barbarossa Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 gat torsionat nu stiu daca e defect de fabricatie si sa intre in categoria cu pret redus, pt ca nu vorbim de un defect estetic, ci de unul esential care poate face impropriu utilizarii conform destinatiei obiectul respectiv. nimeni nu garanteaza ca nu va continua procesul de strambare si de acum incolo. practic e junk. 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
dgeekoo Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Garantia dupa cate stiu, la chinezarii, se asigura astfel: la 100 buc. chitare importate se mai dau 3-5 buc. in plus pentru acoperirea problemelor ireparabile. Dealerul (importator) interpreteaza asta ca un discount si incearca sa vanda cele 105 buc la pretul de lista. Cine stie sa zica ca nu este asa. Link to comment Share on other sites More sharing options...
Guest SuNz_TWin Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Sunteti cam dur domnule Nenea Rau... Toti suntem asa cum ati spus d-voastra, din pacate... Inclusiv... Da, se poate intampla asa ceva, nu numai la Vintage: http://www.thegearpa...p/t-155121.html Dealer-ul nostru Esound, poate a gresit, trebuia sa returneze banii sau sa schimbe produsul, corect! Da, chitara a fost la noi pentru set-up! In afara faptului ca headstock-ul este putin stramb, griful este perfect. De cantat, nu de masurat cu rigla! Poate chitara trebuia inlocuita de dealer, macar pentru satisfactia clientului! Parerea mea: o chitara cu valoare minima de 200 Euro nu trebuie cumparata online! Nici din Romania, nici de aiurea! Imi permit sa intervin cu cateva precizari, esentiale zic eu! Eu am returnat chitara celor de la esound pentru a se convinge (sau a verifica) daca defectul invocat exista. Nu aveam cum sa probez telefonic,nu?! Eu nu i-am cerut dl.Manea setup! Setupul il puteam face in Sibiu la Xbase. Are Florin un tip foarte priceput in shop, Horia daca nu ma insel, insusi utilizator de Les Paul, acesta fiind chiar cel care mi-a atras atentia asupra defectului Astazi l-am prins liber in shop si l-am rugat sa intoarca chitara pe toate fetele, confirmand ca si gatul e stramb. Dl. Manea de la esound ar fi trebuit sa va aduca chitara comunicandu-va motivul pentru care ea a fost returnata. (asta in cazul in care dansul chiar nu ar sti cam cum trebuie sa arate produsul pe care il vinde!). Dupa ce i-am scris mail cu fotografiile atasate, dansul m-a sunat, solicitand sa-i trimit chitara urmand sa vina cu ea la dvs. Ce-i veti spune? Are sau ba defect? De dvs depinde daca dansul imi schimba sau nu chitara! Oare e corect cum procedeaza?!? Nu,evident!!!.. eu nu am cumparat-o de la dvs, ci de la dansul. Va expune fara nici cea mai mica remuscare, dvs neavand nici o implicare in procesul de vanzare -cumparare dintre esound si subsemnatul. Dar stiti cum e?! trebuie gasit un tzap ispasitor! Daca are ceva de rezolvat cu dvs este strict problema dansului! Maine voi trimite chitara, cu gandul ca-mi va fi schimbata, aceasta nefiind conforma dpdv calitativ! Daca lucru asta nu se va intampla, voi da curs reclamatiei catre OPC, considerand ca am epuizat toate variantele amiabile, ba mai mult, consideran ca mi s-a vandut cu buna-stiinta un produs cu defect, la pretul unui produs valid. Unde pui ca ma costa a doua oara drumul dus-intors! vi se pare normal? Asadar, eu nu am absolut nimic de impartit cu dvs (deducand din discutii ca apartineti de mc music). Ba chiar imi ingadui sa va solicit ajutorul, rugandu-va sa ii aratati dlui Manea cand va veni, cum ar trebui sa arate headstockul unui V100. Si ca fapt divers..dl. Manea nici macar nu mi-a spus pana saptamana asta ca chitara a fost la dvs, ci doar "la service", rezultand din spusele dumnealui ca cei de la esound au si un service. Seara buna tuturor! Si inca o data, multumesc tuturor pentru opinii, fie ele pro sau contra! Nota: nu indraznesc sa denigrez nici un furnizor, fie el magazin cu desfacere sa virtual! Nu am zis ca unii sunt mai ok si altii mai putin..dar serviciile se pot imbunatatii, asta e cert! Sper sa inteleaga toti cei care citesc topicul si se intampla sa fie furnizori de servicii..Client multumit se traduce nemijlocit prin vanzator prosper! Peace! Link to comment Share on other sites More sharing options...
klauss^^^ Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Ar trebui sa fie un topic sau ceva de genu in care toate magazinele de instrumente fie ele online sau nu sa primeasca feedback sau oamenii sa spuna acolo experientele placute sau neplacute...Si eu am in acest moment o problema cu ESOUND cu o boxa de bass RCF 8003 care a fost cumparata on line iar cand a venit acasa surpriza fante de lemn din interior erau desprinse si zbarnaia ca dracu = inutilizabila...Ce credeti ca mi l-au schimbat? R:NU! L-au reparat si iar s-a desprins....problema este ca mai am 6 luni de garantie dupa care nu stiu ce voi face......Sa vedem ce solutie vor gasi acum.... In Rromania nu poti cumpara online intrumente decat de la MC Music, sunt cei mai ok. Am avut probleme si cu ei si treburile s-au rezolvat foarte frumos si repede pentru ca au un patron deschis la minte. 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
Blackthorn Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 E destul de urata problema pe care o ai tu, eu chiar ti-as recomanda sa faci plangere la OPC ca sa fii despagubit pentru plata transportului produsului catre vanzator. Nu e normal ca aceste costuri sa le suporti tu daca nu a fost vina ta. Link to comment Share on other sites More sharing options...
