'mnezău

La Charvel te-ai uitat? Mie mi-ar plăcea câteva modele Pro-Mod.

De ce ai presupus asta? Obiectivul ăsta nu poate fi mai restrâns, adică de a repeta în propiria casă? Aici cred că este o discrepanţă. Între obiectivul unui chitarist şi cel al unui inginer de sunet. Oricât ai încerca să le uneşti, ele diferă. Inginerul de sunet vrea să-i sune treaba bine şi să aibă un ton cu care poate lucra, iar chitaristul vrea să înveţe gamele alea care-i dau bătăi de cap, vrea să-şi cunoască instrumentul şi să înveţe să-l folosească. Pentru lucrul ăsta, personal, consider că soluţiile oferite de amplificatoarele astea mici sunt suficiente. În plus, preţul lor, mi se pare cât se poate de corect. Cu 300 de lei ai cam toate efectele pe care le auzi şi îţi doreşti să le reproduci. Nu toţi caută "tonul". Unii vor pur şi simplu să aibă o chestie care seamănă cu un anumit ton pe care l-au auzit, chiar dacă acesta nu este reprodus fidel. Nu văd ce este răun în asta...

Eu unul am cântat metal pe Micro Cube. Am cântat metal pe Vox DA5 şi pe alte de-astea mici. Nu am avut probleme. Nu am căutat însă calitate de înregistrat pe genul ăsta de amplificatoare sau ceva asemănător, le-am folosit pur şi simplu în scopul în care au fost concepute, ca amplificatoare de studiu. Nu văd ce te-ar împiedica să repeţi pe ele. Aş putea băga mâna în foc că cea mai mare parte a muzicii pe care o ascultăm azi a fost compusă/perfecţionată pe genul ăsta de amplificatoare. Toţi au câte o jucărie de genul tocmai pentru că sunt practice, mici şi au de toate. Tonurile nu sunt de pus pe album, dar sunt foarte bune de repetat. Eu unul nu înţeleg ce ai împotriva lor. Sunt unele, alea mici-mici, care, într-adevăr, sunt dezastru. Ibanez GA1, sau ceva de genul şi câteva modele de la Fender. Alea sună îngrozitor, dar astea, gen Micro Cube, mi se pare foarte bine făcute. Cred că avem obiective diferite în ceea ce priveşte folosirea lor. Nu văd de ce ai spune că nu sunt unelte bune de repetat...

N-am avut Line 6 Spider, dar Rolandurile sunt ok pentru tonuri cu mai mult gain. Voxurile nu prea excelează la capitoul ăsta.

Cam sărăcuţ în reglaje Ibanezul ăla. Line 6 Spider era o alegere mult mai bună. O opţiune foarte bună ai acum pe forum, adică asta: http://forums.rgc.ro/topic/93798-roland-cube-15x/ http://forums.rgc.ro/topic/89505-amplificator-roland-cube-15xl/ Ar mai fi şi de la Vox câteva modele: http://forums.rgc.ro/topic/92746-vox-vt20/ http://forums.rgc.ro/topic/93080-vox-mini5-rythm/ http://forums.rgc.ro/topic/93263-vox-ad15vt/ Roland Micro Cube: http://forums.rgc.ro/topic/93726-roland-micro-cube/ Altă alegere populară: http://forums.rgc.ro/topic/93613-fender-mustang-1/ Vezi şi tu cum mai negociezi cu vânzătorii, poate mai faci rost de 50 de lei, poate mai lasă ei 50 de lei, vă înţelegeţi voi.

Sunt genul masculin. O să te învăţ cum e cu astea dacă nu te regăseşti. Nu am impresia că grosimea corzilor nu influenţează tonul. Am însă impresia că poţi cânta pe corzi subţiri fără să le rupi. Motivele de rupere a acestora fiind mai multe, de la tehnica colegului până la un defect al chitarei sau al corzii rupte. Ăsta era subiectul discuţiei. De ce i se rupeau corzile colegului, aşa că nu interesează pe nimeni cât de groasă ai coarda, că ai Fender, că te acordezi cu un semiton mai jos. Toate sunt irelevante discuţiei.

Şi legătura cu subiectul există? Sau doar ne aminteşti că nu mănânci carne?

Sunt interesat şi eu. Mulţumesc anticipat.

Da. Având în vedere că piuliţele se folosesc doar la chitarele acustice, doar ei te pot ajuta.

Păi de pe ebay. Uite cât e punga din link: Îţi ajunge toată viaţa.

Cu de-asta, de 0000 sau 000. Dar trebuie să pui nişte bandă pe tastieră înainte.

