Leaderboard

Uitasem Pana relativ recent, absolut nici o chitara ieftina/entry/basic/de incepator nu era 'cu adevarat utilizabila'. Nici epiphone special2, nici squier bullet, nici hora iris solo, nici ibanez gio, nici alternativele de la alte branduri. (Ps Belson, Tenson, DiMavery, pana si aia Behringer ... alea nu erau chitari, erau obiecte de lemn in forma de chitara) As usual, existau si exceptii, dar erau suficient de rare incat sa nu fie chiar relevante. Cred ca primele chitari ieftine, playable si reliable au fost ori Ibanez RG321 ori Jackson JS32 (pe vremea cand js32 era cea mai ieftina jackson). Dar asta a fost acum ~20 de ani, si acum exista chitari semnificativ mai ieftine dar cu nivel mediu de calitate mai bun decat aproape orice gaseai in 90 nou la pret rezonabil.

Am luat și eu un HB SC-500 pe negru pentru un prieten mai demult (clonă vizuală de lp custom) și nu pot să zic că era ceva în neregulă cu ea. Recent am avut ocazia să mă joc cu un strat Jet JS-400 și am rămas destul de marcat de cât de fain era gâtul, închegată construcția, cum ținea acordajul și că suna foarte drăguț cu dozele și electronica din fabrică. Și prăguș din os pe deasupra! Nimic respingător tactil sau la hardware. Se vedea că sunt de buget, dar făcute cu simț de răspundere.

Absolut corect. Mai toate brandurile sunt preferate de unii chitariști mari, din diverse genuri. Și, într-adevăr, există pe piață din ce în ce mai multe chitări entry level foarte bine lucrate, cu grif roasted și (mai nou) chiar cu roasted body. Am fost surprins să văd un HB Les Paul, de vreo 130€, care eu mă așteptam să fie o cârjă de epileptic și nu era deloc așa. Dozele sunau cam împrăștiat dar, altfel, chitara nu suna rău de loc, ținea bine acordajul și arată foarte ok. Ce mai vrei, la banii ăștia?!

Finish: Black satin with black nickel hardware. Body: Mahogany. Neck: Mahogany. 24 XJ frets. Scale: 25.5" (Standard). Fretboard: Ebony, with ESP Custom „Flag“ inlays and white binding (neck and headstock). A discreet but very noble looking instrument! Headstock: ESP Viper-Style, matching the body color. Tuners: Gotoh Magnum locking tuners. Bridge: Tone Pros 7-string tune-o-matic, strings-through-body. This increases sustain and helps the instrument to stay in tune even better. Pickups: 2x EMG 707 active humbuckers. This PU combination is very versatile, provides lots of gain for aggressive sounds, fits well for downtuning and is absolutely quiet, due to its active design. Electronics: 1x Volume, 3-way toggle switch.

Eu cunosc și chitariști trecuți de 40 de ani pentru care contează doar calitatea construcției și a finisajului, ergonomia, stabilitatea instrumentului și un hardware de calitate. Cu niște doze bune… you can’t go wrong, can you?

Asta e o altă mare diferență față de anii 1960-1980. Chitarele “de buget” de atunci erau arareori utilizabile cu adevărat, fie și într-un context “de canapea”. Azi poți cânta la chitară pe bani mult mai puțini decât atunci. Și să sune bine.