klauss^^^ Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Prima data cand l-am dus la garantie mi-a fost platit transportul....acum nici nu am ami avut curaj sa cer asa ceva pentru ca efectiv m-am saturat si nu vreau sa stau iar 10 mii de ani la telefon sa explic ceva care ar fi normal si firesc. Link to comment Share on other sites More sharing options...
karpi Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Garantia dupa cate stiu, la chinezarii, se asigura astfel: la 100 buc. chitare importate se mai dau 3-5 buc. in plus pentru acoperirea problemelor ireparabile. Dealerul (importator) interpreteaza asta ca un discount si incearca sa vanda cele 105 buc la pretul de lista. Cine stie sa zica ca nu este asa. Nu stiu cum e la magazinele mici dar la un volum mare de marfa este o rezolvare sistemul descris de tine .Se livreaza marfa in plus care se vinde ,,,din banii proveniti din aceste vanzari se intretine un depozit , un atelier si specialisti ptr mici reparatii in garantie , sau se colaboreaza contractual cu o firma de specialiate , Ptr cate un butique care aduce 2 chitare din fiecare un brand nu stiu cum se intampla .dar trebuie sa aiba contractual ceva obligatii sau o raspundere ptr marfa adusa . Asa ca returnarea chitarei cu gatul torsionat catre furnizor este treaba lor si nu cred ca ar fi mare problema ptr ei . Link to comment Share on other sites More sharing options...
Guest SuNz_TWin Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 @klauss ..din nefericire ceea ce inseamna bun-simt se traduce in romania prin.."lipsit de tupeu". Iar atunci cand un om "lipsit de tupeu" se intallneste cu unul care care poseda din plin aceasta insusire se intampla un lucru bizar...se cheama resemnare! ei bine eu n-am de gand sa ma resemnez! eu stiu cel mai bine cat am muncit pentru fiecare leu cheltuit pe chitara aceasta. ma incapatanez sa cred ca exista inca roamni care respecta legea. pont: am discutat cu un tip de la OPC din sibiu. Foarte serviabili si dornici de impartit amenzi!!! Acum ori niciodata! Link to comment Share on other sites More sharing options...
klauss^^^ Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 (edited) Nu te gandi ca eu m-am resemnat.....astept sa vad cum se rezolva problema de data aceasta.....si daca nu imi convine o sa apelez la toate modalitatile posibile astfel incat sa nu mai vanda nici pene de chitara...sigur nu suntem singurii cu probleme cu esound Edited January 11, 2012 by klauss^^^ Link to comment Share on other sites More sharing options...
Doctor X Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Nu. Nu e vorba de bun simt aici si nici de tupeu. Doar de cunoasterea drepturilor tale si de o reactie ce ar trebui sa fie absolut normala atunci cand ti se vinde un produs defect. De bun simt si buna credinta ar trebui sa dea dovada vanzatorii. Dati cu OPC-ul in ei ca poate le vine mintea la cap! Link to comment Share on other sites More sharing options...
Guest SuNz_TWin Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 @klauss ..din nefericire ceea ce inseamna bun-simt se traduce in romania prin.."lipsit de tupeu". Iar atunci cand un om "lipsit de tupeu" se intallneste cu unul care care poseda din plin aceasta insusire se intampla un lucru bizar...se cheama resemnare! pardon : se cheama intimidare si determina resemnarea uneia dintre parti! Link to comment Share on other sites More sharing options...
Doctor X Posted January 11, 2012 Share Posted January 11, 2012 Nu. Te intimideaza un vanzator? Ar trebui sa fie invers. Si inca ceva: actionati imediat pentru ca banii vostri, odata ajunsi in conturile lor, produc la randul lor bani. Link to comment Share on other sites More sharing options...
