www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Buckethead Signature Les Paul


ebh
 Share

Recommended Posts

O greseala pe care o observa la firma Gibson sunt modelele chambered care nemultumesc un segment important de cumparatori. Din punctul meu de vedere e chiar segmentul de baza. Ideea celor de la Gibson de a face chitarile mai usoare evident multumeste anumiti cumparatori dar duce la pierderea celor mai importanti cumparatori, cei care vor Les Paul-ul clasic greu din lemn masiv, plin.

 

 

+1!! Brning back the Les Paul Classic!! Dupa opinia mea, cele chambered body nu's nici pe de-aproape asa de bune ca cele solide.

Link to comment
Share on other sites

Pai exista si modelul LP Traditional. Nu a existat o optiune decat in 2007.

Esti in eroare, LP din lemn masiv nu se mai face "de serie" de 25 ani. Doar custom-shop. Mai toti chitaristii cunoscuti din anii 80 si 90 ce au cantat pe LP au facut-o pe modelul "normal" de LP, adica swisscheese, cu exceptiile, cunoscute deja, ale acelor artisti care au reusit sa isi procure un goldtop sau sunburst sau custom din anii 50. sau o lamaie din anii 70.

Pe cate LP-uri ai cantat, fie ele din oricare categorie?

B.Gibbons are unul dintre cele mai misto tonuri de LP, si a folosit LP chambered.

Chambered suna putin diferit, insa tot a LP suna. suna mai tare si cu un pic de sparkle. adica exact ce se cauta la un lp non-chambered.

Recent am avut ocazia sa testez niste chitari mai deosebite, si printre ele s-au numarat si doua LP-uri (la extrema, ca sa zic asa):

 

un 58 reissue din 2005 (cloud 8) - suna foarte bine, cu un pic de snap, insa tonul foarte subtil diferit de reteta "swisscheese", era cam ceea ce scoteam din LP-ul Standard Faded ce l-am avut, desi pattern-ul pt chambers e usor diferit.

 

al doilea a fost un LP Custom silverburst din 76, corp plin, vanzatorul zicea ca era dintr-o singura bucata, desi la vremea aia se faceau din 3 sau mai multe bucati si la gat foloseau si (sau numai, ca nu stiu exact) maple, dar nu am reusit sa observ detaliile astea uitandu-ma la chitara, deci e cu semnul intrebarii.

la rece chitara era in principiu banala, era chiar o semi-lamaie. si totul pt numai 3500e :)

 

faptul ca gibson incearca sa introduca pe piata si altceva nu mi se pare a fi un lucru prost. atat timp cat consumatorul are optiunea de a alege ce vrea, nu e nicio problema. macar chitara asta a lui Buckethead este intradevar ceva facut dupa specificatiile si preferintele artistului, nu un simplu model standard cu alte doze si cu un pret nejustificat doar pt ca are numele artistului pe chitara.

ceea ce nu mi se pare ok la gibson, dar si la fender, prs si altii este pretul. mult prea mare.

si gibson si fender au aceasta strategie de a prosti publicul cu mituri de astea gen custom shop, vos, aged. si totul pe bani seriosi. CS8 era 3600e !

macar modelele astea gen axcess, robot, buckethead si ce o mai fi sunt intradevar ceva aparte, care la o adica sa justifice o diferenta de pret fata de reteta traditionala. cu tehnologia sunt la inceput in domeniul asta, si deocamdata suntem in perioada trial and error.

iar problema calitatii este prezenta oricum la gibson, pt ca le fabrica oamenii, nu masinile, indiferent ca e USA sau CS. iar lemnul bun e tot mai greu de gasit.

toata chestia e ca aceste modele sunt de nisa, se adreseaza unui segment restarns de consumatori, motiv pt care nu stiu cat le profita celor de la gibson, si cel mai probabil vor iesi din productie anumite modele.

