StratMan

n-am avut niciunul, dar e orpheus!

capac! gatul este din maple si deasupra se lipeste "board"-ul, tot din maple, dar laminat. este tehnologia asemanatoare celei dintre anii '58-'61, numai ca atunci "capacul" era din rosewood si se numea "slab board" si nu "maple cap". ulterior, de pe la jumatatea anului 1962, board-ul de rosewood s-a subtiat si curbat si la partea pe care se facea lipirea, tehnologie folosita pana in 1970 si denumita "curved rosewood". in 1966, in cataloagele fender, apare si optiunea "maple cap", dupa tehnologia descrisa mai sus. "skunk stripe" este dunga de culoare mai inchisa, care se vede pe spatele gaturilor, dupa ce a fost acoperit, cu lemn de nuc, santul in care se introduce tija de reglaj (truss rod) a gatului. acest mod de a introduce tija de reglaj in interiorul gatului a aparut la inceputul anilor '50 (one piece maple neck) si a durat pana in 1958, cand s-a trecut la o alta tehnologie de introducere a truss rod-ului: in gatul propriu zis, din maple, se sapa un sant, de data asta pe suprafata de lipire, in care se introduce tija de reglaj si apoi se aplica "board"-ul din rosewood. in felul acesta a disparut acea dunga de pe spatele gatului, dar a reaparut prin 1970, atunci cand s-a revenit la vechea tehnologie, precum si la gatul de tip "one piece maple neck". deci, nu numai de prin '68, ci din 1958 pana in 1970, stratocasterele nu au avut acea dunga pe spatele gatului si nici dopul (la nut-tot de culoare mai inchisa-nuc), in care se fixa truss rod-ul. din 1971, odata cu aparitia truss rod-ului de tip "bullet", a reaparut si "skunk stripe"-ul. de prin 1981, odata cu diversificarea modelelor de fender, aceasta "skunk stripe" apare sau dispare in functie de tehnologia adoptata pt. fabricarea modelului respectiv. multumit?

piesa aia este specifica gaturilor chitarelor fender stratocaster fabricate intre anii 1971 si 1980 precum modelelor telecaster deluxe si starcaster aparute tot in acea perioa da si se numeste "bullet". a mai fost preluata si la alte modele ulterioare de stratocaster cum ar fi reissue '70 (vintage si classic) sau la modelele signature malmsteen, blackmore si robin trower. prin varful tesi t al acestui "glonte" se introduce cheia imbus pt. reglaj.

daca se analizeaza chitarele fender stratocaster pe care a cantat hendrix, se poate observa, cu usurinta, ca toate aceste chitare erau, in principiu, chitare normale pt. dreptaci, intoarse invers, ca sa poata canta hend r ix, care era stangaci. aparent, singura modificare vizibila era aceea a pragusului de la nut, in vederea montarii corzilor invers. aici exista, insa, un mare DAR, deoarece sunetul obtinut de hendrix (in afara abilitatilor sale de necomentat) era dictat si de schimbarile care se intamplau in momentul in care un astfel de stratocaster era intors invers. mai precis, un dreptaci ar fi putut sa beneficieze de aceste, hai sa le zicem "avantaje", spre a obtine niste sunete gen "hendrix", doar folosind un stratocaster left hand intors, la randul lui, invers. in principiu, sunt trei schimbari mari care au loc, cand un stratocaster vintage este intors invers: in primul rand, doza de la bridge, va fi inclinata invers, motiv pt. care sunetul corzilor inalte va deveni ceva mai cald si mai putin "intepat". in al doilea rand, sa nu uitam un amanunt deosebit de important si anume ca dozele de tip "staggered", cu care sunt utilate acest tip de chitare, au polii inegali, deci si fluxul magnetic este inegal, in functie de inaltimea magnetului din dreptul corzii respective. ei bine, daca la un stratocaster normal, fluxul magnetic cel mai mic este obtinut in dreptul corzii a IIa, adica B, in cazul unei chitare intoarse pe dos, de acest flux magnetic mai scazut beneficiaza coarda a Va. urmarind cu atentie cat de ridicati sunt polii dozelor de tip "staggered", observam ca de fluxurile magnetice cele mai puternice, beneficiaza, in cazul chitarelor de tip stratocaster intoarse invers, primele trei corzi. aici este unul dintre marile "ofuri" din sunetul hendrixist si anume ca atunci cand coarda I (E) este intinsa, ea iese din fluxul magnetic al propriului pol al dozei si intra in fluxul magnetic al polului corzii urmatoare B. daca la chitarele normale fluxul magnetic al corzii B este mai scazut, asa cum am aratat anterior, in cazul intoarcerii chitarei, prin intindere coarda E intra intr-un camp magnetic si mai puternic, generat de polul mai ridicat al corzii B si sunetul se sustine in continuare, in loc sa scada. cei care au incercat asa ceva si au urechea formata, este imposibil sa nu observe diferenta. in al treilea rand, in momentul in care chitara este intoarsa pe dos si headstockul este intors pe dos iar partea pasiva a corzilor groase (cuprinsa intre pragus si axul cheii de acordaj) au in acest caz ocazia sa fie mult mai lungi si sa vibreze mai pregnant, deci diferit. in concluzie, chitara care face subiectul acestor discutii nu este decat un model de stratocaster care inglobeaza toate aceste "avantaje" generate de o chitara left hand intoarsa invers, pe un corp normal, cu acc es normal catre pozitiile inalte, destinat dreptacilor. si sa nu uitam inca un amanunt deosebit de important si anume ca gatul chitarelor din acea perioada nu era de tip "one piece maple neck" ci de tip "maple cap", ceea ce genera si alte modificari in sunet.

