project

Active Members
  • Content Count

    141
  • Joined

  • Last visited

  • Feedback

    0%

Community Reputation

213 Excellent

About project

  • Rank
    Membru

Profile Information

  • Location
    Romania

Recent Profile Visitors

3,569 profile views
  1. Promite a fi interesant. Superbă locație. Acum câțiva ani am fost să organizez un concert acolo. Am dat de doi papițoi conțopiști, si obraznici pe deasupra, care mazgaleau ceva la o masă, făcând pe importanții. Au refuzat să îl sune pe cel care se ocupa cu organizarea. Nefiind fost actor licean, prezentator de robingi sau duduie în călduri, cum e la modă (doar muzician de vreo 35 de ani încoace), probabil nu le păream suficient de "artist" celor doi ajutori de cârciumar. Poate s-au mai schimbat lucrurile și fauna locală între timp. Așa e în România, diletantii pe marile scene, muzicienii.. pe unde pot. Sau pe cea lume, ca Stoica, Manole, Olinescu, când nu mai au loc de valul ăsta de impostură. No, succes cu concertul !
  2. project

    Bancuri

    Asta îmi aduce aminte de bancul cu gitanul la doctor. La sfârșitul consultației, scârbit de igiena precară a pacientului bronzat, ii zice: - Când mai vii la doctor, fă și dumneata o baie, în prealabil. Gitanul se scarpină în cap și zice: - Haolio, mâncați-aș, da' dacă n-am prealabil acasă, po' să mă spăl la cijmea ?
  3. project

    Bancuri

    În lipsă de bancuri, ne mai amuzăm cu viața cotidiană... În una din emisiunile matinale ale tvr2, fusese invitat si colegul Paul Grigoriu, avea un duo acustic cu o solistă. Prezentatoarele, una blonda altă brună (ultima fiind Cosmina Păsărin, o să vedeți de ce îmi amintesc), si duduia fost liceană Oana Sârbu - în platou. După gângăveala de conveniență, n-are de lucru Paul și zice "am învățat și eu să compun, să orchestrez, eu zic ca mi-am depășit condiția general acceptată de "chitarist". Atât i-a trebuit drei Păsări-Lăți-Lungilă, i-a aruncat o privire chiorâș-ironică, zicând cu ifos "dar modestia ta e... fantastică". Iar duduia Sârbu ii ținu isonul imediat, cu ton compătimitor: "e mic încă, se învață el..." Bineînțeles, aveau mare dreptate, aceste două etaloane umane ale moralității - de-aia umbla păsărica în toate emisiunile în ținută si machiaj de dra de consumație, și nu cu sacul în cap - de atâta virtute si modestie; și de-asta ținea prelegeri sârba - din nestăvilită integritate artistică, nu fiindcă s-a însurat cu dl compozitor cu 20 de ani mai bătrân ca ea, ca sa o mai bage în seamă cineva, fiindcă după etapa "liceenii", nu mai știa nimeni de ea. Nu e absolut normal în aceste condiții ca să li se pară că un muzician care și-a câștigat stima de sine prin muncă și prin propriile puteri e o anomalie în "mediul artistic", un arogant infantil bun de ironizat..?
  4. project