În primul rând, din punct de vedere fizic, cel mai probabil nu ai nimic. Sunt unele boli care îţi pot afecta performanţele, desigur, atât psihice cât şi fizice, însă, nu cred că e cazul aici. Acum, spune-ne şi nouă, ce obiectiv ai privind cântatul la chitară şi cum plănuieşti să-l atingi? De asemenea, dă-ne şi un exemplu de o rutină zilnică, dacă ai. Ca să mă fac înţeles, dacă obiectivul tău este să devii un bun compozitor, iar rutina ta înseamnă zdrăngănitul unor piese după nişte tabulaturi, eşti cât se poate de departe de "drumul bun". Iarăşi, dacă ai un obiectiv mai simplu, să cânţi într-o trupă, de exemplu, iar rutina ta înseamnă zdrăngănitul unor piese după nişte tabulaturi, iarăşi, nu eşti pe "drum". Înţelegi unde bat. Lasă naibii tabulaturile alea şi ascultă mai mult ce sunete produce instrumentul. E normală o asemenea senzaţie, că stai pe loc, mai ales dacă repetatul înseamnă acelaşi lucru în fiecare zi. Dacă repeţi gama La minor 6 ore pe zi, timp de o lună, în final, tot alea 7 note o vor compune. Nu-ţi apar chestii noi dacă nu cauţi să le găseşti. Ca să scapi de senzaţie, încearcă ceva opus a ceea ce faci, cântă cu totul alt gen, schimbă acordajul şi încearcă să îţi formezi acordurile şi gamele în noul acordaj, încearcă să formezi înşiruiri de note şi acorduri pe care nu le-ai mai folosit niciodată, încearcă să le integrezi într-un context. Nu în ultimul timp, ascultă muzică. Dacă ai ascultat metale în ultima lună, încearcă să asculţi jazz luna asta, lăutărească, rock clasic, muzică specifică anumitor culturi, etc. Eu mai fac un exerciţiu, din păcate, mult prea rar decât aş vrea. Mă duc la orice top 100, sau un album "best of dance music", să zicem şi iau piese la nimereală încercând să cânt peste ele. Le ascult de 2-3 ori, a 4-a oară încep să nimeresc vreo două note, pe urmă încerc să construiesc o gamă cu alea două note, dacă nu se potriveşte, mai schimb anumite note, tot aşa până începe să sune a ceva. Pe urmă mă trezesc că am format o gamă pe care, în mod normal, nu m-ar fi interesat s-o învăţ sau s-o ştiu, dar care îmi place cum sună. Ideea e să nu repeţi prosteşte. Degeaba faci exerciţii de-alea "1234", "pentru viteză" şi cânţi două note de pe o tabulatură. Nu-ţi dezvolţi cu nimic capacitatea de a "cânta" la instrument.

De fapt nu. Probabil i-a fost mai ieftină soluţia asta. El a fost cu greu convins să pună truss rod-uri în gâturi pentru că i-ar fi crescut preţul de producţie, aşa că, din nou, ne place să idolatrizăm aiurea vechii constructori de chitare.

Diferenţe între materiale, chitare, doze, reglaje, există. Orice două chitare ai lua, una va sta mai bine la capitolul sustain decât cealaltă. Însă, nu este vorba întotdeauna de aia ce are sistemul ăsta de corzi trecute prin corp. Aşa că e greu de făcut o comparaţie corectă. Restul aspectelor pot ţine de: - suprafaţa de contact între coardă şi bridge; - suprafaţa de contact între coardă şi nut; - tipul dozelor; - poziţia dozelor; - înălţimea dozelor; - tipul corzilor; - tipul fretwire-ului; - reglajul instrumentului; - restul sculelor; - MÂNA CHITARISTULUI. Scrisă cu majuscule ultima, pentru că, chitarele mele, cel puţin, au început să aibă sustain odată ce am învăţat să cânt mai bine.

A, nu se vedea aşa din poză. Diferenţele sunt de aspect, restul, sunt altele ce chiar influenţează sustain-ul mult mai mult.

Nici o diferenţă? Tu ce diferenţă vezi la string through body-ul de-acum şi ăla din visele tale?

Răspuns sincer: Asta îmi aminteşte de o seară de rocotecă, când se strânseseră câţiva ţigani şi se uitau lung la ring, dându-şi coate, "ia uite cum face ăla din cap". Aceeaşi atitudine o ai şi tu. Unul care n-are nimic mai bun de făcut decât să se uite lung la alţii. Răspunsul pe care vrei să-l auzi: Tinerii din ziua de astăzi sunt proşti. Nu se mai ascultă în cârciumi muzică bună. Propun predarea muzicii bune în şcoli.

Tu credeai că se dă mare cu ultima ispravă? Mna, spor la găsit.

