aldea

Pentru mine personal, acest forum a fost o experienta trista, s-ar putea din pricina lipsei de limbaj comun. Va doresc mult succes în activitatea voastra muzicala si multa sanatate tuturor. Dan Andrei Aldea

Cyfer, ce sa fac? chiar cînd îti scriu negru pe alb la ce ma refer, tu tot te simti atacat. Uite postul de care vorbesti: Dupa cum oricine poate vedea, m-am referit strict la topicul tau, n-am facut nici un apropo la tine personal. Cînd m-am adresat tie personal, am folosit pluralul de politete "dvs", si în restul postului am folosit singularul retoric. Reciteste posturile, asta e tot ce pot sa spun. Dar orice îti spun eu, tu tot o s-o tii pe a ta ca te-am jignit de moarte, pentru ca vrei sa vezi în posturile mele jigniri la tot pasul, si te auto-convingi de dreptatea ta. Inca o data: N-am intrat pe topicul de fata ca sa-ti dau nici o lectie. Nu pot sa dau lectii nimanui, nici nu intentionez. În fond, daca te gîndesti bine, interesul meu ar fi mai bine servit daca as spune "nu studiati, verilor! daca se poate deloc, si daca nu se poate, atunci doar strictul necesar, asa cum va spune Cyfer!" Acesta ar trebui sa fie interesul meu, caci mi-as asigura mai bine lipsa de concurenta. Si la drept vorbind, chiar ma întreb de ce nu-mi vad de interesul meu.

Cyfer, de ce o tot tii pe una si buna? crezi ca prin repetare asidua te faci mai înteles? Tot ce am facut, a fost sa laud un post care mi s-a parut bun (am dreptul asta? ) si sa spun ca raspunsul tau a fost copilaresc (ceea ce sustin si acum). De ce te-oi fi simtit atît de insultat? te-am facut bou? am zis ca esti un chitarist prost? te-am bagat în pm? La spusele mele ai reactionat atît de violent, te-ai concentrat pe agramatismul userului laudat de mine de parca ar fi telul tau major în viata... zau, reciteste posturile, cyfer. N-am facut decît sa ma apar. Mai mult: un post de-al meu, postat ca sa facem cu totii putin haz, cel cu cimpanzeul, a devenit problema suprema a forumului. Cyfer, zau ca ma simt într-o carte de Kafka.

Cosule draga, ce idei te depasesc? Cele pe care le citez acum? Sa îti traduc despre care "gauruta" vorbea Tudoran, Cosule? Sa iti traduc la ce "doza pentru vibratii profunde" se referea Tudoran, Cosule? Nici pe asta n-ai înteles-o, Cosule? Sa iti traduc la ce miscare a mâinii se referea Tudoran, ce trebuia strîns mai bine în mîna - LA MAI MULTI DEODATA, încît "colegii" sa nu se desincronizeze? Nu te supara Cosule, eu cred ca ai înteles foarte bine. Forumul RGC a avut cresteri si scaderi, însa un asemenea nivel de josnicie n-a existat vreodata. Josnicia a existat sub ochii tai, tu ai tolerat-o tacit; nu te face acum ca n-ai înteles-o. Majoritatea dintre noi suntem barbati; asa vorbiti cu o femeie pe care nici macar n-o cunoasteti? Mai mult: cu o colega? (Dupa cum vezi, Cosule, nici nu ma refer la insultele aduse celorlalti, nici macar la cele aduse mie însumi. Le-ai tolerat si pe acelea, si s-au întîmplat sub ochii tai.) Cît despre mine, eu n-am rufe murdare de spalat în public. Daca Tudoran are, din partea mea poate sa continue cu josniciile. Asa cum ai procedat pîna acum, le vei tolera si pe cele viitoare, Cosule. Aldea

Deoarece Sorin Tudoran continua sa ma atace scabros (si continua sa atace scabros pe multi altii), si moderatorii tac: Deoarece n-as vrea sa ma bag în zoaiele în care ma trage Sorin Tudoran, dar unii pot crede ca nu-i raspund fiindca n-as putea, si poate o fi ceva adevarat în spusele lui: Va întreb pe voi, membri RGC: Doriti sa-i raspund lui Sorin Tudoran asa cum merita? Aldea

Lui John McLaughlin, cel mai rapid ciupitor cu pana pe care îl cunosc, se pare ca nu i-a daunat de loc, ba chiar i-a folosit. Poate nu a citit tratatul de medicina muzicala al lui Sorin Tudoran. Si-a stricat muschii din vina proprie, bietul McLaughlin. Sa pastram un moment de reculegere...înca un gigant care s-a distrus pe el însusi.

Nu, Anca. Eu cu siguranta nu sunt unul - si îti garantez ca multi de aici nu sunt niste idioti. Doar ca, la fel ca mine, toti sunt înca în stare de soc. În fond, Adi Sabau si Arpi ti-au luat apararea, nu uita - chiar daca de fapt nu apararea ta era tema despre care voiau sa vorbeasca. Eu iti cer scuze ca am tacut - dar asa cum am spus, deocamdata tac, încerc sa înteleg si încerc sa nu influentez pe nimeni. Aldea

Ca tot vorbesti de manipulare: U_morphine, iti spun acum o data pentru totdeauna: Orice! - fii atent aici ca repet - ORICE ar spune Sorin Tudoran despre mine, pentru mine va ramâne acelas chitarist briliant pe care l-am cunoscut destul de bine. Acelasi Sorin cu care am petrecut ore întregi cântându-ne în chilia mea de la Cazino, Acelasi Sorin cu care am dat mâna zilnic , doi ani cred, pe scarile de la Student-Club unde aveam sediul amândoi. Oricât încerci sa atâti spiritele, pe mine unul n-o sa ma manipulezi. E clar acum? trebuie sa repet? Singurul lucru trist pentru mine acum e ca Sorin, în timp ce-mi strângea mâna în acele vremuri, de fapt se pare ca gândea la altceva. Aldea

U_morphine, sunt aici, nu te speria si nu ma regreta. Citesc, încerc sa întzeleg si, deocamdata, sa nu influentez judecata nimanui. Aldea, paianjen veninos extrem de otravitor a carui pânza plina de balele manipularii etc etc :-)

