonist bun sau prost? ( cum vedeti, nici nu auziti vreun sunet, sau vreun "ton", nici nu-l vedeti cîntînd, etc)

4. Iarãºi nu are legãturã cu subiectul. Partitura respectivã nu spune nimic despre tonul lui Paganini. O partiturã ºi interpretarea ei sunt douã lucruri diferite.

Chiar atâta opacitate? Dle Doe, nu v-am întrebat daca puteti aprecia tonul lui Paganini, ba chiar v-am avertizat ca nu-l puteti cunoaste, caci nu îl auziti, nici macar nu-l vedeti. V-am întrebat: puteti sa va faceti vreo idee daca Paganini o fi fost un violonist bun sau prost, doar privind notele? Aflati ca foarte multa lume, doar privind notele, poate sa spuna "omul asta trebuie sa fi fost nu un violonist bun, ci unul cu totul si cu totul extraordinar, daca a compus notele astea...caci vad ca posibile de cîntat ar fi, desigur dupa mult studiu." In aprecierea acestei "foarte multe lumi", tonul nici nu intra în discutie macar. Are, sau nu, legatura cu subiectul? Sigur ca are, pentru oricine, doar pentru dvs. nu.

 

 

V-aº ruga sã reflectați la ceva.. Dacã pentru mine ºi pentru alții de-o seamã cu mine sunteți o legendã, pentru alți puºti de aici sunteți userul Aldea. Nu este o dovadã de ignoranțã din partea lor, ci o realitate. Pentru mine, explicația dumneavoastrã despre diferențele dintre Brian May ºi Aldea, dintre un chitarist amator ºi unul profesionist, a fost foarte instructivã. Pentru un puºti de genul ãsta, atitudinea e urmãtoarea:

 

QUOTE (kapak @ Jun 6 2008, 09:51 PM)

intre timp si-a mai dat unul cu parerea, parca aldea il cheama.. ia cititi voi pe acolo ce zice tipul ala despre may (pe care si eu il apreciez foarte mult)

Refuz sa cred ca n-ati înteles postul lui @kapak, dle Doe. Puteti mai bine dacât atât. Postul lui @kapak e de cel mai bun si mai sec umor românesc. Sa vi-l traduc, vad ca e nevoie. E ca si cum ar spune cineva "mare prost compozitor a fost Haendel!", toti l-ar aproba, "da, foarte prost a fost!", si @kapak le-ar raspunde: "intre timp si-a mai dat unul cu parerea, parca Beethoven îl chema, si l-a numit cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor...ia cititi voi pe acolo ce zice tipul ala despre Haendel" (sper ca ati inteles, prin analogie, umorul. Se preface ca nu-l cunoaste pe Beethoven, mizând pe faptul ca desigur, toata lumea il cunoaste, dig?) e de hahaha, d-le Doe, nu e cum ati crezut. Si sfirsitul e cel mai de hahaha: cu mult umor se preface ca el personal n-are nici o vina, "nu dati în mine, flacai, Beethoven a zis Haendel e mare, nu eu! eu zic ca si voi, ca e prost! :-)

D-le Doe, cînd a scris acest post, @kapak stia foarte bine cine sunt. Iata ultimul post al lui @kapak de pe threadul "Dan Andrei Aldea", scris de mâna lui cu mult înainte:

am fost uimit sa te citesc aici. cred ca te-a adus aici dorul de o tara pe care nu o mai cunosti, ori, poate mai curand, dorul de tinerete, de zile apuse si amintiri induiosatoare. te-ai intors acolo unde ai stiut ca nu vei gasi ce cauti, dar nu ti-ai putut infrana pornirea. nu te meritam acum cum nu te-am meritat niciodata. nu esti de aici, esti din alta parte.

fara vorbe, mi-ar placea sa pot sa iti strang mana intro zi, gandind la zilele noastre de mult apuse.

Acum întelegeti umorul din celalalt post? Na ca am ajuns sa explic si poante, vai de zilele mele.

 

Ce facem cu aceºti puºti de genul @fenderstrfat sau @kapak? Îi cãpãcim? Îi tragem de urechi? Ce vinã au ei cã nu ºtiu cine e Aldea?

Tocmai asta e problema dvs: de fapt si @fenderstrfat, si @kapak stiau foarte bine cine sunt. Nu va faceti ca nu va amintiti, zau, dle Doe.

Nu e frumos, nu e demn, nu e normal sa va comportati asa, si va faceti de râsul lumii.

