project

Doar in ultima luna: Unt-old, de fapt bere-new, majoritatea s-au îmbătat ca porcii, s-au hlizit la adolescentul fosilă robi, și au vandalizat cât au putut în căutarea drumului spre cocină, pardon, casă. Amara, muzică ușoară. Așa de ușoară că o ia vântul. Diletanți în concurs, ciubucari impostori în recital. Transmisie în direct pe tvr, postul național, tradițională cloacă de nepotisme și veresii, care muncesc într-un an cât alții intr-o zi Vivat muzica !

Cumpăr un capac spate model pentru stratocaster - plăcuța de plastic care acoperă cavitatea arcurilor. Preferabil să fie intr-o stare acceptabilă, fără fisuri sau zgarieturi. Mulțumesc.

Am avut ocazia să le compar pe îndelete. Boss GT 100 are multe rafinamente de programare, dar are aceleași convertoare A/D de la GT5 citire, pe 44.1kHz cu "adaptive focus". Sună mai "vintage". Are si mici incongruențe, gen lowpass filter pe efecte cu valori fixe grosiere, gen 11kHz, 8kHz, etc., care fac dificilă obținerea unui ton fin reglat. Aplicația editor pentru computer e cam cubistă. HD 500X are o înfățișare si o interfață grafică pe ecran foarte simpliste, la limita unui efect pentru amatori, e ca o jucărie aparent rasolită, însă sunetul este mai clar, cu răspuns mai rapid, grație convertoarelor pe 48kHz și a unui procesor dsp dublu (care nu există pe HD500, varianta anterioară). Toți parametrii sunt reglabili 'pas cu pas'. Iar editorul pentru computer este cel mai frumos realizat si ușor de utilizat de pe piață, mai rafinat ca cele Boss, Fractal, etc. Concluzie personală - pentru scenă e mai indicat GT100, pentru studio HD500X. Eu aș înclina pentru HD500X. Acum, ca să fim la ordinea zilei, a apărut GT 1000, cu convertoare pe 96kHz. Se simte și la mănă, și ca sunet. Până acum, pe 96kHz mergeau doar procesoarele de chitară virtuale, ca GuitarRig, și doar printr-o placă de sunet de computer pe 96kHz cu driver asio. Bun, un GT 100 sau un HD500X se găsesc noi la 1800-1900lei, sh și la 1000-1200lei, iar un GT 1000 este 1000e nou - sh apare rar.

Muzica in ziua de azi, glorioasă nevoie mare. Nu e destul că odată cu tehnologia it nu mai are aproape nimeni răbdare sau voință să stăpânească bazele muzicii, un instrument, etc. Cei care știm să mai cântăm la o chitară ar trebui să le fim recunoscători acestor copii neofiți, fiindcă ne-au transformat în clasici în viață. Chiar dacă știi și numai trei acorduri, știi de trei ori mai multe ca ei, că operele lor nu necesită mai mult de un acord. Dacă duduia e cu toate cele la vedere și domnișorul își latră supărat oful, cu ceafa prudent protejată de cozoroc, totul pe un kick de 808/909, hitul e gata. Fâțâi posturile tv și peste ce dai? Vechiul și bunul mtv, care se lăuda în anii '80 că "au inventat videoclipul". (De parcă filmările TVR din anii '60 cu trupe românești nu erau tot... "videoclipuri"). Ei, și ce vedem? Reality show, "Floribama shore". O donșoară radiind de spiritualitate și inteligență stă pe "tron" în baie, cu izmenele în vine și o rolă de hârtie în mână, în timp ce prin ușa deschisă intră un negru creț care îi spune ceva, și râd amândoi ca proștii. Nu e destul că de 20 de ani nu mai poți asculta deșeurile 'muzicale' de pe mtv, acum mai trebuie să vezi și secvențe de tot... șpagatul. Te mai miră că în țara de origine i se spune și 'misery tv', 'mock tv', etc..?

