Cântari Pe Scene Si In Cluburi - În Cine Putem Avea Încredere ?

[karpi]

@project

Nu tra se ne speriem cand mai luam cate o teapa.Nu suntem singurii. speram sa nu fie dese sau din ce in ce mai dese astfel de situatii.

Nu vreau sa ma indepartez de subiect dar dupa ce am citit mai sus cred ca am sa o fac.

A...nu cred ca trebuie sa se sperie nimeni de oamenii care merg sa cante pentru o bere si corzi ca ar strica piata acelora care traiesc din asta.Ar fi poate o problema numai in cazul in care omul e foarte bun artist si nu e constient de asta .

 

Ce inseamna sa fi profesionist in Romania cand vine vorba de muzică in ziua de azi?

 

Daca vrei sa faci bani numai din muzica,trebuie sa faci ceva compromisuri numai ca trebuie sa le faci cu un anumit echilibru.

Trebuie sa ai timp sa canti ce iti place in mod special sau sa te exprimi artistic asa cum simti asta asa sa nu o iei razna.

Acum ma refer la mine.Eu traiesc din cluburi,concerte,nunti etc.Cele mai multe cantari imi plac.Chiar daca imi place muzica jazz, rock etc etc nu ma incapatanez la o nunta sa nu cant si marele hit Drumurile Noastre sau altele cand de exemplu oamenii mai varstnici asteapta asa ceva si isi doresc sa danseze.Nu cant manele.Sunt altii care fac asta si bine fac..

 

 

Prin cluburi nu se castiga foarte multi bani.Depinde si acolo ce canti,cu cine canti,si cum canti(de cele mai multe ori e satisfactia mai mare decat cash-ul)Asa ca eu personal ma bag si la nunti. Acolo nu ma plang. Chiar daca intervine o rutina apasatoare.Dar si atunci sunt constient ca fac ce imi place si sunt cu ghitara in mana si unde se poate ,tinem concert chiar daca e nunta si uite asa mai platim o rata la banca si traim . Exista artisti consacrati care au 2 -3 aparitii pe an ca nu fac compromisuri dar nu le ajung banii aia tot anul.Nu sunt de condamnat.Fiecare trebuie sa aleaga.

Daca facem ce trebuie se intampla rar sa mai fim trasi pe sfoara de oameni care cica nu ne inteleg sau ne vad altfel decat ne dorim noi sa fim vazuti.Ma grav e cand ne tragem singuri pe sfoara.

 

 

Corect !!!

 

De un singur lucru sunt multumit ...am avut singura trupa din Timisoara pana in 1980 care a cantat numai si numai rock si bluesrock pe scena.

 

Asta datorita faptului ca scoteam bani din cantat la nunti ca sa avem ptr muzica rock si unele perioade cantam si in birt .

Multi muzicanti foarte buni s-au bagat in birt si s-au pierdut .au ..inceput sa cante "comertz" dupa cum "sufla moda " asa ca nici o linie /conceptie ...din pacate aler5gau doar duopa bani ... .

 

Dar am avut si avantajul ca cea mai mare perioada am fost angajati la teatru pe post de trupa de rock ..care mai scotea niste bani ptr teatru si facea si planul de spectacole si spectatori ..asta ne-a si permis sa ne alegem repertoriul in asa fel ca sa nu facem compromisuri in spectacolele noastre .

 

Acum daca vrei sa traiesti din cantat in cluburi te faci "Marco Polo ' si te plimbi prin tara din oras in oras ..din club in club ...

Daca ai renume si te platesc bine poate ramai cu ceva bani daca te platesc slabut nu faci numai un fel de turism muzical ....Caravana Muzicala ..din pacate ..

Ptr tineri este interesant dar dup aprima tinerete se complica treburile ...trebuie bai mai multi ...

Daca te ocupi cu cantat ptr bani putini nu ai timp sa te ocupi de muzica de cariera de conceptie ..compozitii etc ..

 

 

Daca ai un sponsor miliardar ..stai acasa platesti o trupa scule sala ... si lucreazi la muzica ta ..apoi faci promovarea ce costa ceva bani ...pana scoti un "hit" doua ...si tot asa din aproape in aproape te faci cunoscut si creezi art ata ...

 

Deci lipseste miliardarul sponsor "mecena" ...MUSA financiara ...

Edited March 12, 2013 by karpi

[project]

Buna ziua.

Multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa isi rapeasca cateva minute pentru a scrie in acest topic.

Am citit si apreciat fiecare post cu atentie. Asa cum ma asteptam, apar lucruri interesante, experiente personale si sugestii utile.

Nu m-am gandit la o abordare strict teoretica a problemei, ci mai mult ceva foarte la obiect (ceea ce nu inseamna ca concluziile provenite din experienta si filozofie de viata nu sunt binevenite - chiar dimpotriva !).

De exemplu : "Uite, domnule, am avut o aparitie in locul cutare, la emisiunea respectiva, sau in clubul X, si a fost interesant - au sonorizare buna, lumini bune, ne-au primit cum trebuie, a fost totul ok, dar, totusi, nu a mers bine sonorizarea pe scena, sau (in cazurile nedorite) nu ne-au trecut pe afis (sau ne-au trecut fara acordul nostru), au renegociat banii pe varii pretexte inainte sau dupa cantare ".

Am avut experiente si placute si neplacute - nu este vorba de un interes personal in initierea acestui subiect. M-am gandit ca, atunci cand bateam festivalurile si cluburile, tare mi-ar fi fost util un forum de unde sa aflu ce hram poarta un organizator sau proprietar de club, fara sa stau ore in sir pe telefon cu colegi si cunoscuti (pentru a avea niste date cat mai exacte). Acum 15 de ani nu exista nici macar internet (decat in cateva locuri), acum avem posibilitatea de a fi mult mai bine informati. Sa profitam de acest lucru !

Deci, sa continuam...

Edited March 13, 2013 by project

[project]

Si, ca sa dau tonul la confidente publice, sa va istorisesc cat mai plastic posibil, o cantare intr-un club, de acum 10 ani.

Era luna iunie - cluburile se extind la aer liber, serile sunt placute, te gandesti ca tot muzicantul sa faci un mic turneu, ca trece vara repede.

Am mers cu portofoliul profesional (citeste CD-ul) la mai multe cluburi, interesul la majoritatea este strict financiar (evident...), si principalul factor este cata bere se bea in plus daca vine lumea la cantare.

