Posho

N-are nimic dupa chitara, asa suna instrumentul ala. Si omu' cinta chiar bine.

Oamenii, nu cumva discutia e despre obiectivitatea clamata de G (si careia eu, ma iertati, ma opun ca la orice tine de senzatie - poate ati uitat dar (ne)placerea data de un sunet/ton e o senzatie. Proprie. Aceeasi senzatie o pot avea si altii dar asta nu o face deloc obiectiva, zau!) vs subiectivitatea oricui altcuiva, fie altcuiva o multime eventual majoritara? Argument: doar legile Naturii sint obiective, restul nu. N-au cum. Zic si io nu dau cu paru'

S-a intimplat sa fiu la Londra exact in saptamina in care primarele lor care era Ken Livingstone a inceput sa aplice o lege similara. Toata lumea statea pe-afara si se uita prin vitrine la meciuri. Si nici n-a plouat decit de doua ori: de luni pina simbata si de duminica pina luni. Bineinteles ca a explodat constructia de terase acoperite. Umblau din terasa in terasa initiatorii unei petitii de protest la adresa legii si a primarelui si evident ca am semnat-o desi le-am spus ca nu sint "subject", supus al Maiestatii Sale adica. Asa ca ma gasesc intre protestatarii cu umor dar o voi respecta. Imi piere insa umorul cind vad cit de prost e scris textul legii romanesti si la cite interpretari abuzive poate da nastere. Un amatorism parlamentar, dar nu e mult de asteptat de la adunatura aia de stupizi. Ca anecdota: cind sa vin acasa merg la Heathrow, depun bagajele si ies afara la o tigara. Sintem afara din aeroport intr-un spatiu ingradit, marcat pentru fumatori, delimitat cu ghivece cu plante-n ele, eu, vreo 2 olandezi, vreo 2 fatuci si un texan gras fumindu-si trabucul puturos cind spre mine ca eram mai tabachera, asa, vine rostogolindu-se ca altfel nu pot spune o grasana spalacita cu un puternic accent american din Sud urlind cu ochii iesiti din orbitele-i ca de boxer profesionist ceva de genul: iti faci rau, iti distrugi sanatatea, cancer, poluezi, gravide, copii, incalzire globala, democrati, ma rog, toata salata. Am avut replica: i-am spus ceva pe tema "simpla vedere a corpului ei diform imi arde retina". Spre surpriza mea a facut stinga-mprejur si a plecat bombanind si clampanind din, evident, flip-flops, ce Londra ma-sii! Am fost eroul zilei, felicitat de toata lumea dar si blagoslovit de texan cu o palma amicala intre omoplati, de mi-am pierdut respiratia vreo 10 secunde. Relax, people!

Bun, o sa duc poza inapoi ca nu-i icoana si nu apara de nimica, da' pot sa pastrez ambalaju'?

Te rog sa nu ma pornesti pe somelieri ca am baut niste posirci recomandate de cite-un d'asta cu lingura la git de nu doar gusturile mele au suferit crampe ontologice dar pina si stomacul meu strutesc s-a chinuit oleaca

Pe nimeni, G, pe nimeni. Urechea proprie si naiva si mincinoasa in acelasi timp (!) e singurul judecator. Argument: mai mult de 50% din sunetele emise de o chitara (din muzica pe care o ascultam e si mai mult) e pur si simplu zgomot dpdv armonic. Sa devenim hedonici si epicurieni, deci

Gia, la 25 de ani esti catre pragul maxim al functionarii creierului, ai cunostintele sadite in cursul formarii, ai trecut prin facultate unde, vorba unui exceptional profesor "ai invatat sa inveti". Doar ca la virsta aceea ce inveti are de ce sa se lege in alte parti ale creierului si invatarea e mai "selectiva", noile notiuni si deprinderi au de ce sa se "agate", creierul nu-ti mai e o pasta informa cum e la un copil de 5 ani si care absoarbe nediscriminatoriu si necritic orice. Apar si limitarile autogenerate sau luate necritic de la cei din jur, asa cum e replica ta. E nu doar neadevarata, e si neproductiva. Te sfatuiesc sa ti-o scoti din cap E-adevarat ca "bunul simt comun" (care deseori e o adunatura de platitudini plauzibile si repetate in discursul de sezatoare) spune ca de la o virsta nu mai poti sa inveti, ceea ce poate fi valabil in anumite cazuri (Alzheimer, debilitate etc dar cel mai probabil lipsa de interes sau, vai, plafonare sau si mai rau, cazul "eu le stiu pe toate", exemplar de a carui companie te sfatuiesc sa nu te contaminezi chiar daca o fi el vreo celebritate chitaristica nationala) dar pentru o femeie la 25 de ani? Zau asa! Apoi: toti, dar absolut toti marii chitaristi, pilotii de curse si alte asemenea persoane o declara intotdeauna, procesul de invatare trebuie sa fie continuu la orice virsta fara a fi orbit de experienta sau mai rau, de iluzoriile lumini ale vreunei scene. Inca: ma uit la cite-o chitarista foarte tehnica pe net, cinta bine fata si stiu ca in timp ce ea executa bucata aceea in creierul ei se deruleaza inca 2-3 procese complet independente, se poate gindi la copil, amant, la nu stiu ce pereche de pantofi pe care a vazut-o acum 5 saptamini intr-o vritrina si pe care o asociaza cu nunta la care va merge pentru ca are o obligatie data de de inrudirea cu matusa varului soacrei cumnatei cu care are ea ceva de impartit de la gestul pe care l-a facut atunci cind i-a spus ca..., etc, etc, etc, si toate astea in timp ce-l face 1:1 pe Satriani. Avantaj ea/tu/femeile in general, noi barbatii nu putem duce mai mult decit 1 proces in acelasi timp.

