mettal86

E important să îți placă chitara ta, dacă chitara asta te motivează să exersezi mai multe ore pe zi, ia-o pe asta. O problemă mare la începători (și nu numai) este că dacă înveți un solo de exemplu a lui Slash, îl cânți, dar nu sună ca la el mulți tind să acuze orice element din lanț care nu este ca al idolului: că nu e la fel chitara, că nu sunt aceleași doze, că nu e același amp, ca să nu mai zic că unii se duc într-un fanatism în care ar putea să îți explice că cablul de la chitară e mai important decât dozele și că dacă nu suni ca Slash e musai de la echipament, însă după cum intuiești răspunsul este altul, cea mai importantă este interpretarea! Dacă îi dai lui Slash un Squier cu humbuckere și un marshal de 30 de watti, fii sigur că o să sune ca pe rigul lui de x mii de euro, pentru 99% din ascultători. Diferența aia și motivul pentru care bagă artiștii bani în scule bune sunt în primul rând pentru plăcerea lor, că după un timp într-adevăr auzi diferențe și poate pentru cei 1% din ascultători care de regulă sunt și ei muzicieni. Mulți dintre artiștii mari pe primele albume au făcut înregistrări cu scule mai proaste decât avem mulți în dormitor acum, dar asta nu i-a împiedicat să sune bine. Concentrează-te pe interpretare, sunt foarte multe trickuri și mici detalii care fac diferența, e plin youtube-ul de tips&tricks pentru fiecare artist în care se explică specificul său și de ce sună într-un anumit fel iar echipamentul este cam ultima chestie care definește un artist, dar pentru că are o latură COMERCIALĂ, foarte mulți pun accentul anume pe ea, și că acolo e răspunsul dar aia e o parte mică din ecuație. Tehnica de interpretare, modul cum ții și folosești pana într-un final sunt mai importante decât echipamentul, în condițiile unui echipament ”decent” (adică chitări cu acțiune normală, gât decent, intonație setată, corzi bune, cablu normal, amp decent). Concluzionând, dacă Slash te-a convins să te apuci de chitară consider potrivit să îți iei pack-ul ăsta ca să mai elimini o necunoscută atunci când o să exersezi și nu prea o să suni ca el (la început cel puțin).

Am început să experimentez la o chitară fără corzi, practic nu mai e limitarea asta inutilă de note și nici nu mai trebuie acordată (cel puțin nu așa de des). Recomand călduros!

Păi ar fi bine să începi cu gama do major: do - re - mi ^ fa - sol - la - si ^ do, unde ”-” înseamnă ton iar ”^” semiton. Acordurile sunt de mai multe feluri, dar cel la care te referi probabil și cele mai uzuale în muzica ”uzuală” (pop, rock mai simplu, ș.a.) sunt triadele, adică acordurile cu trei sunet. Aste se formează din prima a treia și a cincea treapă, astfel pe do major o să ai: Do major : do - mi - sol Re minor : re - fa - la mi minor : mi - sol -si fa major: fa - la - do sol major: sol - si - re la minor: la - do - mi si dim ; si - re - fa Orice succesiune din aceste acorduri cu orice note din do major o să ”sune”. Ăsta e cel mai simplu punct și este doar un punct de plecare. E clar că în melodii în ”do major” o să auzi și acrodul mi major sau altele care nu sunt în listă, dar o să sune. Teoria muzicală nu e foarte complicată dar nici suficient de simplă ca să fie exprimată într-un post pe forum, de asta e bine să studiezi totuși, literatură sau cel mai bine cu un profesor Și bineînțeles înveți o grămadă de reguli ca pe urmă s ă ți s espună că de fapt nu există ncii o regulă și că cam toate melodiile bune au măcar o ”încălcare” care le face reconoscibile. Cel mai bine e să studiezi melodii cu linii vocale simple și cu armonii simple dar care sunt interesante, și să încerci să cânți linia meldoică peste acord. Cum zici că ești mai bun la practică studiază videourile din seria ”fingerstyle” și o să înțelegi ce note și cum sună pe anumite acorduri. sau așa

Ceea ce vrei tu se cheamă 4 cable method sau 4cm, și sunt zeci de topicuri pe tema asta https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=Digitech+GSP1101+four+cable

Sper că e doar o coincidență, deși cam greu să cred... https://www.youtube.com/watch?v=DbAh3jY6qzw&oref=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DDbAh3jY6qzw&has_verified=1

Dacă chitară are doze active și lași cablul în ea, se descarcă bateria.