Numai bine si dumneavoastra,

Aldea

[aldea]

Cred, acum ca am lamurit-o cu John Doe, ca e timpul sa lamurim si problema de baza. Ce e un chitarist bun?

Daca autoumn hysteria ar veni la mine si m-ar întreba: "Bre nea Aldea! Ai zis ca am pus singura întrebare care merita sa fie pusa. Multumesc pentru apreciere, dar nu crezi ca ar fi timpul sa dai si matale singurul raspuns care merita sa fie dat? Uite, te intreb eu acum, ca ma roade si nu ma lasa sa dorm: Ce inseamna un chitarist bun?"

Dupa ce l-as întreba la rîndul meu "tu chiar mori de dorinta de a afla ce e un chitarist bun, sau ma intrebi doar asa de halimai?" el ar raspunde, sa zicem, "fii convins ca mor de dorinta sa aflu ce e un chitarist bun, nu pot trai fara asta!"

Atunci i-as raspunde asa:

"Prietene: eu personal n-am cel mai mic habar ce înseamna un chitarist bun, si cine zice ca are habar, acela minte, poti sa ma crezi pe cuvânt la cei 58 de ani ai mei. Daca vrei si vrei sa afli ce înseamna un chitarist bun, nu exista alta cale decît sa te straduiesti sa devii tu însuti unul." "Pai cum sa devin unul, daca nu stiu ce înseamna? daca nici matale dupa ce te-ai straduit pîna la 58 de ani, tot n-ai habar ce înseamna?" - mi-ar raspunde autoumn hysteria.

I-as raspunde: "incearca absolut toate caile. Studiaza de rupe chitara. Cînta orice-ti trece prin mîna. Studiaza teorie. Citeste carti. Invata cum e construita o chitara, si chiar încearca sa faci tu cu miinile tale una. Straduieste-te sa inveti absolut totul despre ea, despre muzica. Orice omiti, din ce ti-am enumerat, te vei trezi la 58 de ani ca regreti ca ai omis; ca exact ce ai omis te-a impiedicat sa afli ce e un chitarist bun" "Si voi afla vreodata ce inseamna un chitarist bun?" - ma va intreba. "Eu cred ca nu, caci in demersul acesta al vietii, cînd ai ajuns ca mine de batrân, vei intelege ca stradania de a deveni unul, aia e recompensa. Drumul e telul. Si chiar si la 58 de ani, desi stii precis ca nu vei afla niciodata ce inseamna un chitarist bun, tot vei continua sa cauti raspunsul, de dragul cautarii in sine. Stradania ta va fi similara cu multe alte stradanii in alte domenii, unde oamenii se straduiesc sa ajunga undeva desi stiu ca nu vor ajunge vreodata. De unde venim? încotro ne ducem? Cine suntem? toate întrebarile astea nu vor gasi un raspuns vreodata, dar uite ca oamenii se straduiesc sa afle.

Si cînd iti vei da obstescul, cu ultima suflare, vei regreta ca n-ai ajuns unde voiai, dar vei avea satisfactia ca macar ai incercat, in timp ce multi oameni vor muri cu dublul regret, de a nu fi ajuns unde voiau, si sa nu fi nici macar încercat.

 

Acesta cred eu ca e singurul raspuns care merita sa fie dat la topicul de fata.

Aldea

Edited July 7, 2008 by aldea

[Musaro Adriano]

MAMA< MAMA 2 zile sa citesc topicul acest, interesant de altfel.

Nu stiu ce inseamna sa fi un chitarista bun, esperienta mea nu ma permite sa ma do cu parere, dar, daca fiecare este multumit de sine suntem deja pe drumul cel bun. De ce zice publicu sau alti putin contaza, nu uitati ca lumea este plina de invidie si rautati, din altele, asa ca daca fiecare dintre noi este multumit, la nivelu la care se afla, de sine, este deja un punct positiv si un pas inainte in a deveni un chitarist MAI bun. In rest fiecare este la nivelu diferit, si, foloseste o diferita 'scara a valorilor' de ' evaluare' ,pentru acest topic se lungeste, parerile sunt multe, si, de multe ori contrariate. Numai bine

[Dimitriyus]

Un chitarist face arta, asa cum un pictor face la randul sau arta, sau un poet, sau un sculptor. Apriori exista anumite trasaturi ce fac dintr-un text oarecare sa devina literar (se numeste literaritate), iarasi un pictor trebuie sa indeplineasca anumite "standarde" tehnice. Insa toate aceste lucruri tin, cred, de stapanirea "instrumentului", de cunoasterea regulilor jocului, restul tine de puterea fiecaruia de a se exprima, de a exprima diverse stiluri (vezi in literatura Raymon Queneau cu experimentele de limbaj).