Industria muzicală a folosit mulți ani muzica heavy metal. Acum, este rândul agriculturii să beneficieze de avantajele acestui gen. Fermierii din Friuli au găsit o metodă inedită de a scăpa de mistreții care devastează culturile: heavy metal dat la maxim. Cine s-ar fi gândit vreodată că bunele și vechile chitare cu distors au să ajute cândva la creșterea producției la hectar? http://www.telefriuli.it/cronaca/agricoltura-musica-metal-contro-allontanare-danni-cinghiali/2/195011/art/

Banc proaspăt recoltat, cu personaje dubioase și F1... Intră "Pipi Fecali" într-un restaurant si zice chelneriței: - Auzi, fă zdreanțo, ia adu o sticlă dă Ghiorghie Mum! - Cum spuneți? - Șampanie de-aia, fă, dă să spală cu ia chiloții dă formula unu...! Repede, zdreanță ce iești !

Două colege discută: - Ce ți-a făcut, dragă, cadou bărbată-tu de ziua ta? - Un robot de bucătărie ultimul tip ! - Dar anul trecut? - O friteuză cu afișaj digital ! - Dar acum doi ani? - Un cuptor cu microunde ! - Vezi...? Îți face cadouri care îl ajută pe el. Te tratează de bucătăreasă. - Dar ție, ce ți-a făcut cadou al tău anul ăsta...? - Ei, un compleu mulat, transparent...! - Dar anul trecut? - Ei, un corset roșu cu fundițe...! - Dar acum doi ani ? - Ei, niște desuuri de dantelă neagră...! - Vezi? Și al tău e la fel. Al meu mă tratează de bucătăreasă, al tău te tratează de... - Auzi, cred că ne facem prea multe idei. Mai bine ne bucurăm de cadouri !!!

S-au implinit 13 ani de cand Laura Stoica si Cristi Margescu au plecat in eternitate. Omorati de un negustor de fier vechi, adormit la volan. Venind de la un concert de provincie pe 150 de euro, intr-o tinichea de masina la mana a doua. Fiindca atat isi permitea in Romania una din cele mai bune voci ale lumii. Da, Laura a fost una din cele mai bune voci rock din lume. Cum avem campioni mondiali la gimnastica, handbal, atletism, canotaj, tenis, etc. Unele din cele mai reputate nume din muzica internationala au avut cuvinte de lauda la adresa ei, recunoscand-o ca fiind o voce si o prezenta artistica de exceptie, o vedeta innascuta. Ce a ramas dupa Laura? O mostenire artistica ce a intrat in patrimoniul national si in sufletele oamenilor. O mostenire care nu este cultivata si respectata de cei in masura sa o faca, din nefericire. Ca si in alte cazuri de artisti disparuti, care au fost niste simboluri nationale, succesorii legali ai drepturilor de autor nu sunt capabili sa gestioneze aceasta mostenire. Care ar trebui controlata direct de ministerul culturii, de catre oameni competenti, care sa aiba parghiile necesare mentinerii acestui patrimoniu valoros. Bineinteles, beneficiile revenind familiei, cum este normal. Strict in acest caz, ce s-a facut pentru Laura? O seara comemorativa pe tvr in ziua ulterioara accidentului tragic, o. piesa făcută de Comornic în memoriam, un festival organizat de fratele ei in 2007, după care și-a luat o masina noua, apoi… nimic. A aparut o reeditare a discului “Focul”, in conditii tehnice execrabile, apoi o lansare a unui disc, “Vino”, un album pe care orice artist din lume si l-ar dori în palmares, care fusese produs in 1999 de Aurel Mitran, pe atunci cazut lulea dupa Laura, si care a fost refuzat de Muraru de la Roton cu explicatia ca Laura ar trebui sa isi mai scoata din haine de pe ea ca sa iasa in fata, ca e cam 'obosita'... Acelasi domn se pupa dulce cu fratele Laurei dupa decesul ei, cand popularitatea numelui ei explodase, si amandoi aveau de castigat dupa urma ei. Iar fratele Laurei era foarte caustic fata de oricine ar fi facut ceva in memoria Laurei, ca de ce nu ii cere lui voie. Si alte asemenea meschinarii. De rest, ce sa mai spunem… De decesul Laurei s-au folosit multi trepadusi, care devenisera brusc “prieteni vechi”, unii i-au servit si de cioclii adhoc, purtandu-i sicriul ca sa iasa in fata camerelor. La parastasul de 40 de zile, sufletistii de la “Spitalul de urgenta”, al carui acordeonist lacrima la tv prin emisiuni, stateau si spuneau bancuri si ranjeau veseli, la cativa metri de mormantul Laurei, sub ochii indurerati ai mamei ei, de fata cu toata lumea - alti muzicieni, baietii de la Divertis, etc. Percutionista de la Secret, care ii anuntase prima decesul Laurei mamei ei, devenise tartora locala autoproclamata, aparand cu mult zel intimitatea familiei de camerele tv, in fata carora se baga. Apoi, cu orice ocazie, se lua la intrecere cu orice Clio argintiu pe strada, ca nu cumva Laura sa i-o inainte, de pe lumea cealalta. Si alte asemenea prostii mult prea telurice. Revenind, de ce au plecat Laura si Cristi in acea seara nefasta? Exact in acea seara, romanii uitasera ca exista Laura Stoica, uitasera de orice. Erau cu ochii pe teveu, la fotbal, echipele de eterni perdanti steaua si rapid ajunsesera in semifinalele cupei europene de mana a doua, cupa uefa. Fotbalul - mandria nationala care nu a castigat macar un titlu mondial, intr-o tara cu zeci de campioni mondiali si olimpici. Sute de mii de oameni in isterie, urland pe strazi in acea seara, ca o hoarda de neandertalieni, starnind o agitatie sociala mai mare ca la revolutia din 89. Conform legilor fizicii, aplicabile oricarui sistem, atunci cand creste entropia unui sistem, particulele sale incep sa se ciocneasca. Si s-au ciocnit. Pacat ca una din particule era un bun national irepetabil. Se numea Laura Stoica.

