project

Se anunță o seară interesantă, cu muzica bună. Dar și-a găsit și icr-ul, falnică emblemă a culturii, unde să organizeze evenimentul - intr-una din cârciumile din Herăstrău, de care de ani buni ne luptăm să scăpăm acest parc, cel mai frumos parc european. Inainte de cafeneaua tare ca piatra, era o sală de popice, mai adecvată într-un parc. Iar vizavi, în loc de sală de sporturi sau patinoar acoperit, București fiind de mulți ani singura capitală europeană fără măcar unul, tronează o speluncă gigantică. In ambele stabilimente, muzicienii sunt tratați ca niște amuzamente bune de atras bețivii si snobii, niște lăutari care trebuie să își verse sufletul pe scenă în timp ce alții beau, se îndoapă, zbiară și se degazează. Nu arta contează, ci câtă crăpelniță si alcool se vând. În loc de aer curat in parc, sport si sănătate, avem un viitor luminos al tinerilor - cârciumi și grătare. Un asemenea eveniment merita ținut la Sala palatului, intr-un cadru potrivit unui spectacol de nivel artistic înalt. Însă chiria de 3000€ pe zi și necesitatea unei amplificări performante i-a cam speriat probabil pe organizatori, cărora le anula orice profit. In fine, e bine că se ține acest eveniment, e muzică făcută de muzicieni buni, se mai combate proxenetismul artistic vândut pe post de "muzică", pe toate canalele media, de către geniile de la șandramalele de discuri străine și autohtone. Să sperăm la mai bine, si la cât mai multe. No, succes cu concertul!

Când country nu mai înseamnă neapărat Willie Nelson, Johnny Cash, Freddie Fender, Dolly Parton sau Tammy Wynette...

Mulțumesc pentru sugestie, dar nu caut un traf echivalen ca tensiuni sau putere, ci exact acest model. Valabil.

Cumpăr traf toroidal de amp rusesc Taifun de 50w - combo Taifun mic. Dacă cineva are rămas un combo Taifun defect (de obicei se ard integratele), cu traful încă bun, aștept un semn. Preferabil PM. Mulțumesc.

Banc imoral... Leana, tinerică și frumușică, vrea să se căsătorească cu Gheorghe. Când aude tată-său, ii spune cu regret: - Lenuțo, îmi pare rău să-ți spun, dar am fost mare crai în tinerețe, si Gheorghe îi frati-tu. Leana plânge, e tristă, după o lună ii pica cu tronc Vasile. Tată-su: - Lenuțo, îmi pare rău să-ți spun, dar am fost mare crai în tinerețe, așa ca Vasile îi și el frati-tu. Disperată, Leana se duce la mamă-sa si ii spune toată tărășenia. Mamă-sa răsuflă ușurată și-i zice: - Mamă, te căsătorești cu cine vrei tu. Ce, eram proastă să te fac cu destrăbălatul de tac-tu?

Călătoria interioară, izvor de reflecție, cum delicat ne-o descrie dra Jennifer Batten... https://youtu.be/sXTf3KzUwWY

Când vrei să faci crowd-dive, dar nu ai destul public în fața scenei... https://youtu.be/3to0A7qM1v8

Imediat după '89, era un val de libertate si libertinism muzical, cu rockeri si rockeritze, care, de atât neconformism, se simțeau obligați să adopte riguros "uniforma de rocker" - blugi cu camuflaj, tricoul negru cu imprimeu rock, bocanci unisex si tolba provenită de la o mască de gaze comunistă. Publicațiile de profil debordau de "rockeritze zăpăcite" ce căutau "prietenii muzicale". Erau duium si prin localurile cu terasă binecunoscute, Turist, Grădinița, Preoteasa, etc. Apăreau si întâmplări hazlii cu duduile hardiste ametite binișor. Prin 90, apăruseră în localuri toaletele cu plată, așa că ne mai trezeam la masă cu o câte o donșoara clatinându-se de ii zanganeau toate briz-brizurile metaliste, spunând cu voce răgușită: "Fraților, n-aveti si voi 5 lei, să-i trag o pi$@re?" Puneam mână de la mână și rezolvam situația. Puteai să lași fata sa facă pe ea...!? La primul festival Rock '91, din Parcul tineretului, pe 1 iunie, era o căldură de te topeai. Dacă ajungeai în fața scenei, acolo rămâneai, de la înghesuială si "moshereală". De amorul artei, suportai setea, foamea, ghionturile de la țopăiala gloatei, imposibil să mai ieși. Când, ce sa vezi, în timpul unui concert, dinspre scenă se despică mulțimea. Am crezut că era solistul, care coborâse de pe scenă. Când s-a apropiat, m-am lămurit ce era: o rockeritză, transpirată si probabil însetată, găsise o metoda să iasă din gloată: își scosese geaca si tricoul, rămânând doar în nădragi si bocanci, în fluierăturile si încurajările bășcălios-admirative ale rockerilor. Cum fata era drăguță și bine dotată, i se făcea loc de parcă trecea papa de la Roma...

