Eternul Mit Al Talentului

[srbnmircea]

Hai sa facem un soi de Myth-Busters si sa spargem un mit vechi decand lumea, talentul. Dupa voi exista asa ceva sau e doar munca? Cand m-am apucat de chitara din prima numai pareri negative vai ca n-am talent, vai ca nu o sa fac nimic bla, bla,bla... Probabil multi ati patit si asa, aceasta vorba " Nu ai talent " care iti este implantata in creier de catre toti apropriatii tai care " te suporta cand ai nevoie ". Dati-va cu pararea, sa spargem chestia asta. In opinia mea talentul nu exista, nu e prea posibil sa te nasti deja cu o abilitate direct din ziua intai, daca ar fi asa am vedea copii de 3 ani intrecand-ul pe Malmsteen. In fine, asta e parerea mea.

[Susceptor]

Depinde, daca vrei sa canti 100 de note pe secunda e doar exercitiu.

Dar aia pe de alta parte nu mai e muzica, in umila mea parere.

Edited September 3, 2009 by Susceptor

[FiveseveN]

E un subiect excelent si sunt sigur ca majoritatea co-forumistilor nu vor fi de acord cu mine dar nu asta e obiectivul meu.

In Demistificarea demersului artistic am scris cam asa:

 

Fetisul:

Produsul devine un idol in contextul unui sistem afectiv, independent de ratiune. De la Stonehenge la Patratele lui Malevici, multe produse contin o dimensiune mistica, o reflectare a aspiratiei omului catre divin. Aceasta este functia care confera produsului artistic calitatea magnetica, incorporala, viscerala care aparent deosebeste arta de restul eforturilor umane. In realitate se poate argumenta ca aceasta functie e doar marca laturii afective a unei reactii estetice, deloc deosebita de reactia provocata de un decolteu voluptuos. In plus e perfect normal ca autorul sa formeze o legatura afectiva cu un produs ce implica efort fizic, intelectual, respectiv precizie, rabdare si tehnica sau dimpotriva, circumstante fortuite. Empatia este mecanismul prin care aceasta legatura dintre autor si produs se reflecta in reactia emotiva a receptorului. Mai mult, discrepanta dintre simularea creata de empatie si realitate exacerbeaza aceasta reactie: daca receptorul are cunostinte tehnice relevante va fi mai putin impresionat decat un ?neinitiat?.

Eleganta cu care autorul rezolva efortul creativ o percepem ca virtuozitate sau ?talent? si desi e un set de aptitudini deloc deosebit, cultura occidentala l-a etichetat ca frivol si ezoteric.

 

Asta e din 1st draft, inca mai am de lucrat dar sper ca puteti intelege de unde se trage ideea de "talent", in perspectiva mea: e adevarat ca nu ne nastem egali toti; din cauza ereditare si ambientale unii indivizi se descurca mai bine cu hermeneutica, altii cu algebra, altii cu geometria, altii cu evaziunea fiscala, altii cu ridicarea greutatilor, altii cu cantatul la chitara. Nu e nimic special in nici unul din cazuri. Dar e foarte periculos termenul "talent" pentru ca e vag: poate descrie o propensiune exceptionala in termeni rationali sau convingerea unei implicatii divine, a unui "dar de la Dumnezeu" (cu care, desigur, nu pot fi de acord).

PS: Produsul inseamna orice obiect antropic cu care relationam in plan estetic: opere de arta "culta" sau "naiva", lucrari de design, muzica, bibelouri, mileuri, ce vreti voi.

Edited September 3, 2009 by FiveseveN

[CiocanelBloodyCIocanel]

Hai sa facem un soi de Myth-Busters si sa spargem un mit vechi decand lumea, talentul. Dupa voi exista asa ceva sau e doar munca? Cand m-am apucat de chitara din prima numai pareri negative vai ca n-am talent, vai ca nu o sa fac nimic bla, bla,bla... Probabil multi ati patit si asa, aceasta vorba " Nu ai talent " care iti este implantata in creier de catre toti apropriatii tai care " te suporta cand ai nevoie ". Dati-va cu pararea, sa spargem chestia asta. In opinia mea talentul nu exista, nu e prea posibil sa te nasti deja cu o abilitate direct din ziua intai, daca ar fi asa am vedea copii de 3 ani intrecand-ul pe Malmsteen. In fine, asta e parerea mea.