Sper ca glumesti...

De ce nu se saluta proprietarii de Range Rover? Se vad dimineata in service.

http://olx.ro/oferta/honda-sonata-ID4E3wM.html#cce1b1926f Io am gondus o Sonata ji nu blagut la mine. N-are jdaif mecanica aia. Ji nici zuzbenzia. Barca e din plump. Merita citite si celelalte anunturi.

O învățătoare din Craiova obișnuia să îl certe în fiecare zi pe Nuțu, elevul neastâmpărat din ultima bancă. Îi atrăgea atenția mereu și mereu că nu e bine să te porți urât, să înjuri, să îți jignești colegii și învățătoarea, dar mai ales că e rău să nu înveți și să te mulțumești cu notele cele mai mici din clasă. Însă Nuțu continua să se joace în ore, să alerge în pauze, să deranjeze orele și să fie, cu un cuvânt, o pacoste pentru învățătoarea lui. Când, în cele din urmă, mama lui Nuțu a ajuns la școală, la ședința cu părinții, învățătoarea i-a spus în fața tuturor celorlalți părinți că băiatul ei este cel mai neobrăzat, prost crescut, murdar și idiot copil pe care l-a văzut în întreaga ei carieră. I-a spus mamei că Nuțu reprezintă tot ce poate fi mai rău și mai dezagreabil la un elev. Șocată să audă astfel de lucruri de la școală, mama lui Nuțu l-a mutat imediat din școală. S-au mutat și din oraș, iar ulterior l-a înscris pe Nuțu la o școală din Brașov. 15 ani mai târziu, învățătoarea din Craiova a suferit o serie de două infarcte miocardice, fiind la un pas de moarte. Medicii au sfătuit-o să apeleze la o procedură chirurgicală foarte specială, care putea fi efectuată numai de un singur medic în România, la Spitalul Municipal din Brașov. Fiind singura șansă de a supraviețui, învățătoarea s-a înscris pentru operație. A fost transportată la Brașov, iar operația a fost o reușită. Aflată în salonul de terapie intensivă, după procedura chirurgicală care durase mai mult de șase ore, învățătoarea a deschis ochii și a văzut, pentru prima dată, chipul tânărului doctor care o operase și care îi zâmbea. Câteva secunde mai târziu, privirea i s-a încețoșat, chipul i s-a învinețit, s-a zbătut puțin și a murit. Doctorul, îngrozit de moartea subită a învățătoarei s-a uitat împrejur, neînțelegând cauza, și atunci l-a văzut pe Nuțu, omul de serviciu al spitalului, care îi deconectase instalația de terapie intensivă pentru a-și băga aspiratorul în priză. Doar nu credeați că Nuțu ajunsese medic... Thx, Delphi

Exact ala care nu-mi place mie. Nu dati cu pietre, rogu-va!

G, n-am cintat cu vocea de mai bine de 20 de ani dar daca gastile din Targoviste si programul meu se-aduna (ca tot am zis io ca trec pe la tine, prin Targoviste/Gaesti am tot trecut, macar de 10 ori pe an, ba catre schi iarna, ba catre Fagaras vara) ne vedem la o vorba si daca e cazul m-apuc de baut oua si de facut vocalize. Ca nu-i de colea unul care da cadou un amplif pe lampi. Si facut de el. Zau!