 

Dar, fara indoiala si publicul are importanta sa, ce artist e ala care nu are public? Pana si ermetistii, dadaistii, suprarealistii, Mozart....au admiratori, deci public.

 

Ma bucur de revenirea dlui Aldea pe forum. Sper, la unison cu ceilalti "colegi", ca de data asta va fi de mai lunga durata.

[cyfer]

Acest topic a devenit un fel de bursã de criterii valorice pentru "cota" unui chitarist bun. Cu cât mai multe criterii, mai multe fraze ºi paragrafe, cu atât suntem mai buni în a contura profilul unui chitarist bun.

 

Eu nu pot sã accept majoritatea criteriilor enumerate mai sus nu pentru cã aº fi încãpãțânat sau pentru cã aº avea o gândire îngustã, ci pentru cã acele criterii exclud pur ºi simplu din rândul chitariºtilor buni o mulțime de chitariºti, nu buni, ci extraordinari. Din respect pentru aceºti chitariºti, care au însemnat ceva pentru istoria acestui instrument, voi considera multe dintre criteriile vehiculate mai sus drept inadecvate. Iatã doar câteva exemple de chitariºti care nu satisfac multe din condițiile de mai sus:

Jimmy Page, John Fogerty, Angus Young, Dick Dale, Chuck Berry, Tom Morello, Neil Young.

 

Cum cu fotbalul n-a mers, pentru cã pânã la urmã, nu ne pricepem toți aºa de bine la fotbal, rog pe fiecare sã se gândeascã la alte domenii de activitate cu care are tangențe într-un fel sau altul. Ce înseamnã un inginer bun, un arhitect bun, un programator bun sau un ºofer bun? În aceste domenii, care ar fi diferența dintre bun, prost ºi extraordinar?

 

Sigur, rãspunsul maestrului Zen, este plãcut auzului, însã el arã uºor ºi pe lângã subiect... când spune prea multe, când nimic, când spune magistral ce spune, când abject. Noi toți ne dorim sã excelãm în ceva, sã fim din ce în ce mai buni. Unii dintre noi devin buni, iar alții merg mai departe pentru a deveni desãvârºiți.

 

"There you are, Norton! The people! Try and lick that!"

Asta pentru cunoscãtori

[Guest Adi Sabau]

Noi toți ne dorim sã excelãm în ceva, .....

...........................................................................

Asta pentru cunoscãtori [/b]

Am o propunere constructiva: .. forumistii Cyfer si Aldea sa devina Prieteni ..!!! Sigur au ceva in comun ..!!!

 

 

 

P.S. Domnule Dan Andrei Aldea, va suparati daca va rog sa permiteti celor cu care vorbiti aici sa va tutuiasca ..!!????

(Adica posturi asaaaa ... " Ba, Dane, ce faci mah, .. cand vii p'aici..?")

 

P.P.S. .. consider ca respectul fata de cineva nu are de-a face cu ipocrizia cuvintelor ..

Edited July 7, 2008 by Adi Sabau

[aldea]

Domnule Dan Andrei Aldea, va suparati daca va rog sa permiteti celor cu care vorbiti aici sa va tutuiasca ..!!????

(Adica posturi asaaaa ... " Ba, Dane, ce faci mah, .. cand vii p'aici..?")

 

P.P.S. .. consider ca respectul fata de cineva nu are de-a face cu ipocrizia cuvintelor ..

 

 

Sigur ca permit, Adi - si cine are memorie sa-si aminteasca, poate sa confirme ca am permis-o de la bun început.

[Guest Adi Sabau]

.. Multzam frumos, . . Dane .. .. !

[gigimarga]

Buna seara,

Dupa parerea-mi acest topic poate fi foarte bine declarat castigator la categoria "cel mai inutil topic" (cu toate ca a generat discutii foarte interesante...).

 

Nu cred ca vreodata mai multi oameni pot sa cada de acord asupra unor criterii obiective cu ajutorul carora sa poata fi definit ceva subiectiv, sau, mai mult ceva destul de vag definit (notiunea de chitarist bun).