Se anunță o seară interesantă, cu muzica bună. Dar și-a găsit și icr-ul, falnică emblemă a culturii, unde să organizeze evenimentul - intr-una din cârciumile din Herăstrău, de care de ani buni ne luptăm să scăpăm acest parc, cel mai frumos parc european. Inainte de cafeneaua tare ca piatra, era o sală de popice, mai adecvată într-un parc. Iar vizavi, în loc de sală de sporturi sau patinoar acoperit, București fiind de mulți ani singura capitală europeană fără măcar unul, tronează o speluncă gigantică. In ambele stabilimente, muzicienii sunt tratați ca niște amuzamente bune de atras bețivii si snobii, niște lăutari care trebuie să își verse sufletul pe scenă în timp ce alții beau, se îndoapă, zbiară și se degazează. Nu arta contează, ci câtă crăpelniță si alcool se vând. În loc de aer curat in parc, sport si sănătate, avem un viitor luminos al tinerilor - cârciumi și grătare. Un asemenea eveniment merita ținut la Sala palatului, intr-un cadru potrivit unui spectacol de nivel artistic înalt. Însă chiria de 3000€ pe zi și necesitatea unei amplificări performante i-a cam speriat probabil pe organizatori, cărora le anula orice profit. In fine, e bine că se ține acest eveniment, e muzică făcută de muzicieni buni, se mai combate proxenetismul artistic vândut pe post de "muzică", pe toate canalele media, de către geniile de la șandramalele de discuri străine și autohtone. Să sperăm la mai bine, si la cât mai multe. No, succes cu concertul!

Când country nu mai înseamnă neapărat Willie Nelson, Johnny Cash, Freddie Fender, Dolly Parton sau Tammy Wynette...

Mulțumesc pentru sugestie, dar nu caut un traf echivalen ca tensiuni sau putere, ci exact acest model. Valabil.

Cumpăr traf toroidal de amp rusesc Taifun de 50w - combo Taifun mic. Dacă cineva are rămas un combo Taifun defect (de obicei se ard integratele), cu traful încă bun, aștept un semn. Preferabil PM. Mulțumesc.