Link to comment
Share on other sites

si eu tot la ala cu "bucati mari scoase din el" ma refer :). cauta sa vezi ce inseamna CS8 sau Cloud8, sau 9. sau Traditional

nu am spus ca sunt chitari dumnezeiesti. dimpotriva.

insa sunt niste chitari care au ceea ce nu au altele, si anume feel-ul acela de chitara serioasa, solida, de incredere, si nu de jucarie cum par alte marci asiatice de plastic.

prs nu e lp. e mai subtire, e finisata altfel, unele au bridge-ul acela aiurea la care nu poti seta intonatia. au folosit, si poate ca inca mai folosesc, desi nu stiu sigur, veneer, ceea ce nu e ok la $ pe care-i dai. asta se aplica si la majoritatea firmelor japoneze. adica ori pui maple top, ori nu pui. daca pui doar veneer, pretul ar trebui sa fie apropiat de modelele fara top. prs e mult mai overrated/overpriced decat gibson IMO. la fel si fender, din nou IMO. dar toate 3 sunt overpriced

referitor la modelul Slash despre care spui ca l-ai incercat, permite-mi sa am rezerve, nu de alta dar unul s-a facut in 2 sau 3 exemplare, si alea sunt la slash acasa, iar celalalt in cateva zeci, si avea un pret nou de vreo 9000$, acum circuland foarte rar pe piata, in jurul minunatului pret de 15.000$. si acesta este cel mai serios lucrat model custom shop. deci cred ca ai vorbit din carti, sau net.

nu sunt expert, nici gibson, nici altceva. am incercat si studiat destul de multe chitari, si sunt de parere ca decat sa vorbesti din citite despre aspecte subiective, ce tin de cum suna, cum se comporta si cum se simte o chitara, si mai mult, un gen de chitari, mai bine taci. aici nu fac referire neaparat la tine, ci vorbesc in general, ca e o tendinta pe forumul asta.

 

 

MA referam la ala cu bucati mari scoase din el.

 

Din cate am vazut acuma se fac cu bucati mari scoase din el nu cu svaiter.

Dupa cum ai intuit nu am cantat pe multe LP-uri. Am pus mana doar pe un LP Slash Signature din anii '90 dar nu m-a impresionat nici jumate cat ma asteptam.

Si ideea topicului nu era experienta mea cu ele ci era vorba de strategii de market si alte tampenii de genul asta.

 

Ca sa spun aici si ce cred despre Gibson mi se pare ca fac cele mai supraevaluate chitari si nu as da bani pe un Gibson niciodata si nici nu as canta pe unul pt ca am o convingere ca Gibson reprezinta acelasi tipar de gandire precum masnile tip Hummer.

 

Daca imi iau un LP o sa iau un PRS sau altceva care consider ca le produce la calitate net superioara fata de Gibson sau cel putin egala. Dar asta e parerea mea personala si o sa ma afecteze doar pe mine cand o sa-mi cumpar mie o chitara.

 

Nu te mai ambala asa daca ti se pare ca ma dau smecher, spun si eu ce cred OK? Chiar nu cred ca stiu foarte multe despre Gibson. In urma cu vreo 7 ani eram mare fan Gibson de atunci nu am mai vizitat nici mcara site-ul Gibson. Tot ce pot sa spun e ca am observat niste chitari noi care nu par foarte Gibson din perspectiva mea. In ochii mei Gibson e o companie in decadere si chitarile lor pentru mine sunt tot mai mult doar un "big expensive shit".

 

Cred ca strategiile Gibson de market sunt tot mai proaste. Mai bine stateau la modelele clasice si ramaneau la segmentul lor de piata. Nu cred ca o sa faca un fan Gibson dintr-un fan Ibanez sau Jackson sau din fani altor branduri cum vad eu ca incearca ei.

 

Asta e credinta mea si nu-mi pasa cat de expert esti tu in Gibson. Pot sa cred ce vreau, ai ceva impotriva? Asta o sa se reflecte in portofelul meu si in chitarile mele si nu o sa afecteze experti ca tine.