 

so how come you ain't a guitar god yet??!! with aN UNIQUE style...

 

LE: N

Edited September 3, 2009 by CiocanelBloodyCIocanel

[korko]

talentul nu e un mit , dar de multe ori poate sa fie mai degraba un handicap . eu am avut amici care puteau foarte usor sa invete piese destul de grele in perioada in care incepusera sa cante la chitara , dar deoarece nu au foat dispusi sa exerseze s-au saturat de instrument repede pentru ca au inceput sa se repete si in general nu mai canta la chitara in prezent . interesant topic , sunt curios sa vad si alte pareri .

 

@FiveseveN : eu cred ca "talent" defineste o abilitate intr-o anumita directie (spus asa in limba de lemn ) , si nu atat implicarea divina . bineinteles , aici intervine perceptia fiecaruia . cel putin teoretic , cu cat ai mai multe cunostiinte despre ceva ar trebui sa nu te mai impresioneze nimic la un moment dat . daca vorbim de muzica , nu e asa....

[FiveseveN]

daca vorbim de muzica , nu e asa....

De ce e muzica diferita de orice altceva?

[Mut Antu]

Exista cu siguranta conformatii anatomice care te avantajeaza intr-un domeniu sau altul.

Arii cerebrale pot fi legate intr-un mod neobisnuit si astfel poti "gandi" altfel (sau mai repede) decat ceilalti - creierul lui Einstein avea niste particularitati legate de zona parietala si conexiunea cu cea frontala care ar explica modul lui de gandire.

Evident, suntem cam la inceputul cunoasterii functionarii creierului si concluzii de genul asta nu sunt 100% probate, dar mie mi se pare foarte plauzibil.

Deci cred ca exista persoane cu abilitati muzicale innascute (au "hardware"-ul pentru asta), care invata mai usor si mai repede.

Vorba lui Grigore Moisil : oricine poate invata matematica, problema e de timp...

[Cursedone]

si eu zic la fel, ca 99.99999% din oameni se nasc cu un creier "cablat" pentru o anumita chestie, unii stiu sa cante la chitara, unii stiu sa dea cu sticla in cap... in gene e treaba asta.

 

publicu larg (si bag mana in foc, la fel si aproape toti dintre noi cand il vedem pe Malmsteen cum canta 500 de note pe minut si mai si suna bine) insa ridica chitaristul la nivel de mit, de "rock star" daca devii foarte popular si esti foarte apreciat... publicu nechitarist/multi chitaristi de nivel mai scazut se gandesc "dar vai, de ce e el asa bun si eu ma incurc in corzi?" repede dau vina pe un fel de tap ispasitor cultural adica un fel de componenta mistica si ezoterica in cadrul elementului spiritual-creativ al individului, cu precadere in zona recent popularizatei muzici de petrecere de sorginte Rroma ............TALENTUL........... daca ii intrebi ce inseamna, multi o sa iti zica exact ce am zis mai sus, ca esti nascut cu o anumita pricepere intr-un domeniu... asta e ...............TALENTUL............... de care vorbeste toata lumea si faptul ca lumea percepe chestia asta cum o percepe(ceva mistico-ezoteric in loc de ceva complet banal) transforma un tip cu o chitara in brate in legenda vie cand eu personal nu cred ca e diferit de cat de bine te pricepi sa bati cuie... ce creezi cu ajutoru talentului tau sau daca il valorifici sau nu, pai asta e alta chestie deja

[apocalipsa]

talentul exista. dar evident nu e suficient. marea majoritate a talentelor sunt pline de ego si lene.

[karpi]

talentul exista. dar evident nu e suficient. marea majoritate a talentelor sunt pline de ego si lene.

 

 

EXEMPLE ????????