Nenea Rau Posted January 12, 2012 Share Posted January 12, 2012 (edited) Sunteti cam dur domnule Nenea Rau... Toti suntem asa cum ati spus d-voastra, din pacate... Inclusiv... ... ... ... wall of text... ... ... OFFTOPIC: Calin, nu am fost deloc dur. Am fost sarcastic la adresa unui alt coleg de forum care mi-a rastalmacit cuvintele, dus si el probabil de valul care ne-a luat pe majoritatea dintre noi pe topicul asta. M-am exprimat asa ca o "alternativa" la ceea ce NU spusesem anterior, in speranta ca omul va fi multumit de data asta. Daca bagi in context (dar nu prea avem rabdare de chestii de-astea) probabil o sa intelegi ironia. Categoric nu am nimic cu mc sau cu alti furnizori; cu mc de exemplu am avut numai experiente placute. As fi un magar sa-i denigrez fara sa imi greseasca mie personal. Daca cumva faci parte din stuff-ul mc si te-ai simtit ofensat, scuze sincere. Daca nu... mai discutam. ) Initial problema topicului m-a enervat cumplit. Stiu foarte bine ce inseamna sa dai bani munciti cu greu pe ceva defect. Si dupa aia sa ti se spuna ca de fapt nu ai dreptate si sa se caute alte explicatii. ONTOPIC: INCA sunt 90% convins ca problema este de genul asta: Probabil ca sunt eu dobitoc, tot imi pare drept griful, iar headstockul, pragusul si cordarul aiurea de tot. Si daca sunt dobitoc, asta este, poate ma fura poza sau, si mai probabil, asa sunt eu. Dar asta e alta discutie si, sincer, nu cred ca vreau sa o dezbatem, abia m-am impacat cu mine. ) Indiferent de legislatie, cred si sper ca mc-ul va face tot ce trebuie facut pentru ca omul sa aiba chitara pe care si-a dorit-o si pentru care a muncit si pentru care a dat bani valabili, intregi si fara defecte, primind in schimb ceva ce nu ii place, pe care nu ar fi dat banii daca ar fi avut posibilitatea sa aleaga si care, cel mai important, i se pare un tirbuson inutilizabil, el vrand chitara. SI MAI OFFTOPIC: Tirbuson de lemn nu stiam ca exista. Iata insa cum caile domnului ne lasa cu gurile cascate! Cumva, fara sa imi placa, pot intelege atitudinea (cam? ) nepotrivita a celor direct implicati in vanzarea unui instrument cu un defect atat de evident ca headstockul pus acolo parca la misto. Si, tot fara sa imi placa, recunosc ca am fost pus si eu in aceeasi postura, nu numai odata. Nu vreau sa ii disculp si nici sa ii acuz, am chef pur si simplu sa va spun cum ajunsesem eu sa fac aceeasi chestie, ca sa imi intelegeti atitudinea. Aveam in jur de 20 de ani, student la Poli, fara bani. Anul de gratie 1994. Sau 1993, sau 1995. Nu mai stiu. Imi placeau si berea si tigarile si chitarele si pasaricile. Ce mai... toate viciile! Am construit din placaje lipite primul bas pe balcon, cu o dalta, un ciocan, clei de oase, indigo si tot felul de treburi pe care oamenii normali le arunca la gunoi. Cand opera a fost gata am baut ceva si m-am dus in Romana, la Mosu. Auzisem eu ca ala ar fi atat de dobitoc incat mi-ar da bani de cateva beri pe jegul ala. Asa ca am intrat in cascarabeta lui, la demisol (in pivnita de fapt), mi-am scos parul din pantaloni (aveam par nene, nu gluma, cand bagam portofelul in buzunarul de la spate trebuia sa il dau la o parte, ca altfel intra si el in buzunar) si i-am zis, matol si plin de mine: "dom' Barbulescu, cat imi dati pe basul asta?" Mosu' a cascat si ochii si gura, a intins mana, s-a uitat la manufactura si a intrebat ce e cu mizeria aia, zambind jidaneste. Cand i-am spus ca e opera mea a spus sa il las la el, sa ii las un numar de telefon, si ca ma suna el. Mi-a dat in avans bani de vreo 3 zile de carciuma. Nu speram sa iau atata cu totul, d-apai "garantia". In ziua aia m-am facut muci cu prietenii. A doua zi mi-a zis maica-mea ca dimineata a sunat un anume domn Barbulescu si ca a lasat un numar sa il sun oricand, si era tare nefericita cand m-a intrebat ce idiotenii am facut si cine e Barbulescu si dupa aia a inceput cu facultatea, ca nu o mai ajut la spalatul pe jos, ca ea m-a crescut, ca ea ma omoara... ma rog, toata circoteca. (eu eram la cursuri cand a sunat Mosu, si mobile aveau numai aia in filme, si nici aia prea multi, si oricum erau mai mari decat basul facut de mine). Asa ca i-am spus ce si cum si m-a lasat sa il sun pe Mosu (aia mai tineri,sa nu radeti, credeti-ma pe cuvant ca astia de la 35 de ani in sus nu prea beneficiam de libertatile tampite de azi, daca zicea parintele ceva, pai asa era). Ei bine, il sun si imi zice sa trec pe la el cand am timp. I-am cerut voie nascatoarei si m-am dus cu 368 din Drumul Taberei pana la Cosmonautilor, direct la omul cu pricina. M-a luat la intrebari, cu ce ma ocup, ce fac, interviu in toata regula. Dupa ce s-a bunghit cum sta treaba, mi-a spus ca a vandut creanga, mi-a dat de inca vreo 2 ori banii pe care mi-i daduse cu o zi inainte si m-a intrebat daca nu vreau ca, dupa cursuri, adica de la ora 15 la ora 18, sa lucrez pentru el, zilnic, pentru 400 de lei la sfarsitul programului. La o prima gandire rapida, am calculat ca am zilnic de banii aia un pachet