 

Eu ii apreciez si pe chitaristii care sunt capabili sa cante cu usurinta mai multe stiluri (bravo lor...), si pe cei care pot sa cante partituri la (aproximativ) prima vedere (oameni studiosi...), si pe cei care pot "scoate" repede o melodie "dupa ureche" (chiar ii invidiez...), si pe cei care canta rapid si/sau tehnic (traiasca ambitia si/sau studiul...), dar cu adevarat imi plac doar chitaristii care-mi transmit ceva. Pentru mine cel mai bun album Pink Floyd ramane "The Final Cut" -si chiar daca au trecut 20 de ani de cand l-am ascultat prima oara inca mai imi "dau lacrimile" la anumite pasaje, iar solo-urile lui Gilmour de pe acest album mi se par "absolutul divin" in domeniu).

 

Ascult acum King Crimson - "Islands" si ma intreb: "Este ciudatul Robert Fripp un chitarist bun?"...

[Guest u_morphine]

Salut, Dane. Voi urma exemplul lui Adi, din motive de vârstã apropiatã ºi de familiaritate. Un alt motiv pentru care mã adresez fãrã formule de politețe ar fi acela cã o fac dintr-o altã calitate. Nu sunt muzician sau chitarist de profesie, ci profesor ºi psiholog, la bazã, ºi mã adresez doar ție.

 

Motivul principal pentru care am reintrat temporar pe forum, dupã o lungã absențã pe care o credeam definitivã, este cât se poate de simplu. Acest forum e viu ºi capãtã oareºce substanțã, dincolo de secvențele lui de banalitate ºi frivolitate. Când explicațiile tehnice ºi ultraspecializate sunt acompaniate de alte genuri ºi specii ale argumentației, analogii, parabole, etc, ceva se schimbã în percepții ºi poate ºi în „reflexele” mai mult sau mai puțin condiționate. Orgoliile, vanitatea pot fi abandonate de dragul dialogului ºi al argumentației, iar o polemicã sãnãtoasã are ºi contre ºi „mozoale”, fie-mi iertatã trivialitatea, prin urmare ambele variante sunt acceptabile dacã interlocutorii îºi argumenteazã poziția.

 

Este ca ºi cum am asista ºi participa la niºte „explozii controlate” ºi experimentul ar fi benefic umanitãții, prin contribuția americanilor, iranienilor, chinezilor ºi ruºilor sau ca ºi cum „fecunzii” ºi „devoratorii” s-ar echilibra ºi potența energetic.

 

Dane, pentru cã ai fãcut uz de o parabolã pe care o gãsesc improprie adresantului, dar în acelaºi timp extrem de incitantã, fiind un cinefil eu însumi, îți voi propune o analogie spre reflecție, o pildã dintr-un alt registru: povestea muºtii aptere, despre paradigmele cunoaºterii sau grilele de interpretare a lumii în diversele-i epoci. Musca apterã este un mutant sortit pieirii în aproape toate sistemele (nu se poate deplasa rapid dupã hranã, nu se poate adãposti convenabil, ca viermii, fiind o pradã uºoarã pentru pãsãri). Paradoxal, acest mutant este caºtigãtor nesperat al luptei pentru existențã pe o insulã vântoasã din Arhipelagul Galapagos (suratele înaripate sunt mãturate de vânt, pãsãrile, din aceeaºi pricinã, ocolesc insula, pe când musca târâtoare se dovedeºte ideal înzestratã pentru supraviețuire).

 

Apare ºi analogia: ºtiința modernã era ºi ea pe la începuturile ei o asemenea muscã apterã, capriciu genetic în interiorul unei paradigme structurate - paradigma magicã. Spre deosebire de magie, alchimie, astrologie, etc, ºtiința modernã nu era decât o abordare lipsitã de credibilitate, marginalã, pur ºi simplu neputincioasã.

 

Principiul schimbãrii de la o paradigmã la alta ar fi mutația, nu evoluția. Nu avem de-a face cu o trecere de la simplu la complex sau cu o schimbare de la irațional la rațional. Avem de-a face cu produsul unei mutații a imaginarului, rezultat al degenerãrii unei specii consolidate, odatã cu schimbarea niºei ecologice date. Explicația mutației: cenzura imaginarului. Rolul vântului din povestea muºtii aptere e asociat Reformei din istoria stiinței moderne. Reforma a introdus o severã cenzurã ideologicã. Etapa e marcatã de intoleranțã la orice formã de pluralism ideologic. Tot ceea ce nu se revendica de la Biblie sau de la scrierile tomismului era interzis ºi reprimat.

 

Renaºterea e o pildã de pluralism spiritual: epoca e permisivã în moravuri, tolerantã în plan religios, sincreticã în planul cunoaºterii. Metafora cea mai potrivitã sã ilustreze matricea asta este probabil "confuzia limbilor". Modernitatea vine cu discursul raționalist, reducționist ºi ultraspecializat, pe când postmodernismul duce la adâncirea confuziei, nicidecum la depãºirea sau elucidarea ei...