 

cat de mare trebuie sa fie talentul , asa 12m sau 150Kg, sau 100Km/h , sau un hectar?

 

si cum ai facut evaluarea pe baza a ce conditii de masurare?

 

De ce e muzica diferita de orice altceva?

 

De care "orice altceva" ?

Edited September 4, 2009 by karpi

[karpi]

E un subiect excelent si sunt sigur ca majoritatea co-forumistilor nu vor fi de acord cu mine dar nu asta e obiectivul meu.

In Demistificarea demersului artistic am scris cam asa:

 

Fetisul:

Produsul devine un idol in contextul unui sistem afectiv, independent de ratiune. De la Stonehenge la Patratele lui Malevici, multe produse contin o dimensiune mistica, o reflectare a aspiratiei omului catre divin. Aceasta este functia care confera produsului artistic calitatea magnetica, incorporala, viscerala care aparent deosebeste arta de restul eforturilor umane. In realitate se poate argumenta ca aceasta functie e doar marca laturii afective a unei reactii estetice, deloc deosebita de reactia provocata de un decolteu voluptuos. In plus e perfect normal ca autorul sa formeze o legatura afectiva cu un produs ce implica efort fizic, intelectual, respectiv precizie, rabdare si tehnica sau dimpotriva, circumstante fortuite. Empatia este mecanismul prin care aceasta legatura dintre autor si produs se reflecta in reactia emotiva a receptorului. Mai mult, discrepanta dintre simularea creata de empatie si realitate exacerbeaza aceasta reactie: daca receptorul are cunostinte tehnice relevante va fi mai putin impresionat decat un ?neinitiat?.

Eleganta cu care autorul rezolva efortul creativ o percepem ca virtuozitate sau ?talent? si desi e un set de aptitudini deloc deosebit, cultura occidentala l-a etichetat ca frivol si ezoteric.

 

Asta e din 1st draft, inca mai am de lucrat dar sper ca puteti intelege de unde se trage ideea de "talent", in perspectiva mea: e adevarat ca nu ne nastem egali toti; din cauza ereditare si ambientale unii indivizi se descurca mai bine cu hermeneutica, altii cu algebra, altii cu geometria, altii cu evaziunea fiscala, altii cu ridicarea greutatilor, altii cu cantatul la chitara. Nu e nimic special in nici unul din cazuri. Dar e foarte periculos termenul "talent" pentru ca e vag: poate descrie o propensiune exceptionala in termeni rationali sau convingerea unei implicatii divine, a unui "dar de la Dumnezeu" (cu care, desigur, nu pot fi de acord).

PS: Produsul inseamna orice obiect antropic cu care relationam in plan estetic: opere de arta "culta" sau "naiva", lucrari de design, muzica, bibelouri, mileuri, ce vreti voi.

 

 

 

Acu e sezonul sau fazonul?

 

Este absolut normal ca unul care nu are talent sa tot caute sa se justifice si sa intelega si el ceva ce nu va putea intelege niciodata.

 

In plus se confunde inclinatiile , preferintele, dexteritatea,si cum este amintit exchibitiile tehnice cu talentul creativ .

 

Se incearca sa se masoare viteza in Km^2 sau m^3 .Atata pot unii.

 

Talentul nu se poate masura nu se poate compara poti doar sa observi efectele daca exista ocazia.

 

 

Cand cineva vine cu o asemenea intrebare in legatura cu "talentul" este clar ca este un bocciu desavarsit cu frustrari si probleme psihice ...plus alte combinatii netalentate.

[onrewind]

uitati un exemplu destul de simplu: ilie nastase vs ion tiriac. diferenta dintre cei doi ca jucatori este putin sesizabila. dar... ca sa ajunga jucatori, tiriac a depus mult mai mult efort ca nastase. nastase avea un simt al rachetei si al mingei, presupun ca talent, tiriac era perseverent si muncitor, presupun ca un alt talent.

 

imi aduc aminte ca atunci cand eram mic tata a decis ca nu am ureche muzicala si ca nu pot sa invat sa cant la chitara... si mergand pe tema asta, la un moment dat am inceput sa imi educ urechea sa fie muzicala... asa ca.. talent la ceva tot tre sa ai

[FiveseveN]

De care "orice altceva" ?