Uite, iti pot povesti cite ceva la tema. Faptul ca vorbesc de chitare preturi cu un digit in plus fata de Vintage si asa nu are vreo relevanta, crede-ma! E bizar, sint (si) inginer si sint mai degraba tentat sa apreciez o precizie matematica si inginereasca decit o abureala chitaristic-mitologic plauzibila sociologic/psihologic. Adica irelevanta. Abureala. Unele chitare pur si simplu nu-ti sint "apropiate", nu se lipesc de tine. Nu ma-ntreba de ce ca nu am raspuns. Am citeva instrumente foarte valoroase, rare, serii scurte, de-astea. In general luate cu mintea. Da, si cu cite-un maldar de bani, instrumente high end care suna traznet, comode la mina, frumoase de nu se poate. Ei bine, pentru motive care-mi scapa (sint sigur ca nici macar un psiholog foarte imaginativ si vorbaret nu e-n stare sa dea o explicatie pe care s-o iau in seama) nu le folosesc aproape deloc. Le scot din tocuri de doua ori pe an ca sa le ingrijesc si le bag inapoi. In schimb folosesc chitare care-mi sint "apropiate" habar n-am cum. Cam ca o femeie, sa zic, unele pur si simplu nu sint pentru tine chiar daca-s bune de pus icoana-n Playboy... Ia ce-ti vine sa iei (dracu stie de unde e "iti vine" asta) si gata. Daca o cinti bine si te simti bine cu ea chiar nu intereseaza pe nimeni ca e un Vintage sau un LP Custom VOS decit pe ceilalti chitaristi mai mult sau mai putin avizati. A la longue e treaba ta si NICIODATA a altcuiva!

Da' ce le faceti, pacatele mele?

http://www.mcmusic.ro/clape-piane-ro/piane/kurzweil-mpg-200-pian-digitalsi http://www.mcmusic.ro/clape-piane-ro/piane/kurzweil-cup-2-pian-digital Da un telefon la Mcmusic sa le aiba in stoc si mergi sa le incerci macar de curiozitate. CUP2 are acelasi motor ca si Kurzweilul pe care tocmai l-am vindut eu si e traznet.

Parca m-as duce catre Kawai dar le ascult pe Youtube si aproape sigur nu-i acelasi lucru. Ai pus mina pe fiecare, le-ai cintat macar vreo ora pe fiecare? Ai facut un rubato chopinian sa vezi daca-l duce clapa si nu iese o marmelada? Dar un fortefortissimo cu el dat tare? Adaug un bias personal cit malu', sunetele de pian Kurzweil mi se par de departe cele mai bune, pune mina pe un MP 20 si spune-mi cum ti se pare. Orice-ai face nu te grabi. Si tine-ma la curent