Ajungem la clubul mentionat. Ajutorul de patron are 20 de ani, e cam aerian, dupa trei amanari anunta ca tot nu a ascultat discul. Ne adresam patronului, om la varsta a doua, mult mai dispus la decizii. Stabilim data, peste o luna, si intreaba ce cantam. Orice, ca de asta suntem muzicieni, dar nu orice gen, ca avem destui pe anumite genuri... Omul intelege, zice ca ar fi ok niste blues - merge la orice, nici nu adoarme nici nu trezeste vecinii. Treaba este luata foarte in serios, nu fac rabat la calitatea programului, de-asta am ales aceasta "meserie", sa o fac cum trebuie, nu sa ma fac de ras. Se compun cam 90 de minute de program (fara preluari), se repeta, inregistreaza, etc. In seara respectiva, totul merge ok. (A intarziat dl clapar, incepem cu 20 de min intarziere). Audienta... nu foarte multa, dar primitoare si bine dispusa. Aplauze moderate, pauza de bere (din partea casei), ne luam banii si mergem fericiti acasa.

Pentru o prima cantare in respectivul club, e chiar bine.

La o a doua, stabilita la ceva timp distanta, ajutorul de patron e vizibil contrariat ca a fost suntat prima data (din vina sa exclusiv), si ne duce cu vorba. Demersuri iar la patron, situatie deranjanta deja. Se stabileste a doua cantare, la bani... mai putini, dupa negocieri, clubul cam scartaie in acel moment (a plouat pe rupte), desi un anume amanunt este ridicol - in clubul respectiv se plateste trupa dupa numarul de muzicieni (lucru confirmat si de alti colegi). Daca stiam, veneam cu un cor mixt, si le luam banii de cantari pe tot anul. Greu de inteles - muncesti cat trei, e firesc sa si fii platit cat pentru trei. Nu e normal ca o trupa de sase oameni care canta 40 de minute sa ia de doua ori mai multi bani. In fine...

Vine si seara celei de-a doua cantari, repertoriu suplimentat la 120 minute, sonorizare buna, sunetistul este simpatic, stie muzica, ne ajuta cu volumul cand trebuie, lumea... cam bea la mese, dar pana la urma se anima. (Instalatia de lumini e foarte intima - fiind cam inexistenta.) La sfarsit, mandri si asudati (cantat fara pauza), il intreb pe patron (care mai si facuse cateva drumuri cu masina in acest timp): cum vi s-a parut? Dragut, dar cam tare sunetul, vine raspunsul (am inteles apoi ingrijorarea : vecinii erau cam irascibili dupa atatea concerte in aer liber). Ce sa mai zici? Sunetistul, ca si amplificarea, erau ale clubului...

Era sa uit: clubul Green Hours, Calea Victoriei, Bucuresti, vara 2002.

Edited March 13, 2013 by project

[igorr]

As mai aminti niste chestiuni. In anii 90 daca nu aveai un pic de nume si recomandari solide NU CANTAI in nici un club pe bani. In ziua de azi sunt uimit cand aud trupe care s-au infiintat alaltaieri deja au cantari in cluburi. Dincolo de faptul ca e ok pentru trupe sa aiba un public chiar de la inceput si sa ii stie lumea, mie acest lucru imi spune ca patronilor LI SE RUPE cine „zdrangane” in clubul lui atata timp cat nu costa mai nimic si i se vinde bautura. De fapt cred ca patronii chiar se folosesc de trupele la inceput de drum. Deci daca nu esti un nume mare nu scoti tarif decent din cantari in club. Avantajate sunt doar trupele care au contracte a la long cu respectivele cluburi cum sunt de ex. Marfar sau Etajul IV, Juke Box, dar nici ei nu stau numai in cantarile din cluburi, merg pe unde apuca. Daca tii sa canti muzica ta si nu coveruri treaba se schimba. Iti trebuie manager, promovare constanta la radio, emisiuni TV, cateva festivaluri importante si apoi poti sa ceri tarif cat de cat. Nu ai nume = nu traiesti din muzica (aici vorbim de trupe nu de compozitori din umbra). In METAL sunt cele mai mici tarife pe care le iau trupele chiar comparandu-le la varf. Daca excludem pe U2 si Bon Jovi care nu sunt METAL, in top 10 incasari nu exista nici una.

Care ati fost la concertul lui Therion la Arene cred ca ati ramas uimiti la fel ca mine cum asa o trupa mare accepta sa cante pe un tarif de *** comparativ cu alte trupe. Toti zeii cu care am crescut castiga mai putin decat Rihanna sau Beyonce.

http://www.heavy.com/entertainment/2012/12/25-highest-paid-musicians-2012-forbes-dr-dre-sade/

[project]

Sa mai ne amintim de experientele prin cluburi…

Prin iarna anului 2003, mergem sa "contractam" (pe langa raceala) si ceva concerte urbane.

Ajungem si pe la un club cu tenta de jazz, discutam cu patronul, un tip cam la varsta a treia, cu un cap stralucitor (mai mult la propriu). Discutia este cordiala, omul e bine dispus (barul e la un metru), insa se lamenteaza ca e sarac, nu poate plati muzicienior decat jumatate din onorariul practicat pe piata. Ii merge cam greu, asa ca nu se sfieste sa-si expuna principiile referitoare la clienti ("Ei ma fura pe o parte, eu ii fur pe alta"). In fine, stabilim un prim concert.

Concertul merge bine, am facut un repertoriu de blues, jazz cu influente electro - dar la jumatate de pret, cantam jumatate de program, doar o ora. Oamenii asculta, ca la jazz, dar nu dau pe dinafara de entuziasm. Oricum, suntem destul multumiti de rezultat, insa sonorizarea e foarte elementara, iar luminile sunt cele din tavan si atat.

Totul ar fi fost bine, insa un tovaras de masa al dlui patron e "ciupit" bine, il apuca talentele, si incepe sa se dea in spectacol, "cu muzica asta nu putem colabora cu el". Se dovedeste ca nici macar nu e muzician, dupa ce ii pun doua intrebari simple, si, vazandu-se pus in inferioritate, incearca sa ne tranteasca pe masa 10ron (ma rog, o suta de mii pe atunci), ca la carciuma ; evident, este refuzat politicos. In aceeasi seara, port o discutie cu patronul (ceva mai lucid), si ii reprosez situatia. Se scuza, isi afirma si re-afirma dezaprobarea si "verticalitatea". Ma rog, se aplaneaza totul.