Orice alt produs estetic sau, mai general, orice alta activitate umana.

 

Arpi, te stiam om al stiintei. De ce nu poate fi "masurat" talentul? E incorporal, e metafizic? E o caracteristica inerenta a "sufletului"? Daca vorbim de suflet vorbim de dualism si e o discutie mult mai lunga.

Degeaba spui "nu se poate masura, nu se poate cunoaste, nu se poate intelege". Trebuie sa ai si argumente. Deci cum e diferit "talentul" de alta caracteristica a unui individ precum grupa sanguina, culoarea ochilor, inaltimea etc. sau atribute "invatate" (insusite prin contactul cu mediul?experienta de viata)?

PS: prin "masurare" desigur ma refer la identificarea naturii, prezentei si/sau calitatii acestui parametru, nu la cuantificarea pe care ai ridiculizat-o atat de prompt.

Edited September 4, 2009 by FiveseveN

[karpi]

Eu as indrazni sa definesc talentul ca pe o afinitate catre un anumit subiect, descoperita la timp.

Un copil de 5 ani parcurge mai repede mai multi pasi catre subiect decit un adult nu din cauza

ca e neaparat mai "talentat" ci pentru ca, la virsta respectiva, absoarbe mult mai eficient informatia.

E valabil in orice privinta (un exemplu ar fi copiii din familiile bi/trilingve, care ajung ca pina la 10

ani sa le vorbeasca pe toate fluent). Talentul nu exclude efortul de asimilare, ba chiar depinde in

mod direct de acesta.

 

M-am documentat un pic, adica am intrebat-o pe nevasta-mea, care e pediatru

 

Un copil are "logica directa" face un pas repede ca atat stie , asociere directa pe baza cunostintelor limitate plus algoritm de gandire limitat lipsit de experienta / invatatura,nu face scenarii , nu verifica zeci /sute de variante ci face prima asociere logica in functie de cat stie .Asa ca nu face pasi multi deoarece nu stie mai nimic.

 

"Face pasi mai multi pe aceiasi distanta deoarece picioarele sunt scurte si pasul este mai mic"

 

Acest lucru nu are nimic cu talentul .

 

Dar de fapt despre ce se discuta , iarasi despre ceva nedefinit .Ca de obicei.

 

Asa ca ce-o fi TALENTUL ? cel etern .

 

WICTIONARY.

 

talent (plural talents)

 

1. a unit of weight and money used in ancient times in Greece, the Roman Empire, and the Middle East.

2. a marked ability or skill.

 

He has the talent of touching his nose with his tongue.

 

3. the potential or factual ability to perform a skill better than most people.

 

She has a talent to sing.

Also used jocularly, as: He has a talent for getting into trouble.

 

 

 

aia cu plural cred ca se refera l atalentele lu' Nicoleta Luciu ( asa am auzit ca ar avea multe talente eu n-am vazut-o niciodata cu talentele dar asa se zvoneste)

[Doctor X]

E un subiect excelent si sunt sigur ca majoritatea co-forumistilor nu vor fi de acord cu mine dar nu asta e obiectivul meu.

In Demistificarea demersului artistic am scris cam asa:

 

Fetisul:

Produsul devine un idol in contextul unui sistem afectiv, independent de ratiune. De la Stonehenge la Patratele lui Malevici, multe produse contin o dimensiune mistica, o reflectare a aspiratiei omului catre divin. Aceasta este functia care confera produsului artistic calitatea magnetica, incorporala, viscerala care aparent deosebeste arta de restul eforturilor umane. In realitate se poate argumenta ca aceasta functie e doar marca laturii afective a unei reactii estetice, deloc deosebita de reactia provocata de un decolteu voluptuos. In plus e perfect normal ca autorul sa formeze o legatura afectiva cu un produs ce implica efort fizic, intelectual, respectiv precizie, rabdare si tehnica sau dimpotriva, circumstante fortuite. Empatia este mecanismul prin care aceasta legatura dintre autor si produs se reflecta in reactia emotiva a receptorului. Mai mult, discrepanta dintre simularea creata de empatie si realitate exacerbeaza aceasta reactie: daca receptorul are cunostinte tehnice relevante va fi mai putin impresionat decat un ?neinitiat?.

