project

Teatru sovietic la Balșoi, anii '80. Se joacă Othello, scena batistei. Alioșa Ivanovici, prim actuor, dat cu criemă di ghietie pi față, cu șierșiel în uriechie și pierucă criață, intrâă în șcienă și zbiară rievoltat: - Davai zdrianță, Diezdiemonă !!! Natașa Vasilievna, prim actuoriță, cu o rochie lungâă ce îi subliniazâă talia di viespi, îi răspundie jingaș și fieminin: - Kakaia zdrianță, Otielă...? Morala: dulșia limbă a lui Pușkin.... Pușkea pi limbă.

Bulă , aproape chel, merge la frizer. Frizerul, contrariat, îl întreabă: - Mai aveți trei fire de păr. Cum vă coafez? Bulă: - Cu cărare pe dreapta! După două săptămâni, vine iar. Frizerul: - Mai aveți două fire de păr. Cum va coafez? Bulă: - Cu cărare pe mijloc! După alte două săptămâni, merge iar Bulă la frizer. Frizerul: - Mai aveți un singur fir de păr. Cum vă coafez? Bulă stă ce stă și se gândește, si zice hotărât: - Vâlvoi !

Promite a fi interesant. Superbă locație. Acum câțiva ani am fost să organizez un concert acolo. Am dat de doi papițoi conțopiști, si obraznici pe deasupra, care mazgaleau ceva la o masă, făcând pe importanții. Au refuzat să îl sune pe cel care se ocupa cu organizarea. Nefiind fost actor licean, prezentator de robingi sau duduie în călduri, cum e la modă (doar muzician de vreo 35 de ani încoace), probabil nu le păream suficient de "artist" celor doi ajutori de cârciumar. Poate s-au mai schimbat lucrurile și fauna locală între timp. Așa e în România, diletantii pe marile scene, muzicienii.. pe unde pot. Sau pe cea lume, ca Stoica, Manole, Olinescu, când nu mai au loc de valul ăsta de impostură. No, succes cu concertul !

Asta îmi aduce aminte de bancul cu gitanul la doctor. La sfârșitul consultației, scârbit de igiena precară a pacientului bronzat, ii zice: - Când mai vii la doctor, fă și dumneata o baie, în prealabil. Gitanul se scarpină în cap și zice: - Haolio, mâncați-aș, da' dacă n-am prealabil acasă, po' să mă spăl la cijmea ?

În lipsă de bancuri, ne mai amuzăm cu viața cotidiană... În una din emisiunile matinale ale tvr2, fusese invitat si colegul Paul Grigoriu, avea un duo acustic cu o solistă. Prezentatoarele, una blonda altă brună (ultima fiind Cosmina Păsărin, o să vedeți de ce îmi amintesc), si duduia fost liceană Oana Sârbu - în platou. După gângăveala de conveniență, n-are de lucru Paul și zice "am învățat și eu să compun, să orchestrez, eu zic ca mi-am depășit condiția general acceptată de "chitarist". Atât i-a trebuit drei Păsări-Lăți-Lungilă, i-a aruncat o privire chiorâș-ironică, zicând cu ifos "dar modestia ta e... fantastică". Iar duduia Sârbu ii ținu isonul imediat, cu ton compătimitor: "e mic încă, se învață el..." Bineînțeles, aveau mare dreptate, aceste două etaloane umane ale moralității - de-aia umbla păsărica în toate emisiunile în ținută si machiaj de dra de consumație, și nu cu sacul în cap - de atâta virtute si modestie; și de-asta ținea prelegeri sârba - din nestăvilită integritate artistică, nu fiindcă s-a însurat cu dl compozitor cu 20 de ani mai bătrân ca ea, ca sa o mai bage în seamă cineva, fiindcă după etapa "liceenii", nu mai știa nimeni de ea. Nu e absolut normal în aceste condiții ca să li se pară că un muzician care și-a câștigat stima de sine prin muncă și prin propriile puteri e o anomalie în "mediul artistic", un arogant infantil bun de ironizat..?

Torx...