de Hollywood (aia fumam) , bilet dus si intors pe autobuz, si mai ramaneau cam de 4-5 beri. Boierie, frate. Am acceptat, cu mentiunea ca atunci cand ajung acasa o sa sun, pentru ca maica-mea putea zice NU si atunci se duceau dracului si tigarile si berile zilnice. L-am sunat iar seara, dadatoarea de viata zisese OK. Asa ca de a doua zi am inceput munca la Mosu. Mosu nu era tare la reparatii, el fusese director la magazinul Muzica, dar avea in continuare autorizatia de evaluator de instrumente muzicale. Daca nu punea el OK-ul, nu iesea nimeni din tara cu vreun instrument (si nu vorbesc de chitare sau muzicute, ci de vioare si alte asemenea minuni) care ar fi fost macar suspectat la frontiera sau aeroport ca fiind de patrimoniu. Si asta o decideau doar niste tarani idioti, asa ca oricine vroia sa iasa din tara linistit intai se asigura cu hartia lui Barbulescu. Care era dispus oricand sa primeasca niscaiva lovele contra trecerii linistite. Dar, ma rog, asta nu e treaba mea. Treaba mea era sa repar instrumentele celor ce veneau sa le repare la el. M-a invatat niscaiva ghidusii, pe care le aplicam. Dupa care, dupa ceva vreme, am facut greseala sa incep sa gandesc. Faceam niste reparatii absolut nerusinate. Oricine venea cu o chitara (vorbim de acustice, electrice nu avea lumea in mod uzual ca azi), diagnosticul il punea Mosu imediat. Trebuia lasata chitara cateva zile la el. Dupa ce pleca nefericitul, bagam burgiul de 8 sau de 10 sau de 12 in bormasina, functie de ce bagheta de lemn mai aveam in atelier. Si phooteam o gaura in chitara, la imbinare, bagam un cep de lemn mazgalit cu aracet, Mosu suna la prapaditul cu beleaua, ala venea a doua zi cu o gramada de bani, primea chitara gaurita si astupata, ii povestea batranul ca aia a fost, ca a rigidizat-o si ca nu o sa mai aiba probleme. Ala nu intelegea nimic, hodorogul il gonea practic din magazin, si nici macar 1% nu se intorceau sa zica ca nu e in regula. Mie, initial, imi parea o chestie cat de cat ok. Dupa ce insa am intrat pe viori, lucrurile s-au schimbat dramatic. M-a trimis pe Calea Rahovei la un tigan batran si paralitic, insa meserias adevarat si prieten cu el, vreo cateva saptamani. Acolo am invatat sa schimb parul la arcusuri, sa imi fac singur penele, sa aleg si sa pieptan parul, sa il aliniez, sa il tai unde trebuie, cum sa fac nodul si alte minuni legate de arcusuri. Tot tiganul ala negru ca noaptea si batran ca ca razboiul nostru de independenta m-a invatat sa cioplesc calusul viorii din brut, cum sa fac sa calce pe fatza unde trebuie si functie de asta cum sa pun popicul vioarei si cum sa testez toata treaba. Cine a avut de a face cu vioarele, stie despre ce vorbesc. Dupa perioada de 'initiere' cu tiganul al carui nume nu il mai stiu, dar pentru care am o stima deosebita si numai amintiri placute, a pus Mosul pe unul sa scrie pe pancarta de la intrare ca repara si vioare. Ei, dracia dracului. De atunci a inceput tavalugul. Curgeau clientii, minim 3-4 pe zi. O gramada de mamici si tatici de copii de la scolile de muzica calcau pragul lui Barbulescu pentru ajustari, reparatii, inlocuiri si tot ce le mai trebuia. Asa ca Mosul a hotarat ca chitarele nu mai au prioritate, trebuia sa le bag cepul cu aracet pe loc, indiferent de defect, si cu asta basta. In schimb aveam cateva arcusuri pe zi, popici si calusuri si ajustari la cheite. Dar si aici a trebuit sa fac altfel. In loc sa stau o jumatate de ora sa cioplesc, sa probez si sa finisez penele pentru un arcus, m-a pus sa tai niste paralelipide dreptunghice cu bomfaierul si sa fac toata treaba cu SUPER GLUE!!! Care se intindea pe par, strica tot, omora orice viitor al arcusului respectiv. O mizerie de nedescris si o bataie de joc cum nu cred ca cibeva si-ar mai permite. Intr-o zi a chemat Mosul politia pentru ca doi baieti care venisera pentru o chestie banala la chitara, nu mai tin minte exact ce, dar evident nu am avut voie sa fac ce vroiam si ce trebuia, au facut balamuc si si-au bagat poolile in ma-sa. Inevitabil, si mama mea a primit cateva poole. Atunci m-am certat prima oara cu Mosu. Si a primit si mama lui aceeasi portie de falusi ca si maica-mea. Am plecat, a sunat dupa cateva zile si m-am simtit invingator. La cum ii tremurau mainile, a facut un arcus incat abia cativa centimetri la mijlocul parului mai erau moi, restul erau caramelizati de super glue. Evident, minunea cu conditiile mele a durat cam o zi sau doua. A mai avut o doamna curajul sa il infrunte pentru calitatea mizerabila a unei lucrari care a costat mai mult decat vioara in sine. Preturile reparatiilor erau absolut fenomenale, sa zicem ca eu luam 400 de lei pe zi, iar schimbatul parului ducea si la 2000 de lei. Atata doar ca stia cum sa vrajeasca oamenii, iar in perioada aia oamenii veneau pentru ca el, avand cunostinte peste tot, in scolile de muzica, Conservator si multe alte locuri, era recomandat atat de profesori, carora le facilitase vanzari de instrumente afara si alte matrapazlacuri, cat