Eleganta cu care autorul rezolva efortul creativ o percepem ca virtuozitate sau ?talent? si desi e un set de aptitudini deloc deosebit, cultura occidentala l-a etichetat ca frivol si ezoteric.

 

Asta e din 1st draft, inca mai am de lucrat dar sper ca puteti intelege de unde se trage ideea de "talent", in perspectiva mea: e adevarat ca nu ne nastem egali toti; din cauza ereditare si ambientale unii indivizi se descurca mai bine cu hermeneutica, altii cu algebra, altii cu geometria, altii cu evaziunea fiscala, altii cu ridicarea greutatilor, altii cu cantatul la chitara. Nu e nimic special in nici unul din cazuri. Dar e foarte periculos termenul "talent" pentru ca e vag: poate descrie o propensiune exceptionala in termeni rationali sau convingerea unei implicatii divine, a unui "dar de la Dumnezeu" (cu care, desigur, nu pot fi de acord).

PS: Produsul inseamna orice obiect antropic cu care relationam in plan estetic: opere de arta "culta" sau "naiva", lucrari de design, muzica, bibelouri, mileuri, ce vreti voi.

 

E un subiect excelent pentru a starni controverse pe un forum public. Demitizarea efectelor, demitizarea amplificatoarelor cu lampi, demitizarea lui Grosmann, demitizarea talentului... ce urmeaza?

Ce treaba are talentul cu virtuozitatea (concept strict legat de tehnica instrumentala)? Poate sa dea cineva o definitie universal acceptata a talentului?

 

Eu as indrazni sa definesc talentul ca pe o afinitate catre un anumit subiect, descoperita la timp.

Un copil de 5 ani parcurge mai repede mai multi pasi catre subiect decit un adult nu din cauza

ca e neaparat mai "talentat" ci pentru ca, la virsta respectiva, absoarbe mult mai eficient informatia.

E valabil in orice privinta (un exemplu ar fi copiii din familiile bi/trilingve, care ajung ca pina la 10

ani sa le vorbeasca pe toate fluent). Talentul nu exclude efortul de asimilare, ba chiar depinde in

mod direct de acesta.

 

M-am documentat un pic, adica am intrebat-o pe nevasta-mea, care e pediatru

 

Eu as propune un experiment strict legat de muzica:

Se iau doi copii de aceeasi varsta, fara educatie muzicala primita in familie sau in scoala, dar care au aceeasi dorinta de a studia chitara. Unul fara ureche muzicala, fara simt al ritmului, fara voce, celalalt inzestrat cu toate capacitatile mentionate anterior. Acestia se inscriu la cursurile aceluiasi profesor si parcurg aceeasi pasi in studiul instrumentului si acorda studiului acelasi volum de timp. Dupa un an se observa evolutia acestora. Care dintre ei credeti ca va evolua mai repede?

 

Sunt pe RGC oameni care au initiat/pregatit copii in studiul chitarei: Cyfer, Cristi Gram, Adi Manolovici, Neuro, etc. Sa ne raspunda ei la ultima intrebare.

[onrewind]

Orice alt produs estetic sau, mai general, orice alta activitate umana.

 

Arpi, te stiam om al stiintei. De ce nu poate fi "masurat" talentul? E incorporal, e metafizic? E o caracteristica inerenta a "sufletului"? Daca vorbim de suflet vorbim de dualism si e o discutie mult mai lunga.

Degeaba spui "nu se poate masura, nu se poate cunoaste, nu se poate intelege". Trebuie sa ai si argumente. Deci cum e diferit "talentul" de alta caracteristica a unui individ precum grupa sanguina, culoarea ochilor, inaltimea etc. sau atribute "invatate" (insusite prin contactul cu mediul—experienta de viata)?