În ziua de azi, e nevoie de așa ceva:

Culese de pe net... Nu e banc, nu prea e de râs, dar e oarecum amuzant. Titlul era ceva gen "Almasenii, mândria tarii" Epopeea acestei nobile familii incepe in anii ‘epocii de aur’, cand baietii cu ochi albastri, ca tovarasul Cornel Almasan, erau trimisi la specializare politica la Moscova, pentru a deveni ulterior cadre de nadejde in societatea socialista multilateral dezvoltata. Fapt consemnat ca atare in arhivele securitatii. Daca se si insurau cu o rusoaica cu origini bolsevice, posturile de conducere erau asigurate la revenirea in tara. Tanarul tovaras Almasan a facut pe placul partidului iubit, unindu-si destinele cu tovarasa Marina, di pi la Moskva, care abia stia sa spuna ‘Ruu-muu-nii-ia’. Dar stia din plin alte chestii universale, se pare. Prima odrasla rezultata din prietenia intre popoare romano-sovietica s-a numit tot Marina, viitoare utecista si populara animatoare la Radio Vacanta - un loc de munca profitabil atat pentru ea cat si pentru partid, unde tineretul putea fi supravegheat si atent ascultat de utecistii cu ‘origini 100% comuniste’. Si turnat imediat la securitate, daca facea afirmatii ‘contra regimului’. Mai ales ca fiind vacanta, litoral, si mediu tineresc, multi erau destul de naivi sa creada ca nu-i mai supravegheaza nimeni. Si, pentru un banc mai ‘politic’, scapat la distractie, erau saltati noaptea si trimisi la re-educare/exterminare la Canal (numit ironic ‘Santierul Tineretului’), familia ostracizata, rudele puse pe lista neagra, etc, in binecunoscutul stil comunist. Fara sa afle vreodata cui trebuiau sa-i ‘multumeasca’ ca le-a distrus viata si familia. Al doilea produs al acestui ‘sovrom’ familial s-a numit Sergiu, viitor fante de carciuma, ce se invartea cu predilectie pe langa resedinta istorica a familiei Almasan, blocurile saizeciste de activisti din parcul Floreasca (vizavi de vila ‘celui mai iubit fiu al poporului’), unde ‘talientele die barfitoarie’ ale tovarasei Marina senior ajunsesera in mare voga printre babetele locale. Dupa revolutie, cum cadrele de conducere comuniste trebuiau schimbate, dar doar intre ele, iar politrucii scoliti la Moscova erau indispensabili pentru manipularile post-decembriste, tovarasul/domnul neocomunist Almasan a devenit director la ziarul Bursa, fiind bun amic cu tovarasul/domnul neocomunist Iliescu. Neavand prea multe de facut pe la ziar, fiind o functie de fatada, era mai mereu vazut prin parcuri, batand table cu pensionarii. Munca, nu gluma. ‘Dosarul impecabil’ si cunostintele lui ta-su au ajutat-o imediat pe tovarasica Marina sa ajunga mare prezentatoare la tvr, la ‘faivoclocu de la ora cinci’. Si asa a ramas de atunci, ca doar relatiile neocomuniste la nivel inalt dau rezultate pe termen lung. Cine are rude care au la mana pe cine trebuie, devine automat indispensabil, si traieste bine-mersi pe bani publici toata viata. Delicatetea Almasancei fata de colegi si colaboratori a ramas de pomina in tvr, nu-i mai ajungeau iesirile condescendente si josniciile la adresa oricui se nimerea pe langa dumneaei cand era cu corul in sus, sau cand i se parea ca-i contesta cineva pozitia ‘greu obtinuta’. Dupa doua casnicii cam caznite (si cam ratate), cu un mustacios si un folchist, si doua progenituri la fel de obraznice (una numita tot Marina, si pe buna dreptate), s-a convins ca singura ei calitate ramane melita turuitoare, hlizita permanent. Domnisorul frate-su a avut parte de o viata insignifianta, notorie doar pe plan restrans - betiile si destrabalarile cu gasca lui de tembeli, printr-un subsol dubios al unui coleg repetent, devenind renumite in cartierul Floreasca. Era vazut mereu cu baietii, cu fete deloc. Inclinatia genetica pentru vodca il facea sa fie mai mereu aburit spre crita, inclusiv pe strada, injurand trecatorii, care i se pareau fara exceptie ‘urati’, ‘prosti’ si ‘jidani’. Nu ca dlui, un genial Adonis - exceptand mitocania, burdihanul, ranjetul de sub ochelari, si bataile aplicate nevestei de ocazie (o sfrijita tuciurie, cu un plod blonziu care nu seamana cu niciunul din parinti). Cum ‘geniul’ nu stia sa faca nimic, si era cam certat cu munca, l-a ajutat clanul de rude neocomuniste cu apartament, masina si un post caldut, sa nu ajunga chiar prin boscheti – doar e un Almasan...! Ne bucuram asa de mult ca Romania are astfel de stalpi ai societatii!