Banc imoral... Leana, tinerică și frumușică, vrea să se căsătorească cu Gheorghe. Când aude tată-său, ii spune cu regret: - Lenuțo, îmi pare rău să-ți spun, dar am fost mare crai în tinerețe, si Gheorghe îi frati-tu. Leana plânge, e tristă, după o lună ii pica cu tronc Vasile. Tată-su: - Lenuțo, îmi pare rău să-ți spun, dar am fost mare crai în tinerețe, așa ca Vasile îi și el frati-tu. Disperată, Leana se duce la mamă-sa si ii spune toată tărășenia. Mamă-sa răsuflă ușurată și-i zice: - Mamă, te căsătorești cu cine vrei tu. Ce, eram proastă să te fac cu destrăbălatul de tac-tu?

Călătoria interioară, izvor de reflecție, cum delicat ne-o descrie dra Jennifer Batten... https://youtu.be/sXTf3KzUwWY

Când vrei să faci crowd-dive, dar nu ai destul public în fața scenei... https://youtu.be/3to0A7qM1v8

Imediat după '89, era un val de libertate si libertinism muzical, cu rockeri si rockeritze, care, de atât neconformism, se simțeau obligați să adopte riguros "uniforma de rocker" - blugi cu camuflaj, tricoul negru cu imprimeu rock, bocanci unisex si tolba provenită de la o mască de gaze comunistă. Publicațiile de profil debordau de "rockeritze zăpăcite" ce căutau "prietenii muzicale". Erau duium si prin localurile cu terasă binecunoscute, Turist, Grădinița, Preoteasa, etc. Apăreau si întâmplări hazlii cu duduile hardiste ametite binișor. Prin 90, apăruseră în localuri toaletele cu plată, așa că ne mai trezeam la masă cu o câte o donșoara clatinându-se de ii zanganeau toate briz-brizurile metaliste, spunând cu voce răgușită: "Fraților, n-aveti si voi 5 lei, să-i trag o pi$@re?" Puneam mână de la mână și rezolvam situația. Puteai să lași fata sa facă pe ea...!? La primul festival Rock '91, din Parcul tineretului, pe 1 iunie, era o căldură de te topeai. Dacă ajungeai în fața scenei, acolo rămâneai, de la înghesuială si "moshereală". De amorul artei, suportai setea, foamea, ghionturile de la țopăiala gloatei, imposibil să mai ieși. Când, ce sa vezi, în timpul unui concert, dinspre scenă se despică mulțimea. Am crezut că era solistul, care coborâse de pe scenă. Când s-a apropiat, m-am lămurit ce era: o rockeritză, transpirată si probabil însetată, găsise o metoda să iasă din gloată: își scosese geaca si tricoul, rămânând doar în nădragi si bocanci, în fluierăturile si încurajările bășcălios-admirative ale rockerilor. Cum fata era drăguță și bine dotată, i se făcea loc de parcă trecea papa de la Roma...

- Domnule Max, privind cu multă mâhnire în ochii dvs, sunt nevoit să vă spun că, în pofida colaborării noastre de mulți ani, si a fidelei dvs prezențe alături de noi, circumstanțe fortuite ne determină să luăm măsuri nedorite. Am primit ingrata misiune de a vă comunica disponibilizarea imediată... - Iubitule, aici nu ești la consiliul de administrație. Dă-l odată afară pe Max, că e ora lui de plimbare și iar face în casă...! .

Cu ocazia unui (ipotetic) concert în Argheal, trupa Queen a adaptat celebra piesă "We will rock you", cântând varianta "We will pălincă". Fiindcă or aflat și ei că pălinca ii mai bună ca rachiu'...

Perle mitologice din vremea liceului. Cam scârboșele dar amuzante. ....Și spiritul lui Ahile îi zise: "Rămâi cu Circe, Ulise !" Dar Circe deja fugise. În aer plutea un miros greu... ...Ulise se b@$ise.