M-am "jucat" si eu ieri cu chitarele facute de Roberto.
Spun ca m-am jucat pentru ca nu sunt chitarist profesionist, neanalizand chitarele din punct de vedere al frecventelor, de cum se blenduiesc mediile cu inaltele si ti se topesc in gura, cum se deghizeaza dozele chinezesti in DiMarzio si alte sf-uri.
Le-am analizat din punct de vedere al calitatii constructiei, cum se simte la mana si (cel mai subiectiv si important) cum arata.
RG-like-ul are un fretboard de iti cade fata. E o bucata groasa de lemn (granadillo parca), care arata in mare fel.
Sunt chitare cinstite, ce nu ascund defecte, din punctul meu de vedere mult peste ce gasesti in magazine in gama <3500lei.
Sunt comode, au sustain, nu zbarnaie, nu fasaie, stau in acordaj, sunt intonate corect, construite solid.
Ca nu au bridge nu stiu de care si doze de $$ mi se pare mai putin relevant.
E o chestiune de gust iar din punctul meu de vedere cea mai importanta componenta a unei chitare "e degetele".
Sper sa se tina de chestia asta, eu zic ca are potential iar ideea pe care am incercat sa i-o transmit e ca poate incerca si realizarea unor modele "istorice" 1:1, asa, doar ca sa incerce si zona asta a boutique-riilor si a chitaristilor pretentiosi la nostalgii.
Roberto, multa bafta!