Ziricote 18in archtop with Dearmond Rhythm 1000 sounds

Cred că-i greu să-ti dai cu părerea cine ce mai face bun sau prost, deși am auzit tot felul de chestii de la oameni care totuși rulează multe chitare, cum ar fi că Fender nu-și prea merită banii ceruți, că dozele Gibson și SD mai noi sunt de calitate mai slabă decât în trecut. Oricât de multe ai avea și ai fi avut, nu poți emite judecăți de valoare despre companii care produc jdesutedemii de chitare anual, ca Fender și Gibson (inclusiv mărcile gestionate de ei, Epi, Squier, Charvel, Jackson etc.). Până la urmă dacă găsești un exemplar bun din orice, ăla e un exemplar bun. Iar dacă găsești cinci mai proaste de felul lor din zece încercate, aia nu înseamnă că TOATĂ producția pe anul ăla e nasoală, ci că și-au bătut joc puțin de retailerul de la care ai încercat și ăla n-a ripostat sau corectat problema. Aia cu "marii chitariști preferă" e foarte superficială. Ibanez face front comun cu Boss, Laney etc. și investește în chitariști de fusion, drept pentru care ăia folosesc bineînțeles ce primesc moca și personalizat pentru ei de la Ibanez. Acu, serios, când are chef de trântă și Timmons scoate un strat pe care scrie mare: FENDER La metale cred că uiți și de ESP/LTD. Și de Gibson Ideea e alta: chitarele de buget îs din ce în ce mai bine făcute și diverse. La gâturi s-au prins că e mai ieftin să usuce verziturile prin prăjire și vezi "roasted" mai ceva ca Lucky Strike în zona de buget (de unde era ceva premium nu demult) și găsesc ei tot felul de soluții să iasă numa' bine în fața celorlalți. Dacă te gândești ce fel de concurență e acum pe entry-level, ai zice că e mai populară ca oricând chitara. Și poate că este, dar în rândul chitariștilor de dormitor/baie :)))

Până prin 2000, chitările se făceau întrucâtva manual, în sensul că freza era fixă iar lutierul mișca bucata de lemn astfel încât să fie săpate conturul și cavitățile; de asemenea și griful era lucrat tot manual. De aceea apăreau frecvent diferențe între chitare. Mulți chitariști celebri și-au făcut propriile chitări alegând un corp și un grif din mai multe chitări (este de notorietate cazul lui Eric Clapton care a cumpărat 6 chitări Fender Stratocaster de la care a ales un corp și un grif, dar nu este singurul care a făcut asta). Este cunoscut, de asemenea, cazul lui Herbie Gastellum, supranumit "neck guru" care a făcut grifuri timp de 56 de ani la Fender, până când s-a pensionat la 77 de ani. Grifurile făcute de el erau mai apreciate și renumite decât cele făcute de ceilalți lutieri. Acum tot ce înseamnă routing este făcut de CNC (computer numerical controlled), un robot care face cam în 30 de minute ceea ce unui lutier experimentat i-ar putea lua chiar și 2 zile. În plus CNC-ul lucrează absolut identic de fiecare dată, nu se pune problema existenței diferențelor. Manual se mai lucrează doar la Custom Shop team. Sincer, eu nu cred că lucrul manual ar avea vreun avantaj neapărat... În ceea ce privește exigența finisajelor și a atenției asupra detaliilor, aceasta se reflectă întotdeauna în preț. Chitările ieftine, made in Asia (China, Indonezia, India, nu și Japonia unde se lucrează și high end quality) lasă de dorit. Chiar și cele mexicane lasă de dorit.În plus, și lemnul este selectat în funcție de greutate și rezonanță (este ciocănit). Mai contează și din câte bucăți este făcut corpul (cu cât mai puține, cu atât mai rezonant va fi corpul, dar și mai scumpă chitara). Senzația mea (pentru care am deschis acest topic) este însă că toate aceste detalii legate de lemn, vechime, rezonanță etc. contează din ce în ce mai puțin pentru chitariștii sub 40 de ani să zicem și voiam să știu dacă este într-adevăr așa sau mi se pare. Nu voiam neapărat să aflu dacă chitarele vechi sună mai bine (sau mai expresiv) decât cele noi sau viceversa, pentru că acest lucru îmi este cât de cât clar.

Această chitară (Aria Pro II RS Inazuma) a fost cândva la Manu Savu apoi la cineva din Grup '74 (cred că Leo Ion din Brașov). Amp-ul (Sound City 120R) a fost pe la Prunus de la Voltaj, în urmă cu mulți ani. Dacă știe cineva ceva despre ele, il rog să-mi spună. Pot fi găsit și la telefon 072822428. Mulțumesc.

Ibanez Prestige RG5120M-FCN / Carvin DC727

Dillion USA Phoenix 2014 left handed 🤷‍♂️

2 suveniruri din excursia din Japonia Santana III 10 top - portocala rosie furioasa Fender Tele Richie Kotzen