La un concert ulterior, dupa ce il stabilim cu defazaje ("veniti la club sa vorbim" - "nu pot acum, vorbim la telefon" - "mai bine vorbim la club"), ne facem programul, cu toata constiinciozitatea. La sfarsitul concertului, mergem sa vorbim cu dl patron, care e deja la al nu-stiu-cat-elea coniac. Declara cu suveranite bahica ca "el crede ca nu stim sa cantam" (evident, nu e de meserie, dar are opinii "dezinteresate" post-concert), si ca ne da doar jumatate din banii precedenti. Ii explic cu rabdare ca am investit timp si in program si in scule, si nu ne permitem sa cantam aproape pe gratis. Dlui afirma ca investitiile sale cu clubul sunt "incomparabil mai mari". Sunt nevoit sa ii atrag atentia ca noi facem arta, nu vindem alcool la supra-pret, ca preocupare in viata. Vazand cu parere de rau ca stam de vorba cu cineva cu tendinte alcoolice si de escroc, nu avem de ales si il reclamam la Politie, pentru a-l trimite in judecata. N-am dorit asta, insa ne-am recuperat si noi banii cum am putut. In plus, cum vorba umbla, impreuna cu colegii de la cateva trupe i-am boicotat permanent localul (respectivul nu era la prima magarie de acest gen ; dealtfel, in seara primului concert am fost toti de fata cand un creditor si-a scos banii de la dlui abia dupa ce l-a presat binisor, la propriu si la figurat).

 

Clubul Art Jazz, bd.Magheru, Bucuresti, iarna 2003.

Edited March 31, 2013 by project

[project]

Se pare ca, fiind primavara, feedback-urile de la cantari nu sunt prea multe. Sau chiar toti user-ii RGC care mai au cantari au scris deja aici...?! Vreau sa cred ca nu, totusi.

 

Sa mai ne amintim si de experiente cu final fericit.

Prin anii '90, o buna metoda de promovare era emisiunea lui Petre Magdin. De pe TVR1, TVR2, nu conta, era o constanta a vietii muzicale din Romania. Foarte multe trupe bune au avut ocazia de a-si lansa piesele in aceasta emisiune. Iar efortul lui Petre Magdin ar merita rasplatit cu mult mai mult decat mentiuni de cateva cuvinte. Genul de om care da fara sa se astepte la ceva in schimb. Cred ca vorbesc in numele tuturor celor care il cunosc, ne lipseste teribil ceea ce facea atunci.

Ei, sa revenim.

La un moment dat, in a doua jumatate a anilor '90, dupa ce cu mari eforturi reusisem sa adunam scule pentru inregistrari (studiourile de atunci erau cateva, si nu foarte ieftine), am finalizat si un material de disc. Evident, una din primele idei de promovare a fost "Intalnirea de la miezul noptii". Cel mai hazliu a fost ca albumul era tras in digital, insa nu aveam CD-writer (erau doua in Bucuresti pe atunci, modele de rack, nu de PC), asa ca multiplicarea s-a facut pe casete audio.

O astfel de caseta a ajuns si pe la Petre Magdin, si, cu toata modestia, se pare ca i-a placut ce a auzit, fiindca ne-a chemat sa inregistram piese pentru o emisiune cap-coada doar cu noi. Fireste, ne-am bucurat, de fapt mai mult eu - la acea data refaceam trupa, fiindca unii din colegii de atunci pur si simplu nu mai faceau fata nici volumului de munca, nici stilului, nici obiectivitatii frustrante a echipamentului digital. (Unul a venit cu scuza ca nu-l mai lasa mama, ca are facultate de facut...).

Asa ma trezesc cu trupa incropita cu muzicieni noi. Sa faci incercari in timp ce ai niste obligatii, nu doresc asta nimanui.

In fine, ajungem la TVR, intram in studioul 4 (parca), decor frumos, mare, lumini profesionale, toata lumea zbarnaie. Intrebare de baraj: ati venit cu CD-ul sau DAT-ul ? N-avem, am venit cu recorder-ul digital, cu toate piesele. Hai sa-l bransam, atunci. Mergem in camera de control, si descoperim cu stupoare ca echipamentele profesionale de acolo au doar intrari balansate, XLR tata. Mon Dieu, am facut-o de oaie. Dau fuga prin tot TVR-ul (mai fusesem pe acolo cu varii ocazii), bat la toate usile, de la studioul audio pana la departamentul tehnic. Ni-mic ! Nu are nimeni cabluri sau adaptoare. Hai sa merg sa cumpar - insa Petre Magdin imi spune ca ar fi bine sa reprogramam filmarea, e pacat sa stea o ora in "priza" un studio care mananca cam 1000 de euro/ora. Cam dezumflati, amanam filmarea pentru saptamana viitoare.

Mergem cu sculele in studio la MRC ; Adi Ordean e un dragut, nu ne ia niciun ban, ne lasa sa ne jucam cu DAT-ul studioului, si avem si suportul digital necesar.

Ajungem si in ziua filmarii, si, culmea, totul se insira fara cusur. Cei din TVR sunt profesionisti, de la cameramani la sunetisti. Nu-i mai tin minte exact numele, poate gresesc, la montaj era un om foarte serios, priceput, si destul de in varsta - Mugur Nedelescu, parca. In studio era si un mic sistem de sonorizare, cu monitoare de scena veritabile, date la volum mare pe parcursul filmarii, care chiar te faceau sa te simti ca pe scena. Decor in premiera, special pentru noi (sic!) : un videowall gigantic, abia achizitionat de TVR.

Se fac filmarile, se iau interviurile - ce sa mai spun, chiar am fost incantat. Nici cea mai pretentioasa trupa din lume nu ar fi avut ce reprosa acestei emisiuni.

Apoi... conducerea TVR, cu izul sau politic si usor incompetent, face ce face si scoate temporar emisiunea din grila. Asa ca am avut prima difuzare in aprilie 2000, cu o singura piesa (Petre Magdin facuse in continuare filmari, cat se oprise difuzarea, si se stransesera mai multe materiale decat exista timp de emisie). Din fericire, am avut parte si de o difuzare integrala in mai 2006 (cand emisunea agoniza pe TVR2, sub titulatura "Muzica la maxim", pe la 2:00 noaptea). Toate piesele de pe disc, super emisiune din punctul meu de vedere - insa fara interviuri.

Am avut aparitii si pe la alte posturi de televiziune, si inainte, si dupa aceasta filmare, insa nu am mai intalnit aceeasi atmosfera grozava - Petre Magdin se vedea ca a fost muzician de trupa, nu numai profesionist de televiziune - stia ce si cum sa faca sa iasa totul bine. Personal, am sa ii raman etern recunoscator pentru aceste amintiri placute.

Edited April 16, 2013 by project

[carramba]

Sa mai ne amintim de experientele prin cluburi…

Prin iarna anului 2003, mergem sa "contractam" (pe langa raceala) si ceva concerte urbane.

Ajungem si pe la un club cu tenta de jazz, discutam cu patronul, un tip cam la varsta a treia, cu un cap stralucitor (mai mult la propriu). Discutia este cordiala, omul e bine dispus (barul e la un metru), insa se lamenteaza ca e sarac, nu poate plati muzicienior decat jumatate din onorariul practicat pe piata. Ii merge cam greu, asa ca nu se sfieste sa-si expuna principiile referitoare la clienti ("Ei ma fura pe o parte, eu ii fur pe alta"). In fine, stabilim un prim concert.

