FiveseveN

Schema e "clasicã". Dacã e ºi "bunã" doar urechea ta poate spune. S-ar putea sã ai altfel de comutator totuºi, dar principiul e acelaºi: la mijloc sunt conectate ambele doze în paralel, la capete doar câte una. *coil tap, nu coil tape

http://xonedesign.ro/ip/2010/03/the-case-a...t-small-combos/ Deci dacã vrei "calitate", forget it. Însã dacã e atât de importantã mobilitatea într-adevãr un Cube te-ar ajuta. Însã acolo unde cânți n-ai monitorizare? De ce nu-ți iei un procesor sau eventual efect cu cabsim (precum Amplug, da)?

Atunci cum ai vrea sã meargã? Citeºte manualele aplicațiilor.

Nu, ridicolul existã, doar cã poate fi folosit ºi constructiv (i.e. recontextualizat). Exemple: Anal Cunt, iwrestledabearonce, deseori Seth MacFarlane ºi multe lucruri de pe [adult swim].

OK, voi face o ultimã încercare. Am spus cândva cã "Un raport esential in critica unei lucrari este cel dintre intentia artistului si rezultat". Asta e valabil indiferent cã e Capela Sixtinã, Fântâna, Guernica, tatuaje cu Johnny Depp sau cãºti cu chintã roialã, bila neagrã ºi zaruri. Nu e vorba de "bun gust" ºi "prost gust" pentru cã astfel de concepte sunt primitive. E vorba de faptul cã unii "artiºti" au trecut de mult pragul ridicolului fãrã sã-ºi dea seama. Alte exemple: Ed Wood, , , majoritatea trupelor de Black Metal.PS: deºi probabil Ed Wood e în categoria "so bad it's good", deci e atât de ridicol încât a devenit relevant dpdv cultural.

Dacã vã roade, putem continua discuția pe Visual Art sau mãcar într-un thread separat, deºi mai existã unul similar ºi tot degeaba. Sau probabil ar fi mai uºor sã studiați singuri esteticã elementarã ca sã nu mai fie nevoie de întrebãri precum "simplul produs al creativitatii nu poate fi numit arta?". Evident cã orice efort creativ poate fi numit artã. Dar numit de cãtre cine? De autor? De un receptor arbitrar? De un "critic"? De un miliard de receptori arbitrari sau critici? De "posteritate"? Dacã nu te intereseazã critica de ce ai intrat în discuție?

Uite care-i situația: mã doare în pix cine se simte jignit ºi nu, nu era o pãrere personalã pentru cã am mai spus de nenumãrate ori, pãrerile sunt gratuite. Ce am spus poate fi uºor verificat dacã înțelegi cât-de-cât cum funcționeazã "arta", ca expresie ºi ca industrie. Sunt nenumãrate lucrãri extrem de apreciate care au fost fãcute "la comandã". De fapt doar pe la începutul sec. XIX a început sã se punã serios problema "l'art pour l'art" într-un context reflectiv, cu implicații social-culturale relevante (v. în special avangarda francezã). ªi Giger are lucrãri cu temã datã, cel mai evident fiind xenomorful. Deºi e o poveste mai lungã: a plecat de la o ilustrație ºi a devenit "artã aplicatã", i.e. character design/concept art. Cât despre aerografistul tãu, trebuie sã punem douã întrebãri în legãturã cu relevanța culturalã a efortului sãu: 1. Foloseºte elemente stilistice (repere vizuale) noi, personale, ansamblul cãrora le-am numi "stil"? ªi acest stil e suficient de novator pentru a fi relevant? Nu. El doar rumegã ce "prinde la public". 2. Recontextualizeazã mãcar aceste cliºee vizuale precum pop-art-ul ºi camp-ul în general (i.e. lucrãrile au un caracter metacritic)? Nu. Aºa cum a spus Susan Sontag, e doar a "failed attempt at seriousness". Poate în timpul liber revoluționeazã postmodernismul, nu ºtiu, dar din ce ne-ai arãtat n-am cum sã îl numesc artist ci meºteºugar. Iete cã eu sunt dar se pare cã nu conteazã asta.

Mesa ºi Fender nu produc lãmpi, ei doar îºi pun ºtampila pe ele ºi astfel le creºte prin magie prețul cu între 100% ºi 1000%. Se gãsesc lãmpi ºi vechi ºi NOS (de la cine le-a pãstrat) ºi noi (de la puținii producãtori rãmaºi), la prețuri decente (însã tot umflate comparativ cu o soluție echivalentã modernã ). Revenind la rãdãcina problemei: Ai menționat de la început cã e în principiu un demers educațional/distractiv, deci probabil ar fi mult mai util un proiect simplu unde poți 1. aborda proiectul foarte meticulos ºi inginereºte (i.e. sã începi cu partea teoreticã), dacã e mai valoroasã teoria pt. tine 2. pleca de la un proiect deja documentat ºi foarte flexibil unde te poți juca cu parametrii pentru a obține o înțelegere mult mai empiricã, dacã asta vrei. În primul caz probabil vei vrea sã începi cu cãrți ºi articole despre cum funcționeazã lãmpile. În al doilea caz un proiect bun cred cã ar fi Real McTube, plus cele de la ax84.com (începând cu cele mai simple, desigur).