Există și ”riscul” să nimerești un instrument bun. Când zic că unele au o calitate mai slabă nu înseamnă că nu sunt bune de nimic și că nu poți învăța să cânți la ele. Dacă singura opțiune este online e ok, plus că conform legii poți să returnezi produsul achiziționat online timp de 30 de zile. Nu cred că fac reclamă dacă îți prezint aici câteva magazine mai mari de la noi care au și platformă online: mcmusic, guitar shop, senia, esound, și multe altele.

Chitara electro-acustică este o chitară acustică care are montată o doză și un preamp, ca să poți să conectezi chitara la un amplificator sau interfață audio. Dacă te vezi cântând amplificat și/sau vrei să îți înregistrezi progresele audio pe calculator, mergi pe electroacustică, Neamplificat intre o chitară acustică și același model de electroacustică (cd-60 vs cd-60ce) nu sunt diferențe (notabile cel puțin) de sunet. În practică însă chitările acustice ieftine au un control al calității mai permisiv și poți găsi instrumente aparent identice dar care sună diferit și au ajustările mai bine făcute, așa că dacă ești începător caută pe cineva mai experimentat să vină cu tine la magazin să îți cumperi chitara doar după ce este probată.

Pentru ”dump file” există dropbox și soundcloud, mult mai potrivite pentru așa ceva. Spor!

Momentan sunt riffuri despre... nimic. Un riff trebuie să aibă un ritm și o melodie, care să îți ”sară în ochi”. Notele trebuie să fie suficient de diversificate ca să nu pară banale (că le-ai mai auzit undeva) și în acelși timp trebuie să fie suficient de repetitive pentru a rămâne în cap la ascultător. Momentan doar cauți note pe grif, sau cel puțin asta e impresia lăsată din înregistrări. Nu o lua ca pe un atac, dar trebuie să mai studiezi și să faci compoziție mai serioasă decât câteva note luate aleator. Orice chitarist cu ceva experință scoate vreo 20 de riffuri de astea doar la încălzirea de dinainte de repetiție. Nu te lăsa păcălit de efecte (reverb, delay) care fac cam orice să sune interesant. Studiază game, arpegii și eventual riffuri celebre, după care lucrează la propriile riffuri la modul serios, dacă vrei să fii luat în serios. Mult spor la cântat!

Mda, încetul cu încetul trec și eu în tabăra de ”lemnul conteaza, dar foarte puțin”

Ti-am trimis un PM

Chestii pe care poți să le faci și fără chitară https://www.youtube.com/watch?v=wt4aQQJDJPg

Oricât de mult e nevoie La mine de exemplu regula e că la cel puțin două repetiții consecutive trebuie să sune totul perfect. Mai depinde și de complexitatea muzicii, dacă cântați progresive trebuie repetat mult și des, la pop-rock e idee mai simplu. În general un program de 45 de minute de pop-rock se poate face lejer în 6-8 repetiții dacă instrumentiștii sunt de nivel mediu. La nivelul profi fiecare vine de acasă cu materialul învățat și în principiu coverurile ar trebui să cam iasă din prima, dacă se respectă întocmai structura Cum se repetă: 1. Fiecare piesă se aduce la stadiu de a fi cântată cap-coadă (cu mici imprefecțiuni) 2. Când ies cât de cât toate piesele, se repetă tot setul, piesă după piesă, o dată sau de două ori. 3. După set se revine la 2-3 melodii unde s-a greșit cel mai mult. Se stabilesc momentele dificile (bridge-uri, intro-uri, sfârșituri, solouri) care se pot repeta și pe fragmente. Se stabilesc toate detaliile ca fiecare să știe ce are de făcut. 4. Când la fiecare piesă fiecare știe ce are de făcut se trece doar prin set 1-2 ori pe repetiție. Este bine să fie o ordine a pieselor și fiecare să știe cum începe piesa, sau cine o începe dacă nu încet toți o dată, e un detaliu mic care la repetiții pare natural (”bă hai înceăpe”) care la concert nu mai merge și multe formații începătoare au mici blocaje la începutul fiecărei piese. La început lumea dacă greșește se poate bloca având impresia că s-a stricat piesa și toată lumea știe că ai dat-o în bară, de aceea și la repetiții dacă cineva greșește nu e bine să fie ”stop și de la capăt” mereu, ci e bine să încercați să rezolvați din mers greșeala. Dacă nu aveți deloc experiență de scenă să faceți câteva repetiții integral în picioare (la concerte stai în picioare multicel), și eventual fără să vă uitați prea mult unii la alții. Nu e nici o rușine să arunci din când în când un ochi pe instrument, doar să nu staii cu ochii înfipt acolo drept refugiu de a nu da ochii cu spectatorii. Consider importantă pentru debutanți și o repetiție generală la care să chemați fiecare câte 2-3 prieteni să aveți un public. Acolo puteți să exersați și mișcarea scenică și vorba cu publicul și începuturile pieselor, etc

În primul rând corzi noi și bune. În al doilea rând înălțimea dozelor reglată empiric pentru sunetul pe care ți-l dorești. Abia apoi poți să treci la EQ, preamp și alte minunății.

