American Vintage Guitars

[karpi]

Am avut un reghin, o copie de strat, un ibanez rg japonez, telecaster japonez, gibson les paul. Am apucat sa probez intensiv Strat japonez, american standard vreo 2-3, american deluxe, mexicane vreo 2, fender VG stratocaster, Hamer, alte ibanez rg, les paul custom, schecter, aria pro II. Am/am avut marshall jmp, vermona, copie marshall, doina delta, fender hotrod deluxe, marshal vs100, Am probat intensiv(nu 5 minute):marshall jcm800, fender twin reverb, peavey classic30, fender blues deluxe. Procesoare am avut doar doua, ca m-am lamurit repede: digitech rp3 si rp2000.Pedale prea multe ca sa ma apuc sa le enumar; boxe cu celestion, boxe cu eminence, boxa cu scumback. Imi cer scuze sculelor pe care le-am omis.

Cred ca am avut destule si am pus mana pe destule incat sa-mi dau seama in mare cam ce imi place. In mod sigur n-am apucat sa probez cate ai reusit tu, dar totusi sunt vreo 15 ani intre noi care trebuie sa insemne un avantaj de partea ta, insa faptul ca pentru tine sound-ul de strat a insemnat cea mai buna solutie nu inseamna ca este cea mai buna solutie de cantat orice de catre oricine.

 

OK nu este vorba de sa ne placa , este nevoie de un ton anume ce sa se "decupeze" pe fondul muzical , place nu place pana si soundul de Strat trebuie format si delimitat ca sa se integreze dar sa se si decupeze in "trupa" .

GLP , cu ton de GLP nu prea vei auzi numa la solistii care canta singuri si nu sunt umbriti de alte instrumente .

 

Bineinteles ca distorsionat/overdrive se canta si cu GLP dar ! si cu orice alta chitara sau clona . Vedetele oricum au colectii de la zeci - pana la in jur de o suta de chitare .Foarte putini instrumentisti canta incontinuu doar cu o singura chitara.

 

Cei mai multi canta cu anumite chitare din motive psihologice , daca vedeta sa a cantat pe cutare brand si el cumpara daca se poate ceva "signature".E un fel de moda .

De asta nu am cumparat "brand" si nu m-a intersat dar am ajuns din necesitate dupa ani si ani la Strat .

Edited December 29, 2008 by karpi

[Razvan S.]

Am avut un reghin, o copie de strat, un ibanez rg japonez, telecaster japonez, gibson les paul. Am apucat sa probez intensiv Strat japonez, american standard vreo 2-3, american deluxe, mexicane vreo 2, fender VG stratocaster, Hamer, alte ibanez rg, les paul custom, schecter, aria pro II. Am/am avut marshall jmp, vermona, copie marshall, doina delta, fender hotrod deluxe, marshal vs100, Am probat intensiv(nu 5 minute):marshall jcm800, fender twin reverb, peavey classic30, fender blues deluxe. Procesoare am avut doar doua, ca m-am lamurit repede: digitech rp3 si rp2000.Pedale prea multe ca sa ma apuc sa le enumar; boxe cu celestion, boxe cu eminence, boxa cu scumback. Imi cer scuze sculelor pe care le-am omis.

Cred ca am avut destule si am pus mana pe destule incat sa-mi dau seama in mare cam ce imi place. In mod sigur n-am apucat sa probez cate ai reusit tu, dar totusi sunt vreo 15 ani intre noi care trebuie sa insemne un avantaj de partea ta, insa faptul ca pentru tine sound-ul de strat a insemnat cea mai buna solutie nu inseamna ca este cea mai buna solutie de cantat orice de catre oricine.

vad ca ai Mark II ... ce cauta la tine asa ceva ? Ala e amp de amp, de cantat chestii adevarate... Vreau si eu ceva sample, domle Malmy. SI faptul ca ai avut vreodata procesoare si deja ai MK II spune multe..cam repede le-ai schimbat toate. Nu sculele te fac, tu le faci pe ele , mai ales daca sunt decente...eu nu as fi schimbat atatea(waste of time and money), si m-as fi desteptat de mult incat sa folosesc ce trebuie...Nu cred ca, canti tu ceva supernatural incat sa nu iti dai seama ce ton vrei si sa trebuie sa schimbi atatea , so on topic, chestia asta cu gibson vs strat e deja expirata

[mihaitarta]

vad ca ai Mark II ... ce cauta la tine asa ceva ? Ala e amp de amp, de cantat chestii adevarate... Vreau si eu ceva sample, domle Malmy. SI faptul ca ai avut vreodata procesoare si deja ai MK II spune multe..cam repede le-ai schimbat toate. Nu sculele te fac, tu le faci pe ele , mai ales daca sunt decente...eu nu as fi schimbat atatea(waste of time and money), si m-as fi desteptat de mult incat sa folosesc ce trebuie...Nu cred ca, canti tu ceva supernatural incat sa nu iti dai seama ce ton vrei si sa trebuie sa schimbi atatea , so on topic, chestia asta cu gibson vs strat e deja expirata

 

subscriu

 

sculele astea le-am schimbat cam pe parcursul a 8 ani(vezi ca la unele de acolo n-am zis ca le-am avut ci doar ca le-am incercat) ceea ce nu cred ca-i exagerat.

Ia un sample care lasa de dorit ca sound putin (camera foto de 2 lei) si ca executie mult (me:D)

E o 'trupa cu care ne distram dupa lucru cu un super chitarist la tobe

Edited January 5, 2009 by mihaitarta

[Razvan S.]

subscriu

 

sculele astea le-am schimbat cam pe parcursul a 8 ani(vezi ca la unele de acolo n-am zis ca le-am avut ci doar ca le-am incercat) ceea ce nu cred ca-i exagerat.