Banc Româno - italian Două domne arghelence discută - Ia zi, dragă, am auzit că fie-ta o ajuns mare domnă prin Italia. Cum o făcut? - No, e fată dăsteaptă. Ș-o pus minchia la contribuțâunie...

Din perlele hiturilor internaționale: Refren: I'm gonna swing / from the chandelier / from the chandelie - heer... Traducere: Iooo mă dau huța / cu candelabruuuu / cu candela - bruuuuuu... Îmi aduce aminte de alte versuri, la fel de inteligente, ale trupei HiQ (hâc...?): "De trei zile n-am mai fost acolo / la discolo (???) / Mmmmmmmă simt ca Marco Polo..." Fără comentarii...

Banc real, deși involuntar: În anii '70, cineva din familie lucra la centrala Loto din București, pe str Saligny. Nou angajat, portarul, om venit de la țară, se lupta cu tainele codului bunelor maniere, pe care nu le deprinsese încă pe de-a întregul. Într-o după amiază, a trebuit să anunțe prin difuzorul dintr-un birou venirea unei rude a unei angajate. Și a făcut-o intr-un mod memorabil: - Doamna Horowitz, veniți până la poartă că vă caută mă-ta !

Cakewalk schimbă proprietarul, Gibson, si devine Cakewalk by BandLab, păstrând toate specificațiile. https://www.bandlab.com/products/cakewalk

Nu e tocmai banc, dar e simpatic.. Actorul V. Ogășanu avea o replică banală intr-o piesa de teatru: "Să luăm de pildă cazul dumitale..." Numai că, în plină scenă, a anagramat din greșeală un pic cele două substantive, spre hazul audienței...

Bravos... Și mufele audio DIN și cele midi DIN sunt identice. Dar nu sunt compatibile. Cu nițel noroc, ai pierdut garanția la amândouă, dacă s-au șifonat. Ia întotdeauna aceeași marcă, să fii sigur. Îmi pare rău de necaz, dar "scumpul mai mult pagubeste", după cum bine știm.. Poate nu sunt compatibile mufili, si doar nu merg împreună - în cazul cel mai fericit. Succes cu rezolvarea. P.S. Dacă sunt noi, du alimentatorul înapoi și ia unul SE. De cele mai multe ori, din alimentator se schimbă caracteristică direcțională a microfonului (cardioid/hipercardioid/bidirectional). Așa că pot diferi conexiunile interne ale mufelor, de la marca la marcă. P.S.2 Dacă le-ai cumpărat de la un magazin online, sau trimise, ai 10 zile în care le poți returna legal, fără nicio altă justificare.

Banc anglofon - You won the lottery and told me nothing? I'm your brother, you son of a bitch !