 

 

scuze ca intervin, insa e o diferenta intre fenotip (conformatie, culoare, etc) si abilitati. in genral abilitatile sunt praguri de sensibilitate mai scazute (in sensul de mai eficiente) decat media. poti sa ai un auz mai bun, poti sa ai o dexteritate mai mare, poti sa ai.. hm o emotivitate mai mare, o intuitie, o atentie sporita... o gandire mai complexa...

 

din pacate insa, psihologia nu a reusit inca sa puna la punct un mecanism de masurare a tuturor acestor 'parametrii' si aste deoarece este relativ usor sa masori sensibilitatea unui organ accesibil (poti masura sensibilitatea urechii, de exemplu, prin expunerea acesteia la stimuli de diverse intensitati) dar nu poti sa masori, hai sa zicem... vointa. nu ai inca un coeficient de voita. sau un coeficient de creativitate. talentul s-ar incadra in categoria predispozitiilor. un copil 'talentat' este predispus sa invete sa cante. dar asta nu insemna neaparat ca va invata sa cante (si aici contraexemplul este clar, gena criminala nu te transforma in criminal). si nici lipsa acestei predispozitii nu inseamna ca nu va invata sa cante. tot ce inseamna e a unii pot invata cu mai putin efort chestii la care sunt predispusi.

 

mai exista insa un aspect al talentului... oamenii de geniu. dar talentul ala mai degraba cred ca tine de procesul gandirii, de anumite structuri cognitive care sunt pur si simplu altfel decat la restul oamenilor...

[FiveseveN]

Doctore, sa inteleg ca tu preferi varianta ignorance is bliss?

Exista un motiv pentru care nu se poate da "o definitie universal acceptata a talentului?" Dupa cum vezi sunt unii care incearca.

@onerewind, ai dreptate, abilitatile nu sunt consubstantiale cu fenotipul, n-am dat cele mai bune exemple. Dar daca privesti omul ca "masinarie" (determinista) ai putea gasi o corelare. Insa din nou asta e alta discutie mai lunga.

Dar intrebarea ramane: de ce ar fi talentul prin natura sa incomensurabil?

Edited September 4, 2009 by FiveseveN

[Doctor X]

Doctore, sa inteleg ca tu preferi varianta ignorance is bliss?

De unde ai tras tu concluzia asta?

 

Later: o discutie asemanatoare aici.

Edited September 4, 2009 by Doctor X

[onrewind]

Dar intrebarea ramane: de ce ar fi talentul prin natura sa incomensurabil?

 

 

pentru simplu fapt ca inca nu exista un mod de a-l masura

 

poate si pentru ca e o notiune generica aplicata unor abilitati diverse.. cum naiba gasesti un numitor comun intre talentul de a canta la chitara si talentul de a pilota o masina de curse? ai talent, deci o faci mai bine.. mai usor, mai.. cum o fi.. decat altii. dar plusul acesta de 'mai bine' e acelasi la orice abilitate? sau e nevoie de mai mult talent ca sa canti decat ca sa schiezi?

Edited September 4, 2009 by onrewind

[Vladimir Tepes]

Eu spun asa: nu exista talent doar vointa si munca

Hai sa facem un soi de Myth-Busters si sa spargem un mit vechi decand lumea, talentul. Dupa voi exista asa ceva sau e doar munca? Cand m-am apucat de chitara din prima numai pareri negative vai ca n-am talent, vai ca nu o sa fac nimic bla, bla,bla... Probabil multi ati patit si asa, aceasta vorba " Nu ai talent " care iti este implantata in creier de catre toti apropriatii tai care " te suporta cand ai nevoie ". Dati-va cu pararea, sa spargem chestia asta. In opinia mea talentul nu exista, nu e prea posibil sa te nasti deja cu o abilitate direct din ziua intai, daca ar fi asa am vedea copii de 3 ani intrecand-ul pe Malmsteen. In fine, asta e parerea mea.