- Domnule Max, privind cu multă mâhnire în ochii dvs, sunt nevoit să vă spun că, în pofida colaborării noastre de mulți ani, si a fidelei dvs prezențe alături de noi, circumstanțe fortuite ne determină să luăm măsuri nedorite. Am primit ingrata misiune de a vă comunica disponibilizarea imediată... - Iubitule, aici nu ești la consiliul de administrație. Dă-l odată afară pe Max, că e ora lui de plimbare și iar face în casă...! .

Cu ocazia unui (ipotetic) concert în Argheal, trupa Queen a adaptat celebra piesă "We will rock you", cântând varianta "We will pălincă". Fiindcă or aflat și ei că pălinca ii mai bună ca rachiu'...

Perle mitologice din vremea liceului. Cam scârboșele dar amuzante. ....Și spiritul lui Ahile îi zise: "Rămâi cu Circe, Ulise !" Dar Circe deja fugise. În aer plutea un miros greu... ...Ulise se b@$ise.

Teatru sovietic la Balșoi, anii '80. Se joacă Othello, scena batistei. Alioșa Ivanovici, prim actuor, dat cu criemă di ghietie pi față, cu șierșiel în uriechie și pierucă criață, intrâă în șcienă și zbiară rievoltat: - Davai zdrianță, Diezdiemonă !!! Natașa Vasilievna, prim actuoriță, cu o rochie lungâă ce îi subliniazâă talia di viespi, îi răspundie jingaș și fieminin: - Kakaia zdrianță, Otielă...? Morala: dulșia limbă a lui Pușkin.... Pușkea pi limbă.

Bulă , aproape chel, merge la frizer. Frizerul, contrariat, îl întreabă: - Mai aveți trei fire de păr. Cum vă coafez? Bulă: - Cu cărare pe dreapta! După două săptămâni, vine iar. Frizerul: - Mai aveți două fire de păr. Cum va coafez? Bulă: - Cu cărare pe mijloc! După alte două săptămâni, merge iar Bulă la frizer. Frizerul: - Mai aveți un singur fir de păr. Cum vă coafez? Bulă stă ce stă și se gândește, si zice hotărât: - Vâlvoi !

Promite a fi interesant. Superbă locație. Acum câțiva ani am fost să organizez un concert acolo. Am dat de doi papițoi conțopiști, si obraznici pe deasupra, care mazgaleau ceva la o masă, făcând pe importanții. Au refuzat să îl sune pe cel care se ocupa cu organizarea. Nefiind fost actor licean, prezentator de robingi sau duduie în călduri, cum e la modă (doar muzician de vreo 35 de ani încoace), probabil nu le păream suficient de "artist" celor doi ajutori de cârciumar. Poate s-au mai schimbat lucrurile și fauna locală între timp. Așa e în România, diletantii pe marile scene, muzicienii.. pe unde pot. Sau pe cea lume, ca Stoica, Manole, Olinescu, când nu mai au loc de valul ăsta de impostură. No, succes cu concertul !

Asta îmi aduce aminte de bancul cu gitanul la doctor. La sfârșitul consultației, scârbit de igiena precară a pacientului bronzat, ii zice: - Când mai vii la doctor, fă și dumneata o baie, în prealabil. Gitanul se scarpină în cap și zice: - Haolio, mâncați-aș, da' dacă n-am prealabil acasă, po' să mă spăl la cijmea ?

În lipsă de bancuri, ne mai amuzăm cu viața cotidiană... În una din emisiunile matinale ale tvr2, fusese invitat si colegul Paul Grigoriu, avea un duo acustic cu o solistă. Prezentatoarele, una blonda altă brună (ultima fiind Cosmina Păsărin, o să vedeți de ce îmi amintesc), si duduia fost liceană Oana Sârbu - în platou. După gângăveala de conveniență, n-are de lucru Paul și zice "am învățat și eu să compun, să orchestrez, eu zic ca mi-am depășit condiția general acceptată de "chitarist". Atât i-a trebuit drei Păsări-Lăți-Lungilă, i-a aruncat o privire chiorâș-ironică, zicând cu ifos "dar modestia ta e... fantastică". Iar duduia Sârbu ii ținu isonul imediat, cu ton compătimitor: "e mic încă, se învață el..." Bineînțeles, aveau mare dreptate, aceste două etaloane umane ale moralității - de-aia umbla păsărica în toate emisiunile în ținută si machiaj de dra de consumație, și nu cu sacul în cap - de atâta virtute si modestie; și de-asta ținea prelegeri sârba - din nestăvilită integritate artistică, nu fiindcă s-a însurat cu dl compozitor cu 20 de ani mai bătrân ca ea, ca sa o mai bage în seamă cineva, fiindcă după etapa "liceenii", nu mai știa nimeni de ea. Nu e absolut normal în aceste condiții ca să li se pară că un muzician care și-a câștigat stima de sine prin muncă și prin propriile puteri e o anomalie în "mediul artistic", un arogant infantil bun de ironizat..?

Torx...