Ia un sample care lasa de dorit ca sound putin (camera foto de 2 lei) si ca executie mult (me:D)

E o 'trupa cu care ne distram dupa lucru cu un super chitarist la tobe

pff super ton

[mihaitarta]

pff super ton

Thanx

[mu5ai]

Thanx

 

salut,

abia sunt in al 6-lea an de cantat, cautat, testat, probat, furat meserie, ascultat etc....ceea e din start imi transforma opinia in una nu neaparat de luat in seama...dar din experienta mea de pana acum, ce mi se pare destul de cert si de "common knowledge" (cu alte cuvinte, ceva ce ar fi de bun simt sa accepti chiar daca esti fan gibson, fender sau BC Rich) este faptul ca Gibson LP si Fender Strat sunt doua chitari electrice de referinta. Ambele suna fain, insa la capitolul versatilitate, fenderul conduce detasat...poate nu toti cauta versatilitate..s-au dat exemple de fani gibson, cum ar fi bb king sau gary moore...parerea mea e ca un om ca BB nu cauta la o chitara decat sa sune intr-un anumit fel, nu este pus in situatia mea sau a lui karpi sau a lui stratman, in mare aceea de a gasi tot ce ii trebuie in una, maxim 2 chitari (si asta pt ca suntem oameni cu posibilitati limitate, nu suntem malmsteen sa ne dea steve vai cadou o chitara de 5000 eur si sa mai avem noi 50 de stratocastere din anii 50 si sa le facem taste scalopate, ca asa ni se pare noua smecher)...prin urmare, consider ca in topicul asta se discuta 2 chestii distincte:

 

1. ...o prima parte ar fi o disputa les paul vs strat la capitolul timbru sonor, unde parerea mea e ca totul e subiectiv, eu personal votez fender pentru ca spre deosebire de gibson, fender are un timbru care iese in evidenta (sau cum zicea karpi, suna "decupat"), intotdeauna cu un fender atragi atentia, poti suna mai mult decat ok intr-o trupa...dar asta e parerea mea de om care canta ceva intre blues si rock...sunt convins ca si hendrix din motive similare a ales stratocasterul....in schimb pentru un om care canta country, sau jazz sau un blues ff chill (sau sweet home alabama ) problema nu se mai pune asa...pe scena e mai multa liniste, asa ca gibsonul are un sound mai satisfacator, acolo nu cauti sa sune chitara asa, smecher, in stilul lui hendrix ("hey girl, what's up?")..acolo ai nevoie de o chitara care sa sune domol, cum suna a lui BB King, gen "...si asa, fata mosului, pleca in cautarea sfintei Vineri..."...prin urmare disputa fender vs gibson la capitolul timbru este lipsita de obiect, din cauza profundei implicatii a subiectivitatii...

 

2. ...o a doua componenta a discutiei identificata de mine ar fi in aria versatilitatii...aici, eu cred ca putem da impreuna castig de cauza stratocasterului...de ce?..pt ca spre deosebire de gibson, care e chitara folosita cu precadere de albi, mai ales de americani (asadar in stiluri foarte conexe cu rock-ul, blues-ul si country-ul) stratocasterul este o chitara pe care au folosit-o artisti din mult mai multe sfere, cum ar fi de pilda reggae, pop etc. de aici, stratocasterul si-a castigat plusul de versatilitate...ca sa vin cu exemple mai autohtone, as zice ca de exemplu, AG Weinberger, care canta un blues destul de apropiat de origini, pe un les paul, daca ar canta acelasi lucru pe un stratocaster, parca nu ar suna atat de impunator si de profund, ar parea un sunet lipsit de substanta...in timp de un artist ca Dan Iliescu de exemplu, care are piese cu diverse influente gen reggae, pop, hard rock, chiar ceva pasaje cu iz folcloric, daca ar folosi les paul in loc de stratocaster, cred ca nu ar mai avea nici un farmec, nu s-ar auzi pe scena, totul ar fi ceva infundat si lipsit de noima...

 

ca sa inchei, pentru ca si asa am scris o groaza si nu imi place sa fac pe filosoful, cred ca este destul de normal pentru oameni ca noi sa dam un plus stratocasterului, o data pentru ca urechile noastre in mod intuitiv inteleg prin conceptul de chitara care suna bine ceva gen jimi hendrix, eric clapton etc, iar pe de alta parte, motivul pentru care am alege stratocasterul este acela ca vrem si noi sa avem chitari cu care putem acoperi arii cat mai mari..daca am fi gary moore sau mai stiu eu cine, si am pleca in turneu cu 2 tiruri de echipament, atunci am zice "da ma, baga acolo si un les paul si un strat si nu mai stiu ce, ca la melodia aia ar suna mai fain un sunet nush de care..."...dar cand esti un chitarist care canta pe la noi prin cluburi si are si el in cazul CEEEEL mai fericit scule de 2000-3000 de dolari (asta incluzand chitara, amp, microfoane, pedale, case-uri etc), nu iti poti permite o masina de mers in parc, una de urcat pe munte, una de mers cu familia in concediu etc....o iei pe cea care face fata la cat mai multe situatii, care nici nu consuma prea mult etc....iar daca acea masina devine preferata ta, se cheama ca esti un om realist si cu picioarele pe pamant...in schimb daca esti din genul lui Archangello sau al lui Mihaitarta, inseamna ca tu cauti o masina anume, sa zicem de urcat pe munte, pt ca tu ai descoperit ce iti place si aia vrei sa faci si atunci nu esti cu nimic inferior celorlalti, doar ca ai alte criterii de alegere...

hai ca am zis-o, nu?