[srbnmircea]

Eu as propune un experiment strict legat de muzica:

Se iau doi copii de aceeasi varsta, fara educatie muzicala primita in familie sau in scoala, dar care au aceeasi dorinta de a studia chitara. Unul fara ureche muzicala, fara simt al ritmului, fara voce, celalalt inzestrat cu toate capacitatile mentionate anterior. Acestia se inscriu la cursurile aceluiasi profesor si parcurg aceeasi pasi in studiul instrumentului si acorda studiului acelasi volum de timp. Dupa un an se observa evolutia acestora. Care dintre ei credeti ca va evolua mai repede?

 

Interesant doctore dar fara ureche muzica asta nu ar insemna ca saracul copil nu poate distinge o nota joasa fara o nota inalta? Cred ca i-ar fi cam greu sa invete si din cate stiu pentru treburi de astea trebuie mers la medic.

 

Dupa ce m-am uitat pe coment-urile voastre, am sa incerc sa dau si eu o definitie a talentului "Talentul este o combinare de factori fizici (auz+antrenarea mainii) si factori psihici (vointa+rabdare)". Cand unul prinde mai repede decat altul inseamna ca el a fost atent la ce o zis profesorul acolo, e ca si cum ai sta la scoala uitandu-te pe fereastra toata ziua, te miri ca esti repetent, zici ca nu ai talent la scoala si te lasi.

[FiveseveN]

Pai ai spus "Demitizarea efectelor, demitizarea amplificatoarelor cu lampi, demitizarea lui Grosmann, demitizarea talentului... ce urmeaza?", ceea ce am interpretat ca pe o repulsie generala fata de genul asta de analiza. Deci crezi ca fizicalismul e fundamental gresit? Sau era doar o inrebare retorica cu tenta comica care mi-a scapat pentru ca era prea dimineata?

 

Tu propui distinctia intre talent (ca proprietate innascuta) si virtuozitate (ca stare dobandita, identificata la un anumit moment X) dar daca ne luam dupa definitii nu e atat de clara situatia (vezi exemplul lui karpi: the potential or factual ability to perform a skill better than most people).

De dragul consistentei putem cadea de acord ca virtuozitatea nu implica talent si ca talentul nu rezulta neaparat virtuozitate? Am facut toti logica la scoala, da? Sper ca nu tre' sa mai dau explicatii suplimentare.

 

LE: "inca nu exista un mod de a-l masura" nu e tot una cu "nu se poate masura (vreodata!)". Deci mare atentie! In plus, dupa cum am spus, nu trebuie sa te gandesti ca-l masori cum iti masori lungimea parului. Ideea e ca ii putem determina natura, cauzele, efectele. Sau gandeste-te la cum masuram diverse aspecte ale inteligentei sau ale personalitatii (cu o anumita precizie).

Edited September 4, 2009 by FiveseveN

[onrewind]

<<Sau gandeste-te la cum masuram diverse aspecte ale inteligentei sau ale personalitatii (cu o anumita precizie). >>

 

poai tocmai la asta ma gandesc, ca nu le prea masuram. timidele incercari de a defini si calcula un coeficient de inteligenta esueaza prin prisma insasi definitiei inteligentei.

 

un exemplu simplu este masurarea inteligentei in lipsa unor procese cognitive precum atentia si motivatia daca subiectul nu e atent sau nu vrea sa raspunda, tot mecanismul de testare esueaza

 

asadar, cred ca atata timp cat psihologia nu va reusi sa gaseasca un set de definitii plauzibile la tot ce se intampla in/cu psihicul uman, problema innascut vs dobandit nu are mari sanse sa isi gaseasca un raspuns, cu atat mai putin un mod de cuantificare.

Edited September 4, 2009 by onrewind

[Doctor X]

Pai ai spus "Demitizarea efectelor, demitizarea amplificatoarelor cu lampi, demitizarea lui Grosmann, demitizarea talentului... ce urmeaza?", ceea ce am interpretat ca pe o repulsie generala fata de genul asta de analiza. Deci crezi ca fizicalismul e fundamental gresit? Sau era doar o inrebare retorica cu tenta comica care mi-a scapat pentru ca era prea dimineata?

