StratMan

'66, pt. ca in '67 se fabricau deja numai cu voluta mare (la cea de fata macaralele au fost insa schimbate si s-a mai adaugat inca un "stringtree" si mai exista niste semne de intrebare)

Nu ma pot abtine sa nu postez, desi n-ar trebui, cand vad atatia "specialisti" si atata ignoranta! da, da, exact asa este! singurul, care 'stie lectia', este, ca de obicei, @karpi . Pentru cultura voastra generala, aceasta chitara este o SUPER TON, fabricata la DOINA, in anii '60-'70. Sanatate si La multi ani!

desi mi-am propus sa nu mai postez, nu ma pot abtine sa nu-ti arat eroarea matematica din ecuatia ta: ai pornit de la ipoteza: a+b=c adica: a+b-c=0 ! deci numai cu aceasta conditie este valabila orice operatie intervenita in ecuatia ta. in finalul iteratiei, tu simplifici ambii membri ai ecuatiei cu polinomul (a+b-c)! pt. a putea efectua aceasta operatie matematica, este absolut necesar ca polinomul (a+b-c) sa fie DIFERIT de zero! ceea ce contrazice ipoteza! deci, nu avem de-a face cu un paradox matematic ci cu o operatie nepermisa in conditiile ipotezei! acum, revenind la faptul ca (a+b-c)=0, se stie ca orice numar inmultit cu zero=0, deci este cat se poate de adevarat ca 4x0=3x0! Q.E.D. si pt. ca ai spus ca acesta este un forum de chitaristi, am sa incerc sa-ti lamuresc anumite aspecte legate de intrebarea ta. sunetul de maple este, fara indoiala, in variantele "curved mapleboard" si "maple cap", cel mai "bright" (stratocastere din perioada '66-'69). are o anumita transparenta a frecventele inalte dar are si o buna definitie a mediilor (clinchet de cristal). la mana, daca este lacuit cu un strat gros (high gloss laquer), este placut la cantat. daca este in varianta one piece maple neck, mai scad un pic inaltele si raman mai multe medii, ramanand acel "clinchet de clopotel" (foarte apreciat la stratocasterele din perioada '54-'58). rosewood board-ul este cu un sunet mai cald si pare sa favorizeze aparitia unui "scoop" la frecventele medii, ramanand accentuate frecventele inalte si joase, avand un soi de "dulceata" ceva mai pronuntata la modelele "curved rosewood board" (stratocastere din '62-'80) si un soi de "duritate" (ceva mai agresive pe medii inalte) la "slab rosewood board" (stratocastere intre '58-'62+vintage reissue). la mana este foarte placut la cantat, necesitand insa, o intretinere ceva mai speciala (ca si ebony). ebony-ul este un lemn de rezonanta, care, in cazul fretboard-ului, da o foarte buna definitie a intregului sound, dar, care favorizeaza frecventele medii. sunetul este foarte bine definit, "rotund", dar putin "dur" si "inchis" (dark). este printre cele mai dure lemne si datorita calitatilor sale sonore, este preferat, de multe ori, in jazz. la mana este placut, desi, ca parere personala, prefer rosewood-ul, dar asta este doar o chestie de gust personal. ca idee interesanta de urmarit, ebony-ul face diferenta, ca sound, intre gibsonul LP Custom si gibsonul LP Standard (rosewood). cu off topic: inchei acest post dorind sa atrag atentia anumitor forumisti, asupra faptului ca multi dintre "ingineri", atunci cand se ocupa serios de muzica, se pricep sa faca suficiente conexiuni legate de cultura, in asa fel incat, sa poata trage niste concluzii cu destul bun simt, inclusiv acolo unde niste asa-numiti "filologi" bat campii in scopuri pur comerciale. oricum am hotarat sa nu mai postez decat atunci cand voi avea vreun interes deosebit, mai precis, sa ma retrag din discutii. daca va exista un anumit gen de reactii, acelasi "doliu la matura" il voi aborda si eu. Sabatori fericite!

avand in vedere ca toata aceasta discutie incepe sa aiba accente, vizibil, mitomanice, nu-mi ramane decat sa aduc aminte ca si "banca a cedat sub militian"! bye!

asa e, dar basistii vad ca evolueaza aici (de aceea mi-am permis sa-l citez pe regretatul Liviu Tudan) iar Sorin Chifiriuc, dupa cate stiu eu (daca ma insel, mea culpa), avea studii de conservator, dar nu l-a absolvit.