Edited January 7, 2009 by mu5ai

[mihaitarta]

salut,

abia sunt in al 6-lea an de cantat, cautat, testat, probat, furat meserie, ascultat etc....ceea e din start imi transforma opinia in una nu neaparat de luat in seama...dar din experienta mea de pana acum, ce mi se pare destul de cert si de "common knowledge" (cu alte cuvinte, ceva ce ar fi de bun simt sa accepti chiar daca esti fan gibson, fender sau BC Rich) este faptul ca Gibson LP si Fender Strat sunt doua chitari electrice de referinta. Ambele suna fain, insa la capitolul versatilitate, fenderul conduce detasat...poate nu toti cauta versatilitate..s-au dat exemple de fani gibson, cum ar fi bb king sau gary moore...parerea mea e ca un om ca BB nu cauta la o chitara decat sa sune intr-un anumit fel, nu este pus in situatia mea sau a lui karpi sau a lui stratman, in mare aceea de a gasi tot ce ii trebuie in una, maxim 2 chitari (si asta pt ca suntem oameni cu posibilitati limitate, nu suntem malmsteen sa ne dea steve vai cadou o chitara de 5000 eur si sa mai avem noi 50 de stratocastere din anii 50 si sa le facem taste scalopate, ca asa ni se pare noua smecher)...prin urmare, consider ca in topicul asta se discuta 2 chestii distincte:

 

1. ...o prima parte ar fi o disputa les paul vs strat la capitolul timbru sonor, unde parerea mea e ca totul e subiectiv, eu personal votez fender pentru ca spre deosebire de gibson, fender are un timbru care iese in evidenta (sau cum zicea karpi, suna "decupat"), intotdeauna cu un fender atragi atentia, poti suna mai mult decat ok intr-o trupa...dar asta e parerea mea de om care canta ceva intre blues si rock...sunt convins ca si hendrix din motive similare a ales stratocasterul....in schimb pentru un om care canta country, sau jazz sau un blues ff chill (sau sweet home alabama ) problema nu se mai pune asa...pe scena e mai multa liniste, asa ca gibsonul are un sound mai satisfacator, acolo nu cauti sa sune chitara asa, smecher, in stilul lui hendrix ("hey girl, what's up?")..acolo ai nevoie de o chitara care sa sune domol, cum suna a lui BB King, gen "...si asa, fata mosului, pleca in cautarea sfintei Vineri..."...prin urmare disputa fender vs gibson la capitolul timbru este lipsita de obiect, din cauza profundei implicatii a subiectivitatii...

 

2. ...o a doua componenta a discutiei identificata de mine ar fi in aria versatilitatii...aici, eu cred ca putem da impreuna castig de cauza stratocasterului...de ce?..pt ca spre deosebire de gibson, care e chitara folosita cu precadere de albi, mai ales de americani (asadar in stiluri foarte conexe cu rock-ul, blues-ul si country-ul) stratocasterul este o chitara pe care au folosit-o artisti din mult mai multe sfere, cum ar fi de pilda reggae, pop etc. de aici, stratocasterul si-a castigat plusul de versatilitate...ca sa vin cu exemple mai autohtone, as zice ca de exemplu, AG Weinberger, care canta un blues destul de apropiat de origini, pe un les paul, daca ar canta acelasi lucru pe un stratocaster, parca nu ar suna atat de impunator si de profund, ar parea un sunet lipsit de substanta...in timp de un artist ca Dan Iliescu de exemplu, care are piese cu diverse influente gen reggae, pop, hard rock, chiar ceva pasaje cu iz folcloric, daca ar folosi les paul in loc de stratocaster, cred ca nu ar mai avea nici un farmec, nu s-ar auzi pe scena, totul ar fi ceva infundat si lipsit de noima...

 

ca sa inchei, pentru ca si asa am scris o groaza si nu imi place sa fac pe filosoful, cred ca este destul de normal pentru oameni ca noi sa dam un plus stratocasterului, o data pentru ca urechile noastre in mod intuitiv inteleg prin conceptul de chitara care suna bine ceva gen jimi hendrix, eric clapton etc, iar pe de alta parte, motivul pentru care am alege stratocasterul este acela ca vrem si noi sa avem chitari cu care putem acoperi arii cat mai mari..daca am fi gary moore sau mai stiu eu cine, si am pleca in turneu cu 2 tiruri de echipament, atunci am zice "da ma, baga acolo si un les paul si un strat si nu mai stiu ce, ca la melodia aia ar suna mai fain un sunet nush de care..."...dar cand esti un chitarist care canta pe la noi prin cluburi si are si el in cazul CEEEEL mai fericit scule de 2000-3000 de dolari (asta incluzand chitara, amp, microfoane, pedale, case-uri etc), nu iti poti permite o masina de mers in parc, una de urcat pe munte, una de mers cu familia in concediu etc....o iei pe cea care face fata la cat mai multe situatii, care nici nu consuma prea mult etc....iar daca acea masina devine preferata ta, se cheama ca esti un om realist si cu picioarele pe pamant...in schimb daca esti din genul lui Archangello sau al lui Mihaitarta, inseamna ca tu cauti o masina anume, sa zicem de urcat pe munte, pt ca tu ai descoperit ce iti place si aia vrei sa faci si atunci nu esti cu nimic inferior celorlalti, doar ca ai alte criterii de alegere...

hai ca am zis-o, nu?

 

hai ca ai pus punctul pe "i"

La partea de timbru sonor sunt de acord cu tine.Si eu am pornit de la aceeasi premisa.

Am un singur comentariu:

Din punctul meu de vedere a cauta versatilitate intro chitara nu mi se pare un ideal, ci mai degraba un mare compromis.

Ideal ar fi sa obtii acea versatiltate avand mai multe chitare pt ca nici LP si nici strat nu sunt versatile. Sunt "one trick poneys" care fac fiecare "trick"-ul ala al lor foarte bine. Daca vrei doua "tricks" facute perfect ai nevoie de ambele.

Edited January 7, 2009 by mihaitarta

[Guest Baumwolle]

Totusi, versatilitate = LP + Stratocaster. 'Nuff said.

[Blackthorn]

Totusi, versatilitate = LP + Stratocaster. 'Nuff said.