si de cei ce sperau la un favor de la el. Multi, foarte multi. Avand in vedere ca bautura trezeste gandirea dar inmoaie fizicul, de fata cu doamna care tremura de nervi si de neputinta in fatza lui, i-am cerut scuze doamnei, i-am spus ca asa zisa reparatie a fost creatia mea si, dupa vreun an si ceva de colaborare, i-am intors coorul Mosului si i-am urat sa ii cada in cap toate instrumentele de care si-a batut joc, atat direct cat si indirect, prin mana si prostia mea. De atunci am mai trecut pe la el de vreo 2 ori in ultimii, sa zic, 16-17 ani, ultima oara acum vreo 5 ani, daca nu ai mult. Evident, am schimbat cateva amabilitati, cateva vorbe de bine, amandoi ne-am reamintit de partile frumoase ale trecutului, inclusiv de zilele cand si el si sotia lui imi spuneau ca trebuie sa lase afacerea cuiva si ca de aia ma invata ce ma invata. Zambeam dulce-amar toti trei , ca coborat si nevasta-sa dupa ce-a sunat-o el sa-i spuna ca am trecut sa ii vad. Ne-am pupat, ne-am luat la revedere, eu in gand mi-am luat adio pentru ca eram convins ca nu o sa mai fie in viata cand o sa mai catadicsesc eu sa trec prin zona, si asta a fost. Ironia sortii face ca zilele astea invat sa citesc partituri si digitatie de la un violonist care a fost coleg de Conservator cu dl. Andrei Aldea si, minunea dracului, oarecum in generatia cu fiica d-lui Barbulescu, care este si ea violonista in Franta. Evident ca il stia pe Mosu si cu ajutorul lui a vandut in Japonia o vioara. Dar mai multe nu mai zic, ca sa nu dezgrop mortii. ) ONTOPIC: In offtopicul de sus poate o sa inteleaga lumea atitudinea angajatilor sau importator-distribuitorilor, care nu pot face dupa cum ii taie capul sau inima sau dorinta. Din pacate totul se reduce la afacere, iar afacerile romanesti au de obicei doua parti: unua care castiga si un pagubas. Chiar sper ca gagiul care a deschis topicul sa aiba parte de oameni adevarati si sa isi rezolve problema. PS: rog moderatorii si cititorii sa-mi scuze povestirea, dar gandind ideea topicului astuia din ambele perspective, am simtit nevoia sa si explic mai pe indelete sensurile diverselor afirmatii pe care le-am facut, si sa se inteleaga ca nu am facut vreuna cu raautate sau in totala necunostinta de cauza. De asemenea, celor carora le-am intervenit asupra chitarelor in vremea aia, le cer scuze. Nu am facut ce vroiam sa fac. Si inchei acuma patetic, declamand astfel: DACA V-AM GRESIT CU CEVA, EU VA IERT! ) Edited January 12, 2012 by Nenea Rau 7 Link to comment Share on other sites More sharing options...
'mnezău Posted January 12, 2012 Share Posted January 12, 2012 In primul rand imi cer scuze daca ai simtit ca ti-am bagat vorbe in gura. Nu asta a fost intentia, doar mi-am exprimat opiniile. Din punctul meu de vedere nu s-ar fi putut face un setup fara sa se faca un compromis cu actiunea. In orice caz, nici mie nu imi place atitudinea unor magazine de profil din Romania. Eu vad problema in felul urmator: domnul de mai sus, daca ar fi primit o chitara noua cu headstock-ul in regula ar fi fost multumit de serviciile oferite de esound. Partea interesanta este ca un chitarist n-o sa-si cumpere niciodata "doar o chitara". O sa mai vrea cabluri, corzi, pene, huse, tocuri, amplificatoare, pedale, etc. Cat timp esti multumit cu serviciile unui magazin de profil, cam la ala te uiti prima oara sa vezi daca gasesti ce-ti trebuie. Este o situatie in care ambele parti au de castigat. Vanzatorii au vanzare, iar clientul e multumit de serviciile oferite. De asemenea, va recomanda respectivul magazin si pe diverse forumuri, eventual isi va descrie placerile pe care le-a avut, determinand si alti utilizatori sa apeleze la serviciile lor. Acum, eu, incepator fiind, daca vreau sa-mi cumpar o chitara si stau sa citesc topicul asta, o sa cam fug de esound... Ideea e ca in perioada pe care ai expus-o tu in frumoasa ta povestioara, nu aveai atatea posibilitati precum avem in momentul asta. Acum doar dau search pe google si imi apar 10 magazine din Romania de la care pot comanda online. Inainte erau cativa care se ocupau cu genul asta de lucruri si, de nevoie, trebuia sa apelezi la astfel de servicii, iar vanzatorul stia ca, odata ce avea putin monopol pe un segment de piata, putea sa faca si lucratura foarte proasta, ca tot va mai avea clienti. 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
