project

Cu ocazia aniversării pe 15 ianuarie a poetului Mihai Eminescu, îmi amintesc de o istorioară a epocii respective. Eminescu, în anii studiilor, umbla, ca mai toți studenții, nu foarte elegant îmbrăcat. Când, intr-o bună zi, luă o sumă mai mare pentru un articol, colegii au insistat să își cumpere o vestimentație nouă. Eminescu a acceptat, si le-a spus că în după amiaza aceleiași zile, se va duce să își ia haine și ghete. A doua zi, apăru la fel de jerpelit îmbrăcat. - Ce faci, frate Eminescu, tot așa arăți? Nu ziceai că îți iei ieri haine și ghete...? - Dar chiar asta am făcut!, spuse Eminescu. Uitați-vă si voi...! Și le arătă colegilor cărțile de la subraț. Erau câteva volume de Heine și Goethe...

Ai PM

Bancuri din lager... - Azi va cânta Hans ! - Uraaaa! - La mitralieră ! - Ăăăă... - Azi vă schimbați lenjeria ! - Uraaa ! - Între voi ! - Ăăăă... - Azi vă zugrăvim pereții ! - Uraaa ! - Cu verde de Paris ! - Ăăăă...

Banc de râs și nu prea... - Cum s-ar fi numit internetul dacă nu o luau naziștii peste bot? Hitlernet. - Youtube? Ubertueb. - Windows? Fenster. - Facebook? Rețea teroristă iudeo-masonică, inventator exterminat în lager, incinerat si împrăștiat ca îngrășământ pe câmpiile vaterlandului, pentru gloria reich-ului. Morala: Ach, du lieber Augustin...

Sărbători de iarna 1988. După ce au golit cele trei rafturi deja goale de la Alimentara, Românii se strâng în jurul pomului de (cenzurat), asteptându-l pe Moș (cenzurat). Dar nu toți. În holul securității, doi reținuți fac schimb de experiență: - Pe tine de ce te-au adus? - Am ieșit în piață, că nu mai am nimic de mâncare, si am început să strig "Mi-e foame !!!". Dar tu ce-ai făcut? - Eu am ieșit pe stradă și am urlat "M-am săturat !!!"...

Fiind Sărbători, e mai ușor de vândut un clapon, decât un Clapton. Glumă. Succes cu vânzarea.

De unde vine numele Yamaha...? Pe la 1800, pictorul Goya își vindea tablourile pe stradă. -Neamule ! Ia Maja Nuda ! Ia Maja Desnuda ! Morala: ce face istoria artei din chitariști...

Cu o mica întârziere, menționez aici dispariția lui Johnny Hallyday, un fenomen al muzicii rock. Fără a fi promovat worldwide de sistemul anglo-saxon, a fost, este, și va rămâne un gigant al muzicii moderne. 55 de ani pe scenă, 1100 titluri înregistrate, 110 milioane de discuri vândute, 40 de discuri de aur, 23 de discuri de platină, 5 discuri de diamant, 184 turnee cu 29 de milioane de bilete vândute. O autenticitate unică, o longevitate unică, și o emisie vocală pe care am mai auzit-o doar la Ronnie James Dio. Repose en paix, Johnny... Funeralii naționale în Franța. Nimeni în această lume nu a avut pana acum parte de asemenea onoruri. Fără alte comentarii... Jean-Philippe Smet, băiatul cu un vis rock'n'roll împlinit, a dorit un loc de odihnă veșnică la fel ca al oricui, pe o insulă pașnică, unde sufletul său și-a găsit împăcarea. O Dacia albă ii deschide drumul. A bon entendeur, salut... JOHNNY HALLYDAY 1943-2017

Bowman...??? Clar are origini autohtone. Sorry, glumă... P.S. Îmi place Rareș, il a quelque chose de Tennessee... L-am ascultat la Ziua Chitarelor 3, si, în seara respectivă, a fost cel mai în formă. Foarte autentic. (Ptiu, să nu-l deochi...)

Bulă, la ora de Română: - Doamnă, am găsit femininul de la "puț"...! - Bulă, măgar ce ești, ieși afară ! - Vai, doamnă, dar mă gândeam la "fântână"... Dirijorul Filarmonicii îi explică portarului: - Nea Vasile, ori îmi spuneți "domnule dirijor", ori "maestre". Nu mai îmi spuneți "domnule maistru"...!!!