Cu siguranță găsești în Piatra Nneamț un profesor de chitară. Dacă vrei să progresezi rapid și eficient, e mult mai simplu cu profesor. Adică e simplu să evoluezi, dar e mai multă muncă decât dacă ai face-o tu după ureche sau de pe net (deși sunt o grămadă de materiale). ”chart complet” nu îți trebuie, caută melodii care îți plac și cu siguranță găsești acorduri și taburi pentru ele (eu folosesc songsterr.com), învățând melodii o să înveți acordurile. Doar învățarea acordurilor, fără aplicarea lor, nu o să te ajute prea tare.

Am avut ceva similar, am fost la un electronist și acesta a ”întărit” toate lipiturile, și merge brici acum. Nu știu pe cine sa îți recomand în cluj, dar dacă nu ai cunoștințșe să îl faci singur poți să îl duci la orice electronist (reparatii de tv, electrocasnice). Demontatul și montatul durează mai mult decât procedura de reparație, așa ca poți economisești timp/bani dacă duci direct ampul scos din cabinet (sunt niște șuruburi în lateral și sus)

Începe tot timpul cu un patch curat. Dacă ai un amp bun pe care îl folosești mereu, setează-l așa cum îți place, și apoi adaugă ”pedale” pe rând în patch. Nu folosi emulare de speaker sau de cabinet/microfon din procesor. Dacă folosești fx_return, (adică doar power ampul, eu așa fac), găsește prima dată un preamp care îți place cum sună, și apoi adaugă pe rând pedale. Eu am stat să fac 2,5-3 ore un ton de clean, cu chorus și delay pe ctl1/2, și încă vreo oră pentru tonul de distors, dar sună binișor acum. În general lumea nu are răbdare să bibilească patchurile de asta discreditează ideea de procesor. E importantă și ordinea efectelor, volumul lor, și tot așa (de fapt la fel ca și la pedalier, doar că acolo sunt la îndemână). Patchurile din fabrică sunt făcute pentru anumite chitări, cu anumite ampuri, de asta se aud prost. Daca faci un patch de la zero, cu chitara ta, și cu ampul și cabinetul tău, cu puțină răbdare o să obții niște tonuri bune. Problema cu procesorul e că atunci când mergi să cânți pe alt amp/cabinet, trebuie să refaci niște setări, ceea ce e nițel mai complicat decât la un pedalier, dar totuși foarte realizabil. Așa că sfatul meu e să ai răbdare și să îl bibilești, și dacă nu îți iese bine să mai încerci, dacă nu, îl vinzi și îți iei pedalier

Nu stiu de restul, dar Ibanezul ala este undevaintre prost si foarte prost, finisaje, QC, setarea din fabrica. Am ramas profund dezamagit de acest model.

Am eu unul (de fapt mai multe), contacteaza-ma pe pm.

Pai absorbitia aia schimba si modul in care oscileaza coarda, adica o coarda de acelasi tip, de aceeasi lungime, cu aceeasi tensiune, prinsa pe bucati diferite de lemn, va oscila usor diferit. Cat de mult se simte asta in doza sau in amp este fix factorul subiectiv, care cu o gramada de blind testuri a esuat (adica oamenii nu au stiut sa faca diferente intre squier, strat mexican si unul american). Asta nu inseamna ca nu exista oameni care nu aud acele diferente. O alta intrebare este cat de importanta este acea diferenta (in ipoteza ca exista), pentru ca un EQ, un cablu diferit sau absolut orice element al lantului de sunet isi pune amprenta pe el. Aici cred ca de fapt e marul discordiei, intrebarea nu e daca sunetul difera ci cat de important e ca difera, pentru c aunii isi fac un scop al vietii in a gasi lemnul perfect in loc sa stea sa exerseze mai mult sau sa invete s afoloseasca niste efecte mai bine. Sunt sigur ca un om care a cantat 10 ani pe acelasi setup cu aceeasi chitara, daca ii schimbi lemnul al chitara, o sa simta, si pentur el poate e important. Pentru mine de exemplu nu e ATAT de importanta diferenta aia de nuanta. La fel mi se pare exagera cand se vorbeste despre "marea" diferenta intre un grif cu tastiera maple vs rosewood, caci ala e un factor, care desi conteaza (daca presupunem ca ce am vorbit pana acum e adevrat), conteaza intr-o masura, din punctul meu de vedere prea mica.