Calin ILIE Posted January 12, 2012 Share Posted January 12, 2012 OFFTOPIC: Calin, nu am fost deloc dur. Am fost sarcastic la adresa unui alt coleg de forum care mi-a rastalmacit cuvintele, dus si el probabil de valul care ne-a luat pe majoritatea dintre noi pe topicul asta. M-am exprimat asa ca o "alternativa" la ceea ce NU spusesem anterior, in speranta ca omul va fi multumit de data asta. Daca bagi in context (dar nu prea avem rabdare de chestii de-astea) probabil o sa intelegi ironia. Categoric nu am nimic cu mc sau cu alti furnizori; cu mc de exemplu am avut numai experiente placute. As fi un magar sa-i denigrez fara sa imi greseasca mie personal. Daca cumva faci parte din stuff-ul mc si te-ai simtit ofensat, scuze sincere. Daca nu... mai discutam. ) Initial problema topicului m-a enervat cumplit. Stiu foarte bine ce inseamna sa dai bani munciti cu greu pe ceva defect. Si dupa aia sa ti se spuna ca de fapt nu ai dreptate si sa se caute alte explicatii. ONTOPIC: INCA sunt 90% convins ca problema este de genul asta: Probabil ca sunt eu dobitoc, tot imi pare drept griful, iar headstockul, pragusul si cordarul aiurea de tot. Si daca sunt dobitoc, asta este, poate ma fura poza sau, si mai probabil, asa sunt eu. Dar asta e alta discutie si, sincer, nu cred ca vreau sa o dezbatem, abia m-am impacat cu mine. ) Indiferent de legislatie, cred si sper ca mc-ul va face tot ce trebuie facut pentru ca omul sa aiba chitara pe care si-a dorit-o si pentru care a muncit si pentru care a dat bani valabili, intregi si fara defecte, primind in schimb ceva ce nu ii place, pe care nu ar fi dat banii daca ar fi avut posibilitatea sa aleaga si care, cel mai important, i se pare un tirbuson inutilizabil, el vrand chitara. SI MAI OFFTOPIC: Tirbuson de lemn nu stiam ca exista. Iata insa cum caile domnului ne lasa cu gurile cascate! Cumva, fara sa imi placa, pot intelege atitudinea (cam? ) nepotrivita a celor direct implicati in vanzarea unui instrument cu un defect atat de evident ca headstockul pus acolo parca la misto. Si, tot fara sa imi placa, recunosc ca am fost pus si eu in aceeasi postura, nu numai odata. Nu vreau sa ii disculp si nici sa ii acuz, am chef pur si simplu sa va spun cum ajunsesem eu sa fac aceeasi chestie, ca sa imi intelegeti atitudinea. Aveam in jur de 20 de ani, student la Poli, fara bani. Anul de gratie 1994. Sau 1993, sau 1995. Nu mai stiu. Imi placeau si berea si tigarile si chitarele si pasaricile. Ce mai... toate viciile! Am construit din placaje lipite primul bas pe balcon, cu o dalta, un ciocan, clei de oase, indigo si tot felul de treburi pe care oamenii normali le arunca la gunoi. Cand opera a fost gata am baut ceva si m-am dus in Romana, la Mosu. Auzisem eu ca ala ar fi atat de dobitoc incat mi-ar da bani de cateva beri pe jegul ala. Asa ca am intrat in cascarabeta lui, la demisol (in pivnita de fapt), mi-am scos parul din pantaloni (aveam par nene, nu gluma, cand bagam portofelul in buzunarul de la spate trebuia sa il dau la o parte, ca altfel intra si el in buzunar) si i-am zis, matol si plin de mine: "dom' Barbulescu, cat imi dati pe basul asta?" Mosu' a cascat si ochii si gura, a intins mana, s-a uitat la manufactura si a intrebat ce e cu mizeria aia, zambind jidaneste. Cand i-am spus ca e opera mea a spus sa il las la el, sa ii las un numar de telefon, si ca ma suna el. Mi-a dat in avans bani de vreo 3 zile de carciuma. Nu speram sa iau atata cu totul, d-apai "garantia". In ziua aia m-am facut muci cu prietenii. A doua zi mi-a zis maica-mea ca dimineata a sunat un anume domn Barbulescu si ca a lasat un numar sa il sun oricand, si era tare nefericita cand m-a intrebat ce idiotenii am facut si cine e Barbulescu si dupa aia a inceput cu facultatea, ca nu o mai ajut la spalatul pe jos, ca ea m-a crescut, ca ea ma omoara... ma rog, toata circoteca. (eu eram la cursuri cand a sunat Mosu, si mobile aveau numai aia in filme, si nici aia prea multi, si oricum erau mai mari decat basul facut de mine). Asa ca i-am spus ce si cum si m-a lasat sa il sun pe Mosu (aia mai tineri,sa nu radeti, credeti-ma pe cuvant ca astia de la 35 de ani in sus nu prea beneficiam de libertatile tampite de azi, daca zicea parintele ceva, pai asa era). Ei bine, il sun si imi zice sa trec pe la el cand am timp. I-am cerut voie nascatoarei si m-am dus cu 368 din Drumul Taberei pana la Cosmonautilor, direct la omul cu pricina. M-a luat la intrebari, cu ce ma ocup, ce fac, interviu in toata regula. Dupa ce s-a bunghit cum sta treaba, mi-a spus ca a vandut creanga, mi-a dat de inca vreo 2 ori banii pe care mi-i daduse cu o zi inainte si m-a intrebat daca nu vreau ca, dupa cursuri, adica de la ora 15 la ora 18, sa lucrez pentru el, zilnic, pentru 400 de lei la sfarsitul programului. La o prima gandire rapida, am calculat ca am zilnic de banii aia un pachet de Hollywood (aia fumam) , bilet dus si intors pe autobuz, si mai ramaneau cam de 4-5 beri. Boierie, frate. Am acceptat, cu mentiunea ca atunci cand ajung acasa o sa sun, pentru ca maica-mea putea zice NU si atunci se duceau dracului si tigarile si berile zilnice. L-am sunat iar seara, dadatoarea de viata zisese OK. Asa ca de a doua zi am inceput munca la Mosu. Mosu nu era tare la reparatii, el fusese director la magazinul Muzica, dar avea in continuare autorizatia de evaluator de instrumente muzicale. Daca nu punea el OK-ul, nu iesea nimeni din tara cu vreun instrument (si nu vorbesc de chitare sau muzicute, ci de vioare si alte asemenea minuni) care ar fi fost macar suspectat la frontiera sau aeroport ca fiind de patrimoniu. Si asta o decideau doar niste