 

Pentru cã ºi eu însumi suport povara propriei complexitãți, cãci am ºi “ton” ºi “toanã” , CRED într-o culturã a dialogului lipsitã de ipocrizie ºi judecãți de valoare, în care sã se întâlneascã cât mai multe universuri mentale. Un prieten spunea despre altul cã “a greºit secolul”, eu n-aº zice cã l-a greºit, ci doar cã l-a încercat...

 

Cu bine, Dane

 

ªi pentru cã tot am ocazia sã fiu pe forum, te salut, Cyfer, te salut, Rareº

[aldea]

Ca sa-l plagiez pe înteleptul Solomon:

u_morphine, si tu ai dreptate

De altfel, multa lume e convinsa ca cei mai mari creatori din istoria omenirii nu pot fi decât niste mutanti.

bun venit pe acest forum.

Dan

[aldea]

Am întîlnit multe idei valide pe acest thread, chiar daca multe au fost contradictorii între ele. Cum foarte exact spunea si gigimarga, nu poti da raspunsuri obiective la întrebari subiective. Dar m-ar bucura daca prin raspunsurile mele, fie obiective, fie subiective, am provocat un mic efort de gândire din partea dumneavoastra. A gîndi nu e ceva rau.

De pilda, m-as bucura sa aud raspunsuri, fie pro, fie contra, date dupa un mic timp de gândire, la acest post al meu, legat de ideea de exprimare si transmitere. Va avertizez: nu voi raspunde niciodata la întrebarea "mai, tu chiar crezi ceea ce zici? sau te faci doar 'devil's advocate?' "

Chitarist bun e ala care poate sa exprime ce simte cu ajutorul chitarii si poate prin intermediul ei sa trimita mai departe ascultatorilor starea lui.

dar cu adevarat imi plac doar chitaristii care-mi transmit ceva.

Si eu cred exact ca voi, prieteni. Am si avut norocul sa-l cunosc îndeaproape pe chitaristul care, în topul meu personal, a izbutit cel mai bine de departe, sa transmita starea lui. Numele lui era Goofy si a ramas celebru în mintile multor oameni - caci a murit, regretat de multi, acum 11 ani.

Goofy era cimpanzeul de la gradina noastra zoologica. Era foarte activ mare parte din timp; din cînd în cînd începea sa se plictiseasca, si cînd era suficient de plictisit mergea în coltul lui favorit si începea sa cânte la chitara. Cânta pe sânga, ca Jimi Hendrix, si ca Jimi Hendrix avea o chitara de "dreptaci". Verde, din plastic, de jucarie. Mai în gluma, mai în serios, i s-a gasit, dupa multa cautare, o chitara "de stîngaci", tot verde, tot de plastic. Goofy nu s-a adaptat la ea, si a distrus-o imediat.

Îngrijitorul lui din ultimul an al vietii era unul Gottfried, el însusi chitarist amator si nu rau de loc. Gottfried fusese înainte vizavi la paviani, pîna într-o buna zi, conducerea gradinii i-a spus: "tu stai toata ziua la Goofy, ai ceva împotriva daca te mutam definitiv la Goofy, si il aducem pe Herr Staubinger la paviani?" Gottfried a acceptat cu bucurie schimbul, caci era fascinat de Goofy. Deci se poate spune ca Goofy, cu chitara lui, a schimbat cursul vietii a cel putin doi oameni: Gottfried si Herr Staubinger.

Nu cunosc chitarist care sa fi transmis mai bine ce simte, care sa-l egaleze. L-am si imprimat, trei zile la rînd, cu un DAT portabil. Am pus imprimarea la cîteva zeci de oameni, cu cel mai diferit background si din cele mai diferite meserii. I-am întrebat ce le transmite muzica asta (fara sa le spun cine cânta) au raspuns invariabil: "îmi transmite o infinita plictiseala." Deci Goofy izbutea sa transmita cu exactitate nu numai mie, cel "initiat", ci si unui public larg, ce simtea.

Goofy n-a rupt vreo coarda în viata lui, caci ciupea acordurile (folosea exclusiv "open strings") gânditor, cu multa delicatetze. Si-a pastrat stilul pîna la moarte - deci a murit credincios unui singur stil. Cînd gasea o coarda rupta ( se mai încalzea chitara de la soare si mai pleznea cîte o coarda ), distrugea imediat chitara si trebuia sa-i fie adusa alta.