+2! asa este, poate cu cateva exceptii (in ceea ce priveste pregatirea muzicala) de care imi amintesc in acest moment: liviu tudan (R.I.P), (absolvent de conservator-drijorat/compozitie); dan andrei aldea (absolvent conservator-vioara); adi ordean (liceu de muzica-vioara)

in privinta jignirilor, parerea mea este ca, se ajunge sa se recurga la ele doar din lipsa de argumente. sincer sa fiu nu mi-ai facut impresia, pana acum, ca ai face parte din aceasta categorie.

poti sa stai linistita, intre generatiile de chitaristi adevarati nu prea sunt conflicte. se inteleg si se admira reciproc. poate intre...epigoni...? si pentru ca tot ai declarat ca(,) chitaristilor din romania le lipseste ceva. pai, sa-ti enumar eu cateva dintre ele: te-ai gandit vreodata ca, pana in 1990, romania era singura tara din lume care nu avea sectie de chitara la conservator, deci nici in amonte? chitara se studia "organizat" doar la nivelul unor case de cultura, scoli populare de arta sau "pe genunchi", in particular, scopul final fiind doar "promovarea noilor talente" pe scena "multiubitului festival cantarea romaniei". pai si atunci, fara niste cerinte minime de profesionalism, atat in ceea ce priveste pregatirea chitaristilor, cat si in ceea ce inseamna promovarea lor, show biz-ul fiind la noi ca si inexistent, o lunga perioada de timp, de unde sa apara TRADITIE? asta ca sa nu mai vorbesc de lipsa acuta de "scule" care a guvernat lumea muzicala a acestei tari, ani de zile. si te mai miri ca le lipseste ceva? normal ca cei care au aparut la noi, au fost niste pionieri, adevarati eroi, in conditiile acelea iar categorisirea lor drept "o lista sforaitoare de nume" nu cred ca le face cinste si nici nu cred ca o merita .

vai, dar ce le-a mai zis-o, sa stii tu!

ok. probabil ca fost vorba despre o neintelegere. oricum, observatia mea nu a fost facuta cu rele intentii, ci doar ca o constatare a unei stari de fapt. si ca sa lamurim problema: acesti copii sunt, fara indoiala talentati. din pacate, despre cei de la pro tv nu pot spune acelasi lucru, in momentul in care se prezinta cu astfel de produse, avand ca singur scop rating-ul. banuiesc, avand in vedere varsta si lipsa de experienta a copiilor, dar si potentialul lor indiscutabil, ca se ocupa cineva (manager?) de activitatea acestei tinere trupe. daca nu se ocupa nimeni este grav si la fel de grav este daca se ocupa in felul in care a facut-o in vederea aparitiei la aceasta emisiune. in concluzie, cred ca nu se pune aici problema cum cant eu (...sau altii...!!!, in afara celui de la phenomenom) vocal (oricum, asta este o problema arhidiscutabila), ci se pune problema in a nu se profita cu orice pret de pe urma acestor copii, punandu-i chiar si pe ei in situatii...discutabile...si inoculandu-li-se ideea ca trebuie sa iasa in fata indiferent cum (dand astfel nastere si la polemici interminabile). a se retine ca, desi am o gramada de banuieli si chiar certitudini, legate de anumite interese(!), observatiile mele nu sunt decat pentru cei care vor si pot sa le inteleaga si ele nu se doresc, catusi de putin, a fi categorice la acest capitol (considerand ca orice polemica, pe marginea acestui subiect, mai ales in conditiile de fata, este o pierdere de timp inutila), ci reprezinta doar niste pareri de bun simt si atat. numai de bine si .

ei, acum sunt pe deplin lamurit!

sper sa nu uitati!

ignore

o piesa se "da mai jos" tocmai pt. ca noua tonalitate sa convina vocalului, asa ca... poate incerci alte argumente.

