FiveseveN

Tradiție. Determinată de accesibilitatea diferitelor specii în trecut. E moale => ușor de prelucrat. Ai putea lăsa aprecierile gratuite precum "lemn bun" și să susții obiectiv afirmația de la care am plecat?

Nici nu a obiectat nimeni la așa ceva, ci specific la declarația "sunetul unui instrument vine in primul rand de la lemnul din care este facut". Presupunem, evident, că vorbim despre instrumente electrice. Măsurătorile nu sunt păreri. http://www.stormriders.com/guitar/telecaster/guitar_wood.pdf http://www.latrobe.edu.au/synergy/synergy-news-articles/$10k-or-$300-guitar-it-sounds-the-same (din păcate n-am găsit și datele, măcar preliminare).

Doar atâta timp cât consideri că scopul unui artist e să satisfacă criteriile tale. Întrebarea era de ce sunt criteriile tale mai importante decât ale altora. Atunci hai să nu mai deschidem thread-uri fără finalitate . Nominalizările sunt secrete, și aparent șansele sale nu-s foarte mari. Dar speculațiile sunt speculații.

Mi-am permis niște licență artistică .

Nah, atâta timp cât ești tu sigur... Cam așa e, 24fret, a doua observație e perfect pertinentă. Dar în privința primei, ai și date care s-o confirme? Deci până la urmă amplificarea e cea mai importantă? Din nou, ai date sau doar intuiții?! Atunci te-ai gândit că părerile tale pot fi utile cel mult ție?

Trecând peste faptul că s-a lămurit probabil din august... De ce? "Eu știu, eu sunt magician" nu e un argument, e un vers de-al lui Marian Râlea.

Nu e absolut deloc pertinentă comparația. Rațiunea e o unealtă pe care o folosim pentru navigarea realității. Există unelte obiectiv potrivite și nepotrivite sarcinii. În schimb preferințele estetice sunt în practică arbitrare. Exemplu: am un șurub de înșurubat. Contează dacă aleg o șurubelniță sau o șosetă pentru a face asta, dar nu contează dacă aleg o șurubelniță (sau șosetă) roșie sau albastră. La fel cu cărțile: dacă scopul citirii e să învăț ceva util "despre viață", contează. Dacă vreau doar să-mi gâdil sensibilitățile estetice, n-ai nici un drept să-mi spui că Idiotul e mai bună decât Twilight, atâta timp cât mie-mi plac romanele siropoase cu personaje superficiale. Nu c-ar fi cazul, pentru că eu nu citesc beletristică deloc. Deci întrebarea rămâne deschisă. Dacă ai pretenția că plăcerea ta e superioară plăcerii altora, trebuie să aduci și argumente, nu să presupui că e evident. Aș zice Coma și Luna Amară. Celelalte Cuvinte mai pot fi considerați contemporani?

Am dar nu-s foarte elegante (fãcute rapid pt. prototipurile mele). Am inclus imagini și fișierele EAGLE. preamps.zip

Majoritatea au un filtru tip Baxandall. Poți încerca și un preamp cu tonestack FMV (eventual omiți controlul de medii), cum e folosit în FET2B (adaptarea preamp-ului de rack de la Alembic). Un FET2B e pe la sală dacă vrei să-l încerci.

Evident, era o glumă. Nici restul puhoiului de hippies, beatniks și ce-or mai fi fost nu au cântat numai despre război ci despre tensiunea socială generală specifică momentului. Ceea ce încercam să sugerez e că Dylan a făcut parte dintr-o generație, dintr-o mișcare, nu e un geniu izolat și inovator. Dacă muzica sa e intrinsec și eminamente "ancorată în dinamica culturală", de ce nu e și profetul generației curente? De ce e mai relevant astăzi decât Marele Dylan? Anyway, e o paranteză care s-a întins prea mult. Întrebarea mea rămâne: de ce e textul lui Dylan obiectiv superior celui de la AC/DC? De ce e preferabilă afinitatea ta pentru metaforă (presupun) preferinței fanilor AC/DC pentru... lipsa eminentă de subtilitate? Proto-metaliștii care au format fanbase-ul original al trupelor gen AC/DC și Black Sabbath, Judas Priest etc. n-au avut o cultură la fel de nuanțată și tragică? Sau lucratul în fabrici le-a alterat gusturile?