tarani idioti, asa ca oricine vroia sa iasa din tara linistit intai se asigura cu hartia lui Barbulescu. Care era dispus oricand sa primeasca niscaiva lovele contra trecerii linistite. Dar, ma rog, asta nu e treaba mea. Treaba mea era sa repar instrumentele celor ce veneau sa le repare la el. M-a invatat niscaiva ghidusii, pe care le aplicam. Dupa care, dupa ceva vreme, am facut greseala sa incep sa gandesc. Faceam niste reparatii absolut nerusinate. Oricine venea cu o chitara (vorbim de acustice, electrice nu avea lumea in mod uzual ca azi), diagnosticul il punea Mosu imediat. Trebuia lasata chitara cateva zile la el. Dupa ce pleca nefericitul, bagam burgiul de 8 sau de 10 sau de 12 in bormasina, functie de ce bagheta de lemn mai aveam in atelier. Si phooteam o gaura in chitara, la imbinare, bagam un cep de lemn mazgalit cu aracet, Mosu suna la prapaditul cu beleaua, ala venea a doua zi cu o gramada de bani, primea chitara gaurita si astupata, ii povestea batranul ca aia a fost, ca a rigidizat-o si ca nu o sa mai aiba probleme. Ala nu intelegea nimic, hodorogul il gonea practic din magazin, si nici macar 1% nu se intorceau sa zica ca nu e in regula. Mie, initial, imi parea o chestie cat de cat ok. Dupa ce insa am intrat pe viori, lucrurile s-au schimbat dramatic. M-a trimis pe Calea Rahovei la un tigan batran si paralitic, insa meserias adevarat si prieten cu el, vreo cateva saptamani. Acolo am invatat sa schimb parul la arcusuri, sa imi fac singur penele, sa aleg si sa pieptan parul, sa il aliniez, sa il tai unde trebuie, cum sa fac nodul si alte minuni legate de arcusuri. Tot tiganul ala negru ca noaptea si batran ca ca razboiul nostru de independenta m-a invatat sa cioplesc calusul viorii din brut, cum sa fac sa calce pe fatza unde trebuie si functie de asta cum sa pun popicul vioarei si cum sa testez toata treaba. Cine a avut de a face cu vioarele, stie despre ce vorbesc. Dupa perioada de 'initiere' cu tiganul al carui nume nu il mai stiu, dar pentru care am o stima deosebita si numai amintiri placute, a pus Mosul pe unul sa scrie pe pancarta de la intrare ca repara si vioare. Ei, dracia dracului. De atunci a inceput tavalugul. Curgeau clientii, minim 3-4 pe zi. O gramada de mamici si tatici de copii de la scolile de muzica calcau pragul lui Barbulescu pentru ajustari, reparatii, inlocuiri si tot ce le mai trebuia. Asa ca Mosul a hotarat ca chitarele nu mai au prioritate, trebuia sa le bag cepul cu aracet pe loc, indiferent de defect, si cu asta basta. In schimb aveam cateva arcusuri pe zi, popici si calusuri si ajustari la cheite. Dar si aici a trebuit sa fac altfel. In loc sa stau o jumatate de ora sa cioplesc, sa probez si sa finisez penele pentru un arcus, m-a pus sa tai niste paralelipide dreptunghice cu bomfaierul si sa fac toata treaba cu SUPER GLUE!!! Care se intindea pe par, strica tot, omora orice viitor al arcusului respectiv. O mizerie de nedescris si o bataie de joc cum nu cred ca cibeva si-ar mai permite. Intr-o zi a chemat Mosul politia pentru ca doi baieti care venisera pentru o chestie banala la chitara, nu mai tin minte exact ce, dar evident nu am avut voie sa fac ce vroiam si ce trebuia, au facut balamuc si si-au bagat poolile in ma-sa. Inevitabil, si mama mea a primit cateva poole. Atunci m-am certat prima oara cu Mosu. Si a primit si mama lui aceeasi portie de falusi ca si maica-mea. Am plecat, a sunat dupa cateva zile si m-am simtit invingator. La cum ii tremurau mainile, a facut un arcus incat abia cativa centimetri la mijlocul parului mai erau moi, restul erau caramelizati de super glue. Evident, minunea cu conditiile mele a durat cam o zi sau doua. A mai avut o doamna curajul sa il infrunte pentru calitatea mizerabila a unei lucrari care a costat mai mult decat vioara in sine. Preturile reparatiilor erau absolut fenomenale, sa zicem ca eu luam 400 de lei pe zi, iar schimbatul parului ducea si la 2000 de lei. Atata doar ca stia cum sa vrajeasca oamenii, iar in perioada aia oamenii veneau pentru ca el, avand cunostinte peste tot, in scolile de muzica, Conservator si multe alte locuri, era recomandat atat de profesori, carora le facilitase vanzari de instrumente afara si alte matrapazlacuri, cat si de cei ce sperau la un favor de la el. Multi, foarte multi. Avand in vedere ca bautura trezeste gandirea dar inmoaie fizicul, de fata cu doamna care tremura de nervi si de neputinta in fatza lui, i-am cerut scuze doamnei, i-am spus ca asa zisa reparatie a fost creatia mea si, dupa vreun an si ceva de colaborare, i-am intors coorul Mosului si i-am urat sa ii cada in cap toate instrumentele de care si-a batut joc, atat direct cat si indirect, prin mana si prostia mea. De atunci am mai trecut pe la el de vreo 2 ori in ultimii, sa zic, 16-17 ani, ultima oara acum vreo 5 ani, daca nu ai mult. Evident, am schimbat cateva amabilitati, cateva vorbe de bine, amandoi ne-am reamintit de partile frumoase ale trecutului, inclusiv de zilele cand si el si sotia lui imi