Deci nu se prostitueazã doar la nivel stilistic ci ºi la nivel conceptual. Asta ai vrut sã spui?

Religia a devenit un "subiect sensibil" pentru cã se confundã libertatea de expresie cu libertatea de a îndoctrina. Dacã Ghițã spune Iubiți-l pe Iisus ºi ne aratã desenele ºi cântecele sale religioase îi aplaudãm creativitatea (ºi de ce n-am face-o?). Însã dacã eu vin ºi îi spun cã e ignorant ºi cã propaganda sa e nocivã sunt mustrat pentru cã fac "atac la persoanã". Tot ceea ce vreau sã spun e cã nu trebuie niciodatã confundatã credința cu ºtiința. Oricine e liber sã creadã în hippie zombies ºi ce-or mai vrea. Dar când vin cu încercãri de raționalizare gen "nu a plouat niciodatã înainte de Potop, 1656 de ani" sã nu se aºtepte sã fie luați în serios. Dacã el e liber sã emitã astfel de inepții noi nu suntem liberi sã atenționãm populația cu privire la ignoranța lui? ªi nu doar liberi ci îndatorați!

Ghițã, te rog nu încerca sã aduci argumente (pseudo)ºtiințifice în sprijinul spiriduºilor tãi pentru cã devii repede ridicol.

Dupã cum spuneam, kitsch total. A se compara cu un adevãrat "airbrush artist": http://www.hrgiger.com/

Cãtãlin, matale ai învâțat la ºcoalã ce e aia diafragmã ºi ce legãturã are cu plãmânii? Explicã-ne ºi nouã cum vine "nu il lasa sa vina in plamani,concentreaza-l in diafragma".

Depinde ce înțelegi prin "merge". Sunt cam 10 thread-uri despre asta.

Kids, cred cã Ecco a vrut sã spunã subordonat prin secundar. Gibson Les Paul e o marcã. E numele unui produs comercial, un anumit model de chitarã, care nu din întâmplare a fost proiectat în colaborare cu chitaristul Les Paul. Dar pot fi ºi identitãțile personale tratate ca mãrci: http://en.wikipedia.org/wiki/Personal_branding

@Riccardo: dacã nu e deja ecranatã n-ai ce sã strici, dacã faci treaba corect. Însã dacã vei observa sau nu îmbunãtãțirea ține de mai mulți factori. Dar în principiu da, orice chitarã poate beneficia în urma procesului, nu doar cele SSS. @rokyronnie: Plastilina nu-i nici adezivã nici bun conductor electric ºi nici proprietãți feromagnetice n-are. Cineva ãla a fãcut fizicã în gimnaziu? Sau poate de fapt nu e plastilinã.

Pariu?

A mai fost cel puțin un thread despre asta dar o sã mã repet: ce vrei sã "desenezi" pe ea? Sincer mai toate decorațiile de acest gen sunt scârbos de kitschioase. Partea bunã e cã grafisme în tentã platã gen eternele "tribale" se pot rezolva în autocolant deci mãcar nu sunt permanente. Însã din nou, în funcție de imagine tehnicile necesare pot fi destul de simple sau destul de complexe, i.e. dat jos lacul inițial, pregãtitã suprafața pt. vopseaua specificã, vopsit ºi apoi lãcuit la loc. Sfatul meu în general e don't, cu atât mai mult pe o acusticã. Picturile se pun pe perete, nu pe chitarã.

Eu am folosit astfel de bandã (cred cã e pentru hidroizolații) ca ecranaj ºi era ok, avea continuitate ºi prin adeziv.

Dacã ții s-o faci pe naivul fã-o mãcar la secțiunea potrivitã.

ORGÓLIU, orgolii, s.n. Pãrere foarte bunã, adesea exageratã ºi nejustificatã, despre sine însuºi, despre valoarea ºi importanța sa socialã; îngâmfare, vanitate, suficiențã, trufie. Celor care se iritã le recomand hidrocortizol.

O formã a acestei probleme era în Die Hard 3 http://puzzles.nigelcoldwell.co.uk/twentytwo.htm

Deh, lumea rãmâne fãrã mâncare ºi combustibili fosili ºi pe noi ne preocupã "identitatea culturalã naționalã" ºi de ce are Kirk Hammett mâna bandajatã. E secolul miºtoului pentru cã trãim în vremuri ridicole.

Da, eu mã gândeam doar la tremolo. Ar suna tare interesant un envelope-controlled pitch shifter/wobbler, totuºi

TLDNR emo whine.