    Bancuri

    Culese de pe net... Nu e banc, nu prea e de râs, dar e oarecum amuzant. Titlul era ceva gen "Almasenii, mândria tarii" Epopeea acestei nobile familii incepe in anii ‘epocii de aur’, cand baietii cu ochi albastri, ca tovarasul Cornel Almasan, erau trimisi la specializare politica la Moscova, pentru a deveni ulterior cadre de nadejde in societatea socialista multilateral dezvoltata. Fapt consemnat ca atare in arhivele securitatii. Daca se si insurau cu o rusoaica cu origini bolsevice, posturile de conducere erau asigurate la revenirea in tara. Tanarul tovaras Almasan a facut pe placul partidului iubit, unindu-si destinele cu tovarasa Marina, di pi la Moskva, care abia stia sa spuna ‘Ruu-muu-nii-ia’. Dar stia din plin alte chestii universale, se pare. Prima odrasla rezultata din prietenia intre popoare romano-sovietica s-a numit tot Marina, viitoare utecista si populara animatoare la Radio Vacanta - un loc de munca profitabil atat pentru ea cat si pentru partid, unde tineretul putea fi supravegheat si atent ascultat de utecistii cu ‘origini 100% comuniste’. Si turnat imediat la securitate, daca facea afirmatii ‘contra regimului’. Mai ales ca fiind vacanta, litoral, si mediu tineresc, multi erau destul de naivi sa creada ca nu-i mai supravegheaza nimeni. Si, pentru un banc mai ‘politic’, scapat la distractie, erau saltati noaptea si trimisi la re-educare/exterminare la Canal (numit ironic ‘Santierul Tineretului’), familia ostracizata, rudele puse pe lista neagra, etc, in binecunoscutul stil comunist. Fara sa afle vreodata cui trebuiau sa-i ‘multumeasca’ ca le-a distrus viata si familia. Al doilea produs al acestui ‘sovrom’ familial s-a numit Sergiu, viitor fante de carciuma, ce se invartea cu predilectie pe langa resedinta istorica a familiei Almasan, blocurile saizeciste de activisti din parcul Floreasca (vizavi de vila ‘celui mai iubit fiu al poporului’), unde ‘talientele die barfitoarie’ ale tovarasei Marina senior ajunsesera in mare voga printre babetele locale. Dupa revolutie, cum cadrele de conducere comuniste trebuiau schimbate, dar doar intre ele, iar politrucii scoliti la Moscova erau indispensabili pentru manipularile post-decembriste, tovarasul/domnul neocomunist Almasan a devenit director la ziarul Bursa, fiind bun amic cu tovarasul/domnul neocomunist Iliescu. Neavand prea multe de facut pe la ziar, fiind o functie de fatada, era mai mereu vazut prin parcuri, batand table cu pensionarii. Munca, nu gluma. ‘Dosarul impecabil’ si cunostintele lui ta-su au ajutat-o imediat pe tovarasica Marina sa ajunga mare prezentatoare la tvr, la ‘faivoclocu de la ora cinci’. Si asa a ramas de atunci, ca doar relatiile neocomuniste la nivel inalt dau rezultate pe termen lung. Cine are rude care au la mana pe cine trebuie, devine automat indispensabil, si traieste bine-mersi pe bani publici toata viata. Delicatetea Almasancei fata de colegi si colaboratori a ramas de pomina in tvr, nu-i mai ajungeau iesirile condescendente si josniciile la adresa oricui se nimerea pe langa dumneaei cand era cu corul in sus, sau cand i se parea ca-i contesta cineva pozitia ‘greu obtinuta’. Dupa doua casnicii cam caznite (si cam ratate), cu un mustacios si un folchist, si doua progenituri la fel de obraznice (una numita tot Marina, si pe buna dreptate), s-a convins ca singura ei calitate ramane melita turuitoare, hlizita permanent. Domnisorul frate-su a avut parte de o viata insignifianta, notorie doar pe plan restrans - betiile si destrabalarile cu gasca lui de tembeli, printr-un subsol dubios al unui coleg repetent, devenind renumite in cartierul Floreasca. Era vazut mereu cu baietii, cu fete deloc. Inclinatia genetica pentru vodca il facea sa fie mai mereu aburit spre crita, inclusiv pe strada, injurand trecatorii, care i se pareau fara exceptie ‘urati’, ‘prosti’ si ‘jidani’. Nu ca dlui, un genial Adonis - exceptand mitocania, burdihanul, ranjetul de sub ochelari, si bataile aplicate nevestei de ocazie (o sfrijita tuciurie, cu un plod blonziu care nu seamana cu niciunul din parinti). Cum ‘geniul’ nu stia sa faca nimic, si era cam certat cu munca, l-a ajutat clanul de rude neocomuniste cu apartament, masina si un post caldut, sa nu ajunga chiar prin boscheti – doar e un Almasan...! Ne bucuram asa de mult ca Romania are astfel de stalpi ai societatii!
  5. project

    Bancuri

    Banc Româno - italian Două domne arghelence discută - Ia zi, dragă, am auzit că fie-ta o ajuns mare domnă prin Italia. Cum o făcut? - No, e fată dăsteaptă. Ș-o pus minchia la contribuțâunie...
  6. project