 

As mai adauga ceva aici, ar fi un tremolo gen Floyd Rose, dar care sa poata fi si blocat si nici sa nu influenteze in vreun fel tonul chitarii sau intonarea. Din pacate o chitara care sa poata suna ca un Stratocastersi ca un Les Paul in acelasi timp si pe care sa se poata canta la fel de usor ca pe un Ibanez cu floyd de exemplu nu exista si nici nu cred ca va exista vreodata, asa ca singura solutie pentru versatilitate e sa le ai pe toate. In recuzita oricarui chitarist care vrea sa aibe o versatilitate mare in sunet in materie de chitari i-ai trebui minim un Gibson Les Paul, un Fender Telecaster maple neck, un Fender Stratocaster cu rosewood, un ES-335 pentru sunetul acela genial hollow body si un Ibanez sa zicem cu Floyd si minim 2 humbuckere pentru shredding. Dupa asta incepe o discutie mult mai lunga la capitolul amplificatoare si efecte care nu are rost sa fie dezvoltata ca ar dura prea mult.

[barbarossa]

in privinta FR eu as merge pe Musicman Axis, Peavey Wolfgang, nu pe Ibanez. Sau daca vrei 2 way, Washburn N4 sau vreun ESP

CEA mai versatila chitara e Godin XTSA/LGX(T) SA

ai acolo HSH, five way, piezo cu control pt vol, hi, mid, low si iesire separata ce poate merge in paralel cu semnalul chitarei electrice, sau cu cel al sintetizatorului sau separat, iesire GK pt synth, cu control pt volum si blend cu semnalul din dozele magnetice.

sunt foarte bine finisate si suna foarte bine, chiar daca lemnul este atipic, adica artar pt corp, mahon pt gat si ebony pt tastiera, a functiona mai bine sistemul RMC/GK

[Cip]

Dragi prieteni, aho, ahooo, sorcova, veselaaa! Sint nou pe forum, deci incepator, fara sa stiu mare lucru despre ce vorbiti voi. Habar n-am ce-s alea Fender sau Gibson, dar stiu foarte bine ca prin anii '50 si ''60 nu existau atit de multe norme privind calitatea produselor (cum sint astazi), asadar obiectele muncii ajungeau sa lase muuuult de dorit. Si daca o persoana - sa-i zicem, Leo - incerca sa scoata pe piata un model de chitara - de pilda, Broadcaster (ulterior, Telecaster); sau, si mai incolo, Stratocaster - scotea profitul maxim din investitii minime si o facea punind la munca toti angajatii sai mexicani (asadar, MIM ar fi egal MIA, nu?).

Si mai banuiesc ca s-a reusit sa se remedieze, cu timpul, de-a lungul deceniilor, toate erorile de la inceput. De exemplu, sa iei si sa bobinezi la mina niste doze (banuiesc ca asa se cheama!): obtii intr-adevar, la fiecare doza hand-made (daca asa se cheama), un sunet unic. Hand-unic si hand-prost. Vreti un sound vintage prost? Vreti sa sunati la fel de prost ca niste muzicanti din anii '50 sau '60? Credeti ca respectivii nu si-ar fi pus (macar pe bridge) un humbucker (asa se cheama?), un DiMartio, un Seymour, de exemplu, daca ar fi existat?

 

 

Credeti-ma, am facut pina acum 'jde doze. Mai ales prin anii '80, cind nu aveai decit oferta Reghin (sau sa cumperi Fender Squier - Japan - la 20.000 de lei, o treime de Dacia). Am fabricat, in aceeasi perioada, si citeva zeci de corpuri de chitara (la vremea aia, Reghin scotea doar un fel de copie Telecaster cu neck copie Gibson si tremolo tip Jazzmaster, la 1290 de lei, plus o copie Les Paul stricata de gaurile date pentru a baga dozele printr-un scratchplate de design romanesc). In concluzie: dozele mele sunau unic. Prost de unic! Despre corpuri, lumea era multumita, iar eu eram la fel de multumit ca, student fiind, luam o mie de lei pentru o zi de fabricat un ceva din lemn, ceva cu multe colturi - gen Explorer sau Destroyer, eventual vopsit argintiu.

 

Well, ziceam ca sint nou pe forum si incepator. De inceput, am inceput prin 1983, cind am avut primul concert oficial, intr-o sala oficiala de peste o mie de fraieri oficiali veniti sa ne asculte taman pe noi. Recunosc ca mi-as dori acum sculele redegiste (DDR - Vermona Regent) din epoca respectiva, macar sa vad cum m-as descurca in fata lor. Si ele ar fi vintage, la urma urmei...

 

Am testat Fender American Series din anii '60 (de la un cintaret de local fugit din tara prin 85 si intors) in comparatie cu un Squier Bullet Strat fabricat in noiembrie 2007: lasati-ma in pace cu vintage-urile! Este cam cum e cu posetele, colierele, masinile sau bratarile manelistelor. Daca stiti sa cintati, cintati pe orice ca*cat! Singurul avantaj al chitarelor vintage este ca poti fi sigur ca lemnul si-a facut treaba, deci nu se va mai deforma. Si ca sint vopsite cu nitroceluloza, daca va incinta.

De urmarit:

 

http://fuq.encycmet.com/questions/2378/Wha...guitars!%3F!

 

Hasta la vista!

 

 

__________________________

 

 

2 Strat, 1 Les Paul, 1 JazzBass (plus chitare Reghin electrice si acustice din vremea cind am inceput...), amps Roland si Laney, efecte de toate felurile etc.

Cip

[mihaitarta]

interesant articol...nu stiu cum sta treaba exact, pt ca n-am avut ocazia sa testez decat un fender care se califica drept vintage (mi-a placut dar nu mi s-a parut ca ar fi mai bun decat unul bun din anii '90) si niciun gibson vintage. Cu toate astea am o intrebare ce tine de logica si la care n-am gasit vreun raspuns logic.

Stim ca Gibson-urile vintage au corpul plin (non-chambered), cele noi de serie in general au corpul chambered, iar cele custom shop reissue il au in general non-chambered (pentru a respecta procedeul de fabricatie al anilor la care se refera). Stim ca Gibson-urile chambered sunt considerate inferioare celor non-chambered (chestie acceptata la scara larga dupa care eu nu m-as ghida) . Avand in vedere ca operatiunea de chambering (sau cum sa-i zic) este o etapa in plus in procesul de fabricatie (deci adauga la costuri), intrebarea logica ar fi:

 

De ce naiba ar prefera Gibson sa faca chitari chambered care costa mai mult si deci genereaza un profit mai mic (decat daca le-ar lasa corpul plin) si pe deasupra si suna mai prost?!