 

Nu contest aici expertiza ta pentru ca am observat ca ai si ti-au trecut mutle chitari prin maini. Pentru asta te voi respecta totdeauna si nu te voi contrazice niciodata, si nu e nici o ironie in asta. Vorbesc serios, nu cred ca pot contrazice pe cineva care a avut un contact direct cu un produs.

 

:)

 

Si ca sa fii tu multumit nu imi voi mai expune opiniile despre aceste chitari "dumnezeiesti" Gibson despre care daca spui ceva negativ comiti un pacat capital.

Edited by barbarossa
Link to comment
Share on other sites

De acord, e bine sa ai de unde alege. Dar la Gibson n-ai de ales decit intre chambered si cascaval. Unde e si LP-u' ala din lemn masiv, fara gaurele? Nicaieri. Si atunci de ce dracu' o tot baga pe aia cu traditia de nu'sh citi ani, cind chitarele lor n-au nici o legatura cu ce se facea pe vremea aia?

 

Daca chambered body si kktu' celalat le mai accepti cum le mai accepti, ei bine, rateurile lor nu au nici o justificare. Chitarele lor sint din ce in ce mai proaste, facute parca fara nici un pic de interes. Gibson e unul din cei doi mari producatori de chitare si au niste preturi de-ti vine sa-i scuipi. Cind te gindesti citi bani dai si pe ce ii dai, adica pe un Gibson, ar trebui sa fii sigur ca iti vine la usa o chitara foarte buna, n-ar trebui sa existe dubii. Nu, din 10 chitare de-ale lor nici una nu-si merita banii, iar doar 3-4 sint ceea ce te-ai asteptat sa fie, plus ca tre' sa te duci tu sa-ti alegi...

 

Nu mai zic de prostiile alea cu copyrightu' lor de *** si ce le-au facut alora de la ESP. Pai ESP faceau mult mai bine chitarele Explorer si Flying V, iar daca Gibson le-a luat dreptu' de a le mai face, macar puteau sa le faca ei la fel de bine ca ESP. Ii urasc pentru treaba asta. Practic si-au batut joc, pentru ca ei au abandonat Exploreru' si cind au vazut ca il fac altii si ca se vinde, hopa, le-au luat dreptu' si s-au bagat ei pe fir, practic si-au impus jegurile lor, ca altfel nu pot sa le zic. Aceeasi schema au incercat-o si aia de la Bender... pardon, Fender, cu stratocasteru', numai ca nu le-a mers, ba si ce ma bucur.

 

Respectul fata de client e zero. Asta e... ce sa le faci. Tighina-i romanesc iar Bender gunoi turcesc...

 

Si totusi, un Gibson facut ca la carte nu are rival.

Link to comment
Share on other sites

Daca imi permiteti o alegorie, as spune ca Gibson produc chitare pentru colectionari si Epiphone pentru chitaristi.

 

Ma zapaceste din ce in ce mai mult strategia brand-ului Gibson, mai ales dupa ce a trebuit sa analizez istoria si dinamica pietei acum 2 ani. Se pare ca au trecut de la "traditie si calitate" la "pur si simplu moft" fara nici o jena si in loc sa aduca produsele Gibson mai aproape de nevoile chitaristului de rand au introdus in continuare bibelouri "signature" cu diverse gimmick-uri (in general inutile dar care "justifica" umflarea pretului). In acelasi timp produsele Epiphone s-au mai diversificat (intr-un mod folositor) si au inceput sa se alinieze mai aproape de ideea "Only a Gibson is good enough".

 

Din nou, poate exagerez, e doar o impresie, nu pretind sa cunosc in detaliu machinatiile GGC.