Cum reuşesc să le scape, e uşor de înţeles şi eu le mai izbesc pe-ale mele. Dar, pentru că vreau să le mai folosesc şi după, sunt băiat deştept şi-mi iau Straturi. Eşti băiat mare şi poţi să studiezi şi singur problema. http://www.thegearpage.net/board/archive/index.php/t-224405.html

Mai mult ca sigur nu-ţi va plăcea răspunsul domnului Eugen. Sunt destul de costisitoare intervenţiile astea. De curiozitate, ce chitară e?

Mă retrag.

De fapt "versatil" ăsta, în sensul de faţă, e folosit în varianta englezească. Traducerea cea mai corectă în limba română ar fi "adaptabil". Nu prea poţi vorbi despre subiectivism în cazul de faţă. Ne referim la un echipament sau un grup de echipamente care să ofere cât mai multe posibilităţi chitaristului. Doar din punct de vedere al tonului putem fi subiectivi şi să spunem că poate nu ne plac anumite tonuri, însă, cât timp sculele îţi pot oferi mai multe alternative, ai şanse mai mari să găseşti ceva ce-ţi place dintr-o grămadă de 30 de simulări de amplificatoare, decât să speri că singurul ton pe care-l vei obţine cu Fender Champion 600 va fi pe placul tău. În cazul nostru, adaptabilitatea asta se referă, în primul rând, la posibilităţile pe care le pune la dispoziţie amplificatorul chitaristului, pentru a avea condiţii optime de repetat. Impactul cel mai mare asupra tonului le au efectele. Vrei să ai un delay, un reverb, un chorus, un flanger, să le încerci, să te joci cu ele. Vrei să ai tonuri cu distors, fără, poate şi o simulare de acustică. Având în vedere că le găseşti deja incluse în amplificatoare la preţuri mult mai avantajoase decât dacă ţi-ai cumpăra pedale pentru fiecare, cred că e la mintea cocoşului că, pentru activitatea asta, de repetat, amplificatoarele cu ele deja incluse sunt recomandate. Fender Champion 600 e drăguţ şi cam atât. Orice amplificator care foloseşte procesarea digitală şi oferă mai multe simulări de amplificatoare, e superior. El mai există pe piaţă în momentul ăsta pentru că e simpatic şi şi-a creat câţiva fani, fiind folosit de vreo 2 chitarişti pe vreo două înregistrări. Aşa că s-a dovedit cea mai simplă soluţie de a obţine tonurile folosite pe alea două piese şi se pare că, dintr-un motiv sau altul, sunt mulţi care vor să cânte alea două piese cât mai fidel. În rest, faptul că e cel mai ieftin amplificator "pă lămpi", nu-l face cel mai bun amplificator pentru repetat.

Până şi radioul bunicii e mai versatil. Fender Champ - vreo 700 de lei 6 pedale - aprox 1200 de lei Tu vrei să-mi spui că la 1900 de lei nu găseşti ceva mai "versatil"? Să nu mai spun că oricum va suna de rahat în final, indiferent ce pedale ai pune tu în Fender Champ 600. Sau dacă pui pedale butic în difuzor de 6, sună a difuzor de 12? Vă înţeleg şi pe voi cu lămpile voastre, dar parcă prea o luaţi pe arătură câteodată...

Mda, dacă nu-ţi place o poţi returna fără probleme. Dar nu cred că va fi cazul. Să ştii că tocmai "versatilitate" nu e cuvântul forte la Vox, în general. Porcării nu sunt. Adică o să rămâi surprins. Porcării sunt alea mici de tot, Ibanez GA1, nişte Fender cu difuzoare cât unghia, etc. Astea, cu difuzoare de la 6,5 în sus, sunt foarte în regulă pentru repetat. Singurul "dezavantaj", dacă-l pot numi aşa, e diferenţa de preţ între astea şi modele superioare, care ţi-ar permite, de exemplu, să repeţi cu un baterist. Diferenţa e mică şi e justificat să mai dai 3-400 de lei în plus, dacă te gândeşti că vei dori să-l foloseşti şi pentru repetiţii. Dar pentru cameră, sunt ideale.

De ce? De unde ai luat-o? Dacă ai luat-o dintr-un magazin, mai ales dacă ai făcut comandă, o poţi da înapoi fără probleme. Dacă ai luat-o direct din magazin, o poţi înapoia dacă are anumite probleme. Nu ţine o chitară care pur şi simplu nu-ţi place. Cât despre amplificatorul ales de tine, urmează ideea tuturor, chitara de două ori mai scumpă decât acesta. Lucru cu care, eu unul, nu prea sunt de acord. În fine, orice amplificator merge pentru chitara respectivă. Nu-ţi alegi amplificatorul în funcţie de forma sau specificaţiile chitarei, ci în funcţie de gusturile tale. Sunt reuşite amplificatoarele astea micuţe de la Vox, strict pentru repetat. Aş lua aşa ceva dacă aş cânta chestii clean sau cu "crunch". Dacă mi-ar trebui ceva cu high gain, m-aş uita la Roland Cube.