La inceputul mijlocului anilor 90 (ha-ha) eram in facultate si dupa cursuri lucram ca "lutier" la Mosu' (ProMuzica). Patronul firmei era domnul Barbulescu, fost director al magazinului Muzica. In cele 5-6 ore zilnice acolo interveneam asupra a tot ce inseamna instrumente muzicale si, uneori, a ceea ce este legat intr-o oarecare masura de utilizarea, mentinerea, readucerea in parametri a lor, inclusiv a accesoriilor acestora. Restabilizari arcuse, pus par, facut manual si ajustat caluse pentru vioare si altele asemenea, intonatii de la chitare pana la contrabasuri, pana la umplut si scos ceara la acordeoane, calusuri, popi, etc. Am facut practica (da, ma trimitea Mosu sa invat) la cei mai urati tigani batrani prin Rahova si Ferentari, insa erau niste somitati in domeniu. Am reparat si am stricat sute de instrumente acustice.
Numind-o "meserie", cu cod CAEN, este foarte greu de cuantificat. Nu stiu exact ce spune legislatia respectiva in ziua de azi, insa nu exista doua pareri identice vis-a-vis de sunetul pe care il emite un instrument. Totul este personalizat, pe gustul si intelegerea celui care cere o modificare sau o reparatie. Ii place sau nu clientului. E simplu, nu ai un sablon. Iar cand clientul este unul care nu prea stie ce vrea (98% din cazuri) devine totul un fel de negociere, in care vrei sa il faci sa creada ca ceea ce ai facut este ok. Tehnic ok, dar boul vrea sa auda inaltele alea asa cum le aude el pe o piesa redata pe telefonul mobil, pe speaker.
Sa faci sculptura in lemn, fie manual fie pe CNC, nu e mare rahat. Un pic de talent, dorinta de a o face, bani din spate veniti in asa fel incat sa poti continua... asta este ARTIZANAT. Sa o faci la mod profesional nu ai un sablon. Te mulezi sau nu pe preferinta auditiva a aluia care te plateste.
Asa ca o scoala care sa se termine cu un certificat si o calificare in domeniu este o ineptie. Ia-ti calificari in indemanarea de a produce diverse lucruri din lemn si alte materiale care la final sa sune, incearca sa stapanesti podul dintre indemanarea ta si ce l-a facut pe ala sa vina la tine si sa iti ceara o modificare.
Eu personal am ramas din punctul asta de vedere la a imi intona si seta chitarele proprii pe gustul meu. Imi este oarecum scarba sa ii explic unui taran ca coarda aia s-a rupt si i-am schimbat setul intreg de coarde ruginite, care trebuiau sa sune a-la-Hendrix. Si ca trebuie sa le plateasca. Plm, e greu.
Cand vreunul vine si imi spune ca a facut nu stiu ce minune de chitara, cu un sunet nemaiauzit vreodata, cu un design spectaculos, ma retrag politicos si nu imi dau cu parerea in nici un fel care sa incurajeze sau sa descurajeze. De-a lungul a aproape jumatate de secol am avut o singura chitara al carei sunet sa imi placa cu adevarat. Dupa ce am vandut-o ca sa cumpar miezuldinpizda am mai cumparat una din aceeasi serie; suna total diferit desi schecter le face la fel din foarte multe puncte de vedere. Comparatiile sunt de prisos.
Cand o sa gasesti 'scoala de lutieri' intreaba-i cate au stricat. Daca or sa iti raspunda ca au facut mai multe bune vis-a-vis de nasolii, nu ii lua in serios. Ma repet; nu este un domeniu cuantificabil in ceea ceea ce priveste sunetul; el este cuantificabil strict estetic si geometric. Lutierii pot oferi doar o baza pe care se poate lucra cu cineva care chiar stie ce vrea.