Concertul merge bine, am facut un repertoriu de blues, jazz cu influente electro - dar la jumatate de pret, cantam jumatate de program, doar o ora. Oamenii asculta, ca la jazz, dar nu dau pe dinafara de entuziasm. Oricum, suntem destul multumiti de rezultat, insa sonorizarea e foarte elementara, iar luminile sunt cele din tavan si atat.

Totul ar fi fost bine, insa un tovaras de masa al dlui patron e "ciupit" bine, il apuca talentele, si incepe sa se dea in spectacol, "cu muzica asta nu putem colabora cu el". Se dovedeste ca nici macar nu e muzician, dupa ce ii pun doua intrebari simple, si, vazandu-se pus in inferioritate, incearca sa ne tranteasca pe masa 10ron (ma rog, o suta de mii pe atunci), ca la carciuma ; evident, este refuzat politicos. In aceeasi seara, port o discutie cu patronul (ceva mai lucid), si ii reprosez situatia. Se scuza, isi afirma si re-afirma dezaprobarea si "verticalitatea". Ma rog, se aplaneaza totul.

La un concert ulterior, dupa ce il stabilim cu defazaje ("veniti la club sa vorbim" - "nu pot acum, vorbim la telefon" - "mai bine vorbim la club"), ne facem programul, cu toata constiinciozitatea. La sfarsitul concertului, mergem sa vorbim cu dl patron, care e deja la al nu-stiu-cat-elea coniac. Declara cu suveranite bahica ca "el crede ca nu stim sa cantam" (evident, nu e de meserie, dar are opinii "dezinteresate" post-concert), si ca ne da doar jumatate din banii precedenti. Ii explic cu rabdare ca am investit timp si in program si in scule, si nu ne permitem sa cantam aproape pe gratis. Dlui afirma ca investitiile sale cu clubul sunt "incomparabil mai mari". Sunt nevoit sa ii atrag atentia ca noi facem arta, nu vindem alcool la supra-pret, ca preocupare in viata. Vazand cu parere de rau ca stam de vorba cu cineva cu tendinte alcoolice si de escroc, nu avem de ales si il reclamam la Politie, pentru a-l trimite in judecata. N-am dorit asta, insa ne-am recuperat si noi banii cum am putut. In plus, cum vorba umbla, impreuna cu colegii de la cateva trupe i-am boicotat permanent localul (respectivul nu era la prima magarie de acest gen ; dealtfel, in seara primului concert am fost toti de fata cand un creditor si-a scos banii de la dlui abia dupa ce l-a presat binisor, la propriu si la figurat).

 

Clubul Art Jazz, bd.Magheru, Bucuresti, iarna 2003.

 

Bun!

Noi stiam ca aveam cantare joi si aflu eu din "Sapte seri", cu doua zile inainte, ca la "Arpagic", nemernicul ala de Andries, o sa cante altcineva. Pun mana pe telefon si-l sun: "Dom'le, tre' sa fie o neintelegere, uite ce zic astia la gazeta..bla-bla", la care tipul imi raspunde nonsalant: "A, sunt unii tari, din Franta, ii pierd daca nu ii bag joia asta, lasa ca pe voi va reprogramez!". I-am zis ca in mod normal nu asa trebuie procedat, ca e de bun simt sa anunte dinainte schimbari de felul asta etc. N-a inteles si a repetat faza cateva luni mai incolo. Ei, dragilor, m-am dus la el sa-i spun ce parere am despre chestia asta si dupa aia n-am mai cantat la el in club. A umplut targul ca i-as fi vorbit urat. I-am spus doar ca ce face el arata o lipsa elementara de bun simt. L-am absolvit de o tavaleala, pe care ar fi meritat-o pe deplin, insa nu-s asa josnic si in plus era deja ciupit de decrepitudine .

Fata cu care cant acum, cunoscuta in lumea noastra de muzicanti, mi-a povestit ca a avut si ea probleme cu fostul barbos.

Cu Andries m-am intalnit peste ani, cand de Teamsters incepuse sa se auda cat de cat. M-a invitat sa cant la el ))

 

In rest, n-am luat mari tepe, am avut grija sa facem in asa fel incat sa ne luam banii. Multi, putini, trebuiau incasati, ca la noi in trupa, in afara de mine si de Dragos, oamenii cam din asta traiau. Lucru pe care aveam grija sa-l mentionez si diversilor "baeti" cu care am mai colaborat. E de noroc, pana la urma, si de miros. Daca ai mirosit ca e neserios, iti iei masuri.

 

S-a incercat la un moment dat pe fb organizarea unei asociatii/sindicat/uniune a muzicienilor din RO, dar nu mai stiu in ce faza sunt lucrarile. Stiu insa ca in grupul de pe fb sunt informatii despre diverse locuri de cantat cu reputatie proasta in ceea ce priveste plata trupelor. Eu zic ca-i bine sa va informati.

Nu cred c-ar fi de neglijat si un topic pe rgc cu tepe/tepari.

[vaxe]

Eu propun sa dezvoltam putin subiectul, anume sa incercam sa identificam CAUZA acestor intamplari neplacute ... Probabil eliminand cauza vor disparea (si) aceste efecte nedorite. Iar pentru asta trebuie stabilit cine de cine are nevoie si mai ales din ce motiv? adica, trupetiii au nevioe de cluburi sau cluburile au nevoie de trupeti? Pentru ca una e sa te cheme clubul si tu sa-i pui conditii, si alta e sa te duci tu sa ceri clubului sa te primeasca sa-ti desfaci marfa la el. .. Pe proprietarul clubului nu=l intereseaza cat de bun muzician esti, ci cati bani castiga el in urma unui concert de-al tau! Gresesc undeva?

[project]

Dl. Vaxe, buna ziua.

Multumesc pentru participarea la acest subiect.

In privinta gasirii cauzei, nu gresiti defel. Ar fi ideal sa gasim o cauza generala care sa poata duce la rezolvarea tuturor acestor situatii neplacute. Una chiar exista - lipsa de corectitudine. Si aceasta este "apanajul" celor care sunt viciosi. In cluburi se vinde alcool, ca prima preocupare. Artistii vor sa faca arta, si sa fie recunoscuti ca atare. Devine aproape evident care din cele doua parti are tendinta la a crea probleme. Nu prea am intalnit cazuri in care artistii sa ia banii de concert, iar apoi sa fuga cu ei. Intre oameni de onoare, nu poate fi vorba de o relatie de forta, cu o parte care impune conditii, si alta care le accepta, ci de o colaborare reciproc avantajoasa.