pt. ca @midnight rider a pus punctul pe i si i-ul sub punct , eu pot sa precizez doar ca ambele modele de epiphone (lp si sg) incearca sa sune spre originalele din care provin, pastrand, evident, proportiile. dpdv ergonomic este preferabil lp-ul, deoarece sg-ul, la EPIPHONE, cu toate avantajele accesului mai usor spre anumite pozitii, nu este prea bine echilibrat si cam cade in gat.

este o copie dupa un gibson THE PAUL.

si trupele canta pe gaj sau pe banii de bilete?

iar? un nou big mamou?

primul pas l-ai facut! ai inteles ca primul dintre cei care au revolutionat maniera de a canta la chitara electrica a fost Cuck Berry! al doilea a fost Hendrix si al treilea a fost Van Hallen. poate mai este si Stanley Jordan. restul sunt niste mari artisti de necontestat dpdv muzical.

pare a fi un VG. sa-l canti vesel!

ca de obicei, o organizare a preluarii sunetului execrabila, practicata de oameni indolenti si pafaristi! . promit ca incerc sa nu mai am ocazia sa discut pe tema acestui subiect.

@ronniefrown: daca, da, atunci da tu, te rog, in continuare riff-ul, in locul meu, pt. ca mi-au placut si gustul si interpretarea ta.

rainbow-i surrender! scuze, dar abia acum am intrat pe toppic-ul asta.

ei bine, asta seara, spre sfarsitul aplicatiei pt. summit, noi vom incerca sa incepem concertul.

ei cum, mai junky, s-ar fi realizat asa ceva fara sa fii tu instiintat? si vezi ca trupa asta se numeste, demult, blues cafe.

in felul asta, incercam, unii dintre noi, sa ajungem mai aproape de D-zeu.

...ai grija sa nu faci spume...

dragul meu, da-mi voie sa-ti spun ca te inseli. nu este vorba de forta mai mare in actionarea manetei vibratorului. eu am inceput de prin 1983 sa cant cu 5 arcuri la stratocaster. am ales aceasta varianta, urmarind echiparile unor mari chitaristi precum hendrix si blackmore care abuzau, efectiv, de vintage tremolo. pot sa-ti spun ca si in prezent am doua stratocastere echipate cu vintage tremolo si ambele au cate 5 arcuri. nu numai ca acest tip de echipare, cu 5 arcuri, da o stabilitate mai buna a acordajului, dar da si o transmitere mai buna a sunetului. totul este, insa, sa stii sa reglezi chitara in consecinta si sa nu cumva sa ai pretentii de a face cu un vintage tremolo ceea ce faci cu un floyd rose. nu folosi nicio alta solutie pt. vintage tremolo decat asta pe care ti-am descris-o mai sus. solutii grafitate sau alte alea nu fac decat sa imbacseasca corzile. numai bine.

monteaza-ti 5 arcuri la vibrator si re-seteaza-ti chitara pt. aceste 5 arcuri! crede-ma ca stiu ce-ti spun.