Deoarece atât Cyfer, cît si U_morphine continua sa ma atace cu fiecare cuvânt pe care-l scriu, consider si eu necesar sa explic ce a însemnat postul meu cu povestea despre Goofy. Mi-am zis, la acea vreme: Sa continui argumentînd serios nu are nici un sens: doar e vizibil ca fiecare posteaza mesaje ca "mie-mi place Chuck Berry, deci e chitarist bun" ( deci de fapt vorbind despre sine însusi, nu despre Chuck Berry) sau "ala pe care-l aplauda publicul e chitarist bun" ( deci vorbind despre public, nu despre chitarist) sau "chitarist bun e cel care învata bine un singur stil" (deci ridicând propriile limite la rang de lege). M-am gândit ca poate ar fi cazul sa prezint "cel mai inferior posibil mod de a cânta la chitara", laudându-l si argumentând gresit, pe cît posibil dupa tipicul de pe forum. La început m-am gîndit sa povestesc despre o chitara aruncata într-un pom, ale carei corzi sunt atinse întîmplator de o creanga când bate vântul, si sa folosesc acelas tipic: "creanga a ramas credincioasa unui singur stil, deci e un chitarist bun!" sau "oho, cîta lume se aduna sa asculte chitara aia, înseamna ca le transmitea ceva!" sau de acelasi gen. Am renuntat la creanga, caci ar fi fost prea prostesc si prea vizibil. Sper ca îmi dati dreptate. Chitaristul meu nu trebuia sa fie o planta. Asa mi-a venit ideea sa-l inventez pe Goofy. Era necesar, pentru povestea mea, sa folosesc acelasi tip de "laude" si "argumente" pe care le-as fi folosit vorbind despre creanga. Trebuia sa contrabalansez toate "judecatile" false cu care "argumentam", cu ceva, ca sa optimizez "ambiguitatea" atît de necesara într-un TAT. N-am vrut sa fac un TAT complet, altfel as fi scris 31 de posturi :-) N-am vrut sa aflu pozitia dvs referitor la religia lui Goofy, preferintele lui sexuale, ma rog - asa cum as afla dupa un TAT complet, facut unui OM cu care stai fata în fata . Am vrut sa ma refer la un singur aspect: cel legat de aprecierea unui chitarist - e legat de topicul threadului, sau nu? Singurul mod posibil de a contrabalansa aprecierile intentionat gresite despre un cimpanzeu care râcâie la o chitara nestiind nici el de ce, a fost sa optimizez simpatia dumneavastra fata de el. Asta e tot ce am avut la dispozitie, într-un "test prin corespondenta". Testul a fost perfect executat, @u_morphine nu întelege nici acum despre ce a fost de fapt vorba. Nici un cuvânt n-a fost pus la voia întâmplarii. Pîna si alegerea numelor...Goofy...Gottfried...a fost singurul mod ca sa transmit, subliminal, binecunoscuta si mult-citata asemanare dintre cîine si stapânul sau - adica sa-l "umanizezez" pe Goofy pe cît posibil. Testul a fost adresat tuturor, cu exceptia lui @u_morphine. N-a fost adresat acestuia, deoarece de la bun început, u_morphine ne-a declarat: el e psiholog si cineast, el nu e chitarist. Nefiind chitarist, nu poate întelege partea tehnica a problemei, si deci va citi, si aprecia, doar partea "de simpatie", care asa cum am spus, era doar contrabalansarea ridicolului situatiei. De pilda: v-am dat mura în gura: v-am spus ca Goofy folosea exclusiv "open-strings". Orice chitarist întelege ca open strings înseamna corzi libere, un non-chitarist nu poate întelege. Orice chitarist întelege ca Goofy, de fapt, ciupea un singur acord o ora întreaga; un non-chitarist nu întelege. Cum suna de fapt acel acord ciupit de Goofy o ora întreaga, v-am dat si asta mura-n gura: am spus ca acea chitara zacea în soare toata ziua, cîteodata o coarda pleznea....deci va închipuiti cum era acordata acea chitara care zacea în soare. Orice chitarist care isi uita LesPaul-ul în masina pe canicula, afla pe calea dureroasa cum e acordat valorosul lui LesPaul dupa o asemenea experienta. Un non-chitarist n-are de unde sa afle. Deci: în esenta, ceea ce "imprimam" eu pe DAT era o ora de "sunete" în care se auzea un singur acord repetat la nesfârsit, fals pe cît se poate, acordat la "mila soarelui", ciupit la întîmplare dupa toanele unui cimpanzeu, si ne-ciupit în momentele cînd Goofy, desigur, vîneaza musca care poate îl enerveaza. M-am asteptat ca macar unul dintre dvs sa-mi spuna "mai Dan...tu chiar esti serios? Tot ce prezinti tu aici poate fi numit 'stil'? 'A ramas credincios unui singur stil', zau Dan, nu pot sa rîd caci am buzele crapate! 'a transmis perfect unei mase de oameni ce simtea' ...zau asa, Dan, si daca trimiti cuiva o scrisoare cu o foaie alba, transmisia va functiona perfect, primitorul primeste exact o foaie alba si întelege exact ca e o foaie alba! asta numesti tu transmisie, Dan? În nici un caz n-am mizat pe simpatia dvs fata de Goofy sau fata de calitatile mele de scriitor, asa cum înca si acum se face a crede @u-morfine sau @cyfer - si am motive sa cred ca nu sunt într-o eroare întâmplatoare. Am motive sa cred ca o fac cu buna-stiinta. Continuati asa, va face cinste. Din pacate n-am avut parte de nici un asemenea raspuns. Si din acest pdv testul a fost un succes, caci mi-a aratat exact ceea ce voisem sa aflu de la voi însiva, frati români - si mi-ati spus-o singuri, postând sau abtinându-va a posta. Sorry pentru postul lung...puteam oare sa-l fac mai scurt? Asta ar fi însemnat ca-mi bat joc de voi. Bafta tuturor! Aldea

Ooo... bravo hututui, spui foarte multe lucruri esentiale pentru mine - inclusiv "eu nu ma consider un chitarist bun". Nici eu nu ma consider un chitarist bun. Si la întrebarea "de ce studiez, de ce cînt ceea ce cînt, asa cum cînt, ce vreau sa transmit? (daca vreau ceva) pot raspunde acum, cu ochii închisi. Nu vreau sa transmit absolut nimic - decît poate, vreau sa-mi transmit mie însumi ceva. Studiez si cînt asa cum cînt, ca sa-mi reamintesc mie însumi ca sunt un om - si ca sunt un om liber, Destul sunt sclav în viata de toate zilele, sclav am ministerului de finante german, sclav al celor de la conducere, sclav al ... stiti foarte bine ca sunt un sclav exact ca si dumneavoatra. De multe ori mi-as lua lumea în cap si m-as duce în Alaska sau Groenlanda. Asa ca fac totul sa fiu un om liber MACAR în meseria mea, muzica. Vreau sa fiu un om liber în alegerile mele de fiecare clipa cînd cînt. Nu vreau ca posibilitatile de alegere sa-mi fie îngradite de nestiinta, de neputinta, de preconceptiile proprii, etc. De aia studiez pîna si muzica araba sau japoneza sau chineza sau ma rog. Chiar si cînd cînt live - si ooo, cînt o gramada - am avut surpriza sa întîlnesc fani care mi-au spus în fata "stii de ce vin eu sa te vad la toate gigs-urile tale? vin sa vad un om TOTAL LIBER, pe care nu-l frîneaza nimic". Cel care mi-a spus asta e mecanic auto, ca veni vorba.

Neh. Cînd am postat aceasta povestioara - acum banuiesc ca începe sa va fie clar ca am inventat-o, ca nici Goofy nici oricine altcineva n-au existat în realitate - n-am vrut sa fac neaparat un TAT. Am vrut sa fac un test, prin singurul mijloc pe care îl aveam: scrisul. Am mentionat ulterior numele "TAT" doar ca sa-ti dau un nume care sa-ti spuna ceva, în calitatea ta de psiholog - si i-am dat numele dupa o mica gîndire, în care numele TAT mi s-a parut cel mai apropiat de testul meu. De ce nu ti-a fost destinat tie, Bogdan, (întrebare la care din nou refuzi sa raspunzi), înca n-o sa dezvalui. Dar faptul ca ai raspuns la el, desi nu-ti era destinat tie - si ai raspuns exact cum era de prevazut (ai raspuns asa datorita motivelor pentru care nu-ti era destinat tie) arata ca a fost un succes, da. Succes nu înseamna "impotriva cuiva", fratele meu. Inseamna ca testul a izbutit sa dea rezultate valide, chiar in felul meu- poate prostesc, desi tare ma îndoiesc- de a-l folosi, si chiar obtinând rezultate valide de la subiecti care nu-l înteleg.

Hopla! La mine te referi, hututui? :-) Pai....daca nici eu n-am încercat din rasputeri sa scot lucrurile frumoase din voi, cine altul?