Si, cu riscul de a parea subiectiv, pot afirma ca necesitatea este a cluburilor de a avea parte de acte artistice (preferabil de cat mai buna calitate) - fara de care sunt niste simple localuri de cartier. Aproape toate cluburile in care se produc acte artistice sunt cu profil declarat artistic (si chiar includ in denumire aceasta informatie, de cele mai multe ori).

In pofida dificultatilor si neplacerilor, nu trebuie sa uitam care este statutul nostru de artisti, si ce suntem in aceasta lume, si in societate - mai ales daca arta ne este o profesiune de credinta.

Sarbatori de Paste fericite !

[George M.]

Dl. Vaxe, buna ziua.

Multumesc pentru participarea la acest subiect.

In privinta gasirii cauzei, nu gresiti defel. Ar fi ideal sa gasim o cauza generala care sa poata duce la rezolvarea tuturor acestor situatii neplacute. Una chiar exista - lipsa de corectitudine. Si aceasta este "apanajul" celor care sunt viciosi. In cluburi se vinde alcool, ca prima preocupare. Artistii vor sa faca arta, si sa fie recunoscuti ca atare. Devine aproape evident care din cele doua parti are tendinta la a crea probleme. Nu prea am intalnit cazuri in care artistii sa ia banii de concert, iar apoi sa fuga cu ei. Intre oameni de onoare, nu poate fi vorba de o relatie de forta, cu o parte care impune conditii, si alta care le accepta, ci de o colaborare reciproc avantajoasa.

Si, cu riscul de a parea subiectiv, pot afirma ca necesitatea este a cluburilor de a avea parte de acte artistice (preferabil de cat mai buna calitate) - fara de care sunt niste simple localuri de cartier. Aproape toate cluburile in care se produc acte artistice sunt cu profil declarat artistic (si chiar includ in denumire aceasta informatie, de cele mai multe ori).

In pofida dificultatilor si neplacerilor, nu trebuie sa uitam care este statutul nostru de artisti, si ce suntem in aceasta lume, si in societate - mai ales daca arta ne este o profesiune de credinta.

Sarbatori de Paste fericite !

 

Sunt de acord. Doar ca trebuie sa se faca delimitarea intre artist si pasionat de arta. Sunt multe trupe din sfera rock, aparute peste noapte, care abia stapanesc instrumentele, care abia stiu ce trebuie facut pe o scena si care vor cu nerabdare sa se afirme, desi, nu cred ca au ceva de afirmat. Acestia sunt dispusi sa cante oriunde, in orice conditii, fara bani, fara rider, isi cara saracii Behrigerurile dupa ei, se multumesc cu un bon de consumatie de 10 lei, canta la 25 de rockeri beti, isi tin tigara aprinsa intre corzi si la finalul cantarii se cred artisti. Acestia, desi suna rautacios din partea mea, sparg piata, iar patronii de cluburi, majoritatea paraleli cu muzica (de la ascultat pana la produs), nu mai pot de bucurie ca au pe cine sa le faca galagie si in seara asta pe gratis.

[vaxe]

Dl Project, va salut! Totusi cred (propun) sa nu folosim pers. a doua plural in adresare ... si sa consideram ca exista suficient respect pentru a purta o discutie (costructiva si necesara dealtfel) in urma careia sa nu ramanem cu impresia ca am pierdut timpul ... .

Sa revenim insa! Este posibil ca din postarea mea sa reiasa faptul ca dau un oarecare castig de cauza cluburilor. Ei bine, nu asta a fost intentia mea, pentru ca si eu, ca si multi altii sunt muzicant si ma lovesc de cerintele proprietarilor de club. Cu toate astea, m-am gandit sa incerc sa pun problema si din punctul lor de vedere, sa vad exact daca noi muzicantii, punem intr-adevar corect problema sau nu.

Intr-adevar este regretabil faptul ca ajungem sa discutam despre cum si cat am fost inselati, dar consider ca aceste mizerii sunt datorate pe de-o parte legilor care sunt oarecum permisive, iar pe de alta, unei intelegeri corecte a ceea ce inseamna afaceri din/cu muzica. Intentia mea a fost de fapt de a incerca sa intelegem corect acest ... fenomen, si intai de toate sa descoperim daca si mai ales unde gresim noi in toata treaba asta.

Colaborarea reciproc avantajoasa este o situatie ideala, desigur, insa, este ea cu adevarat avantajoasa pentru ambele parti de fiecare data? De cate ori nu am vazut cantari la care au venit doar cativa oameni. Oare ce avantaj are clubul in urma unui astfel de eveniment? Acum pe bune, ce faci in situatia asta, te duci sa-l stringi de gat pe om sa-ti de-a banii?

Inteleg statutul de artist, dar totodata inteleg si faptul ca nimeni nu ne obliga sa fim artisti! Suntem pentru vrem asta si putem asta! Dar nu cred ca e ok sa-i obligam si pe ceilalti sa ne considere artisti, asta trebuie sa decida ei singuri fara sa fie in nici un fel fortati!

Eu cred ca mai intai trebuie vazut ce vor mai exact cluburile, care e viziunea administratorilor, patronilor vis a vis de trupe, apoi sa vedem ce si cum ar trebui pusa problema!

Cam asa vad eu treaba!

Numai bine!

[Dan Damian]

Artisti, ne-artisti, orice prestatie ar trebui remunerata. Pentru ca artistii nu platesc cu muza cand se duc sa-si cumpere de mancare.

Mie nu mi se pare relevant daca cel care canta e artist sau inginer. Canta la ceva, deci e cantaret. Daca muzica aduce oameni in bar iar barul profita de asta, de ce sa nu profite si cantaretul?

Si daca eu m-as considera artist as zice in felul urmator: Muzica e gratis, dar instrumentele, amplificatoarele, corzile, orele in sala de repetitii nu sunt.

Barurile care isi suie pe scena formatii slabe pe gratis vor avea public pe masura. Incet-incet vor invata lectia asta, publicul nu e nici prost nici fraier.

[George M.]

publicul nu e nici prost nici fraier.

Dar ii place berea care costa 4 lei. Si nu il deranjeaza cu nimic ca undeva pe fundal canta o trupita care a cheltuit bani cu repetitiile, dar nici nu-l incanta neaparat, mai ales daca nu e renumita.

[vaxe]

Asta e parerea ta! Dar oare la fel o gandi si un patron de club? Ce facem daca muzica (anumita muzica) nu aduce oamenii pe care clubul ii doreste? Cum se procedeaza in astfel de situatii?

[George M.]