Link to comment
Share on other sites

ai varianta custom shop, daca crezi in povestea cu diferenta intre swisscheese si full. "chitarele lor sunt din ce in ce mai proaste" - cate ai incercat?

dupa specificatii par mai bune decat odinioara. doar lemnul e mai problematic, cred eu, si asta nu ai de unde sa vezi decat cand canti tu pe ea.

iar pe vremuri, daca ai sa cauti sa citesti ce spun cei ce detin asemenea exemplare, multe erau proaste, adica multi colectionari spun ca nu prea puteai sa canti pe un fender din anii 50-60. si la gibson au fost multe probleme. dar lemnul pe care l-au folosit, uscat acum bine, si toate ajustarile ulterioare le-au facut ceea ce sunt. la care se adauga si atractia asta pt vintage, pt ca bucatile astea de lemn deja sunt istorie. si esp ala sa stii ca nu e chiar asa mare chestie. canta pe cateva inainte sa te pronunti.

eu ce am invatat din proprie experienta este ca, chitarile japoneze sunt finisate foarte bine, mai bine acum decat pe vremuri, lemnul este ok, desi de multe ori se apeleaza la varianta cea mai ieftina. si ce nu imi place la ei este faptul ca umbla cu cioara vopsita. totul e eye-candy, dar nu neaparat si ear-candy. foarte des folosesc veneer, indiferent de pret, poate fi si veneer peste top plain. cost effective. pricewise ...?. pana si la gat s-a intamplat...vezi fender foto flame.

 

 

De acord, e bine sa ai de unde alege. Dar la Gibson n-ai de ales decit intre chambered si cascaval. Unde e si LP-u' ala din lemn masiv, fara gaurele? Nicaieri. Si atunci de ce dracu' o tot baga pe aia cu traditia de nu'sh citi ani, cind chitarele lor n-au nici o legatura cu ce se facea pe vremea aia?

 

Daca chambered body si kktu' celalat le mai accepti cum le mai accepti, ei bine, rateurile lor nu au nici o justificare. Chitarele lor sint din ce in ce mai proaste, facute parca fara nici un pic de interes. Gibson e unul din cei doi mari producatori de chitare si au niste preturi de-ti vine sa-i scuipi. Cind te gindesti citi bani dai si pe ce ii dai, adica pe un Gibson, ar trebui sa fii sigur ca iti vine la usa o chitara foarte buna, n-ar trebui sa existe dubii. Nu, din 10 chitare de-ale lor nici una nu-si merita banii, iar doar 3-4 sint ceea ce te-ai asteptat sa fie, plus ca tre' sa te duci tu sa-ti alegi...

 

Nu mai zic de prostiile alea cu copyrightu' lor de *** si ce le-au facut alora de la ESP. Pai ESP faceau mult mai bine chitarele Explorer si Flying V, iar daca Gibson le-a luat dreptu' de a le mai face, macar puteau sa le faca ei la fel de bine ca ESP. Ii urasc pentru treaba asta. Practic si-au batut joc, pentru ca ei au abandonat Exploreru' si cind au vazut ca il fac altii si ca se vinde, hopa, le-au luat dreptu' si s-au bagat ei pe fir, practic si-au impus jegurile lor, ca altfel nu pot sa le zic. Aceeasi schema au incercat-o si aia de la Bender... pardon, Fender, cu stratocasteru', numai ca nu le-a mers, ba si ce ma bucur.

 

Respectul fata de client e zero. Asta e... ce sa le faci. Tighina-i romanesc iar Bender gunoi turcesc...

 

Si totusi, un Gibson facut ca la carte nu are rival.

 

 

Daca imi permiteti o alegorie, as spune ca Gibson produc chitare pentru colectionari si Epiphone pentru chitaristi.

 

Ma zapaceste din ce in ce mai mult strategia brand-ului Gibson, mai ales dupa ce a trebuit sa analizez istoria si dinamica pietei acum 2 ani. Se pare ca au trecut de la "traditie si calitate" la "pur si simplu moft" fara nici o jena si in loc sa aduca produsele Gibson mai aproape de nevoile chitaristului de rand au introdus in continuare bibelouri "signature" cu diverse gimmick-uri (in general inutile dar care "justifica" umflarea pretului). In acelasi timp produsele Epiphone s-au mai diversificat (intr-un mod folositor) si au inceput sa se alinieze mai aproape de ideea "Only a Gibson is good enough".