Bogdane, eu te-am întrebat ceva precis, frate. Te-am întrebat daca stii de ce nu ti s-a adresat tie? Polologhia ta de raspuns arata clar, asa cum am presupus, ca nu stii. Daca stiai, raspundeai la întrebare. Mai mult: daca esti psiholog, nu se poate sa nu fi stiut ca daca iti trimiteam cele 31 de poze, tot n-ar fi avut nici o valoare - caci testul nu poate avea succes (adica nu poate izbuti, sau izbândi, vorba ta) decît daca se folosesc imaginile ORIGINALE, nu copii la xerox, nu poze trimise prin internet - de-aia costa un set original Rorschach atît cît costa), si daca in acel moment subiectul si examinatorul stau fata în fata. De asemeni, ai fi stiut ca nici TAT nici Rorschach, n-au ca rezultat o "alegere din DOUA posibilitati", tema pe care bati moneda din toate rasputerile tale mari. Tot ce faci tu aici e sa-i iei pe forumiti drept niste prosti, si sa le vinzi gogoritze ca adevaruri, zau asa. Daca crezi ca merita efortul, din partea mea continua. @totu - sorry for coming back - nu crede ca n-am înteles umorul cu care ai scris :-). Am postat ultimul comentariu nu pentru tine, ci pentru forum. Stiu ca tu ai inteles perfect :-)

Na ca m-am întors. @Bogdan: crede-ma ca îti sunt mai bun prieten decît banuiesti. Tu ai luat testul drept atac personal, desi nu era. Adi Sabau are pe undeva dreptate spunînd ca a fost destinat tuturor - dar nici el nu are dreptate completa. Adevarul e ca a fost destinat "tuturor", CU EXCEPTIA LUI U_MORPHINE". Bogdan, stii, macar acum, de ce nu ti-a fost destinat tie? Credeam ca sunt cel mai mare diliman pe acest forum, dar tu ma întreci de la distanta, zau asa. Reciteste-ti propriile posturi, Bogdan: în primul spui ca "evident, ai recunoscut un TAT" (implicînd ca DA, A FOST UN TAT). În urmatorul, extinzi, afirmînd ca a fost NU NUMAI UN TAT, ci totodata si multe alte teste (desi, dupa stiinta mea, si Rorschach, si Szondy - ca sa numar cîteva - se refera la alte zone ale personalitatii decît cele pe care le-am explorat eu). In urmatoarele te chinui sa explici ca "desigur NU A FOST UN TAT", ca deodata sa ajungi la sentinta "orice-a fost, a fost facut prost" - desi eu cred ca nici acum n-ai nici cea ma vaga idee despre ce e vorba în testul cu pricina, si de ce nu ti-a fost destinat tie. Ce-ar fi, for a change, sa te pui de acord cu tine însuti? :-) Despre cobai: putinul pe care îl stiu despre aceste teste, l-am aflat de la psihologul Institutului de medicina legala prof.dr. Mina Minovici din Bucuresti, care era un profesionist, altfel n-ar fi fost pus acolo sa faca munca asta. Omul acesta avea obiceiul sa-si faca lui însusi aceste teste, din când în când. Deci nu mai fiti asa suparati. Nu e nici o insulta. Omul acesta era sotia mea. @totu Totule, stii bine ca te consider un chitarist de exceptie, ti-am spus-o si ti-am dovedit-o nu o data (oops, sorry, pe threadul acesta era vorba de "bun, nu "de exceptie" ). Chill out. Ca tu "distrugi chitare"...pai si eu distrug chitare, n-am spus-o pe thread-ul vechi? Nu te lega de un amanunt pus acolo cu intentie. @tudoran Bun venit pe forum, Sorin, e o cinste pentru noi toti. Mi-ar place sa mai stau de vorba cu tine, ca pe vremuri - si Dumnezeu mi-e martor ca am încercat, dar la vremea aceea nici Nicu Covaci nu mi-a putut spune unde esti, mi-a zis "daca dai tu de el, te rog mult anunta-ma" . Stii bine ca te-am considerat un chitarist de imens format, chiar când, doua luni de zile, opt ore pe zi, ne cântam unul altuia în chilia mea de la Cazino, "la rece", deci nema gear performant. Dar, vorba lui @karpi , sa mai adaugam un criteriu, si el foarte valid, în aprecierea "threadistica" : chitaristul bun (electric!) are aparatura performanta. Concluzia mea - caci trag si eu concluzii ca si voi toti, altfel n-as fi aici - ar fi urmatoarea: În mare, suntem cu totii de acord asupra tuturor criteriilor enumerate - IN AFARA DE UNUL SINGUR, de care criteriu ne aparam cu disperare. Chiar si cînd pe undeva nu suntem de acord între noi, o putem foarte bine scalda folosind expresii ca "parerea ta, parerea mea" sau "un dialog deschis e de dorit", sau "un schimb interesant de opinii!" Singurul criteriu de care, la unison, ne aparam cu totii cu toata convingerea si disperarea de care suntem capabili, este "sa punem mâna si sa asudam studiind" - caci a studia nu e bine, dauneaza si stilului personal, si la pancreas! Si eu învatz multe de pe acest forum, fratilor! Dan

Pai nu despre asta este vorba intr-un TAT? nu despre "ce varianta alege omul"? :-) Zau ca trebuie sa plec în clipa asta. Nu vreau sa iau puterea, zau. bafta Dan

U_morphine, cu riscul de a te dezamagi: 1. Multumesc de intentiile înaltatoare de care ma banuiesti, si te asigur ca nu sunt demn de ele. (la fel cum multumesc lui @gigimarga, @Adi Sabau, @Dark_Rain, @zzz si altora, pentru înalta stima pe care o poarta calitatilor mele de scriitor, stima pe care consider ca nu o merit) 2. N-am vorbit despre arta, ci despre chitaristi care îndeplinesc absolut toate calitatile enumerate pe acest thread. 3. Nu sunt un maestru, sunt înca un învatacel în ale chitarei. Dar într-un punct, ai dreptate: nu vreau sa dau lectii nimanui, am spus si am repetat în alte posturi, ca nu-mi pot da lectii mie însumi, dar-mi-te altora. Mai degraba am vrut, în postul cu pricina, sa aflu mai precis cine sunteti, de la voi însiva. 4. Nu poti spune ca n-ai fost avertizat: am avertizat, cred, în trei locuri în cuvîntul introductiv din postul despre care vorbesti, si am avut grija sa va dau pe toata durata lui, toate datele necesare. 5. Avînd în vedere background-ul tau, tu chiar nu recunosti un TAT cînd îl întîlnesti?...caci judecând dupa ce raspunzi, a izbândit cu succes. Din nou, avînd în vedere background-ul tau, nu poti spune ca nu l-am desfasurat magistral :-) Acum trebuie sa plec cîteva zile în Austria - deci voi lipsi temporar de pe forum. Cer scuze. Aldea