1. Muzica poate fi nepotrivita pentru specificul clubului si atunci n-ai ce face, mergi la urmatorul.

2. Muzica poate fi proasta sau cantata prost, indiferent de stil. Aici exista patroni pe care nu-i deranjeaza traba asta, cata vreme trupa nu pretinde onorariu. S-a zis foarte bine mai sus ca prin `90 daca nu te recomanda cineva nu cantai; selectia era mai riguroasa si poate ca trupele erau mai serioase si mai bine pregatite.

[carramba]

Sunt de acord. Doar ca trebuie sa se faca delimitarea intre artist si pasionat de arta. Sunt multe trupe din sfera rock, aparute peste noapte, care abia stapanesc instrumentele, care abia stiu ce trebuie facut pe o scena si care vor cu nerabdare sa se afirme, desi, nu cred ca au ceva de afirmat. Acestia sunt dispusi sa cante oriunde, in orice conditii, fara bani, fara rider, isi cara saracii Behrigerurile dupa ei, se multumesc cu un bon de consumatie de 10 lei, canta la 25 de rockeri beti, isi tin tigara aprinsa intre corzi si la finalul cantarii se cred artisti. Acestia, desi suna rautacios din partea mea, sparg piata, iar patronii de cluburi, majoritatea paraleli cu muzica (de la ascultat pana la produs), nu mai pot de bucurie ca au pe cine sa le faca galagie si in seara asta pe gratis.

separarea dintre artist si diletant o face piata. si "confratii".

trupe care nu suna nu vor primi cantari intr-un club consacrat (unde sunt doua elemente care fac artistu' fericit: bani si public, in ce ordine vreti voi). daca e un birt, la birt poti sa canti orice, atata vreme cat nu te dau aia afara sau arunca cu legume de sezon dupa tine.

confratii - daca esti diletant, ceilalti muzicanti (vorbesc de aia in mintile lor), au tendinta sa-si vada de treaba lor. daca esti destul de bun incat sa le starnesti interesul, schimba o vorba-doua cu tine, cel putin. si vorbesc intre ei, se duce vorba: "uite, ma, sunt unii asa si asa, canta mistocut, ia sa vezi piesa aia pe iutub etc etc.

nu poti sa ceri clubarului sa angajeze numai trupe super-profi sau super-cunoscute. iar ei sunt constienti (aia care conteaza, cel putin) ca in functie de ce trupa aduc, au public din ala sau din alalalt.

Edited May 9, 2013 by carramba

[vaxe]

Bun, aici vroiam sa ajung! Cauza vad ca este la noi nu la clubari! Clubul te primeste in ideea ca-i poti aduce un oarecare profit. In cazul in care asta nu se intampla, cauta sa-si minimizeze pagubele. In cazul asta nu stiu care de fapt este teparul: clubarul care nu a platit pentru ca nu a avut (99probabil) de unde, sau muzicantul care i-a gonit clientii din club?

[Dan Damian]

Eu sunt optimist, cred ca barurile se vor cerne prin sita concurentei, la fel si trupele, deci scena romaneasca se va imbunatati incet-incet.

 

Si dupa ce se termina de imbunatatit va incepe sa moara la fel cum se intampla in vest de vreo 20 de ani, norocul nostru ca suntem cu 20 de ani in urma

 

Invatati preventiv sa lucrati cu scule de DJ

Edited May 9, 2013 by 24fret

[vaxe]

Nu stiu cum se face ca mai toate "cluburile" din Bucuresti n-au nici macar impamantare in regula la priza, sunt niste capcane ale mortii (multe sunt subsoluri unde in caz de incendiu ar arde ca sobolanii si muzicantii si publicul), gasesc bani de spaga pentru cine trebuie (ca sa activeze in locatii selecte), taxe la Moculescu (ca se presteaza muzica la ei si altele), dar li se termina banii la studentii entuziasti care isi cumpara corzi de chitara din bursa.

 

Pe muzicant nu trebuie sa il intereseze ce probleme financiare are patronul de club, ca daca trebuia sa il intereseze se facea patron de club (sau contabil la club). Pe muzicant il intereseaza sa poata presta in conditii decente si sa ia banii negociati fara frica de anulare brusca sau ca nu va fi platit dupa ce presteaza. Patronii de club pot refuza pur si simplu ce trupe nu corespund si gata. Restul e gargara.

 

Daca cineva face un leasing si din cauze obiective isi pierde slujba si nu mai poate plati, banca accepta sa renunte la restul de rate sau ii ia omului masina? Daca patronul si-a facut socoteala ca isi va scoate banii si nu a reusit e doar vina lui, nu a trupei (daca trupa si-a facut datoria si a prestat conform contractului).

 

Nu ma intereseaza absolut deloc ce probleme financiare are o afacere cu care am un contract sau careia ii sunt client. Nu mi se pare corect sa se impinga pe mine managementul lor defectuos. Problemele lor financiare sunt problema lor, asa cum nici ei nu ma intreaba daca am bani de corzi sau curent electric.

 

Nu cred ca trebuie sa ne intereseze cati bani are un patron de club, dar cred ca e moral sa ne gandim daca, in urma unei colaborari aceasta a fost sau nu reciproc avantajoasa nu?

Hai sa ne imaginam ca majoritatea trupelor au capacitatea de a aduce prin prestatia lor un numar mare de posibili consumatori. Si-ar mai permite clubarul sa tepuiasca vreo trupa? Nu cred, pentru ca stie ca are nevoie de ea si data viitoare, pentru ca-i aduce clienti si implicit profit. Eu aici cred ca trebuie umblat, la imbunatatirea calitatii trupelor, nu la cernerea cluburilor ... Calitatea va fi intotdeauna apreciata, atat de "confrati" cat si de public ...

[vaxe]

Bine, dar in cazul asta nici clubarul nu este obligat sa te primeasca sa canti la el in club nu? Daca insisti insa, ar trebui sa-i accepti conditiile, ca doar tu i-ai cerut sa te lase sa-i folosesti localul, nu te-a chemat el acolo ....

[project]

Domnilor, imi cer scuze daca intervin un pic.

Este adevarat, nimeni nu este obligat sa faca nimic. Fiecare isi manifesta intentia, si, daca este cazul, se stabilesc anumite lucruri, de comun acord. Altfel, evident, nu se concretizeaza nimic - fiecare cu treaba sa, n-a fost sa fie.

Problemele apar abia dupa ce intelegerea nu este respectata de una din parti cu rea-intentie, deci nu din cauze obiective.

Iar aici chiar nu se poate face nimic - decat sa ne informam unii pe altii care sunt cei care procedeaza in acest mod.

Acesta a fost si motivul deschiderii acestui subiect.