În cazul ăsta, îți recomand basul Hora neck-thru cu 4 corzi, are un sunet foarte clar si un growl super. Cel cu 5 corzi sună mai amplu, dar ceva mai tern. Are corp de arțar laminat cu mahon, grif din 5 straturi arțar-mahon. E o minunăție de instrument, de nivel profesional, din esențe scumpe. Nu trebuie confundat cu basurile Venus, copii lamentabile de precision/jazz. E construit foarte bine, ca esențe si lutierie; alți fabricanți cer minim 1000-1500 euro pe așa ceva. Singura bubă e griful prea gros. Oamenii sunt lutieri, nu instrumentiști. Au nevoie de input de la chitariști, mai ales de la unii cu experiență. Eu le-am făcut recomandări privind chitarele. Ar trebui cineva să le sugereze si posibile îmbunătățiri ale basurilor. Fabrica Hora poate face instrumente de super calitate, cel puțin egale cu cele mai bune chitare din lume. E cea mai mare și mai veche fabrica de instrumente acustice din Europa, și una din cele mai mari din lume. Nu sunt "mai slabi" decât nimeni, ca pricepere, experiență și realizări. Se axează pe producția de masă, de nivel mediu, ca să aibă volum de vânzare. Peste 80℅ din producție este pentru export. Pentru 700, cei de la Hora îți pot face un instrument custom-made de excepție, după specificatiile tale, care în străinătate ar costa de zece ori mai mult. Chiar merită. Succes cu achiziția.

Salut. Fiind din Reghin, de ce nu comanzi unul la Hora? Au niste prototipuri foarte bine făcute, din paltin cu mahon, grif prin corp. 4 corzi 420, 5 corzi 480, 6 corzi 550 lei. Singura mică problemă e griful un pic cam gros. Dar fiind pe comandă, îl pot face mai subțire. Întreabă direct la fabrică, nu apar pe site-ul lor, nici pe cel de la magazinul rapsodia.

Promite a fi o seară frumoasă. Merita o locație mai pe măsură, clubulețul e cam sordid, mai ales din cauza personalului cam afon si uneori obraznic la adresa artiștilor. Dar calitatea muzicienilor face să uităm aspectele mai puțin agreabile. Așteptăm cu interes concertul.

Trei melomane de ocazie, după primul concert: - Cum se zice, dragă, Șubert sau Șuman...? - Nu, dragă, Șopen. - Vezi că nu știți? Se zice Șopenhauăr...! - Aha! Oricum, a fost frumos. Mâine unde mergem? - La Operă, să vedem cum e. - Ce se cântă? - Trosca, de Purcini...!

Bulă, chitarist, repetă în draci acasă lick-ul care nu vrea să îi iasă. Mi fa diez sol la... Mi fa diez sol la... Mi fa diez sol la... Mi fa diez sol la... După vreo jumătate de oră o întreabă pe nevastă-sa: - Dragă, nu te deranjez ? Iar nevastă-sa ii raspunde timp de jumătate de oră: - Nu, absolut deloc... Nu, absolut deloc... Nu, absolut deloc... Nu, absolut deloc...

Banc bulgăresc: Merge viteazul ciciu penciu la vânătoare de urși cu câțiva amici. Ajung la vizuina ursului, amicii îl coboară înăuntru cu o funie, să ajungă la bestie și s-o hăcuiască. Când îl scot, nu mai avea cap. Se întreabă amicii: măi, avea sau nu avea cap când a intrat în vizuina? Nu ajung la nicio concluzie. Hai acasă la nevastă-sa să o întrebe. Nevasta-sa stă ce stă și se gândește. "Mă băieți, nici eu nu știu. Da' în toamna și-a cumpărat căciulă, asa că eu zic ca avea cap...!"