    Bancuri

    Din perlele hiturilor internaționale: Refren: I'm gonna swing / from the chandelier / from the chandelie - heer... Traducere: Iooo mă dau huța / cu candelabruuuu / cu candela - bruuuuuu... Îmi aduce aminte de alte versuri, la fel de inteligente, ale trupei HiQ (hâc...?): "De trei zile n-am mai fost acolo / la discolo (???) / Mmmmmmmă simt ca Marco Polo..." Fără comentarii...
  7. project

    Bancuri

    Banc real, deși involuntar: În anii '70, cineva din familie lucra la centrala Loto din București, pe str Saligny. Nou angajat, portarul, om venit de la țară, se lupta cu tainele codului bunelor maniere, pe care nu le deprinsese încă pe de-a întregul. Într-o după amiază, a trebuit să anunțe prin difuzorul dintr-un birou venirea unei rude a unei angajate. Și a făcut-o intr-un mod memorabil: - Doamna Horowitz, veniți până la poartă că vă caută mă-ta !
  8. Cakewalk schimbă proprietarul, Gibson, si devine Cakewalk by BandLab, păstrând toate specificațiile. https://www.bandlab.com/products/cakewalk
  9. project

    Bancuri

    Nu e tocmai banc, dar e simpatic.. Actorul V. Ogășanu avea o replică banală intr-o piesa de teatru: "Să luăm de pildă cazul dumitale..." Numai că, în plină scenă, a anagramat din greșeală un pic cele două substantive, spre hazul audienței...
  10. Un reverb de studio intr-o pedală. Intrări și ieșiri stereo. Definitie audio superbă. Singurul efect care mi-a coborât vu-metrele din daw sub 90dB fără semnal pe intrare. Succes cu vânzarea.
  11. project

    ajutor, are cineva microfon pe tub??

    Bravos... Și mufele audio DIN și cele midi DIN sunt identice. Dar nu sunt compatibile. Cu nițel noroc, ai pierdut garanția la amândouă, dacă s-au șifonat. Ia întotdeauna aceeași marcă, să fii sigur. Îmi pare rău de necaz, dar "scumpul mai mult pagubeste", după cum bine știm.. Poate nu sunt compatibile mufili, si doar nu merg împreună - în cazul cel mai fericit. Succes cu rezolvarea. P.S. Dacă sunt noi, du alimentatorul înapoi și ia unul SE. De cele mai multe ori, din alimentator se schimbă caracteristică direcțională a microfonului (cardioid/hipercardioid/bidirectional). Așa că pot diferi conexiunile interne ale mufelor, de la marca la marcă. P.S.2 Dacă le-ai cumpărat de la un magazin online, sau trimise, ai 10 zile în care le poți returna legal, fără nicio altă justificare.
  12. project

    Bancuri

    Banc anglofon - You won the lottery and told me nothing? I'm your brother, you son of a bitch !
  13. project

    cumpăr Bass cu 5 corzi

    În cazul ăsta, îți recomand basul Hora neck-thru cu 4 corzi, are un sunet foarte clar si un growl super. Cel cu 5 corzi sună mai amplu, dar ceva mai tern. Are corp de arțar laminat cu mahon, grif din 5 straturi arțar-mahon. E o minunăție de instrument, de nivel profesional, din esențe scumpe. Nu trebuie confundat cu basurile Venus, copii lamentabile de precision/jazz. E construit foarte bine, ca esențe si lutierie; alți fabricanți cer minim 1000-1500 euro pe așa ceva. Singura bubă e griful prea gros. Oamenii sunt lutieri, nu instrumentiști. Au nevoie de input de la chitariști, mai ales de la unii cu experiență. Eu le-am făcut recomandări privind chitarele. Ar trebui cineva să le sugereze si posibile îmbunătățiri ale basurilor. Fabrica Hora poate face instrumente de super calitate, cel puțin egale cu cele mai bune chitare din lume. E cea mai mare și mai veche fabrica de instrumente acustice din Europa, și una din cele mai mari din lume. Nu sunt "mai slabi" decât nimeni, ca pricepere, experiență și realizări. Se axează pe producția de masă, de nivel mediu, ca să aibă volum de vânzare. Peste 80℅ din producție este pentru export. Pentru 700, cei de la Hora îți pot face un instrument custom-made de excepție, după specificatiile tale, care în străinătate ar costa de zece ori mai mult. Chiar merită. Succes cu achiziția.