Edited January 8, 2009 by mihaitarta

[dass101]

Cip, welcome aboard

[Guest Baumwolle]

Cred ca faci o confuzie intre "chambered" si "weight relief". Standard-ul tau, din 2001, nu e chambered, dar are 9 gauri pentru weight relief.

[John Petrecce]

Dragi prieteni, aho, ahooo, sorcova, veselaaa! Sint nou pe forum, deci incepator, fara sa stiu mare lucru despre ce vorbiti voi. Habar n-am ce-s alea Fender sau Gibson, dar stiu foarte bine ca prin anii '50 si ''60 nu existau atit de multe norme privind calitatea produselor (cum sint astazi), asadar obiectele muncii ajungeau sa lase muuuult de dorit. Si daca o persoana - sa-i zicem, Leo - incerca sa scoata pe piata un model de chitara - de pilda, Broadcaster (ulterior, Telecaster); sau, si mai incolo, Stratocaster - scotea profitul maxim din investitii minime si o facea punind la munca toti angajatii sai mexicani (asadar, MIM ar fi egal MIA, nu?).

Si mai banuiesc ca s-a reusit sa se remedieze, cu timpul, de-a lungul deceniilor, toate erorile de la inceput. De exemplu, sa iei si sa bobinezi la mina niste doze (banuiesc ca asa se cheama!): obtii intr-adevar, la fiecare doza hand-made (daca asa se cheama), un sunet unic. Hand-unic si hand-prost. Vreti un sound vintage prost? Vreti sa sunati la fel de prost ca niste muzicanti din anii '50 sau '60? Credeti ca respectivii nu si-ar fi pus (macar pe bridge) un humbucker (asa se cheama?), un DiMartio, un Seymour, de exemplu, daca ar fi existat?

 

 

Credeti-ma, am facut pina acum 'jde doze. Mai ales prin anii '80, cind nu aveai decit oferta Reghin (sau sa cumperi Fender Squier - Japan - la 20.000 de lei, o treime de Dacia). Am fabricat, in aceeasi perioada, si citeva zeci de corpuri de chitara (la vremea aia, Reghin scotea doar un fel de copie Telecaster cu neck copie Gibson si tremolo tip Jazzmaster, la 1290 de lei, plus o copie Les Paul stricata de gaurile date pentru a baga dozele printr-un scratchplate de design romanesc). In concluzie: dozele mele sunau unic. Prost de unic! Despre corpuri, lumea era multumita, iar eu eram la fel de multumit ca, student fiind, luam o mie de lei pentru o zi de fabricat un ceva din lemn, ceva cu multe colturi - gen Explorer sau Destroyer, eventual vopsit argintiu.

 

Well, ziceam ca sint nou pe forum si incepator. De inceput, am inceput prin 1983, cind am avut primul concert oficial, intr-o sala oficiala de peste o mie de fraieri oficiali veniti sa ne asculte taman pe noi. Recunosc ca mi-as dori acum sculele redegiste (DDR - Vermona Regent) din epoca respectiva, macar sa vad cum m-as descurca in fata lor. Si ele ar fi vintage, la urma urmei...

 

Am testat Fender American Series din anii '60 (de la un cintaret de local fugit din tara prin 85 si intors) in comparatie cu un Squier Bullet Strat fabricat in noiembrie 2007: lasati-ma in pace cu vintage-urile! Este cam cum e cu posetele, colierele, masinile sau bratarile manelistelor. Daca stiti sa cintati, cintati pe orice ca*cat! Singurul avantaj al chitarelor vintage este ca poti fi sigur ca lemnul si-a facut treaba, deci nu se va mai deforma. Si ca sint vopsite cu nitroceluloza, daca va incinta.

De urmarit:

 

http://fuq.encycmet.com/questions/2378/Wha...guitars!%3F!

 

Hasta la vista!

 

 

__________________________

 

 

2 Strat, 1 Les Paul, 1 JazzBass (plus chitare Reghin electrice si acustice din vremea cind am inceput...), amps Roland si Laney, efecte de toate felurile etc.

Cip

 

 

Eu iti dau dreptate in mai toate chestile care le'ai scris si poate esti primul pe forum care pune problema asa. Multi au ramas nostalgici dupa sound'ul ala vechi considerand ca ala'i "the real deal" si cred ca destui colegi se impaca destul de greu cu ideea ca tehnicile de fabricatie (ca si muzica de altfel) au evoluat destul de mult.

Ceea ce tu,eu sau altii numesc "vintage prost" ei ii zic numai vintage. Au mai fost discutii aprinse pe teme asemanatoare si ar fi posibil sa starnesti/starnim ceva reactii adverse cu posturile astea.

In fine...bine ai venit pe forum si sa ai o activitate muzicala placuta pe aici

Ma pregatesc sa ma feresc de eventualele rosii sau pantofi...

[mihaitarta]

Cred ca faci o confuzie intre "chambered" si "weight relief". Standard-ul tau, din 2001, nu e chambered, dar are 9 gauri pentru weight relief.

Si cele noi nu sunt chambered?

[Guest Baumwolle]

Ba da, Les Paul-urile non-CS sunt chambered, Gibson sustine ca asta e un lucru benefic. In realitate, o chestiune legata exclusiv de gust.

[Cip]

interesant articol...nu stiu cum sta treaba exact, pt ca n-am avut ocazia sa testez decat un fender care se califica drept vintage (mi-a placut dar nu mi s-a parut ca ar fi mai bun decat unul bun din anii '90) si niciun gibson vintage. Cu toate astea am o intrebare ce tine de logica si la care n-am gasit vreun raspuns logic.