Pai atenuarea are loc diferit pe diferite tipuri de armonice, iar sunetul este format din unda fundamenta cu mai multe armonici. Aceste armonici sunt absorbite diferit de aceea si tonul este modificat, nu doar sustainul. Diferentele intr-adevar sunt subtile, si nu sunt pe atat de importante pe cat zic unii, dar diferenta intre ton intre diferite tipuri de lemn exista! Adica un lemn absoarbe mai mult din armonicele 3,5 si 9, si altul mai putin, rezultatanta este un ton diferit, desi nota e aceeasi, si chiar si sustainul poate fi acelasi. domnului 57 ii place obiectivitatea, pai un experiment pertinent ar fi de preluat semnalul cat mai fidel pe o coarda fixata pe doua bucati diferite de lemn (nici macar chitrara), si de spart unda in armonici, si de vazut si cum se "sting" in timp. Bineinteles ca pana eu nu fac demonstratia asta ramane doar o presupunere de-a mea.

Pai mai mult ca sigur ca preampul e copiat de pe ceva, uita-te la tranzistorii din el si cauta scheme cu acel tranzistor, o sa gasesti fie schema recomandata de producator din datasheet, fie un preamp similar.

Pai ai finalul bun si ai o problema in preamp. Daca nu se vede vizual problema trebuia sa bagi o sursa de semnal pe instrare si sa vezi cu osciloscopul pana unde ajunge. Deobicei problema e la componente cu interactiune mecanica: mufa, potentiometre, butoane de selctie a canalului. Nu se aude absolut nimic, sau se aute un zgomot? daca dai gain.volume, mai tare mai incet se modifica si volumul zgomotului? nu merge nici un canal? cand bagi si scoti jack-ul auzi pocnituri sau perturbatii?

Mai e o problema mica la chitarile ieftine, daca o faci pentru tine e ok, daca intr-o zi o s-o vinzi, chiar daca o sa fie o chitara care o sa sune mai bine decat un custom shop, daca scrie Squier pe ea si nu Fender, lumea niciodata nu o sa dea prea multi bani pe ea din factorul subiectiv: it's to good to be true. Eu am o chitara facuta de mine dupa propriul gust (yamaha eg-112), care e chitara mea de suflet si care desi uzata si cu sunet mai prost imi place mai mult decat Prestige-ul pe care il am. Daca as scoate-o la vanzare nu ar da nimeni mai mult de 250 de lei pe ea (cu tot cu husa si un set de corzi), pentru mine chitara aia e priceless. Pe de alta parte o sa ecranez si o sa schimb dozele si pe prestige, si dupa zeci de ore de cantat o sa fiu la fel de atasat de ea ca de yamaha. Ideea e ca atasamentul subiectiv de un instrument se face totusi mai mult cantand, decat mesterind la ea (la fel o masina, pana la urma oricum ai face-o, o faci ca sa o conduci, daca petreci mai multe ore polishand-o decat conducand-o ii cam anulezi scopul existentei). Pe teme de sunet, lemn si alte chestii nu isi are rost discutia pe rgc ca sunt hiene de serviciu care devoreaza orice argument subiectiv (ceea ce nu e neaparat un lucru rau). Ca sfat totusi, Gio, la fel ca Bullet straturile, eu personal le consider prea slabe pentru a fi tunate (ca un logan). Daca iei un presitge sau custom shop, iar nu prea ai de ce sa il tunezi, de aceea cele mai pretabile chitari din punctul meu de vedere sunt cele de mijloc, care sunt noi in zona 1200-2500 de lei, pe care chiar poti sa le tunezi sa sune la fel de bine (sau subiectiv mai bine) decat un prestige. Lemnul nu e atat de scump cum se vrea a crede si sunt multe chitari din clasa de mijloc care au absolut acelasi lemn ca si chitarile superioare. Cel mai greu (nu imposibil) e sa imbunatatesti un grif, de aceea asta pentru mine ar fi punctul de plecare cand as alege o chitara pretabila pentru tunning, adica griful sa fie bun, restul se rezolva usor.