Poate nu înțelegem noi bine ce îți dorești: chitara clasică e una, fingerstyle este cu totul, cu totul altceva. Hai să le deslușim puțin.
Uite cam ce înseamnă chitara clasică - și cât de diferită e față de fingerstyle.
Dacă vrei tehnică și independență, ca idee, plus o sumedenie de melodii nu foarte grele, dar teribil de frumoase, sigur că e bine să începi cu Carcassi, Fernando Sor, Villa Lobos. ce scriau foarte bine mai sus colegii de forum - există, ca idee, un vast repertoriu sud-american care este considerat ”al chitarei clasice” (nu sunt de acord, dar asta e o altă discuție ) și este puțin mai plăcut, mai apropiat decât europenii noștri dragi ca Bach.
Ca idee, fingerstyle-ul a apărut ca o combinație între blues și muzica europeană. Sunt unii mari chitariști de fingerstyle, ca Richard Smith, care au într-adevăr la bază chitara clasică; nu e însă un exemplu răspândit. Și nu se cântă musai pe nylon, după cum tocmai ai văzut mai sus.
Dacă însă vrei cu adevărat fingerstyle, atunci observă un pic diferențele. Fingerstyle se bazează pe așa-numitul ”boom-chick”; în cel de-al doilea hyperlink auzi acest ”boom-chick” chiar la început. Plus că tehnica este extrem, extrem de diferită la ambele mâini; dacă te uiți atent la clipul ăsta vei vedea că la mâna stângă aproape toate degetele fac barre-uri, ceva de neconceput (și nepermis, ca stil) în tehnica clasică. Dreapta, în loc să stea elegantă cu degetele care să nu se vadă, are încheietura palmei aproape lipită de cutie (de la Conservator te dau afară dacă faci așa ceva ). Ca să nu mai zic că degetul mare are o pană pe el care se cheamă ”thumbpick”.
În muzica fingerstyle vei avea (aproape) tot timpul un bas percutant (boom) și un timp doi (chick) care ține loc de armonie, printr-o notă sau acord scurt. Ambele făcute cu degetul mare (sau P, în notația clasică). Timpii ăștia unu și doi gândește-i ca alternanța dintre tobă mare și premier, la ritm, dacă vrei. Peeeeste care vine melodia.
Ideea e să obții independența P-ului de celelalte degete, care să fie libere să cânte armonie și melodie; după părerea mea, un început foarte bun este cu Tommy Emmanuel, care în acest clip îți mai dă și niște nume foarte, foarte mari ale fingerstyle-ului (Merle Travis, Chet Atkins, Jerry Reed) pe care merită să le iei în calcul.
Uite aici un exemplu de fingerstyle cu care foarte mulți recomandă să începi: Freight Train - e un vechi cântec roots al lui Elizabeth Cotten, care îți arată principiul.
Spor și ține-ne la curent :)!