În ziua de azi, e nevoie de așa ceva:

Culese de pe net... Nu e banc, nu prea e de râs, dar e oarecum amuzant. Titlul era ceva gen "Almasenii, mândria tarii" Epopeea acestei nobile familii incepe in anii ‘epocii de aur’, cand baietii cu ochi albastri, ca tovarasul Cornel Almasan, erau trimisi la specializare politica la Moscova, pentru a deveni ulterior cadre de nadejde in societatea socialista multilateral dezvoltata. Fapt consemnat ca atare in arhivele securitatii. Daca se si insurau cu o rusoaica cu origini bolsevice, posturile de conducere erau asigurate la revenirea in tara. Tanarul tovaras Almasan a facut pe placul partidului iubit, unindu-si destinele cu tovarasa Marina, di pi la Moskva, care abia stia sa spuna ‘Ruu-muu-nii-ia’. Dar stia din plin alte chestii universale, se pare. Prima odrasla rezultata din prietenia intre popoare romano-sovietica s-a numit tot Marina, viitoare utecista si populara animatoare la Radio Vacanta - un loc de munca profitabil atat pentru ea cat si pentru partid, unde tineretul putea fi supravegheat si atent ascultat de utecistii cu ‘origini 100% comuniste’. Si turnat imediat la securitate, daca facea afirmatii ‘contra regimului’. Mai ales ca fiind vacanta, litoral, si mediu tineresc, multi erau destul de naivi sa creada ca nu-i mai supravegheaza nimeni. Si, pentru un banc mai ‘politic’, scapat la distractie, erau saltati noaptea si trimisi la re-educare/exterminare la Canal (numit ironic ‘Santierul Tineretului’), familia ostracizata, rudele puse pe lista neagra, etc, in binecunoscutul stil comunist. Fara sa afle vreodata cui trebuiau sa-i ‘multumeasca’ ca le-a distrus viata si familia. Al doilea produs al acestui ‘sovrom’ familial s-a numit Sergiu, viitor fante de carciuma, ce se invartea cu predilectie pe langa resedinta istorica a familiei Almasan, blocurile saizeciste de activisti din parcul Floreasca (vizavi de vila ‘celui mai iubit fiu al poporului’), unde ‘talientele die barfitoarie’ ale tovarasei Marina senior ajunsesera in mare voga printre babetele locale. Dupa revolutie, cum cadrele de conducere comuniste trebuiau schimbate, dar doar intre ele, iar politrucii scoliti la Moscova erau indispensabili pentru manipularile post-decembriste, tovarasul/domnul neocomunist Almasan a devenit director la ziarul Bursa, fiind bun amic cu tovarasul/domnul neocomunist Iliescu. Neavand prea multe de facut pe la ziar, fiind o functie de fatada, era mai mereu vazut prin parcuri, batand table cu pensionarii. Munca, nu gluma. ‘Dosarul impecabil’ si cunostintele lui ta-su au ajutat-o imediat pe tovarasica Marina sa ajunga mare prezentatoare la tvr, la ‘faivoclocu de la ora cinci’. Si asa a ramas de atunci, ca doar relatiile neocomuniste la nivel inalt dau rezultate pe termen lung. Cine are rude care au la mana pe cine trebuie, devine automat indispensabil, si traieste bine-mersi pe bani publici toata viata. Delicatetea Almasancei fata de colegi si colaboratori a ramas de pomina in tvr, nu-i mai ajungeau iesirile condescendente si josniciile la adresa oricui se nimerea pe langa dumneaei cand era cu corul in sus, sau cand i se parea ca-i contesta cineva pozitia ‘greu obtinuta’. Dupa doua casnicii cam caznite (si cam ratate), cu un mustacios si un folchist, si doua progenituri la fel de obraznice (una numita tot Marina, si pe buna dreptate), s-a convins ca singura ei calitate ramane melita turuitoare, hlizita permanent. Domnisorul frate-su a avut parte de o viata insignifianta, notorie doar pe plan restrans - betiile si destrabalarile cu gasca lui de tembeli, printr-un subsol dubios al unui coleg repetent, devenind renumite in cartierul Floreasca. Era vazut mereu cu baietii, cu fete deloc. Inclinatia genetica pentru vodca il facea sa fie mai mereu aburit spre crita, inclusiv pe strada, injurand trecatorii, care i se pareau fara exceptie ‘urati’, ‘prosti’ si ‘jidani’. Nu ca dlui, un genial Adonis - exceptand mitocania, burdihanul, ranjetul de sub ochelari, si bataile aplicate nevestei de ocazie (o sfrijita tuciurie, cu un plod blonziu care nu seamana cu niciunul din parinti). Cum ‘geniul’ nu stia sa faca nimic, si era cam certat cu munca, l-a ajutat clanul de rude neocomuniste cu apartament, masina si un post caldut, sa nu ajunga chiar prin boscheti – doar e un Almasan...! Ne bucuram asa de mult ca Romania are astfel de stalpi ai societatii!

Banc Româno - italian Două domne arghelence discută - Ia zi, dragă, am auzit că fie-ta o ajuns mare domnă prin Italia. Cum o făcut? - No, e fată dăsteaptă. Ș-o pus minchia la contribuțâunie...