A distrus 31 de chitare in timpul vietii lui. La un moment dat, conducerea a refuzat sa-i mai cumpere chitare noi, si Gottfried i-a cumparat restul chitarelor din salariul personal. A venit momentul tragic cînd acele chitare nu s-au mai fabricat, si Gottfried avea groaza de momentul cînd nu va avea ce sa-i dea la urmatoarea distrugere. Ceea ce s-a si intîmplat. In timp ce cînta la chitara, cu delicatetzea proprie lui, a pleznit o coarda. Gottfried a incremenit, caci era ultima chitara disponibila. S-a uitat în ochii lui Goofy, dar Goofy in aceeasi clipa murise. A murit, asa cum as vrea sa mor si eu, cu instrumentul în mâna. Conducerea a pretins ca a murit de batrânete, dar si eu, si Gottfried, ne îndoim de adevarul acestei afirmatii.

Aldea

Edited July 8, 2008 by aldea

[AnalogSound]

Domnule Dan Aldea nu pot decat sa ma inchin in fata postului dumneavoastra, emotionant si in acelas timp ancorat foarte bine in realitate. EXTRAORDINAR atat am avut de zis.

[gigimarga]

Domnule Aldea ceea ce ati scris mai sus cred ca este, intr-adevar, postul anului! Va multumesc pentru el!

[Guest Adi Sabau]

... mie mi-a smuls o lacrima ...

[Guest u_morphine]

Mulțumesc, Dan. Bine te-am regãsit pe forum.

 

Din dorința de a depãºi starea de emoție creatã de Dan ºi experiența contemplației “obiectului” lui estetic, voi încerca sã aprofundez reflecția. Într-adevãr, a gândi este benefic ºi o recomand ºi eu cu toatã solicitudinea. Aº lua drept pildã ºi premisã de reflecție celebrul caz “procesul maimuțelor” din 1925, considerat “procesul secolului” 20, primul proces difuzat pe un post național de radio din Statele Unite.

 

Scandalul iscat de disputa paradigmelor, evoluționism versus creaționism, avea la bazã un “complot” profan de-a dreptul ºi un scop cât se poate de simplu: notorietatea oraºului Dayton.

 

Un anume George Rappleyea, proprietarul câtorva mine din zonã, a avut strãlucita idee de a specula o lege bolnavã a statului Tennessee, antievoluționistã, respectiv contraponderea ei “civistã”, American Civil Liberties Union (ACLU), care acorda asistențã din oficiu oricui îndrãznea sã sfideze bizarul act juridic ºi sã predea teoria evoluționistã în ºcoli.

 

Rappleyea ºi-a început demersul prin a convinge un grup de businessmen din Dayton de utilitatea controversei: un asemenea proces neobiºnuit ar fi adus oraºului “much needed publicity”. Având sprijinul lor în sensul ãsta, el a apelat la un prieten, John Scopes, antrenor de fotbal la Clark County High School. Acesta avea o dublã calitate acolo, nu fãcea doar educație fizicã ºi echipe de fotbal, mai ºi suplinea un profesor de ºtiințe exacte, deci era ºi profesor suplinitor pentru discipline ceva mai… “serioase”.

 

Rappleyea l-a rugat pe Scopes sã predea teoria darwinistã. Acesta a achiesat la idee ºi chiar a participat activ în obținerea denunțurilor necesare începerii procesului, un fel de “strângere de semnãturi”, cum s-ar zice…

 

Profesorul de liceu John Scopes, complice ºi instrument al actului “ilicit”, avea sã fie pus sub acuzare, gãsit vinovat ºi amendat pentru cã predase teoria darwinistã a evoluției speciilor, încãlcând astfel legile statului (Butler Act), care interziceau tot ceea ce nu se punea de acord cu cartea cãrților, Biblia.

 

Procesul avea sã capteze atenția cinicului ziarist H. L. Mencken de la The Baltimore Sun, orchestratorul unui uriaº scandal de presã.

 

În proces se implicã nume mari ale epocii: liderul fundamentaliºtilor (curent teologic), William Jennings Bryan, politician democrat, jurist de profesie, fost candidat la preºedinție, reprezentând acuzarea, respectiv celebrul avocat agnostic, Clarence Darrow, din partea apãrãrii. Confruntarea faimoºilor avocați a iradiat dincolo de sãlile tribunalului ºi de țãrmurile Atlanticului, transformându-se într-un spectacol mediatic manipulatoriu.

 

Lupta era în mod cert inegalã, dezechilibratã, însã raportul de forțe era oarecum variabil, opinia publicã din zona Dayton fiind categoric de partea lui Bryan, în vreme ce vocile influente din mass-media gãseau de cuviințã sã-i “satanizeze” pe dogmatici.