 

Tu propui distinctia intre talent (ca proprietate innascuta) si virtuozitate (ca stare dobandita, identificata la un anumit moment X) dar daca ne luam dupa definitii nu e atat de clara situatia (vezi exemplul lui karpi: the potential or factual ability to perform a skill better than most people).

De dragul consistentei putem cadea de acord ca virtuozitatea nu implica talent si ca talentul nu rezulta neaparat virtuozitate? Am facut toti logica la scoala, da? Sper ca nu tre' sa mai dau explicatii suplimentare.

 

Virtuozitatea este un termen care se refera STRICT la tehnica instrumentala. Ca termenul poate fi folosit la figurat si in alte domenii, asta e o alta discutie. Poti fi "virtuoz" si la folosirea strungului, de exemplu. Talentul, insa, e un termen des intalnit in mai toate domeniile, dar mai ales in cele ce presupun creativitate. El presupune o inclinatie/aptitudine potentiala, dupa parerea mea, si nu una antrenata.

Intrebarea despre definitia talentului era in schimb retorica, si nu cea despre demitizare. Oricat ai incerca sa-i dai o definitie, n-ai sa ajungi la o concluzie general acceptata, oricare ar fi unghiul din care privesti subiectul (fie el psihologic/fiziologic, genetic, fizic, filosofic, mistic).

[onrewind]

offtopic: hai sa-l intrebam pe vai

[Guest kael]

Eu cred ca e doar (auto)sugestie + multe alte caracteristici care sunt complementare cu obiectul principal, aici cantatul la chitara.

(Pasiunea, rabdarea, dorinta, capacitatea de intelegere, capacitatea de munca, urechea muzicala, gandirea logica, caracter cu inclinatii emotionale accentuate etc).

Edited September 4, 2009 by kael

[siw]

Nu pot sa cred ce se discuta pe un forum de muzicieni? Cum sa concepi muzica fara talent? Ca poti ajunge la un anumit nivel doar prin munca, e adevarat, dar fara talent nu poti depasi niste praguri. De ce sunt o gramada de formatii cu instrumentisti buni, dar piese zero? Pentru ca nu au un compozitor talentat. E incredibil cati oameni se apuca de ceva atat de frumos ca muzica, pornind pe ideea ca nu au talent... Din punctul meu de vedere o astfel de discutie nu ar trebui sa existe. Lautari gasim pe toate drumurile.

Edited September 4, 2009 by siw

[srbnmircea]

Nu pot sa cred ce se discuta pe un forum de muzicieni? Cum sa concepi muzica fara talent? Ca poti ajunge la un anumit nivel doar prin munca, e adevarat, dar fara talent nu poti depasi niste praguri. De ce sunt o gramada de formatii cu instrumentisti buni, dar piese zero? Pentru ca nu au un compozitor talentat. E incredibil cati oameni se apuca de ceva atat de frumos ca muzica, pornind pe ideea ca nu au talent... Din punctul meu de vedere o astfel de discutie nu ar trebui sa existe. Lautari gasim pe toate drumurile.

 

Pai daca tu vrei neaparat sa te apucid e muzica si parintii si apropiatii tai spun ca nu ai talent si nu te incurajeaza deloc ce faci?

[siw]

Pai daca tu vrei neaparat sa te apucid e muzica si parintii si apropiatii tai spun ca nu ai talent si nu te incurajeaza deloc ce faci?

 

Asta e alta discutie. Va trebui sa realizezi singur la un moment dat.

[korko]

wow , ce amploare a luat discutia....

 

De ce e muzica diferita de orice altceva?

 

nu e diferita de orice altceva . eu doar spuneam ca atunci cand esti incepator spre exemplu esti impresionat de chitaristul de la Hanson , sa zicem (am luat exemple sa nu se supere nimeni) , dupa ce canti un timp nu te mai impresioneaza , in schimb te impresioneaza Kurdt Cobain......conform celor spuse de tine , orice chitarist ar trebui sa ajunga la saturatie la un moment dat , lucru ce nu se intampla astfel . de exemplu Andres Segovia , la o varsta respectabila era impresionat de felul in care canta si compune Django Reinhardt...