Stim ca Gibson-urile vintage au corpul plin (non-chambered), cele noi de serie in general au corpul chambered, iar cele custom shop reissue il au in general non-chambered (pentru a respecta procedeul de fabricatie al anilor la care se refera). Stim ca Gibson-urile chambered sunt considerate inferioare celor non-chambered (chestie acceptata la scara larga dupa care eu nu m-as ghida) . Avand in vedere ca operatiunea de chambering (sau cum sa-i zic) este o etapa in plus in procesul de fabricatie (deci adauga la costuri), intrebarea logica ar fi:

 

De ce naiba ar prefera Gibson sa faca chitari chambered care costa mai mult si deci genereaza un profit mai mic (decat daca le-ar lasa corpul plin) si pe deasupra si suna mai prost?!

 

 

Salut! Prefer sa-i las pe cei direct implicati in problema (pe cei de la Gibson, mai exact) sa vorbeasca in locul meu:

 

 

"Like all VOS (Vintage Original Spec) series instruments, the 1954 Chambered Les Paul Standard VOS is handcrafted for comfort and playability in the Gibson Custom Shop. The construction, neck profile, hardware, and electronics are period accurate, and a special nitro-cellulose finish treatment gives it the patina of a gently-aged vintage guitar.

The body isn't chambered just for weight relief, although your back and shoulder will definitely appreciate it. Gibson uses a computer numeric controlled router to carve out carefully mapped areas that result in louder, more resonant guitars with increased sustain. The chambering is done before the maple top is put on, so there is no change in the guitar's rock solid appearance."

 

Cu alte cuvinte, e din nou o chestiune de gust, de fite si de fonfeuri. Acest model de Les Paul chambered costa 3300 USD. Dai un ban, dar te poti lauda cunoscutilor ca ai chitara chambered! Personal, prefer o chitara cit mai grea, mai buna si mai ieftina. Problema este ca si in bransa chitaristilor care poseda mai multi bani decit talent exista un fel de intrecere dintr-asta, nesanatoasa, gen "Maybachul meu e mai tare decit Mercedesul tau!". Cei mai multi din categoria pomenita se lauda cu sculele fiindca nu se pot lauda cu cintatul. Prin anii '80, facind parte dintr-o trupa studenteasca de rock, ma uitam cu jind la muzicantii din localuri, care isi permiteau combos Peavey, Fender sau Roland, tobe Ludwig si cinele Paiste, statii de voci FBT, efecte BOSS sau you name it si chitare Fender, Gibson - sau, oricum, chestii care costau peste zece mii de lei socialisti. Noi cintam pe sculele Casei Tineretului, pe la festivaluri mergeam tot cu instrumente Reghin, cabluri improvizate, jack-uri telefonice etc. si incercam sa facem muzica, iar ei cintau cinci-sase acorduri pe niste scule care meritau o soarta muuult mai buna. Ulterior am inteles ca aveau o scuza mica: sefii de local care ii angajau se uitau mai intii la ce instrumente au, daca sint straine sau nu, apoi la repertoriu, daca era bun de nunti/botezuri/cumatrii; calitatea muzicii conta mai putin.

 

Uita-te, de exemplu, la copia Frankenstrat-ului (lui Eddie Van Halen) scoasa de Fender anul trecut, pare-mi-se, in tiraj foarte limitat. Are inclusiv jegul dinauntru, arsurile de tigara de pe headstock si moneda (quarter, banuiesc) batuta in cuie pe corp pentru a limita cursa Floyd Rose-ului. Cred ca o gasesti pe undeva, pe Internet. Costa 25.000 USD!!! Pe Eddie, cind a facut-o din bucati, chitara l-a costat, daca tin minte bine, vreo trei sute. Dar exista fraieri cu bani, dispusi sa-i arunce, asadar industria infloreste... Sau, tot de exemplu, uita-te la Signature models. Ai da inca o mie de dolari ca sa ai ACEL (canci!) model de Strat pe care cinta SRV sau Clapton? Sau inca niste mii de dolari ca sa-ti iei un Les Paul ca al lui Zakk Wylde? In loc sa-ti cauti sunetul tau propriu, care se suprapune peste stilul tau personal? Daca vrei sa arati ca esti fan SRV, Clapton sau Zakk, nu te iese mai ieftin sa-ti cumperi un tricou imprimat?

 

Oare daca ai telefon celular suflat cu aur si incrustat cu diamante spui chestii mult mai inteligente cind vorbesti la el?

 

Cip

 

Eu iti dau dreptate in mai toate chestile care le'ai scris si poate esti primul pe forum care pune problema asa. Multi au ramas nostalgici dupa sound'ul ala vechi considerand ca ala'i "the real deal" si cred ca destui colegi se impaca destul de greu cu ideea ca tehnicile de fabricatie (ca si muzica de altfel) au evoluat destul de mult.

Ceea ce tu,eu sau altii numesc "vintage prost" ei ii zic numai vintage. Au mai fost discutii aprinse pe teme asemanatoare si ar fi posibil sa starnesti/starnim ceva reactii adverse cu posturile astea.

In fine...bine ai venit pe forum si sa ai o activitate muzicala placuta pe aici

Ma pregatesc sa ma feresc de eventualele rosii sau pantofi...

 

 

Thanks, mate! Tragem tare, ca avem in cine! Nu prea am eu timp de stat pe forumuri, in general - dar mi-oi face, daca trebuie!

[Cip]

Multumesc de primirea pe forum. Sa fiu primit!

Cip

[finics]

Dragi prieteni, aho, ahooo, sorcova, veselaaa! Sint nou pe forum, deci incepator, fara sa stiu mare lucru despre ce vorbiti voi. Habar n-am ce-s alea Fender sau Gibson, dar stiu foarte bine ca prin anii '50 si ''60 nu existau atit de multe norme privind calitatea produselor (cum sint astazi), asadar obiectele muncii ajungeau sa lase muuuult de dorit. Si daca o persoana - sa-i zicem, Leo - incerca sa scoata pe piata un model de chitara - de pilda, Broadcaster (ulterior, Telecaster); sau, si mai incolo, Stratocaster - scotea profitul maxim din investitii minime si o facea punind la munca toti angajatii sai mexicani (asadar, MIM ar fi egal MIA, nu?).