@alin78: vezi ca se spune, scrie si citeste corect: "coDobelc" si nu "coTobelc" iar "postul de azi" este "aL lui StratMan" si nu "a lui StratMan". nu de alta, dar dupa ce esti, cu siguranta, prost crescut, mai esti si us or agramat. de data asta nu mai pot sa-ti gasesc scuze in agitatia care te framanta, ci doar in modul tau precar de instruire. in alta ordine de idei, tin sa-ti precizez ca de la unul ca mine sau ca @felix, @Danz sau @malex, n-ai sa vezi vreun interes pt. vreo tabulatura, in general iar pt. vreuna scrisa de tine nici atat, avand in vedere ca acum ne-am cam prins, unii dintre noi, cu cine avem de-a face. asa ca slaba speranta pt. tine, sa ne vezi duelandu-ne in tabulaturi. din partea mea, n-ai decat sa scoti tabulaturi pana simti un usor gust de acru in gat, ca pe mine si, cred ca si pe cei enumerati mai sus, nu ne mai deranjeaza. si cu asta, cred ca este cazul sa nu mai avem niciun fel de conversatii, din momentul de fata, considerand, nu fara regret, ca, CHIAR faci parte din categoria celor cuprinsi de "prostie agresiva". si vezi ca ai simptome de "pacient". @felix, @Danz, @malex, @art vandalay, inca o data

+1, chiar 4: Dan Andrei Vladimir Aldea!

as mai face o completare importanta aici, la ceea ce a spus foarte bine @MCMUSIC . profesionistii isi aleg corzile dupa cum suna si dupa cum le simt la mana si nicidecum pe criteriul rezistentei, asa ca...s-auzim numai de...seturi noi!

dragule, e bine sa ne lamurim asupra unor lucruri, nu de alta, dar sa nu-ti inchipui cumva ca ma intereseaza in vreun fel competenta ta profesionala sau de alt gen. probabil ca subtilitatile iti scapa, avand in vedere starea de iritare accentuata prin care treci si atunci am sa incerc sa fiu ceva mai explicit pt. tine: 1. ca nu-ti dai seama care sunt diferentele dintre covaci si aldea (ambii, niste chitaristi excelenti!) e problema ta. la modul la care reactionezi, se pare ca este cam dificila aceasta operatie, pt. tine. vezi, insa, ca prin remarcile tale, nu eu sau altii, ci singur te faci "de cacao". mi-as permite sa-ti spun un banc, apropo de ardoarea cu care elaborezi tabulaturi din phoenix, pastrand evident, proportiile: e normal sa nu poti face diferenta intre un c***t si o locomotiva atat timp cat n-ai mancat niciodata locomotiva. 2. eu, chiar daca sunt sarcastic cateodata, reactionez, de obicei, asa, in fata a ceea ce eu numesc "prostie agresiva", dar incerc sa pastrez un limbaj decent, ceea ce tu nu esti in stare sa faci, dupa cum constat. de aceea, urarile mele s-au referit mai ales la educatia in domeniul "bunei cresteri" care, se pare ca, lasa foarte mult de dorit in cazul tau. si, sa nu-ti inchipui ca ma intereseaza nici asta in mod deosebit, dar e cam deranjant, cand vin in contact cu astfel de personaje. ps. daca te razgandesti in privinta modului tau de a te adresa, eu iti stau, oricand, la dispozitie, fara nici un fel de reticenta, mai ales ca subiectul "nicu covaci&phoenix" m-a pasionat intotdeauna, fiind, de prin 1967, un mare fan.

ah, si sa nu uit...nu cantam toti deodata...mai mult sambata asta...la big mamou...

...si Riff. intr-adevar, un chitarist deosebit!