Am întîlnit multe idei valide pe acest thread, chiar daca multe au fost contradictorii între ele. Cum foarte exact spunea si gigimarga, nu poti da raspunsuri obiective la întrebari subiective. Dar m-ar bucura daca prin raspunsurile mele, fie obiective, fie subiective, am provocat un mic efort de gândire din partea dumneavoastra. A gîndi nu e ceva rau. De pilda, m-as bucura sa aud raspunsuri, fie pro, fie contra, date dupa un mic timp de gândire, la acest post al meu, legat de ideea de exprimare si transmitere. Va avertizez: nu voi raspunde niciodata la întrebarea "mai, tu chiar crezi ceea ce zici? sau te faci doar 'devil's advocate?' " Si eu cred exact ca voi, prieteni. Am si avut norocul sa-l cunosc îndeaproape pe chitaristul care, în topul meu personal, a izbutit cel mai bine de departe, sa transmita starea lui. Numele lui era Goofy si a ramas celebru în mintile multor oameni - caci a murit, regretat de multi, acum 11 ani. Goofy era cimpanzeul de la gradina noastra zoologica. Era foarte activ mare parte din timp; din cînd în cînd începea sa se plictiseasca, si cînd era suficient de plictisit mergea în coltul lui favorit si începea sa cânte la chitara. Cânta pe sânga, ca Jimi Hendrix, si ca Jimi Hendrix avea o chitara de "dreptaci". Verde, din plastic, de jucarie. Mai în gluma, mai în serios, i s-a gasit, dupa multa cautare, o chitara "de stîngaci", tot verde, tot de plastic. Goofy nu s-a adaptat la ea, si a distrus-o imediat. Îngrijitorul lui din ultimul an al vietii era unul Gottfried, el însusi chitarist amator si nu rau de loc. Gottfried fusese înainte vizavi la paviani, pîna într-o buna zi, conducerea gradinii i-a spus: "tu stai toata ziua la Goofy, ai ceva împotriva daca te mutam definitiv la Goofy, si il aducem pe Herr Staubinger la paviani?" Gottfried a acceptat cu bucurie schimbul, caci era fascinat de Goofy. Deci se poate spune ca Goofy, cu chitara lui, a schimbat cursul vietii a cel putin doi oameni: Gottfried si Herr Staubinger. Nu cunosc chitarist care sa fi transmis mai bine ce simte, care sa-l egaleze. L-am si imprimat, trei zile la rînd, cu un DAT portabil. Am pus imprimarea la cîteva zeci de oameni, cu cel mai diferit background si din cele mai diferite meserii. I-am întrebat ce le transmite muzica asta (fara sa le spun cine cânta) au raspuns invariabil: "îmi transmite o infinita plictiseala." Deci Goofy izbutea sa transmita cu exactitate nu numai mie, cel "initiat", ci si unui public larg, ce simtea. Goofy n-a rupt vreo coarda în viata lui, caci ciupea acordurile (folosea exclusiv "open strings") gânditor, cu multa delicatetze. Si-a pastrat stilul pîna la moarte - deci a murit credincios unui singur stil. Cînd gasea o coarda rupta ( se mai încalzea chitara de la soare si mai pleznea cîte o coarda ), distrugea imediat chitara si trebuia sa-i fie adusa alta. A distrus 31 de chitare in timpul vietii lui. La un moment dat, conducerea a refuzat sa-i mai cumpere chitare noi, si Gottfried i-a cumparat restul chitarelor din salariul personal. A venit momentul tragic cînd acele chitare nu s-au mai fabricat, si Gottfried avea groaza de momentul cînd nu va avea ce sa-i dea la urmatoarea distrugere. Ceea ce s-a si intîmplat. In timp ce cînta la chitara, cu delicatetzea proprie lui, a pleznit o coarda. Gottfried a incremenit, caci era ultima chitara disponibila. S-a uitat în ochii lui Goofy, dar Goofy in aceeasi clipa murise. A murit, asa cum as vrea sa mor si eu, cu instrumentul în mâna. Conducerea a pretins ca a murit de batrânete, dar si eu, si Gottfried, ne îndoim de adevarul acestei afirmatii. Aldea

Ca sa-l plagiez pe înteleptul Solomon: u_morphine, si tu ai dreptate De altfel, multa lume e convinsa ca cei mai mari creatori din istoria omenirii nu pot fi decât niste mutanti. bun venit pe acest forum. Dan

Sigur ca permit, Adi - si cine are memorie sa-si aminteasca, poate sa confirme ca am permis-o de la bun început.

Cred, acum ca am lamurit-o cu John Doe, ca e timpul sa lamurim si problema de baza. Ce e un chitarist bun? Daca autoumn hysteria ar veni la mine si m-ar întreba: "Bre nea Aldea! Ai zis ca am pus singura întrebare care merita sa fie pusa. Multumesc pentru apreciere, dar nu crezi ca ar fi timpul sa dai si matale singurul raspuns care merita sa fie dat? Uite, te intreb eu acum, ca ma roade si nu ma lasa sa dorm: Ce inseamna un chitarist bun?" Dupa ce l-as întreba la rîndul meu "tu chiar mori de dorinta de a afla ce e un chitarist bun, sau ma intrebi doar asa de halimai?" el ar raspunde, sa zicem, "fii convins ca mor de dorinta sa aflu ce e un chitarist bun, nu pot trai fara asta!" Atunci i-as raspunde asa: "Prietene: eu personal n-am cel mai mic habar ce înseamna un chitarist bun, si cine zice ca are habar, acela minte, poti sa ma crezi pe cuvânt la cei 58 de ani ai mei. Daca vrei si vrei sa afli ce înseamna un chitarist bun, nu exista alta cale decît sa te straduiesti sa devii tu însuti unul." "Pai cum sa devin unul, daca nu stiu ce înseamna? daca nici matale dupa ce te-ai straduit pîna la 58 de ani, tot n-ai habar ce înseamna?" - mi-ar raspunde autoumn hysteria. I-as raspunde: "incearca absolut toate caile. Studiaza de rupe chitara. Cînta orice-ti trece prin mîna. Studiaza teorie. Citeste carti. Invata cum e construita o chitara, si chiar încearca sa faci tu cu miinile tale una. Straduieste-te sa inveti absolut totul despre ea, despre muzica. Orice omiti, din ce ti-am enumerat, te vei trezi la 58 de ani ca regreti ca ai omis; ca exact ce ai omis te-a impiedicat sa afli ce e un chitarist bun" "Si voi afla vreodata ce inseamna un chitarist bun?" - ma va intreba. "Eu cred ca nu, caci in demersul acesta al vietii, cînd ai ajuns ca mine de batrân, vei intelege ca stradania de a deveni unul, aia e recompensa. Drumul e telul. Si chiar si la 58 de ani, desi stii precis ca nu vei afla niciodata ce inseamna un chitarist bun, tot vei continua sa cauti raspunsul, de dragul cautarii in sine. Stradania ta va fi similara cu multe alte stradanii in alte domenii, unde oamenii se straduiesc sa ajunga undeva desi stiu ca nu vor ajunge vreodata. De unde venim? încotro ne ducem? Cine suntem? toate întrebarile astea nu vor gasi un raspuns vreodata, dar uite ca oamenii se straduiesc sa afle. Si cînd iti vei da obstescul, cu ultima suflare, vei regreta ca n-ai ajuns unde voiai, dar vei avea satisfactia ca macar ai incercat, in timp ce multi oameni vor muri cu dublul regret, de a nu fi ajuns unde voiau, si sa nu fi nici macar încercat. Acesta cred eu ca e singurul raspuns care merita sa fie dat la topicul de fata. Aldea

