project

Chitară clasică Vizcaya Castilla 3/4 (22"), nouă, fabricată în Spania. Este potrivită pentru copii 12+, sau ca instrument de călătorii (încape în compartiment bagaje de mână în avion). - Corp cu fețe molid, eclise arțar - Grif arțar din 3 bucăți, headstock aplicat. - Mecanisme auriu cu negru, butoane fildeș sintetic. - Lungimea activă a corzii 22" - Corzi nylon-bronz Chitara a fost setată profesional (lutier), are o acțiune a corzilor joasă, foarte confortabilă. Preferabil București, predare personală.

Am cumpărat exact acest model Encore roșu, în 1991, de la magazinul Muzica, în tradiția inconfundabilă a acelor ani, adică... pe sub mână, după ce am aflat că au așa ceva 'sub tejghea', din vorbă în vorbă, între muzicieni. Din ce mi-a spus vânzătorul, era făcută la... Reghin, pentru firma Encore. Foarte solidă, doze Schaller S6, vibrato strat standard, a venit și cu un cablu creț tot Schaller. Materialul corpului - stejar cel mai probabil din ce am sculptat in el, cu furnir dublu de arțar pe ambele fețe. Foarte bine finisată, grund negru, apoi grund alb, apoi vopsea. Modificată extensiv, scos tot lemnul de sub placa cu doze, pentru un sunet cât mai acustic gen telecaster thinline, cu un volum și o dinamică mai mari, montat un vibrato tip Floyd Rose, cu menghină quick release Bill Edwards (după prăgușul de bronz adăugat), întinzătoare die-cast, montat bobine single coil sub placă, în paralel cu dozele existente, pentru eliminarea brumului. Corzi 08-38, Belson până în 2011 (corzi foarte bune, mi-a părut tare rău că au dispărut), apoi Rotosound (rotogreens). Merge perfect și astăzi, după 30 de ani.

Banc entomologic... Merge Bulă la bordel. Matroana îl întreabă: - Ce să fie, blondă, brunetă, roșcată...? - Blondă, zice Bulă, dar blondă adevărată, știi, blondă sus, blondă jos. - La etaj, prima ușă pe stânga. Merge Bulă sus, dar se întoarce după un minut: - Bine cucoană, da' ți-am zis c-o vreau blondă sus și blondă jos, nu? Merge matroana să verifice, se întoarce imediat și zice: - Poți să mergi acum. - Păi tot la aia? se miră Bulă. - Da, mă!, zice matroana. I-am zis să gonească muștele.

Acum mai bine de 20 de ani, prin 1997, Șișkov (nici nu știam că așa îl cheamă, am aflat abia mai târziu) lucra pe cont propriu; avea un site, dispărut azi, www.yuriyguitars.com, cu cele mai frumoase si spectaculoase instrumente - chitări, viori, etc - de pe net. Ceva indescriptibil, intarsii de o finețe de bijutier. Ce face acum la fender, gen telecaster cu bigsby si strat custom, sunt variante infinit mai simple față de ce făcea atunci. Omul a început lucrând chitări în boxa din subsolul blocului, de 1m², la chitare bas trebuia să lucreze cu ușa deschisă. A ajuns la nivel de artist lutier, apoi, din păcate, colaborarea cu Fender i-a limitat mult creativitatea. Îmi pare rău că nu mai apar nicăieri pe net toate realizările lui din tinerețe, stăteam ore în șir să le observ detaliile. Referitor la custom shop-urile Fender, am fost nevoit să constat cu mult regret că sunt din ce în ce mai rasolite. Am avut recent un tele si un strat, ambele custom shop. Nu mai comentez prețul. Griful în valuri, si taste dezordonate în așa hal, încât au trebuit nivelate aproape 1mm de noi, si tot nu am putut coborî acțiunea cât mergea pe vechiul meu Strat standard. Am rămas surprins să văd că un strat Hora are griful mai 'custom shop' decât custom shop-ul fender. Parcă Hora era Fender cs si viceversa. Cea mai neplăcută surpriză din ultimii ani. În comparație, eternul rival Gibson face constant instrumente de foarte bună calitate, cu o manoperă și un finisaj remarcabile. Nu oferă concepția 'modernă' a unui Strat, personal cânt aproape exclusiv pe Strat de peste 30 de ani, nu sunt deloc fan Gibson, dar am fost foarte plăcut surprins de calitatea lor, aproape impecabilă. În concluzie, un Fender custom shop nu prea mai merită investiția în ziua de azi, decât într-un astfel de caz, când e realizat de un artist ca amicul Yuri, indubitabil unul din cei mai rafinați lutieri din lume. Succes cu vânzarea.

Salut. De la strânsul potentiometrelor, s-au rotit în corp si s-au subțiat sau rupt firele (sunt multifilare, sau lițate cum se spune).

În anii 90, nu tu internet, nu tu tv cablu cu programe non-stop. Așa că stăteam cât timp aveam cu chitara în mâini. La repetiții, acasă cu "backing track" - direct de pe casetele cu chitaristii favoriți (si nu numai), plus seara la tv făcând game si arpegii alte 2-3 ore. Se strângeau 6-7-8 ore pe zi constant, pe parcursul a peste zece ani. Am vrut o data să văd cât poți cânta non-stop, cu pauze de un minut (pentru pepsi și pipsi...). Am început la 1 după amiază, si am terminat la 8 dimineața a doua zi. Concluzia - mușchii si articulațiile rezistă, dacă ai antrenament (și bătături solide), dar se întăresc tendoanele până aproape nu mai poți mișca degetele. Succes cu studiul.

Kiesel sunt mai noua denumire a chitarelor Carvin - cei care făceau si amplif-uri, etc. Vindeau doar direct de la fabrica, nu aveau distribuitori. Așa puteau avea o calitate foarte buna la un preț rezonabil. Azi, fac chitare custom la comandă, si au de obicei câteva chitare custom gata făcute pe site-ul lor: https://www.kieselguitars.com/ Succes cu vânzarea.

Acum multi ani, aproape o sută, bunica mea mergea la o băcănie jidovească din vecinătate, de unde cumpăra cele necesare (pe vremea aia nu erau shop'n'go-uri, etc). "Propetarul" abia o rupea pe Românește, și era și un pic peltic. Pronunța "s" ca "ș". Iar bunica nu o dată se distra când, cerând piper, băcanul o intreba foarte amabil dacă dorește pișat sau nepișat...