 

Din nou, poate exagerez, e doar o impresie, nu pretind sa cunosc in detaliu machinatiile GGC.

 

pentru romani din pacate cam asa e. pentru americani, vest-europeni si japonezi/alti asiatici cu un nivel de viata decent gibson produce chitara la care chitaristul ajunge pana la urma, sau cel putin este o piesa de baza in arsenal, iar epiphone e ce ii luam lu junioru poate-poate incepe sa-i placa muzica/chitara, ca nu-i bai daca o abandoneaza/vinde pe bile colorate/strica.

startegia de marketing e la fel ca la toti. e foame de bani si se profita de diverse mode. asa cum gibson ia cat ia pe beck oxblood sau pearly gates, uita-te cum evh ia 400$ pe o doza, sau 25000$ pe o chitara, sau fender cat ia pe un signature gilmour, sau prs pe un private stock, sau esp pe hetfield/hammet.

a fost o perioada de boom economic, acum se mai domolesc apele, desi unii ca gibson si altii nu par sa realizeze asta. consecintele o sa le vedem la un moment dat

Edited by barbarossa
Link to comment
Share on other sites

nu, ma refeream strict la gibson vs Epiphone. Fiecare mare brand are un segment de produse pt copii/amatori (cum e squier, ibanez si jackson indonesia/china etc.)

si vai si petrucci si oricare altul pun pariu ca are un les paul in studio, macar pt trackurile de ritm.

nu m-am exprimat bine...poate nu e o piesa de baza, ca pana la urma tine de gusturi, dar eu cred ca oricare dintre marii artisti are in studio, pe langa modelul lui signature, de la ce firma o fi, un lp, un strat si un tele. mai putin cei orientati spre grohaieli, ca acolo merge orice.

:)

Edited by barbarossa
Link to comment
Share on other sites

mai putin cei orientati spre grohaieli, ca acolo merge orice.

Ahem... iar incepeti? :)

 

In situatia asta trebuie sa ma intreb: cum mai putem avea incredere sau respect pentru un brand cand e atat de evident faptul ca scopul lor suprem e profitul? Bine, asta probabil n-ar trebui sa ma mire; ma mira cat de naivi sunt "fanii" lor.

Link to comment
Share on other sites

Tocmai, ca Gibson si Fender au adus ceva nou si absolut esential in domeniul chitarei electrice. Fara ei n-ar fi unde e acum. Insa asta se intampla acum 50 de ani. De atunci ce inovatii semnificative au produs?

Si ce inseamna "fac experimente pe proprii clienti"? Te obliga cineva sa cumperi de la ei? Vin la tine acasa si fac "experimente" pe chitara ta?

 

Eu vad situatia cam asa:

1. Un chitarist care stie ce vrea are putine sanse sa gaseasca o chitara "din fabrica" exact pe gusturile lui, oricata de diversa ar fi piata. Insa nu-i nici o problema pentru ca acum ai de unde alege "piese de schimb" de diverse feluri (doze, electronica, bridge/trem, chei, nut, taste etc.) si daca vrei poti apela la un custom shop sau lutier sa-ti faci ce OZN vrei. Desigur un chitarist care stie ce vrea probabil va avea mai multe chitare cu sunet si facilitati diferite, daca circumstantele ii cer asta. PS: observati ca exista deja firme care promoveaza aceasta abordare modulara.

2. In ultimii 50 de ani tehnologia a evoluat imens. Un mobil banal are mai multa putere de calcul decat vehiculul care a dus omul pe Luna. Credeti ca nu suntem in stare sa facem o doza fara zgomot sa sune ca un single-coil?! Au aparut si doze optice, complet imune la interferente electromagnetice. Dar cine sa le cumpere, cine sa sustina inovatia? Cel care da o suta de EUR pe o doza doar pentru ca a fost bobinata de Abigail Ybarra?

 

Acestea fiind spuse, ce sens are un model "artist signature" in afara de obiect de colectie/fetis?

Edited by FiveseveN
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.