Chris27, nu toti românii ne ambalam asa. Eu de pilda sunt foarte calm, nu se vede? E regretabil ca domnul Cyfer s-a suparat pe mine si a anuntat ca nu mai discuta direct cu mine. Nu pot decât sa-i respect dorinta. N-o sa ma mai adresez nici eu dânsului, ca sa nu-l provoc sa-mi raspunda contrar vointei dânsului - deci trebuie sa gasim o cale convenabila si politicoasa care sa-mi permita sa-i citez cuvintele, nu? De azi eu îl numesc pe dl. Cyfer....sa zicem, John Doe. Daca nu-i convine numele, îl rog sa-mi sugereze altul mai bun. Imi permit sa-i citez cuvintele nu fiindca am vreo antipatie contra dânsului, ci fiindca aproape fiecare cuvânt al dânsului e o eroare voita. Cînd un om e in eroare, din partea mea sa fie sanatos; cînd face eroarea cu buna stiinta, deja mi se pare malign si trebuie sa iau pozitie. Exact de asta am reintrat pe forum, desi nu intentionam: m-a convins cineva ca e de datoria mea sa iau pozitie. Ma voi limita la cele mai vizibile erori voite, desi în ansamblu, fiecare fraza a d-lui e o eroare voita. QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM Asa ca va rog, d-le Cyfer, sa definiti mai clar notiunea de "ton", care pentru dumneavoastra pare primordiala.Pot sa va dau, spre comoditate, si cîteva puncte cheie de referinta: 1.La un chitarist de blues, cum sunteti dumneavoastra, e important, sau nu, cînd si cît TACE? ca doar n-o sa spuneti ca "a tace" are de-a face cu "tonul", orice ati intelege prin el. D-le Doe: punctul 1 are mare legatura cu subiectul dvs. V-am dat exemplul cu "blues", caci pare a fi specialitatea dvs, si deci va pricepeti. Cum am invatat eu de mic copil, CEA MAI MARE calitate a unui chitarist de blues e buna-cuviinta. Analogie cu viata reala: buna-cuviinta=sa nu vorbesti neîntrebat. Buna-cuviinta=sa nu te bagi peste vorba altuia. Buna-cuviinta=sa nu fii obraznic. Nu înseamna toate astea în blues acelas lucru, putându-se rezuma la trei cuvinte: sa STII SA TACI cind trebuie? Aceasta e cea mai mare calitate în blues, sa stii sa taci. Fara ea, nu esti un chitarist de blues - nici bun, nici prost. Nu esti DELOC un chitarist de blues. Mai urmeaza, in ordine descrescatoare, alte calitati (pe care daca nu le posezi, esti un tot mai prost chitarist de blues) si la coada undeva vine "sa ai un ton bun". Robert Johnson n-avea ton de nici un fel, nici nu-l interesa sa aiba vreunul. Cel putin, asa e în blues, specialitatea dvs. Cel putin în blues, tonul e undeva la coada. Nu e primordial în aprecierea daca un chitarist e bun sau prost. Are intrebarea mea vreo legatura cu tonul sau nu? Are. QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM 2. Caz teoretic: megeti in trenul Bucuresti-Vladivostock cu un vecin de cuseta. Dupa prima noapte de somn, dimineata, il vedeti cum scoate o tastatura de pian, asa-numitul "blind keyboard", folosind de pianisti ca sa-si dezmorteasca degetele in tren etc. Il urmariti cum exerseaza. Puteti sa va dati seama daca e un pianist bun sau prost, dupa felul cum misca degetele, fara sa auziti vreun "ton"? D-le Doe, sigur ca poti sa-ti dai seama - la fel cum dvs puteti sa va dati seama daca un muzicutist e bun sau prost dupa cum îsi inchide gura, incordeaza gâtul, tuguiaza buzele etc. Nu-i nevoie sa si auziti rezultatul sonor. Stiti dinainte ca nu poate fi bun. La fel si pianistul nostru. Nu-i nevoie sa auziti tonul. Stiti precis ca daca-si misca degetele intr-un anumit fel, e desigur un pianist bun; daca nu le misca asa, nu poate fi decît un pianist prost. Deci, nici aici tonul nu pare a fi primordial in aprecierea daca un chitarist/pianist e bun sau prost. Are intrebarea mea legatura cu tonul si primordialitatea lui? Desigur ca are. QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM 3. "Tonul e ceea ce pleaca din miinile chitaristului". Am vazut ca va place sa cîntati "slide". Trebuie sa presupun ca in timpul in care cînteti slide n-aveti un "ton" de nici un fel?... ca doar ma uit la mâna dreapta, nu o vad atingînd corzile, ci vad o pana care le atinge; ma uit la mâna stînga, nici ea nu atinge corzile, ci vad un bottleneck care le atinge. Sa înteleg ca din miinile dumneavoastra nu pleaca nici un "ton" de fapt ? Daca nu am fost clar, pot sa va dau un alt exemplu, desi cred ca si precedentul a fost suficient de clar pentru toata lumea, doar pentru dvs. nu. L-ati vazut pe Jimi Hendrix cîntând cu LIMBA un solo sau altul. Nu atingea chitara de loc cu mâna dreapta. Avea, in acele momente, un "ton", sau nu avea? Daca avea, era "tonul" lui mult mai prost ca deobicei? ( va spun dinainte ce legatura are, ca sa nu mai avem probleme de întelegere: daca are un ton chiar cîntând cu limba, mai puteti spune ca tonul pleaca din mîinile lui?) Cum vedeti, si aceasta întrebare are legatura cu subiectul. QUOTE aldea @ Jul 6 2008, 02:00 AM 4. Caz teoretic: gasiti undeva o partitura pe care scrie: Niccolo Paganini, 24 Capricci for Violin. Fortati-va un pic si presupuneti, de dragul discutiei, ca nu stiti nimic despre Paganini, nici "cine a fost, daca a fost", nici nimic altceva; nu puteti decît sa banuiti ca o fi fost el însusi violonist, daca a compus chestiile astea. Intrebarea mea e: deschizînd partitura, va puteti face o idee daca Paganini a fost un violonist bun sau prost? ( cum vedeti, nici nu auziti vreun sunet, sau vreun "ton", nici nu-l vedeti cîntînd, etc) Chiar atâta opacitate? Dle Doe, nu v-am întrebat daca puteti aprecia tonul lui Paganini, ba chiar v-am avertizat ca nu-l puteti cunoaste, caci nu îl auziti, nici macar nu-l vedeti. V-am întrebat: puteti sa va faceti vreo idee daca Paganini o fi fost un violonist bun sau prost, doar privind notele? Aflati ca foarte multa lume, doar privind notele, poate sa spuna "omul asta trebuie sa fi fost nu un violonist bun, ci unul cu totul si cu totul extraordinar, daca a compus notele astea...caci vad ca posibile de cîntat ar fi, desigur dupa mult studiu." In aprecierea acestei "foarte multe lumi", tonul nici nu intra în discutie macar. Are, sau nu, legatura cu subiectul? Sigur ca are, pentru oricine, doar pentru dvs. nu. Refuz sa cred ca n-ati înteles postul lui @kapak, dle Doe. Puteti mai bine dacât atât. Postul lui @kapak e de cel mai bun si mai sec umor românesc. Sa vi-l traduc, vad ca e nevoie. E ca si cum ar spune cineva "mare prost compozitor a fost Haendel!", toti l-ar aproba, "da, foarte prost a fost!", si @kapak le-ar raspunde: "intre timp si-a mai dat unul cu parerea, parca Beethoven îl chema, si l-a numit cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor...ia cititi voi pe acolo ce zice tipul ala despre Haendel" (sper ca ati inteles, prin analogie, umorul. Se preface ca nu-l cunoaste pe Beethoven, mizând pe faptul ca desigur, toata lumea il cunoaste, dig?) e de hahaha, d-le Doe, nu e cum ati crezut. Si sfirsitul e cel mai de hahaha: cu mult umor se preface ca el personal n-are nici o vina, "nu dati în mine, flacai, Beethoven a zis Haendel e mare, nu eu! eu zic ca si voi, ca e prost! :-) D-le Doe, cînd a scris acest post, @kapak stia foarte bine cine sunt. Iata ultimul post al lui @kapak de pe threadul "Dan Andrei Aldea", scris de mâna lui cu mult înainte: Acum întelegeti umorul din celalalt post? Na ca am ajuns sa explic si poante, vai de zilele mele. Tocmai asta e problema dvs: de fapt si @fenderstrfat, si @kapak stiau foarte bine cine sunt. Nu va faceti ca nu va amintiti, zau, dle Doe. Nu e frumos, nu e demn, nu e normal sa va comportati asa, si va faceti de râsul lumii. Numai bine si dumneavoastra, Aldea