O chitară design unic, double neck, la doar 6.999 lei... https://www.olx.ro/oferta/chitara-dubla-pentru-taiat-prajituri-3-rame-3636-cm-ID9VWqr.html

Salut. Dacă nu dai tare, nu tulburi liniștea și ordinea publică, și "bâzâi" frumos, e chiar ceva pitoresc. În toate metropolele civilizate există astfel de artiști, unii chiar foarte buni. Eu zic că poți găsi un colțișor bun, unde să te exprimi. Poate sunt și localuri care au nevoie de un act artistic și nu au bani de cine știe ce nume (nu că numele e sinonim cu valoarea..). Singura soluție să te edifici - văzând și făcând. Muzici frumoase !

Salut. Îmi vine în minte zicala "A vinde pielea ursului din pădure". Dacă nici nu ai demarat proiectul muzical, nu poți estima ce va urma, nici măcar cu aproximație. Sunt atâtea variabile - umane, sociale, contextuale -, încât facturile pentru onorariu vor fi chiar ultima problemă de luat în considerare. Iar în domeniul ăsta, banii în mână sunt calea cea mai uzuală. Mai ales că sunt bani cam puțini. Majoritatea artiștilor liber profesioniști câștigă de multe ori sub limita impozabilă. Doar dacă nu ai firma de evenimente, producție, cu cifră de afaceri considerabilă, etc, si trebuie să plătești impozite, să îți iei tva-ul înapoi, etc. Succes cu activitatea, oricum !

Version 1.1.0 available New features : - It corresponds to the latest OS (Android 7). - Improved sensitivity adjustment. - Added skin of TU-3W. You can also select existing skin (TU-3). - Added the function to switch the status of Auto-Lock on the main screen. - Added push notification function.

Banc pentru fanii Malmsteen: La încheierea concertului, Yngwie anunță: - Am șutat în sală 1234 de pene. Nu iese nimeni până nu le iau înapoi.

Nu-i banc, da-i de banc; tot cu ovrei dar și cu lecții de muzică. Prin anii '30, bunica mea lucra la o casă de mode pe Calea Victoriei. În curtea interioară a imobilului locuia și o familie de evrei, cu un băiat de vreo 10 ani. Familie cumsecade, dar băiatul tare neascultător și cam obraznic. Juca toată ziua fotbal in curte, murdărindu-și hainele, spre disperarea mamei. Când îl vedea, bunica mea o mai atenționa pe mama băiatului, care îl chema în casă pas alergător. Acesta nu prea aprecia gestul. Când trecea apoi pe lângă bunica, o și gratula cu un discret "Te-n cur pă mă-ta, donșoara Marioara !", spre hazul bunicii mele, deși ușor jenată. Băiatul, la dorința părinților, lua și lecții de vioară. De care era tare entuziasmat... Într-o zi de vară, dis de dimineață, Herman se juca prin curte. La un moment dat, prin fereastra apartamentului se aude glasul mamei: - Hermănică, vino-n caasă, c-a venit dom' profesóór !" Ca să-și exprime deschis bucuria, știind că îl auzeau și maică-sa și profesorul, le-o zise cu sete, pe un ton răutăcios: - Nu vrau, nu vrau, nu vrau !!! Tu-l în cur pă mă-sa dă profăsóór !" .

Banc cu ovrei, de la sursă: Ițic îl vede pe tată-su odihnindu-se. - Taaată, dooormi ? - Nu, măă, nu doorm. - Taaată, dă-mi un poool. - Laaasă-mă că dooorm...

MXR 117 Eddie Van Halen Flanger Nou, în cutia originală. 350 ron Oferte, propuneri - PM

Bulă, citind aventurile lui Don Juan: - Si nea ăsta a avut o mie de femei? Cum naiba a rezistat? Eu am una, si aș da-o de o mie de ori...