Care-i aia? Lirică inspirată din beat acompaniată de o chitară folk, o voce monotonă, întreruptă uneori de o muzicuță de blues (alt gen popular)? Da, un tânăr american care a cântat despre Vietnam în '60. Cât de unic și original! Modernismul și postmodernismul neoconservativ sunt lucruri distincte și deseori antitetice. Don't get me wrong, îmi place și îl ascult și eu dar compară-l cu ce făcea John Cage în '60 și sper că vei înțelege la ce se referă explorarea categoriilor estetice noi.

Modernismul artistic se referă în general la perioada de la începutul sec. XX în care s-au explorat categorii estetice, medii și mijloace de producție noi, angrenată de dinamica culturală, științifică și tehnologică a civilizației occidentale din acel moment. Dylan în schimb nu se deosebește prea mult de barzii sec. VII (și nu sunt singurul care a observat asta). Not that there's anything wrong with that. Dar dacă trebuie să vorbim ca snobii despre care artă e mai artistică, de obicei se pleacă de la distincția dintre tradiția populară, naivă, și cea cultă, premeditată și contextualizată.

Dar... de ce? Pentru că-ți place ție mai mult? Uite altă piesă despre gratuitatea cosmică a machinațiilor noastre sociale: E superioară prin brevitate și contextul artistic modernist în care se afirmă? Dylan e categoric naiv și popular, ăsta-i tot "șarmul" său. N-ar recunoaște modernismul nici dacă i-ar curge din muzicuță. Suntem obligați deci să concluzionăm că o piesă de 1,3 secunde de la Napalm Death e artistic superioară?

Da, diferența e semnificativă Ori îl înlocuiești cu un holzșurub mai lung și/sau puțin mai gros, ori îl folosești pe același dar umpli întâi gaura cu un chibrit sau o scobitoare, ideal mânjită în prealabil cu aracet.

Wait, era prins în cui, nu în holzșurub?

He makes it up in beer .

Nevermind me, apparently I'm still drunk from the party.

Pentru audio asta fac dar măgăoaia asta comută la 112 KHz (măsurat cu frequency counter-ul din multimetru). Când le pun cap la cap oi vedea dacă introduce zgomot, heterodyning, sag etc. Dacă Gabi et al n-au avut probleme cu astfel de sursă nu cred că sunt motive de alarmă.

Nu știu cum am fi comparat efecte demonstrate de oameni diferiți, înregistrate cu chitare, amplificatoare etc. diferite. Identitatea layout-ului cred c-ar fi the least of our problems. Sau poate dimpotrivă, demo-urile ar ilustra "caracterul" specific, în ciuda acestor incongruențe. Inițial nu plănuiam nici să folosesc neapărat nici valorile originale. Dar având respectivele componente (merci, din nou!) am decis să pornesc de acolo și să modific după gusturi ulterior dacă e cazul.

Da, cu o rezistență de 6,8K, deocamdată. Inductorul e bobinat pe două straturi și potted, recuperat dintr-un SMPS de monitor. Dioda e HER305, cea mai rapidă diodă de 400 V pe care am găsit-o prin casă. Există și semireglabilă dar nu se vede din cauza unghiului. Sunt sigur că e departe de performanțele optime, dar pentru tweaking serios mi-ar trebui osciloscop. Următorul pas ar fi putting it all together, dar după petreceri, lansări de albume și alte distracții .

Am gãsit o sursã de 12-ish V potrivitã și am decis sã merg pe varianta unui boost converter, cum a folosit și Gabi în GTFO. Am economisit astfel și niște bani pe care-i pot "investi" la petrecerea de Halloween .

Ceea ce vreau să subliniez e că soluțiile arhaice sunt prin natura lor mai costisitoare. Considerarea curenților de masă o poți face și prin autorouting dacă vrei. Desigur nu e cazul la circuite atât de simple. Atât de simple încât pot fi proiectate manual, case in point. Asta nu înseamnă că soluțiile moderne nu sunt superioare. Case in point, thread-ul de față.

Pentru că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti™. Proiectate toate încă manual, cu bandă, de către Randall Smith. Pentru că știm foarte bine că EAGLE is for pussies. Nu mai zicem de Altium și alte prostii care mănâncă din ton.

Apăi și Mesa Boogie sunt pe "imprimate". De "tonuri" nu cred că se plânge cineva, dar dacă e și prețul corect rămâne de discutat. Cert e că se pot face amplificatoare solide prin tehnologia PCB, dovadă fiind cele 99,99% amplificatoare construide din '70 încoace. Scuze pt. digresiune. Carry on.

Din păcate nu cred că Alex era sarcastic.