Eu cred ca nu ne îndepartam de loc. Întrebarea lui autoumn hysteria a fost "e un chitarist bun acela care se poate mula pe mai multe stiluri?" - si eu i-am raspuns în esenta "da, cineva care se poate mula pe mai multe stiluri e un chitarist bun". Cu ce ne indepartam mai mult de subiect decît v-ati îndepartat dvs, dîndu-i ca raspuns o "pilda esopiana" despre Cristiano Rolando? Domnule Cyfer, insistenta si îndîrjirea cu care continuati sa demolati postul lui autoumn hysteria îmi e deja suspecta. Ce legatura are "acordul prin atractie" cu esenta întrebarii lui? Aveti vreun motiv personal sa-l jigniti repetat, facând-ul agramat? Nu va plac ochii lui? Sau oare va sperie de moarte postul respectiv? Asa trebuie sa se comporte un "boardteam" cum sunteti dumneavoastra? Mai mult: un observator atent ar putea observa ca la primul dvs. raspuns, nu v-a deranjat deloc "agramatismul" lui. Ar putea observa ca a inceput sa va deranjeze în clipa în care l-am laudat eu. Ca atare, acel presupus observator atent ar putea trage concluzia - desigur, gresita! - ca va razbunati pe el fiindca aveti o antipatie fata de mine - la fel cu acel ce neputînd sa-i dea un pumn cuiva, prinde un moment de neatentie si da un sut cu bocancul in burta pisicii aceluia. Desi condamn cu tarie concluziile pripite ale acelui observator atent, nu ma pot împiedica a-i intelege, pe undeva, logica. Chiar daca dvs. vi se pare cum vi se pare, pentru mine a fost prima data cînd am vazut pusa pe foruml rgc singura intrebare care DUPA MINE merita sa fie pusa, in straduinta de a sti ce inseamna un chitarist bun. Calificându-l ca "cel mai bun post" in topul meu PERSONAL, am onorat acest lucru. Domnule Cyfer, daca am ajuns sa discutam despre fotbal, recunosc ca sunt un nepriceput. Singurul meu contact foarte apropiat cu fotbalul a fost acum doua luni, cind (facând parte dintr-un team care are de facut un job de advertizing pentru Bayern München), am asistat la viata din club timp de doua zile, de dimineata pîna seara. Ce am vazut, e ca la antrenamente, doar aprox. 30% din timp jucatorii se antreneaza cu mingea. 70% din timp e ocupat cu forta, viteza, viteza de reactie, rezistenta - toti jucatorii, fie fundasi, fie mijlocasi ofensivi sau inofensivi, fie atacanti, trec prin acelas tip de antrenament. Ca atare, prin extrapolare, banuiesc ca nici Ronaldo, daca ar juca la Bayern München, n-ar avea nevoie de nici un antrenament suplimentar. Banuiesc ca daca, intr-un moment critic, Ronaldo ar face munca de fundas si ar salva echipa de la un gol advers sigur, asta ar fi legat mai mult de notiuni ca "atitude", sau "spirit de sacrificiu pentru echipa" - si de obicei fanii unui jucator onoreaza spiritul de sacrificiu al acestuia, sau atitudinea lui, la un cu totul alt nivel, infinit superior, decît onoreaza faptul ca joaca bine pe postul lui. Dar desigur, s-ar putea sa ma insel, dvs. stiti mai bine despre fotbal. Domnule Cyfer, scuze, credeam ca "ton" inseamna acea piesa rotunda, stralucitoare, de pe Telecaster, care, daca rasucesti de ea, mai taie din frecventele înalte. Ce intelegeti dvs. prin "ton" mi se pare atât de esoteric, de diluat, de "ceva ce nu spune nimic", ca imi permit sa va rog sa ma lamuriti, in limita timpului dvs. Am prins doar doua idei. Prima: "ton" inseamna "ce pleaca din miinile chitaristului" ceea ce ma face sa ma întreb; oare prin "ton" intelegeti "sudoarea care pleaca prin porii miinilor lui? - si a doua, ca "ton" nu inseamna sound - deci am avut dreptate, de sudoare trebuie sa fie vorba, ca doar nici sudoarea nu e sound. Ah, si cea mai importanta idee ar fi ca "tonul" e primordial pentru dvs, cînd apreciati daca un chitarist e bun sau nu (orice ar insemna cuvîntul "bun"). Asa ca va rog, d-le Cyfer, sa definiti mai clar notiunea de "ton", care pentru dumneavoastra pare primordiala. Pot sa va dau, spre comoditate, si cîteva puncte cheie de referinta: 1.La un chitarist de blues, cum sunteti dumneavoastra, e important, sau nu, cînd si cît TACE? ca doar n-o sa spuneti ca "a tace" are de-a face cu "tonul", orice ati intelege prin el. 2. Caz teoretic: megeti in trenul Bucuresti-Vladivostock cu un vecin de cuseta. Dupa prima noapte de somn, dimineata, il vedeti cum scoate o tastatura de pian, asa-numitul "blind keyboard", folosind de pianisti ca sa-si dezmorteasca degetele in tren etc. Il urmariti cum exerseaza. Puteti sa va dati seama daca e un pianist bun sau prost, dupa felul cum misca degetele, fara sa auziti vreun "ton"? 3. "Tonul e ceea ce pleaca din miinile chitaristului". Am vazut ca va place sa cîntati "slide". Trebuie sa presupun ca in timpul in care cînteti slide n-aveti un "ton" de nici un fel?... ca doar ma uit la mâna dreapta, nu o vad atingînd corzile, ci vad o pana care le atinge; ma uit la mâna stînga, nici ea nu atinge corzile, ci vad un bottleneck care le atinge. Sa înteleg ca din miinile dumneavoastra nu pleaca nici un "ton" de fapt ? 4. Caz teoretic: gasiti undeva o partitura pe care scrie: Niccolo Paganini, 24 Capricci for Violin. Fortati-va un pic si presupuneti, de dragul discutiei, ca nu stiti nimic despre Paganini, nici "cine a fost, daca a fost", nici nimic altceva; nu puteti decît sa banuiti ca o fi fost el însusi violonist, daca a compus chestiile astea. Intrebarea mea e: deschizînd partitura, va puteti face o idee daca Paganini a fost un violonist bun sau prost? ( cum vedeti, nici nu auziti vreun sunet, sau vreun "ton", nici nu-l vedeti cîntînd, etc) Faceti-mi placerea, regîndind ce-mi explicati despre "ton" si importanta lui, sa va raspundeti la aceste intrebari, si sa scrieti (eventual) noile explicatii in asa fel incît sa nu se contrazica cu raspunsurile la aceste întrebari. Simt ca va dezamagesc acum, dar eu de obicei recunosc un chitarist bun cu mult înainte de a da primul acord. Îl recunosc, de pilda, dupa felul cum se acordeaza. Ca exemplu: singura data din viata mea cind am dat afara din casa mea pe cineva, a fost cind mi-a venit, mi-a tinut doua ore o prediga despre ce acordaj foloseste Keith Richards, ce marca si ce tarie de corzi a folosit in fiecare cântec de la facerea lumii pîna în prezent, "shi stii shi i-o raspuns Keith lu Mick? stii shi i-o zîs? Ba bouli baaa, ba, cu cokneiu tau di Faltisheni! Tu fashi pi niegru', ba vacar'li? Tu vorbesti di Honky Tonk Women, stii tu cum si cînta, ba bouli, vacar'li shi iesti?" - doua ore in care am aflat totul despre izmenele sau preferintele culinare ale grupului Stones, i-am pus o chitara in mîna: ok, m-ai convins, te rog demonstreaza. A luat chitara, trebuia acordata din "standard" in "open G"...a inceput sa rasuceasca la chei, au trecut 10 minute, el tot mai rau se afunda....douazeci...cind s-a facut jumatatea de ora si el tot nu izbutise (va jur pe ce am mai sfânt ca asa a fost cum va povestesc, dupa jumatate de ora inca mai asuda si tot nu izbutise), i-am luat chitara din mâna, am deschis usa de la intrare si l-am poftit afara. Cine n-a izbutit sa acordeze o chitara in jumatate de ora, NU POATE FI UN CHITARIST BUN, in absolut orice acceptiune a cuvântului "bun". Nu mai am nevoie sa-i ascult felul in care pleaca "tonul" din miini, sau primul acord. Mai recunosc un chitarist bun, de pilda, dupa felul in care regleaza cureaua chitarei. Un chitarist care tine chitara atîrnata mai jos de genunchi nu poate fi un chitarist bun, orice ar insemna cuvântul "bun" pentru oricine. Oh, si mai recunosc daca un chitarist e bun sau nu dupa o multime de detalii (care n-au de-a face cu "tonul", orice-ar insemna cuvântul), inainte de a da primul acord, dar de ce sa ne lungim? Nu. Nu are legatura nici cu studioul de înregistrari, nici cu muzicienii country in special. Are legatura cu "cultura generala" a unui chitarist. Are legatura cu "cei 7 ani de-acasa" ai unui chitarist. Are legatura cu respectul si dragostea pentru muzica, cu dorinta de a gasi si întelege, în orice fel de muzica, ce are ea mai bun. Are legatura cu respectul fata de muzicienii cu care cînti, daca merita respectul. Chiar si cînd cînti singur, are legatura, de pilda, cu respectul fatza de compozitorul piesei pe care o cînti, cu respectul fata de radacinile piesei (de pilda, n-ai nici o sansa de a fi un chitarist bun de blues, daca n-ai respect fata de radacinile din care a plecat blues-ul, care nu sunt in nici un caz radacinile tale proprii). Ceea ce nu întelegeti dvs, d-le Cyfer, e ca nu-i nevoie neaparat sa cînti "fizic" o bossanova, de exemplu. Dar daca stii ce e o bossanova, daca ai adîncit putin problema, deja cînti altfel ceea ce cînti tu insuti de obicei. Cinti ca un om "cu o secunda mai întelept decît erai inainte". Ce mai...e asa simplu, zau...micile detalii care-ti ramân in subconstient, "in oase", dupa ce ai aprofundat un stil strain tie, iti schimba propriul tau fel de a cînta, vrei sau nu vrei. Intr-un fel vezi viata ca analfabet, in cu totul altul ca om alfabetizat - si un chitarist, cînd cînta, de fapt comunica cum vede el viatza, nu? Doar ca un mic exemplu din mica mea lume si la nivelul meu: va amintiti ca am postat, pe vremuri, un "test intern" al meu, cu o piesa de Brent Mason? Va amintiti ca v-am spus ca de fapt testul intern era nu despre viteza si nu despre notele cîntate, ci despre o anumita chestie pe care, mai in gluma, mai in serios, n-am divulgat-o? Uite, o divulg acum: voiam sa verific practic daca mi-a intrat sau nu în oase - nu în creier - felul lui Brent de a SFIRSI NOTE, si daca pot sa simt, în oase, nu în creier, DE CE sfîrseste Brent notele asa cum le sfîrseste. Sunt convins ca daca v-as intreba cum sfîrsiti dumneavoastra notele, si de ce le sfîrsiti asa, as primi ca raspuns o tacere stupefiata. Ei bine, intelegerea pentru fenomenul "sfirsit de note" capatata prin acest test mi-a schimbat complet felul de a cînta absolut totul. Nu-i nevoie sa cînt neaparat piese de Brent Mason, nici macar piese country. Mi-a schimbat vederea generala asupra felului meu de a cînta la chitara, cu totul. Acum vreo 25 de ani am lasat peste noapte totul, cariera, clientela, contacte (stiti ce înseamna sa lipsesti un an din Germania? nu te mai cunoaste nimeni, pe cuvânt) - si am fost nevoit dupa un an sa o iau de la zero total - pentru a pleca intr-un turneu mondial de un an cu o trupa de reggae, in care toti, in afara mea, "neamtz blond si necunoscut", erau mai mult sau mai putin staruri (de ex, Brother James, percussionistul, fusese percussionistul lui Bob Marley - sau Sam Kelly, bateristul, era, de cîtiva ani la rind, votat drept cel mai bun baterist de fusion din Anglia), si toti ceilalti au venit in trupa asta parasind cariere. Am considerat necesar sa stiu totul despre reggae, si sa învat de la oameni care au ce sa ma invete. Am vrut, ca exemplu, (aveam o piesa numita "Dakkar Goree", desigur ca stiti la ce ma refer), sa invat sa cint la chitara piesa asta in asa fel incit Sam, a carui strabunica a fost într-adevar vânduta ca sclava pe insula Goree, sa se recunoasca pe sine insusi si pe strabunica lui sclava, în felul meu de a cînta reggae. În paranteza fie spus, pe Sam l-ati admirat poate, prin februarie(?) anul acesta, ca fiind bateristul lui Gary Moore in turneul european - deci nu tu fusion, nu tu reggae. Cred ca se poate învatza de la el ceva despre "mulare", chiar daca e baterist si nu chitarist. Printre altele, efortul - si al meu, si al lui Sam, acum 25 de ani - de a ne mula unul pe altul ne-a facut prieteni pe viatza, si chiar acum citeva zile ne-am amintit de acele vremuri, într-o discutie particulara. Sunt onorat sa am un prieten ca Sam. Despre asta este vorba, asta inteleg eu prin mulare pe alte stiluri. Are de-a face cu respect si dragoste, nu cu scopuri pecuniare si nici cu vreun stupid "ego". Asta ii aduce unui chitarist studierea mai multor stiluri. Cultura. Întelegere pentru multe, multe lucruri din viata. Respect din partea celorlalti. Prieteni pe vecie. Tare mi-e teama ca dvs, d-le Cyfer, întelegeti foarte putin din toate astea. Aldea P.S. @costi iorga Costi, ne vedem duminica (13?), pe dupa masa (ca de obicei, nu stiu cînd ajung in Linz, depinde de cînd plec din Viena). Te sun oricum inainte de a intra în oras.

