Din momentul in care muzica a fost cantata in fata unui public, a putut fi considerata "comerciala". Mozart (de ex.) a fost compozitor de muzica comerciala, conform epocii in care a trait. Definim aici - in cazul lui Mozart - drept muzica comerciala un "produs" pe care il poti "vinde" unui contractor (muzica scrisa la comanda), sau publicului, sub forma de bilete. Inaintea lui, il putem considera si pe Bach a fi comercial conform epocii in care a trait, dar fiind ca era angajat de biserica pentru a scrie corale, mise si concerte cu teme religioase. Si se poate merge si mai inainte, in perioada baroca si chiar catre Grecia antica, cand artistii lirici erau angajati la curtile regilor sa cante epopee despre fapte eroice. In principiu, putem considera "comercial" orice fel de muzica scrisa/cantata cu scopul de a obtine profit sau pentru a oferi compozitorului/interpretului mijloacele materiale necesare existentei.