Poveste din anii '60-'70 In anii aceia la noi in oras o doamna in virsta, binecuvintata fie-i memoria, a inceput sa predea lectii particulare de pian la Casa de Cultura. Doamna era absolventa de Conservator, fusese sotie de diplomat la Viena, stapinea cu finete romana, maghiara, germana, franceza, engleza, rusa, sarba si lucrase corepetitor la Opera Vieneza inainte de WW2. Una dintre persoanele care-ti marcheaza viata. Ascultam fascinat cum povestea pe mintea mea librete de opera si nu voi uita vreodata cum mi-a descris Marsul Triumfal din Aida de Verdi montat cu elefanti pe scena rotativa! Mai multi intelectuali din oras si-au dat copiii la pian si imi aduc aminte ca acum cum ma aseza la pianina Forster, cea cu intarsii si suporti laterali pentru sfesnice, cum ma roteam pe scaunul cu surub ca sa ajung la clape, cum imi colora clapele cu creioane colorate, cum a deschis o data pianina ca sa-mi arate ce-i inauntru si cum functioneaza. Aveam 5 ani si in urmatorii multi ani dupa ce ieseam de la scoala nu mergeam la fotbal sau la joaca ci „la pian”. "La pian" era cu mult mai mult decit instrumentul, la pian erau povestiri de viata, era educatie, era cultura, era Doamna. Altfel erau trei instrumente in locuri diferite, pianina Forster, o pianina Krasnii Oktiabri si pe scena un pian de concert aceeasi marca asa ca aveam pe ce, nu erau intotdeauna libere caci erau si alti amatori, unii copii mai mari decit mine si mai avansati si care evident aveau prioritate de rang. Oricum, in citiva ani a devenit o traditie la noi in oras ca „Scoala de pian” sa tina un concert anual si am si acum o fotografie cu mine la pianul cel mare la un astfel de concert pe cind aveam 10-11 ani. Parca o sonatina de Beethoven am cintat atunci si-mi aduc aminte ca am cintat-o prost. N-a fost pentru ultima oara... Bun. Un taranoi de partid sau securitate sau cemamadraculuierael avea si el o uritenie de fata (cu vreo 3 ani mai mare decit mine) la scoala de pian, da' de aia nu se lega nimica dupa 5-6 ani de studiu, era pur si simplu proasta, si-atunci a facut el ce-a facut de i-a interzis Doamnei sa predea. In loc a adus o juna blonda care mirosea frumos, absolventa de Conservator si ea, eram deja maricel cit sa recunosc o bunaciune, doar ca blonda era isterica. Loviturile cu batul peste buricele degetelor, lamentarile si tipetele ei au devenit o obisnuinta dezgustatoare asa incit la cererea mea parintii m-au retras de la scoala de pian. Care oricum s-a desfiintat in citeva luni din lipsa de elevi. O vecina avea un pian Bluthner de 3 metri in apartament si fiica sa studia si ea (e arhitecta azi si o mai vad la TV uneori) dar nu foarte interesata. Nici eu nu mai eram, dar vecina tot insista sa vin sa cint asa ca mergeam de 3-4 ori pe saptamina. Aparusera in oras citiva folkistadori, citeva formatii si am devenit interesat de chitara si de tobe asa incit am rugat-o pe mama sa-mi cumpere o chitara si mi-a luat una de Reghin de 339 de lei. Nu stiam absolut nimic despre asa ceva, nici macar cum se acordeaza dar instrumentul venise aproximativ acordat. Nu mi-a placut, am gasit ca trebuie sa sune un Re in loc de Mi pe coarda cea mai subtire si am acordat corespunzator . Mi-ul gros l-am lasat ca Mi. Cam un an am cintat asa, mergeam la pian, faceam o gama sau luam un acord si-l transpuneam pe chitara. Usturimi crunte pe buricele degetelor, ajunsesem sa-mi pun banda scotch pe ele ca sa pot continua, dar asta trece repede. Au inceput sa circule foi cu acorduri, a adus un coleg la scoala, le-am copiat si m-am dus acasa sa vad ce si cum. Asa am ajuns sa folosesc acordajul „normal” desi si azi folosesc alte acordaje de-mi aduc aminte cum se uita Adi Ordean de dupa ciclop la mina mea stinga ))). (Acordajul acela nu e al meu ci al regretatului Morsound). Am progresat foarte repede, aveam o baza solida pusa de Doamna, cintam si cu vocea de mic si muzica populara si muzica usoara (mi-au placut mult Dumitru Sopon, Petre Sabadeanu, Lucretia Ciobanu si Aurelian Andreescu, am cintat in orice cor am avut ocazia de la gradinita pina in armata). Printr-o sansa uriasa mi-a facut cineva cadou niste copii cu 268 de tabulaturi si texte Beatles. In citeva luni stiam pe dinafara cam 80 de cintece, nu stiam ce spun, nu stiam o boaba engleza dar ma ducea urechea . Evident, am inceput sa fiu invitatul nr 1 la orice chef si pe lista scurta a destulor fete chiar mai mari decit mine... Poate va urma

Nu stiu ce inseamna al doilea cuvint din nickname-ul tau dar cu siguranta primul te reprezinta! Art Vandalay, jos palaria!

Ei, fa ce ti-a spus Ion, in primul rind vei "seta" cuiele de lemn cum ti-a spus, alea trebuie sa-ntepeneasca. Ajungerea la frecventa cuvenita/acordul fin o/il faci strict din surubelele alea de la cordar.

Vino, iarna, vino! Si opreste-te la Comarnic

Au, in plin m-ai lovit!

Auzita adineauri de la Steven. Fry. Angajare de ucigas la CIA. Intra primul candidat si examinatorul sef ii spune: dincolo de usa aceea e nevasta-ta. Ia pistolul asta si ucide-o. Intra tipul si iese dupa 1'. Nu pot s-o fac, nu sint potrivit pentru asa ceva. Intra al doilea. Se aud lamentari si dupa 5' iese cu ochii in lacrimi. Nu pot s-o fac, nu sint destul de dur. Al treilea candidat, o femeie. Intra, se aud 6 focuri de arma, apoi harmalaie citeva minute si iese tipa spunind: ticalosilor, de ce mi-ati pus gloante oarbe in pistol, a trebuit sa-l omor in bataie!

Evident, ambele sint corecte, depinde doar de alegerea ta. Tehnici mai sint: chicken pickin' etc, in chitara clasica tirando si apoyando (ma rog, astea-s fara pana), la contrabasistii le au si ei pe-ale lor.

Ce spui tu are si un nume: cross picking. Te sfatuieste Petrucci in extenso. Altii sint strict pentru sweep cu avocati de renume. E si o dezbatere cross picking versus sweep picking, youtube si dai de toate povestile. <<Adiacent: uneori a lovi corzile doar de sus in jos se face (aproape obligatoriu) pentru a obtine o anume si dorita frazare.>> PS- deseori multi chitaristi nu-si bat capul cum fac aia sau ailalta decit atunci cind au probleme de viteza si de coordonare stinga dreapta sau trebuie sa explice altora: e simpatic Gilbert undeva explicind o fraza proprie si care ajunge sa se gindeasca ce naiba face cu mina dreapta