Multumesc, d-le Cyfer. Asa cum am zis, am primit un mesaj pe messenger, de la un membru al forumului, care mi-a semnalat postul respectiv. Nu stiu...mie mi s-a parut foarte clar exprimat: omul a intrebat cum e cu "mularea" si fiindca dilema lui, "jucata" sau nu, mi s-a parut "genuina" si interesanta, i-am raspuns. Daca scrie gramatical sau nu, nu m-a interesat pic. Eu însumi nu mai sunt la curent cu gramatica româna, deci de ce sa caut paiul in ochii altuia cind eu însumi am o bârna în ochi? Daca tot am inceput sa comentez despre Ronaldo, hai s-o duc la bun sfârsit: Daca Ronaldo stie sa faca ce am spus, adica sa devina fundas cind e nevoie, eu cred ca din clipa aia, si DOAR din clipa aia, Ronaldo devine brusc pentru toti suporterii lui un fotbalist complet, comparabil cu un zeu, daca ma pot exprima asa. Depinde ce intelegem fiecare prin "tonul tau". Daca a existat pe lumea asta vreun sunet de chitara prost, cu siguranta a fost sunetul lui John McLaughlin pe discurile cu Mahavishnu Orchestra - discuri care au schimbat cursul istoriei pentru foarte multa lume. Dovada e ca insusi John McLaughlin a renuntat foarte curind la el. Ce a fost spectaculos pe acele discuri, daca sunetul lui a fost prost? Pai....NOTELE cintate de el, FELUL in care le-a cintat, si mai ales, tocmai "mularea" unul dupa altul a membrilor grupului. N-o sa-mi spuna nimeni, de pilda, ca Jan Hammer a cintat asa la clape vreodata, nici inainte, nici dupa Mahavishnu Orchestra. Dar n-o sa zic nu, daca cineva o sa-mi spuna ca "a te mula" presupune un inalt nivel de competentza si intzelegere. Nu te mulezi dupa ceva cind n-ai habar de instrumentul tau, nu te poti mula nici macar dupa tine insuti. Eu nu cred ca l-a angajat cineva ca sa cinte jazz, dupa ce a demonstrat ca poate fi jazzist. Nici n-ar fi posibil, pentru cineva care traieste in Nashville. Deci, ca sa-l banuiesti ca a cântat jazz ca sa fie angajat mai mult, inseamna sa-i insulti inteligenta, pe care a demonstrat din plin ca o poseda. Daca-l preferi pe Benson, e libertatea ta. Ca lui Brent Mason i-o place jazzul, asta nu contest, dar nu de asta ne apropiem cu totii de un gen al muzicii? Eu cred ca "mularea" de care vorbim, si in cazul lui McLaughlin, si in cazul lui Paco de Lucia, si la Brent Mason, si chiar in cazul meu (pastrând proportiile, desigur) vine dintr-un motiv infinit mai adinc, pe care o sa ti-l explic acum, cu permisiunea ta. Ca sa dau cel mai apropiat exemplu: Ce inseamna pentru tine "to have a good sex"? Inseamna sa impingi si sa tragi? Desigur ca nu, sau poate mai stii? Pentru mine, exista un singur fel de sex, cel in care te mulezi in fiecare secunda dupa partenera ta, si simti ca partenera ta se muleaza in fiecare secunda dupa tine. Inseamna sa vrei ca partenera ta sa primeasca tot ce e mai bun in tine, si sa simti ca si ea vrea sa-ti dea ce e mai bun in ea. Partenera, sau partenerul, sau ma rog. De asta eu, de pilda, n-as putea viola o femeie. N-ar fi "good sex" pentru mine. Acum: ce e "next best thing" dupa un asemenea sex, in viata unui barbat? Iti spun eu acum: daca barbatul are norocul sa cinte intr-un grup in care se poate mula dupa parteneri, si partenerii se pot mula dupa el, asta ridica cintarea respectiva aproape la nivel de "good sex". Eu am avut norocul sa cint, de pilda, in primul grup Sfinx, cu un asemenea om: bateristul Marian Toroimac, si iti pot confirma: cind veneam unul dupa altul muzical, in cele mai intim mod pe care l-am trait vreodata, pentru mine - si cred ca si pentru el - era aproape ca un sex. Nu in sens vulgar, desigur, ci asa...cum sa zic..."sex la figurat" :-) De asta vin si John McLaughlin si Paco de Lucia unul dupa altul, de asta cânta si Brent Mason jazz, de asta ...(pina si eu, la nivelul meu, cint sau studiez cit mai multe feluri de a face muzica): ca sa aiba un "good sex", in felul pe care ti l-am descris, sa se "amestece cu celalalt", mai bine nu pot formula, dar sper ca ma intelegi. Pentru mine, cind pot sa ma mulez - si cind "mularea" e reciproca - pe vreun instrumentist, pe vreun stil strain, pe o muzica de orice fel care consider ca-mi merita interesul, pentru mine e ca un "good sex" intr-o zona din cerebel, undeva. Si la fel cum dupa un "good sex" te cuprinde asa, un sentiment de usurare, de satisfactie, de multumire ca traiesti, de "intelegere pentru tot si pentru toate", exact asa simt eu cind am motive si IZBUTESC sa ma mulez pe vreo muzica sau asa. Cum am mai spus, asta presupune competentza - si cum a mai spus karpi, desigur ca asta presupune seriozitate si multa renuntare. Si da, presupune printre altele, sa fii si un bun chitarist, in sensul pe care-l inteleg eu, oricare o fi el. N-are de-a face cu lautarii din Clejani, n-are de-a face cu superficialitate, nici cu nevoi pecuniare, asa cum zici tu. Dar nimeni nu poate sti despre toate astea, daca n-a avut in viata sa un adevarat "good sex", si intr-un sens, si in celalalt :-) Numai bine, Dan