Si mai banuiesc ca s-a reusit sa se remedieze, cu timpul, de-a lungul deceniilor, toate erorile de la inceput. De exemplu, sa iei si sa bobinezi la mina niste doze (banuiesc ca asa se cheama!): obtii intr-adevar, la fiecare doza hand-made (daca asa se cheama), un sunet unic. Hand-unic si hand-prost. Vreti un sound vintage prost? Vreti sa sunati la fel de prost ca niste muzicanti din anii '50 sau '60? Credeti ca respectivii nu si-ar fi pus (macar pe bridge) un humbucker (asa se cheama?), un DiMartio, un Seymour, de exemplu, daca ar fi existat?

 

 

Credeti-ma, am facut pina acum 'jde doze. Mai ales prin anii '80, cind nu aveai decit oferta Reghin (sau sa cumperi Fender Squier - Japan - la 20.000 de lei, o treime de Dacia). Am fabricat, in aceeasi perioada, si citeva zeci de corpuri de chitara (la vremea aia, Reghin scotea doar un fel de copie Telecaster cu neck copie Gibson si tremolo tip Jazzmaster, la 1290 de lei, plus o copie Les Paul stricata de gaurile date pentru a baga dozele printr-un scratchplate de design romanesc). In concluzie: dozele mele sunau unic. Prost de unic! Despre corpuri, lumea era multumita, iar eu eram la fel de multumit ca, student fiind, luam o mie de lei pentru o zi de fabricat un ceva din lemn, ceva cu multe colturi - gen Explorer sau Destroyer, eventual vopsit argintiu.

 

Well, ziceam ca sint nou pe forum si incepator. De inceput, am inceput prin 1983, cind am avut primul concert oficial, intr-o sala oficiala de peste o mie de fraieri oficiali veniti sa ne asculte taman pe noi. Recunosc ca mi-as dori acum sculele redegiste (DDR - Vermona Regent) din epoca respectiva, macar sa vad cum m-as descurca in fata lor. Si ele ar fi vintage, la urma urmei...

 

Am testat Fender American Series din anii '60 (de la un cintaret de local fugit din tara prin 85 si intors) in comparatie cu un Squier Bullet Strat fabricat in noiembrie 2007: lasati-ma in pace cu vintage-urile! Este cam cum e cu posetele, colierele, masinile sau bratarile manelistelor. Daca stiti sa cintati, cintati pe orice ca*cat! Singurul avantaj al chitarelor vintage este ca poti fi sigur ca lemnul si-a facut treaba, deci nu se va mai deforma. Si ca sint vopsite cu nitroceluloza, daca va incinta.

 

Da-i sa mearga ca-ti acopar spatele

[StratMan]

dupa atatia ani de probat si cantat pe chitarele care m-au interesat, precum si dupa lecturarea multor materiale legate de acest subiect, cu parere de rau va declar ca suspectez, in special, acesti doi mari fabricanti Fender si Gibson, ca duc o politica de marketing care sa le serveasca, in primul rand, intereselor lor materiale si mult mai putin intereselor cumparatorilor care vor sa obtina un instrument bun la un nivel de pret acceptabil. mai precis, suspectez acesti fabricanti, ca imping in mod artificial instrumentele de calitate intr-o zona de preturi cat mai putin accesibile, fabricand, in mod intentionat, instrumente cu caracteristici nedorite (lemne de calitate mai slaba, wieight relief, chambered, 2 point tremolo, 12" radius, etc.-care sunt prezentate ca asa numite imbunatatiri!) intr-o zona de preturi medii si mari, pt. a putea duce instrumentele cu caracteristici dorite (dar si alea, nu in totalitate) intr-o zona de preturi si mai mari! cu alte cuvinte, fabrica instrumente intentionat "prostite" si situandu-le in zone de preturi mari, tocmai pt. ca cele cu adevarat bune (sau pe aproape) sa atinga preturi imense, principiul fiind: vrei o chitara cu adevarat buna, scoate banul gros! am gasit mult prea multe "prosteli" in chitarele fender mexicane si chiar americane, precum si in seriile mai noi de gibson, ca sa nu ma duca mintea la o asemenea concluzie! si la asta se adauga faptul ca se poate atinge un nivel tehnologic atat de ridicat incat sa se fabrice seria squier bullet la un nivel calitativ atat de ridicat si la niste preturi incredibil de mici! deci se poate!

Edited January 8, 2009 by StratMan

[barbarossa]

Si cele noi nu sunt chambered?

 

modelele GLP USA

din octombrie 2006 sunt chambered

din 83 pana in octombrie 2006 sunt weight relieved

diferenta in ton e mica, eu am comparat cu un standard faded, care suna un pic diferit mai mult din lipsa lacului

intre CS si weight relieved e mai mult diferenta nu datorita gaurilor swiss cheese, ci datorita lacului. si matzaraia.

prin chambers se ia din greutate, in ideea de a folosi mahon mai greu, "prost". acuma eu ce am incercat aveau intre 3 si 3.5 kg chambered, care pline nu cred ca ar fi depasit 4.5, deci acceptabil, dar pare-se ca tot mai multi s-au plans de greutatea LP-urilor si de aici hotararea de a scoate lemn din ele.

interesant este ca paternul camerelor este identic sau foarte asemanator cu cel al cloud9 sau chambered 58, care sunt foarte foarte apreciate modele CS. ba mai mult, lucru benefic zic eu, care il pastreaza mai aproape de modelul original, fata de CS-urile mentionate mai sus, camera nu comunica cu exteriorul, cum se intampla la chambered CS, unde nu este "zid" intre gaura din corp si control cavity, motiv pentru care pare mai aproape de un hollow body. si oricum maple cap-ul e ditamai bucata de lemn.

consumatorii s-au suparat de faptul ca Gibson a tinut ascuns faptul ca au inceput sa le faca asa pe toate pana pe la jumatatea lui 2007.

[mihaitarta]

Ba da, Les Paul-urile non-CS sunt chambered, Gibson sustine ca asta e un lucru benefic. In realitate, o chestiune legata exclusiv de gust.

si eu ce-am spus?

