Sunt importante sculele, dar si mana - urechea sunetistului.
Am prins Sfinx in concerte saptamanale (sau lunare?) la Casa Armatei, cand erau in armata, apoi premiera Zalmoxe la Polivalenta parca 1978.( Am o inregistrare pe magnetofon a acelui concert). Anuntau ca vor incepe inregistrarile in ziua urmatoare. Peste 4 ani a iesit vinilul… Au sunat demential.
Am ascultat si Puterea Muzicii tot la Polivalenta live, se numea Zburatorul. Circula o varianta pe tube… Pacat de compromis, dar totusi astfel a ramas acea muzica initial compusa pt alte vorbe, pe care chiar se potrivea incredibil. Vinilul insa numi-a placut niciodata cum suna…
In ‘84 am prins concertul cu Boomtown Rats tot la Polivalenta, au camtat pe sculele Sfinxului, Rosu si Negru si ale Polivalentei la un loc. Au dat afara orice picior de romanas si au reglat sunet 4 ore inainte de concert! Au sunat… ca pe CD, desi nu se inventase… Auzeam clar fiecare instrument din pachetul de suflatori, chitara, pianina, etc… pe aceleasi scule pe care cantau si ai nostri. Nimeni nu suna insa ca ei.
Iar cu vinilul… mare tehnica si aici. In timpul unui festival Enescu la Atheneu se vindeau viniluri cu concertul din seara precedenta de festival. Imprimarea se presa peste noapte! Sigur difera mixajele fata de rock, dar… se putea! Avea si cine si chiar se faceau. Nu suna rau, mai am inca un asemenea vinil.
Altfel spus, e bine ca exista scoli si pt asa ceva!