Salut. Frumoasă lucrare, bucură ochiul. Ideea cu camerele de rezonanță - este un procedeu cunoscut, mai ales la corpurile de mahon. Există chitare "chambered mahogany", la anumiți producători. Mahonul e dur, nu e prea prietenos ca rezonanță, are medii plate si aspre. Cu cavitățile de rezonanță sunt favorizate frecvențele medii joase, apare și un usor O peste A (figurat vorbind în privința sunetului). Nu se poate calcula a priori exact frecvența de rezonanță, depinde de forma corpului, grosime, lemnul in cauza ("halca" respectivă, cu noduri, nervuri, etc). Se poate măsura cu un frecvențmetru, dacă e necesar. Lutierul are două unelte absolute: ciocănitul si auzul. De-aia e lutier. Lutieria e o artă care se șlefuiește în timp. Parca-i vad pe Stradivari si Amati cu programe în C++ si un osciloscop.... Ce dă camera de rezonanță în plus - un ton cald, cu tentă ușor acustică, corzile au atac mai mare si sustain crescut, devin mai elastice la mânuire (pană, etc). Mai sunt și alte chitare cu cavități interioare, gen thinline telecaster, etc. La Stratocaster-ul propriu am ras cu freza tot lemnul de sub placa (8-9mm lăsați pe spate, cu ocolirea cavității arcurilor, vezi dar...). Acum merge de la ton de bridge de Strat (mai amplu) până la grăsime de neck cvasi-lespaul. De gustibus... Ca de-aia e artă, no.. Abia aștept să vedem polu'. Pardon, lespolu'. Chitara lu' Paulică, ce mai... Glumă. Succes cu proiectul !

Salut. Midi pentru controller si efect rack - în general. Mai întâi principiul canalelor midi - sunt ca cele tv, prin cablu midi circulă 16 canale midi. Condiția sine qua non este un cablu midi (nu audio, cablurile midi au conexiune în x, si folosesc doar 3 pini din mufa DIN - 1, 4, 5 - cei trei de sus). Apoi, setate ambele device-uri pe același canal midi (ch.1 e f. bun). Orice midi device are un "MIDI Implementation Chart", unde apar bifate O sau debifate X opțiunile prezente. Evident, doar cele prezente pe ambele aparate pot fi folosite. Un pedalier MIDI poate schimba patch-urile (atenție la aranjarea lor, fiecare producător are alt aranjament de bank-uri si patch-uri, gen A1...A4, urmat de B1...B4, etc, în timp ce altele au patch-urile "la rând"). Există un număr standardizat de 127 control change numbers (CC#). A nu se confunda cu patch change numbers. CC numbers definesc un parametru, care va fi accesat de un control al parametrului respectiv (un buton, o pedală, etc). Orice parametru are 128 trepte de reglaj (dai butonul sau pe mijloc, valoarea e 64, evident). Cel mai uzual CC# este 7 - volum, dacă pedalierul are pedală mobilă, aproape sigur are assign pe 7. Apoi CC#10 si 11, modulație si expresie. Bineînțeles, după ce te obișnuiești cu ele, poți face assign al pedalei pe alte CC - parametri definiți de utilizator, ca gain în preamp, etc. (nu toate CC# sunt alocate în standardul MIDI), sau unii deja standardizati, ca volumul de chorus sau delay sau Reverb (trebuie învățată sau avută la îndemână lista CC numbers, după câteva zile te obișnuiești cu ea). Ansamblul de reglaje MIDI al oricărui aparat poate fi exportat pt backup, prin System Exclusive messages, intr-un sequencer. Există optiunea DataDump, se pornește sequencerul (setat să receptioneze SysEx) si se da Dump din meniul aparatului respectiv. De obicei, canalul de transmisie MIDI este 1 by default la majoritatea device-urilor (poate fi modificat din meniu) Cam atât pentru un simplu pedalier. La comunicare de date mai complexe există trimitere de date in cod hexadecimal, protocoale de "deschidere" si "închidere" ale parametrilor accesați, etc. Dar nu e cazul aici. Putina răbdare, si ii dai de cap, nu l-au făcut martienii. MIDI e o invenție din anii 80, deci nu e ceva foarte sofisticat, fiindca trebuiau să priceapă ceva și aparatele din acea vreme. No, comutări frumoase.

Salut, Mike. Eu pun inele de la corzi vechi, de obicei unul-doua pe coardă în spatele pragului ajung. Și arată și destul de elegant, dacă sunt cromate. Eu aș fi de părere să le scriem cât mai mulți producătorilor respectivi despre această problemă - e de datoria lor s-o rezolve, fiindcă, într-adevar, e o gafă de fabricație mare de tot. Seară plăcută.