sambata, 08.12 grupul D.O.L.E. va invita la ultimul concert din acest an, in Big Mamou, la orl 22.00. componenta este cea binecunoscuta: -Florin "Okila" Ochescu-chitara, voce; -Mugurel "Deaca" Diaconescu-bass, voce; -Razvan "Lapi" Lupu-tobe. 10 lei/bilet

pai si daca-i asa de grea, ii obliga cineva sa cante ceva ce le depaseste posibilitatile? daca da, cine accepta (manager) habar n-are despre ce-i vorba, daca nu, cine-i lasa (manager) habar n-are ce are de facut! hai sa fim seriosi, unii dintre ei sunt chiar niste copii talentati, dar meseria asta e grea. Iar eu cred ca cel mai important lucru este sa canti cat mai bine, indiferent unde! Pe principiul asta, nu vad de ce n-ati canta manele, ca doar se castiga cei mai multi bani din asa ceva!

este foarte simplu: torni vodca in pepsi pt. ca pepsi e prea tare! iar vodca n-o bei cu cola ci cu gura! gibson robo guitar nu-i decat o gluma.

Costi, draga, este pentru a doua oara cand emitem si receptionam pe aceeasi lungime de unda si asta ma bucura nespus! Intr-adevar, sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70 marcheaza aparitia acestor "guitar heroes" si la noi. Afara, aparusera in anii '50 Chuck Berry si Buddy Holly, apoi, traversand spre anii '60 si '70, Hank Marvin, Clapton, Hendrix, Peter Green, Santana, Jeff Beck, John McLaughlin, Blackmore, Johnny Winter, Rick Derringer, Alvin Lee, Rory Gallagher, Dave "Clem" Clempson, Steve Marriott, Brian May, Peter Frampton, Eddie Van Hallen s.a. Si aici este cazul sa amintim sa amintim gluma regretatului Motu Pittis, care ne spunea ca la sfarsitul anilor '50, la noi cantau "Surorile Sisters" si Fratii Brothers" (eu stiu la cine se referea ). Ei bine si, odata cu anii '60, apar si la noi chitaristi de exceptie (in sensul ca puteau canta si interpreta la nivelul celor de afara, avand si proprie personalitate, netagaduind, catusi de putin, influentele stilistice inerente!). Unii dintre acestia erau: Sandu Arion (Sincron), Mugur Wincler (Sideral), Radu Goldis, Nicu Covaci, Dimitrie "Piky" Inglessis (Olympic '64), Sorin Tudoran, Dan Andrei Aldea, Iuliu Merca, Florin Ochescu, Laci Herdina, Adrian Ordean, Petrica Crauciuc (un tanar chitarist iesean, n.1955, care la vremea respectiva facea furori, in special datorita tehnicii formidabile. Canta "Zborul carabusului" de n-aveai aer!-nici de la el n-a ramas nicio inregistrare! ). Iar cei enumerati sunt doar o parte dintre cei pe care eu am avut sansa sa-i ascult cantand! In concluzie, dupa parerea mea, perioada blues-rock-progresiv, cuprinsa, cu aproximatie, intre anii '60-'80, este singura in care ne putem compara, cat de cat, cu cei de afara. Apoi, aia de afara s-au apucat serios de muzica si ai nostri nu i-au mai putut ajunge! Si cand spun asta, ma refer "industrie muzicala". Desigur ca, in acest context, Danut Aldea se detaseaza net, datorita, atat multitudinii inregistrarilor, cat si calitatilor sale indiscutabile de virtuoz al multor instrumente si de muzician complex. Strict chitaristic vorbind insa, Goldis, Tudoran, Ochescu, Merca s.a. sunt personalitati la fel de marcante din acea perioada. A incerca sa se compare formatii precum Iris sau mai stiu eu cine, cu ceea ce a inceput sa se intample afara, dupa perioada expusa mai sus, mie mi se pare, fara suparare, o dovada de copilarie. Pur si simplu noi nu mai avem obiect de comparatie. Iar cei ce vor sa stabileasca similitudini intre ceea ce s-a petrecut la noi si ceea ce era afara, trebuie sa fi vazut foarte multe concerte cu trupe romanesti, pentru a putea incerca sa faca acest lucru. In final tin sa mai precizez inca odata ca sunt dispus sa respect parerile altora, dar nu pot fi intotdeauna de acord cu ele. Numai de bine si tuturor celor care inteleg!

Cu regret, dar eu ma simt nevoit sa ma retrag din aceasta discutie. Se pare ca avem atat impresii, cat si criterii de evaluare mult prea diferite.