 

Bineinteles, trebuie sa existe si criteriul de auto-exigenta al artistului, fara de care devine explicabil de ce, de exemplu, nu mai este bine vazut de public. Din nou sunt subiectiv, insa, personal, atunci cand am mers la cantari unde eram implicat direct, deci cu numele pe afis, am facut totul ca la carte : scule, pregatire, program, repetat, tot, plus sound reglat la milimetru - ce iesea din mixerul trupei era doar line-out stereo spre PA ; se putea pune pe disc rezultatul. De-asta am fost si foarte dezamagit de lipsa de rezonanta a acestor eforturi, si chiar sacrificii.

 

Imi permit sa divaghez putin: in anii 90, pana in 1993-1994, nu prea existau cluburi, in adevaratul sens al cuvantului. Trupele cantau heavy-metal la concerte (se organizau la greu), apoi muzicienii (unii din ei, cel putin) mergeau seara in restaurant, unde faceau program. Se canta si la nunti, botezuri, etc. Se mai facea un banut pe la balurile de boboci, care erau in mare voga pana prin '94-'95. Asa era situatia atunci. Abia apoi au aparut cluburile. Am cantat in acea perioada prin unele din cluburile nou aparute, insa nu mi s-a parut neaparat ca exista pe atunci o exigenta deosebita privind aparitia pe scena. Normal, trebuia sa stii sa faci muzica, nu experimente stilistice pe pielea clientilor - se cereau preluari la greu. Se negocia cu persoana care se ocupa de cantari, uneori proprietarul, care in anumite cazuri venea si la sala de repetitii sa vada ce si cum. Dar se miscau lucrurile pe niste "criterii" (mai degraba cutume) mult mai transparente si mai realiste ca acum. Nu existau inca artistii de carton. Stiai sa faci ceva bine, ieseai in fata fara a face scamatorii de publicitate. Nu stiai sa canti, te fluiera lumea la greu. Publicul nu era inca obisnuit cu facaturi turnate la nesfarsit pe radio si tv. (Apropo, pe atunci nu exista nici TV pe cablu, darmite internet !). Redactorii de la ziare si televiziune veneau la cantari, si te contactau direct. Odata ce au aparut casele de discuri (pe care le numeam glumind "bordeie de discuri") si interesele exclusiv financiare, s-a cam alterat treaba. Unele trupe au fost ruinate de implicarea nociva in stil si imagine a noi aparutilor "manageri". Si nu numai atat. Multi muzicieni s-au indreptat spre alte activitati, sa aiba un venit mai stabil. Cei cu convingere au ramas pe baricade, unii sunt si acum. Insa problemele cu organizatorii de cantari au existat mereu. Un cunoscut de la o trupa ce facea furori prin anii '90, isi dezvoltase deja o tehnica : inainte de a urca pe scena, cerea jumatate din bani. La jumatatea concertului, se dadea jos, si cerea cealalta jumatate din bani. Altfel, se incheia concertul cu anutul la microfon ca organizatorii refuza sa mai plateasca pentru a doua jumatate. De ce ? Luase plasa de prea multe ori cu textul: "cum incasam banii de la sponsor, vi-i trimitem". Si, stiind din proprie experienta cum este sa te intorci acasa la familie, si sa vezi ca nu prea ai ce pune pe masa, in timp un astfel de specimen gretos isi rade in barba si se distreaza pe banii munciti de tine, e explicabil de ce iti cam vine sa-i dai in cap. Asta e realitatea. Insa sunt si multi oameni cinstiti. Vedeti cat e de nedrept? Avem mai putine amintiri despre cei care au fost corecti, si mai multe cu astfel de neoameni. Si nu e bine.

 

Revin cu intrebarea: nu a mai avut nimeni recent cantari, la TV, festivaluri, cluburi, etc. pe care este dispus sa le "impartaseasca" ?

Sper sa auzim de bine, la propriu si la figurat.

[karpi]

Club ...Local

 

Preturile sunt in functie de conditiile oferite ...care sunt stabilite confor unor ordine interne (?) sau asa ceva ..

 

Deci ca sa practice preturi de ***** stele trebuie sa aiba unele conditii ...mese scaune ,covoare , nr. personal de servire etc etc ...si

Muzica Live adica orchestra .

Asa ca "clubistul" normal este interesat sa aiba trupa /program etc .

 

Cat priveste cine canta este traba clubistului ..vin patru baieti incepatori produc ceva muzica interesanta si este super OK .

Altii care au club cu statut mai ridicat o sa aduca numai "vedete consacrate " in zilele de ocupare maxima ( vineri . sambata , duminica ) si este normal ca trupe mai necunoscute fara firma o sa cante in oricare alta zi .

 

Deci muzicantul ...trupele incep sa cante la "matineu " ca peste ani sa ajunga programul principal de sambata seara .

Unii pot sa sara peste acesasta cale normala dar de obicei putini raman pe pozitie daca nu sdunt OK .

 

Asta ar fi calea normala cine nu poate sa o parcurga nu poate si gata ....din ce motive ? ...fiecare stie motivele sale ..poate cei fara talent rasunator nu accepta dar ...sunt multe talente ce pot fi OK ptr a reusii .

 

Alta treaba ar fi ca "barurile " nu dau "masura " artei publicul este foarte restrans ..aceleasi persoane de fiecare data si de obicei cu gusturi muzicale diferite ,,,,de obicei nici nu-i intereseaza muzica ..

Cum nu se pricep la muzica sunt "impresionati " numai de nume "sonore " ....cam nici o sansa ca acestia sa "descopere" un talent nou ...

 

Club ..Bar ,,,= birt esti obligat sa canti cover-uri muzica de entertainement ....distractiva ..de dans ..sau ambientala ...nu prea intereseaza pe nimeni originalitatea ...

 

 

 

"...sa vad exact daca noi muzicantii, punem intr-adevar corect problema sau nu....".

 

............

"....Probabil eliminand cauza vor disparea (si) aceste efecte nedorite..."

 

Daca nu esti muzicant de birt recunoscut cu experienta si stomac ptr muzica respectiva nu te duci in asemenea locuri sa canti !

 

Daca totusi te duci ... pana ajungi "vedeta" i-ti faci ucenicia ,,,pana te recunoaste cineva ca si muzicant "util" doar dupa aceasta poti sa incerci sa ceri si tu conditii. Problema ar fi ca poti sa uiti arta ...te transformi in "muzicant de comertz ,In " 99% din cazuri nu prea am vazut exemple care sa scape din acel cerc "vicios" .

[Dan Damian]

Nu toata lumea care tine un instrument in mana e in aceeasi oala, la fel cum nici toata lumea care conduce o masina nu e in aceeasi oala.

Fiecare are filmul lui; unii vor sa ajunga vedete rock, altii vor sa se relaxeze putin dupa munca cantand, altii vor sa scoata un ban cat de cat, etc.