La o crâșmă de colhoz oprește o basculantă. Din ea coboară patru vajnici constructori ai sovietelor, intră, si comandă: - Chelner, astă seară facem chef, mâine dis de dimineața trebuie să ajungem pe șantier cu camionul. Daite cetrii litri vadca! Chelnerul, deși văzuse multe, chiar patru de litri nu pusese la o masă. - Cetrii !? - Cetrii ! Bâstro ! Beau cu nadejda, cântă kalinka maia, după câteva ore iar: - Chelner! Cetrii litri vadca ! Chelnerul se crucește, dar vine cu alți patru litri de vodcă. Mesenii trag iar din sticle, veseli, cântă cazacioc cu dans, amețiți o dau in oci ciornâi, si se așază triști la masă. Unul pică sub ea. - Chelner !!! Chelnerul, blazat si scârbit, zice: - Znaiu, znaiu. Cetrii litri vadca... - Niet, niet. Tri litri. Si aratându-l pe cel căzut sub masă: - Lui, destul. Etă șofior!

În urma cu mulți ani, prin 1993, exista încă în București sistemul de radioficare. Prin sârma atârnată pe stâlpi, acest premergător al internetului, inaugurat în anii '50, aducea populației programul 1 al Radio România. Mergea non-stop, cutiuța cu un difuzor având doar un reglaj de volum. Ascultam toată ziua emisiunile. Exista între orele 13 și 15 o emisiune numită "De la unu la trei". Știri, muzică, actualități, dedicații, era foarte populară. Avea și regretatul Iosif Sava o mică rubrică de muzică clasică, în care mai încerca să educe gusturile. Într-una din zile, la "Dedicații muzicale" sună o femeie de bine post-revoluționară, stil precupeață, cu o voce catifelată ca un duș rece, și declară solemn și energic, cu neclintită încredere in susținerea tuturor ascultătorilor din România: - "Auziți, dați pă post mai multă muzică d-a noastră, dă petrecere, că ne-am săturat dă d-astea străine. Și să ne mai lase-n pace domnu Sava cu Bahu dumnealui !"

Din banc în banc, mi-am adus aminte de o întâmplare. Am mers la o sindrofie la țară, vecini ai unor rude, oameni cumsecade, dar nu excelând intelectual. "Vedeta locală" era un băiat de vreo 10 ani, volubil, glumeț, nu foarte respectuos. Un fel de dl.Goe modern. Șef peste copii, dar primit și la masa adulților. Se așază toată lumea la masă, dl. Goe e instalat de părinți în capul mesei, ca să învioreze atmosfera. Pe la jumătatea mesei, rudele dlui. Goe îl îndeamnă să spună bancuri. Toți molfăiau friptură. Și unde nu începe micul geniu: - Știți cine l-a omorât pe Păcală ? Toți, presimțind hazul, întreabă râzând cu gurile pline: - Cine, mă, cine ? Și pică răspunsul fatidic: - În gară, cu cuțitul, Căcală...!!! Am crezut că o să fie luat de urechi și trimis afară. Da' de unde. Toți mesenii s-au pus pe un râs isteric și zgomotos, cu aprecieri gen "Bravo, mă...!", savurând bancul împreună cu felul doi. Arătau toți de parcă mestecau numele asasinului din banc, nu friptura cu sos... Mi s-a părut de un asemenea sordid penibil toată situația, încât mi-a rămas în memorie. Acum, după mult timp, mă amuză. Evident, nu bancul dlui. Goe, ci caricaturalul acelei mici societăți.

Bulă, plimbându-se în parc, face ochi dulci unei domnișoare cu cățel. Fără succes. Ca să-și verse oful, remarcă cu voce tare: - Ce javră... Da' și câinele e urât...

Banc de clasele primare: Prima zi de școală. Învățătoarea ii întreabă pe copii de familie, de una, de alta. - Ionescu, ce e tatăl tău ? - Biolog, doamnă ! - Frumos. Popescu, ce e tatăl tău? - Geolog, doamnă ! - Frumos. Bulă, ce e tatăl tău ? - Pisălog, doamnă ! - Cine ți-a spus ? - Mama...

Banc xenofob... Vine un preot catolic în Africa de Sud. Ia un taxi pana la misiunea catolică de destinație. Șoferul, vădit cu ură pe negri, ia unul pe capotă. Și încă unul. Și încă unul. Dar se gândește: "Am un preot în mașină, să nu supăr pe Dumnezeu, mai dă-i naibii de negri..." Trece pe lângă un negru, îl lasă să treacă, pe al doilea la fel. La al treilea se aude o bușitură înfundată si il vede în retrovizor pe negru căzând. "Ce-o fi pățit?" se întreabă șoferul. La care aude din spate: - "Noroc ca l-am luat eu cu ușa, că il scăpai si pe-ăsta, fiule...!"