spuneau ca trebuie sa lase afacerea cuiva si ca de aia ma invata ce ma invata. Zambeam dulce-amar toti trei , ca coborat si nevasta-sa dupa ce-a sunat-o el sa-i spuna ca am trecut sa ii vad. Ne-am pupat, ne-am luat la revedere, eu in gand mi-am luat adio pentru ca eram convins ca nu o sa mai fie in viata cand o sa mai catadicsesc eu sa trec prin zona, si asta a fost. Ironia sortii face ca zilele astea invat sa citesc partituri si digitatie de la un violonist care a fost coleg de Conservator cu dl. Andrei Aldea si, minunea dracului, oarecum in generatia cu fiica d-lui Barbulescu, care este si ea violonista in Franta. Evident ca il stia pe Mosu si cu ajutorul lui a vandut in Japonia o vioara. Dar mai multe nu mai zic, ca sa nu dezgrop mortii. ) ONTOPIC: In offtopicul de sus poate o sa inteleaga lumea atitudinea angajatilor sau importator-distribuitorilor, care nu pot face dupa cum ii taie capul sau inima sau dorinta. Din pacate totul se reduce la afacere, iar afacerile romanesti au de obicei doua parti: unua care castiga si un pagubas. Chiar sper ca gagiul care a deschis topicul sa aiba parte de oameni adevarati si sa isi rezolve problema. PS: rog moderatorii si cititorii sa-mi scuze povestirea, dar gandind ideea topicului astuia din ambele perspective, am simtit nevoia sa si explic mai pe indelete sensurile diverselor afirmatii pe care le-am facut, si sa se inteleaga ca nu am facut vreuna cu raautate sau in totala necunostinta de cauza. De asemenea, celor carora le-am intervenit asupra chitarelor in vremea aia, le cer scuze. Nu am facut ce vroiam sa fac. Si inchei acuma patetic, declamand astfel: DACA V-AM GRESIT CU CEVA, EU VA IERT! ) De apreciat sinceritatea d-voastra! Probabil berea a fost principalul motiv al... Pacat! Ce sa-i faci, tineretea! Un an si jumatate, din cate am inteles... Cam multa bere! Niciodata un muzician, muzicant n-ar distruge un instrument, eventual l-ar vinde! 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
Calin ILIE Posted January 12, 2012 Share Posted January 12, 2012 (edited) On topic: Asteptam chitara cu pricina. In cazul in care se dovedeste defectul, chitara va fi gaurita, lipita cu super glue., etc.. :) Glumesc! O vom inlocui, asa ca veti primi intermediul dealer-ului o chitara super verificata. Cu riscul sa ma repet, griful nu este torsionat la chitara d-voastra, Intradevar headstock-ul nu este in acelasi plan cu corpul chitarii ( fapt remarcat pe forumuri de multa vreme in privinta chitarelor Vintage! ), nut-ul, prin constructia lui, agravand optic "defectul" headstock-ului si aparent al grifului. Chitara este perfect utilizabila. Oricum ne pare rau pentru aceasta situatie, se va rezolva! Fara discutie! LE: Avem de gand sa deschidem un magazin MCMUSIC in Sibiu curand! Edited January 12, 2012 by Calin ILIE 4 Link to comment Share on other sites More sharing options...
Guest SuNz_TWin Posted January 13, 2012 Share Posted January 13, 2012 (edited) Daca sa acuzi si sa denigrezi e usor, a lauda unora le vine mai greu. Nu si mie! .Asadar, astazi, vineri 13, ma declar un client multumit. Chitara va fi schimbata iar banii cheltuiti pe transport ii voi primi inapoi! Sper ca acest topic sa fi condus la o situatie "win-win",cum zice englezu'. Castig de ambele parti. Noua sa ne aduca servicii mai bune iar vanzatorului mai multi clienti multumiti! Ca si mentiune,(importanta zi eu!) chitara a fost schimbata cu bunavointa domnilor Manea (esound) si Ilie (mc music), in ciuda faptului ca pe corpul chitarii exista o lovitura de la transport! Asadar, cine zicea ca dracu-i negru...!? Multumiri inca o data celor doi domni, cat si voua, acelora care si-au expus parerea in mod pasnic si fara a jigni, rezumandu-va strcit la problema asupra careia v-am solicitat parerea. Regret ca la un moment dat discutiile au degenerat in certuri si jigniri! Nu am incurajat/intretinut astfel de comportament! Sper sa nu existe resentimente! Numai bine! Edited January 13, 2012 by SuNz_TWin Link to comment Share on other sites More sharing options...
Guest SuNz_TWin Posted January 13, 2012 Share Posted January 13, 2012 LE: Avem de gand sa deschidem un magazin MCMUSIC in Sibiu curand! Daca aveti un post liber de "chitibusar"! Cred ca sunt calificat..As renunta cu drag la jumatatea de norma de la spital pentru un asemenea post! Link to comment Share on other sites More sharing options...
Ironside Posted January 26, 2012 Share Posted January 26, 2012 Cre' ca s-a rezolvat, nu vezi ca din cit era Snuz de suparat, a fost lovit de fericire si de iubire, ca acu' vrea sa se angajeze la ei? 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
the_resident Posted March 8, 2012 Share Posted March 8, 2012 Daca aveti un post liber de "chitibusar"! Cred ca sunt calificat..As renunta cu drag la jumatatea de norma de la spital pentru un asemenea post! si...pana la urma.. ti-a fost inlocuita? cea noua este impecabila? povesteste-ne si 9 1 Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now