Mi se atrage atentia asupra acestui post, deci cer scuze ca postez aici. Autumnal hysteria, in topul meu personal, postul tau e de departe cel mai bun post in istoria acestui forum - si raspunsul lui cyfer e atit de copilaresc incit nici nu-l comentez. Imensa majoritate a chitaristilor de pe acest forum - (dar si din lume, indiferent de nivelul lor de celebritate sau cit de buni sunt considerati) cinta ASA CUM CINTA, fiindca nu pot, sau n-au habar sa cinte ALTFEL. Deci ceea ce cinta e expresia exacta a limitelor lor. Exemplul cel mai bun: Trioul de chitare cu JohnMcLaughlin: Paco de Lucia face fata cu brio in acea conjunctura, fiindca se poate mula pe ceea ce cinta McLoughlin - si McLoughlin se poate mula pe ceea ce cinta Paco - deci fiecare dintre cei doi are mult habar de stiluri straine lui, si are habar in adincime, nu "de suprafata". McLoughlin, in istoria lui, s-a mulat la fel de perfect si pe muzicieni indieni, dupa cum acei muzicieni indieni s-au mulat pe felul de a cinta McLoughlin - altfel n-ar fi fost posibil un "Sahti", de exemplu. Sigur ca Ronaldo e admirat pentru ca marcheaza goluri, dar cind in disperare fuge in propriul careu si, de pe linia portii, salveaza echipa de la un gol sigur, nu cred ca se supara cineva, ba mai degraba cred ca deodata toti sar in sus de fericire, vazind ca Ronaldo are habar si de rolul unui fundas. Suntem determinati pina si de instrumentul pe care-l folosim - o chitara permite un anumit fel de folosire, alta chitara exceleaza la alt fel de folosire - si tot exersind zilnic, la un moment dat ne trezim ca nu mai stim daca am ajuns sa cintam ASA pentru ca asa vrem noi, sau pentru ca NU PUTEM ALTFEL, caci ASA ne dicteaza instrumentul. Alt exemplu clasic: Brent Mason. Sigur ca e cel mai imitat chitarist de country, dar are pe discuri si piese de jazz 100%, jazz pe care il stapineste intru nimic mai prejos de George Benson. Sau chitaristul meu preferat, Brad Paisley - sigur ca e stralucitor in country, dar are si momente de jazz pur, si alea sunt la fel de stralucitoare - pentru mine poate chiar mai stralucitoare - decit sa zicem Wes Montgomerry, sau oricare alta personalitate chitaristica din jazz. Fii convins ca nici JohnMcLoughlin, nici Paco de Lucia, nici multi alti corifei, in secundele cind se "muleaza" pe partenerii de joc, nu-si pun nici o secunda problema "vai, dar imi pierd stilul meu! vai, dar ce-o sa zica fanii mei?" Nu-si pun problema, fiindca stiu sigur ca stilul lor iese la iveala oricum. Stilul cuiva iese la iveala oricum, fara voia lui. Il citez inca o data, din memorie, pe Worringer: "care este diferenta dintre MANIERISM si STIL? "Manierismul" e ceea ce, intr-un act artistic, iese la iveala potrivit vointei creatorului, iar "Stil" inseamna ceea ce iese la iveala fara nici o legatura cu vointa creatorului, si de cele mai multe ori impotriva vointei lui." Alt exemplu: Dann Huff, fostul chitarist de la Whitesnake, (?) daca nu ma insel. De multi ani activeaza in country, participa la unele din cele mai respectate discuri facute vreodata (Clint Black, de exemplu) si produce discuri premiate si ultra-premiate. Si o face stiind totul despre country, in cea mai adinca adincime posibila, nu invatind doua licks clasice si considerind ca a invatat tot ce e de invatat. Asa ca, daca-mi permiti sa-ti dau un sfat, continua sa inveti TOTUL, de la fiecare si de la orice stil. Nu ai de pierdut nimic, dar ai de cistigat enorm, si ca muzician, si ca chitarist. Inca o data, scuze ca am postat. Am crezut ca e de datoria mea, atit.