De aici decurge principala decizie: Ce muzica canti? Eu personal am incercat si originale si cover-uri, de la black metal pana la Adele. De asemenea vad in jurul meu oameni care canta cu aceeasi diversitate. Am ajuns la urmatoarea concluzie: Nu exista nici o garantie a "succesului" orice ai face, dar regula de baza este sa fii perseverent. Daca vrei sa canti trebuie in primul rand sa canti (ca sa vezi ?!) cat mai mult si cat mai des, oricate tepe si piedici ai intampina de la baruri, cluburi, scene, public, prieteni, dusmani, insecte si plante daunatoare, etc.

[carramba]

Pan' la urma e vorba de cum stii sa te vinzi. Arta? Cui ii mai pasa? Prea putini vor sa vada arta. Cei mai multi vor sa se reseteze dupa o saptamana de munca. De-aia e plin la trupe de coveruri, iar la un proiect de genul bas solo cu balet si degustare de bame n-o sa vina cine stie cati.

 

De acord cu 24fret 1000%. Stiu muzicanti care canta mediocru spre falsut si care se incapataneaza sa cante de niste ani de zile. Intre timp, au mai evoluat, fireste si, ce sa vezi, le-a crescut cota de piata si au publicul lor. Dar au invatat sa se vanda. Un pic de marketing, un pic de ambalaj, conteaza. Nu-mi convine ca e asa, dar conteaza.

Edited May 12, 2013 by carramba

[project]

Salutare.

Am inceput acest subiect acum mai bine de zece ani. 

Și mi-am amintit de el recent, din motive evidente. Încă este, și va fi de actualitate, fiindcă tot aceleași probleme apar, iar și iar. Problemă specific națională? Nu tocmai. Am un cunoscut din cele străinătăți care, după ce a umplut stadioane, la nici câteva luni după aceea urla la proprietarii de cluburi pentru concerte neplătite. Ăsta e mediul pseudo-artistic - idioți sordizi care se învârt pe lângă artiști, doar din interes. Apoi încearcă să se șteargă undeva cu ei, dacă nu le (mai) aduc foloasele așteptate.

Să revenim la prezentarea de situații și aspecte care trebuie știute, pentru a mai asana cat se poate din fauna menționată.

 

 

 

[project]

Iată o întâmplare destul de relevantă, petrecută cu nu foarte mult timp in urmă:

Mergem la un club, cârciumă, cum vrei să-i zici, să aranjăm unul sau mai multe concerte.

Mergem la tipul care se ocupă cu asta. Pare civilizat, dar pare deranjat că e... deranjat de la masă, unde nu făcea nimic.

Discutăm, zice ok, să îi trimitem pe mail link-uri cu ceva muzici. Zis și făcut. Asta vrea, asta îi trimitem. După două săptămâni, vorbim din nou. Ok, să se deschidă terasa, în iunie (suntem în mai), și propune să facem un program de o oră în fiecare duminică seară. Bine și așa. Vine și termenul stabilit, niciun semn. Mesaje pe mail, nimic. Mergem la fața locului, scuze penibile - a uitat, a plouat și nu s-a deschis terasa decât mai târziu decât prevăzut. Tipul e un talger cu două fețe de zile mari. Se laudă că el e ăla care i-a făcut artiști pe ăia de la vanc (întâmplător îmi sunt vecini, îl știu pe cântaciosul lor de când îi dădea frate-său mai mare șuturi în fund și îl trimitea să aducă mingea). Abureli. Se pupă dulce cu 'mikidelakapital', care tocmai trebuia să urce pe scenă, apoi cum respectiva întoarce capul, dă verdictul spre mine "Asta e moartă" (!?). Frumos, n-am ce zice. Îi fac morală, tipul își dă seama că s-a dat de gol, devine ambiguu, ...zicea și el așa, adică nu prea mai e în vogă duduia. Oricum, incident informativ. Zice să venim să discutăm sâmbătă, vrea să vedem 'o trupă cu niște băieți'. Ok. Venim sâmbătă, la ora 20, 'imediat, că are puțină treabă'. Îl pupă insistent undeva pe dl helciug timp de o oră, foarte slugarnic, apoi ne mai amână încă puțin, 'după concert'. Băieții cu concertul, highly recommended, se simt bine, sunt și ușor tufliți, scuipă și bere peste public (cam zece în fața scenei, făcuți turtă), mare show mare, ce mai.

Se face 22... 23... 12 noaptea... 1 noaptea. Colegii de trupă pleacă acasă, obosiți și nervoși. Eu rămân - am venit cu un scop, nu plec până nu rezolvăm.

Abia la ora 2 noaptea, apare și respectivul, frumos și țanțoș, cu o batoză de braț, reflectându-i pe deplin clasa și preferințele, și se îndreaptă (aparent) spre mine. Deși enervat, îmi păstrez calmul și mă ridic să vorbim. Hahalera trece pe lângă mine fără să mă salute, și dispare în ceață. Bătaie de joc. Comportament de curbă neimplementată, să-mi fie scuzată expresia. Fierb de nervi. Stau degeaba șase ore, ascult un concert de tot șpagatul, și apoi d-l ajutor de cârciumar mă sfidează pe față. Mă abțin cu greu să nu îl fac cu ou și cu oțet de față cu dulcineea lui, dar îi scriu cele de cuviință pe mail. Iau legătura cu proprietarul localului, avem cunoștințe comune, care îi pune în vedere d-lui promotor de concerte că zboară afară dacă își mai bate joc de artiști. Reparație morală, dar senzația de scârbă persistă, suficient ca să decidem că nu vrem să mai avem de-a face cu așa ceva.

Impresii de la alți colegi despre localul respectiv, grație aceluiași individ: sunt ținuți ore în șir până li se 'dă voie' să urce pe scenă, că nu e plină crâșma, etc.; probleme cu banii; calitatea artistică nu contează, ci 'cine îl/o/îi știe pe ăsta/asta/ăștia'. Aflu fără a fi surprins că respectivul a fost o vreme într-o trupă, bun de mai nimic, și ca să nu moară de foame de talentat ce era, a dat-o pe impresariat. Clișeu binecunoscut. Muzician ratat devenit tartor local. Explicabil de ce urăște artiștii care au activitate. Ce să faci cu așa ceva...?

 

Pentru conformitate: berăria h, promotorul minune dragomir.

 

Edited November 28 by project

[apocapsile]

Urât. Mi-am dat seama din descriere despre ce loc vorbești.

[un chitarist]

Eu am fost la câteva cântări la H ca spectator, și nu înțeleg de ce ar accepta cineva bun sa cânte live în locul ăla. M-aș aștepta să ajungă acolo începători cel mult, să-și facă mana, sau cântăreți care prestează cu negative, ori full playback.