 

Este momentul sã recomand un material realizat de TVR 1 pentru emisiunea Semne, o peliculã-document ºi nu numai... slavã Domnului cã am gãsit-o pe net!

 

Înainte de a face trimitere la link-ul cu pricina, mi-aº permite sã mai adaug câte ceva: disputa evoluționism versus creaționism este tot atât de STEARPÃ pe cât e de condamnabilã unilateralitatea adevãrului pe care îl postuleazã fiecare în parte... asta poate fi o concluzie sau doar un pretext pentru cãutarea altor ºi altor rãspunsuri...

 

ªi acum link-ul: http://www.trilulilu.ro/rosanduh/771c6bce125c54

 

Cu bine,

 

Bogdan

[Guest zzz]

Am întîlnit multe idei valide pe acest thread, chiar daca multe au fost contradictorii între ele. Cum foarte exact spunea si gigimarga, nu poti da raspunsuri obiective la întrebari subiective. Dar m-ar bucura daca prin raspunsurile mele, fie obiective, fie subiective, am provocat un mic efort de gândire din partea dumneavoastra. A gîndi nu e ceva rau.

De pilda, m-as bucura sa aud raspunsuri, fie pro, fie contra, date dupa un mic timp de gândire, la acest post al meu, legat de ideea de exprimare si transmitere. Va avertizez: nu voi raspunde niciodata la întrebarea "mai, tu chiar crezi ceea ce zici? sau te faci doar 'devil's advocate?' "

 

 

Si eu cred exact ca voi, prieteni. Am si avut norocul sa-l cunosc îndeaproape pe chitaristul care, în topul meu personal, a izbutit cel mai bine de departe, sa transmita starea lui. Numele lui era Goofy si a ramas celebru în mintile multor oameni - caci a murit, regretat de multi, acum 11 ani.

Goofy era cimpanzeul de la gradina noastra zoologica. Era foarte activ mare parte din timp; din cînd în cînd începea sa se plictiseasca, si cînd era suficient de plictisit mergea în coltul lui favorit si începea sa cânte la chitara. Cânta pe sânga, ca Jimi Hendrix, si ca Jimi Hendrix avea o chitara de "dreptaci". Verde, din plastic, de jucarie. Mai în gluma, mai în serios, i s-a gasit, dupa multa cautare, o chitara "de stîngaci", tot verde, tot de plastic. Goofy nu s-a adaptat la ea, si a distrus-o imediat.

Îngrijitorul lui din ultimul an al vietii era unul Gottfried, el însusi chitarist amator si nu rau de loc. Gottfried fusese înainte vizavi la paviani, pîna într-o buna zi, conducerea gradinii i-a spus: "tu stai toata ziua la Goofy, ai ceva împotriva daca te mutam definitiv la Goofy, si il aducem pe Herr Staubinger la paviani?" Gottfried a acceptat cu bucurie schimbul, caci era fascinat de Goofy. Deci se poate spune ca Goofy, cu chitara lui, a schimbat cursul vietii a cel putin doi oameni: Gottfried si Herr Staubinger.

Nu cunosc chitarist care sa fi transmis mai bine ce simte, care sa-l egaleze. L-am si imprimat, trei zile la rînd, cu un DAT portabil. Am pus imprimarea la cîteva zeci de oameni, cu cel mai diferit background si din cele mai diferite meserii. I-am întrebat ce le transmite muzica asta (fara sa le spun cine cânta) au raspuns invariabil: "îmi transmite o infinita plictiseala." Deci Goofy izbutea sa transmita cu exactitate nu numai mie, cel "initiat", ci si unui public larg, ce simtea.

Goofy n-a rupt vreo coarda în viata lui, caci ciupea acordurile (folosea exclusiv "open strings") gânditor, cu multa delicatetze. Si-a pastrat stilul pîna la moarte - deci a murit credincios unui singur stil. Cînd gasea o coarda rupta ( se mai încalzea chitara de la soare si mai pleznea cîte o coarda ), distrugea imediat chitara si trebuia sa-i fie adusa alta.

A distrus 31 de chitare in timpul vietii lui. La un moment dat, conducerea a refuzat sa-i mai cumpere chitare noi, si Gottfried i-a cumparat restul chitarelor din salariul personal. A venit momentul tragic cînd acele chitare nu s-au mai fabricat, si Gottfried avea groaza de momentul cînd nu va avea ce sa-i dea la urmatoarea distrugere. Ceea ce s-a si intîmplat. In timp ce cînta la chitara, cu delicatetzea proprie lui, a pleznit o coarda. Gottfried a incremenit, caci era ultima chitara disponibila. S-a uitat în ochii lui Goofy, dar Goofy in aceeasi clipa murise. A murit, asa cum as vrea sa mor si eu, cu instrumentul în mâna. Conducerea a pretins ca a murit de batrânete, dar si eu, si Gottfried, ne îndoim de adevarul acestei afirmatii.

Aldea

Super tare !!!

[Guest Adi Sabau]

Bogdan, deosebit de frumos si interesant ceea ce scrii tu aici ...

Ma gandesc, insa, daca n-ar fi bine sa mutam discutia asta intr-un topic special ..

 

Pe de o parte ii derutam pe cei care intra aici pentru a vedea ce inseamna un "chitarist bun" si, pe de alta parte, mi-ar place sa dezvoltam putin subiectul propus de tine, intrebandu-te de ce crezi ca e condamnabila unilateralitatea adevarului postulat de fiecare tabara ...

 

Poate ne ajuta adminii ...!

[Guest u_morphine]

Adi, nu cred cã e oportunã sau imperativã desprinderea acestei discuții de topicul care a generat-o. Eu unul mã simt în cadrul aceleiaºi teme ºi în cadrul aceleiaºi dezbateri, voi nu? Dacã-mi este permisã ºi mie o pãrere neavizatã despre calitatea de a fi chitarist sau muzician, în sens mai larg, atunci prefer sã o exprim prin întrebãri: Un chitarist de orice fel, cã e bun, prost, genial sau cum o fi el, are obligația sã-ºi punã întrebãri de vreme ce are dreptul ãsta natural sau e suficient sã gãseascã ºi sã ia ca atare rãspunsurile întrebãrilor altora? Un chitarist, oricare ar fi el, poate sã susținã cu argumente ce gândeºte, crede sau cunoaºte ºi sã asculte atent argumente diferite de ale sale proprii, într-un schimb serios de idei? Poate sau nu poate? Adi, cuvântul cheie în aceastã ecuație a cunoaºterii este disponibilitatea pentru cunoaºtere. Disponibilitatea asta trebuie înțeleasã proactiv, nu pasiv ºi ea nu are nimic în comun cu pretențiile de a fi unicul deținãtor al Aletheiei sau Adevãrului absolut. Prin analogie, cele douã paradigme, evoluționismul ºi creaționismul pretind tocmai asta... „Talibanismul” cultural naºte monºtri, duce la abuzuri grave, întotdeauna. Ghetoizarea spiritului uman în paradigme extreme nu este beneficã pentru spirit, ci doar pentru o ideologie sau alta, pentru ambiția de a organiza lumea într-un fel sau altul... Cât de benefice sunt fundamentalismele religioase ºi totalitarismele politice, cât de prolifice?... în sensul acesta, Adi, e condamnabilã unilateralitatea adevãrului pe care îl postuleazã fiecare din cele douã...

 

Bogdan

[Guest grind]

n-ar trebui sa si cante la chitara ? printre altele ?

 

 

pai si ma rog frusciante ce face??nu ca mi ar placea mie personal,,mie unu imi place cum cant io:D:D:

 

nu glumeam mie imi plac zack wilde mick thompson petrucci dar nici unu nu se compara cu celalat pt ca de aia muzica e atata de diversificata sau simpla si complicata fiecare e bun in felul lui(exceptand aia de se dau mari si de fapt au invatat si ei 2 piese la clasaica si gata..l)u got the ideea.fiecare chitarist are un feeling pe care il transmite si e auzit doar de cei care vor sa l auda.!!!

[Guest costi iorga]

atunci prefer sã o exprim prin întrebãri: Un chitarist de orice fel, cã e bun, prost, genial sau cum o fi el, are obligația sã-ºi punã întrebãri de vreme ce are dreptul ãsta natural sau e suficient sã gãseascã ºi sã ia ca atare rãspunsurile întrebãrilor altora? Un chitarist, oricare ar fi el, poate sã susținã cu argumente ce gândeºte, crede sau cunoaºte ºi sã asculte atent argumente diferite de ale sale proprii, într-un schimb serios de idei? Poate sau nu poate?

Un psiholog poate sa faca si afirmatii, sau doar sa puna intrebari?

Glumesc, bineinteles, tu ai facut niste afirmatii destul de pertinente in postul tau. E insa amuzanta "caderea" in metehnele (sau patternurile) meseriei.

A la tienne, mon ami!