 

Salut! Prefer sa-i las pe cei direct implicati in problema (pe cei de la Gibson, mai exact) sa vorbeasca in locul meu:

 

 

"Like all VOS (Vintage Original Spec) series instruments, the 1954 Chambered Les Paul Standard VOS is handcrafted for comfort and playability in the Gibson Custom Shop. The construction, neck profile, hardware, and electronics are period accurate, and a special nitro-cellulose finish treatment gives it the patina of a gently-aged vintage guitar.

The body isn't chambered just for weight relief, although your back and shoulder will definitely appreciate it. Gibson uses a computer numeric controlled router to carve out carefully mapped areas that result in louder, more resonant guitars with increased sustain. The chambering is done before the maple top is put on, so there is no change in the guitar's rock solid appearance."

 

Cu alte cuvinte, e din nou o chestiune de gust, de fite si de fonfeuri. Acest model de Les Paul chambered costa 3300 USD. Dai un ban, dar te poti lauda cunoscutilor ca ai chitara chambered! Personal, prefer o chitara cit mai grea, mai buna si mai ieftina. Problema este ca si in bransa chitaristilor care poseda mai multi bani decit talent exista un fel de intrecere dintr-asta, nesanatoasa, gen "Maybachul meu e mai tare decit Mercedesul tau!". Cei mai multi din categoria pomenita se lauda cu sculele fiindca nu se pot lauda cu cintatul. Prin anii '80, facind parte dintr-o trupa studenteasca de rock, ma uitam cu jind la muzicantii din localuri, care isi permiteau combos Peavey, Fender sau Roland, tobe Ludwig si cinele Paiste, statii de voci FBT, efecte BOSS sau you name it si chitare Fender, Gibson - sau, oricum, chestii care costau peste zece mii de lei socialisti. Noi cintam pe sculele Casei Tineretului, pe la festivaluri mergeam tot cu instrumente Reghin, cabluri improvizate, jack-uri telefonice etc. si incercam sa facem muzica, iar ei cintau cinci-sase acorduri pe niste scule care meritau o soarta muuult mai buna. Ulterior am inteles ca aveau o scuza mica: sefii de local care ii angajau se uitau mai intii la ce instrumente au, daca sint straine sau nu, apoi la repertoriu, daca era bun de nunti/botezuri/cumatrii; calitatea muzicii conta mai putin.

 

Uita-te, de exemplu, la copia Frankenstrat-ului (lui Eddie Van Halen) scoasa de Fender anul trecut, pare-mi-se, in tiraj foarte limitat. Are inclusiv jegul dinauntru, arsurile de tigara de pe headstock si moneda (quarter, banuiesc) batuta in cuie pe corp pentru a limita cursa Floyd Rose-ului. Cred ca o gasesti pe undeva, pe Internet. Costa 25.000 USD!!! Pe Eddie, cind a facut-o din bucati, chitara l-a costat, daca tin minte bine, vreo trei sute. Dar exista fraieri cu bani, dispusi sa-i arunce, asadar industria infloreste... Sau, tot de exemplu, uita-te la Signature models. Ai da inca o mie de dolari ca sa ai ACEL (canci!) model de Strat pe care cinta SRV sau Clapton? Sau inca niste mii de dolari ca sa-ti iei un Les Paul ca al lui Zakk Wylde? In loc sa-ti cauti sunetul tau propriu, care se suprapune peste stilul tau personal? Daca vrei sa arati ca esti fan SRV, Clapton sau Zakk, nu te iese mai ieftin sa-ti cumperi un tricou imprimat?

 

Oare daca ai telefon celular suflat cu aur si incrustat cu diamante spui chestii mult mai inteligente cind vorbesti la el?

 

Cip

 

 

 

 

Thanks, mate! Tragem tare, ca avem in cine! Nu prea am eu timp de stat pe forumuri, in general - dar mi-oi face, daca trebuie!

 

Nu stiu ce ti-a lasat impresia ca te-am contrazis sau ca as fi adeptul chitarelor signature sau al telefoanelor incrustate cu diamante

 

dupa atatia ani de probat si cantat pe chitarele care m-au interesat, precum si dupa lecturarea multor materiale legate de acest subiect, cu parere de rau va declar ca suspectez, in special, acesti doi mari fabricanti Fender si Gibson, ca duc o politica de marketing care sa le serveasca, in primul rand, intereselor lor materiale si mult mai putin intereselor cumparatorilor care vor sa obtina un instrument bun la un nivel de pret acceptabil. mai precis, suspectez acesti fabricanti, ca imping in mod artificial instrumentele de calitate intr-o zona de preturi cat mai putin accesibile, fabricand, in mod intentionat, instrumente cu caracteristici nedorite (lemne de calitate mai slaba, wieight relief, chambered, 2 point tremolo, 12" radius, etc.-care sunt prezentate ca asa numite imbunatatiri!) intr-o zona de preturi medii si mari, pt. a putea duce instrumentele cu caracteristici dorite (dar si alea, nu in totalitate) intr-o zona de preturi si mai mari! cu alte cuvinte, fabrica instrumente intentionat "prostite" si situandu-le in zone de preturi mari, tocmai pt. ca cele cu adevarat bune (sau pe aproape) sa atinga preturi imense, principiul fiind: vrei o chitara cu adevarat buna, scoate banul gros! am gasit mult prea multe "prosteli" in chitarele fender mexicane si chiar americane, precum si in seriile mai noi de gibson, ca sa nu ma duca mintea la o asemenea concluzie! si la asta se adauga faptul ca se poate atinge un nivel tehnologic atat de ridicat incat sa se fabrice seria squier bullet la un nivel calitativ atat de ridicat si la niste preturi incredibil de mici! deci se poate!

 

Asta-i o teorie cat se poate de plauzibila

Edited January 8, 2009 by mihaitarta

[mihaitarta]

Ce este o chitara vintage? Prin ce se deosebeste ea de o chitara veche?

 

Printr-un interes exagerat fata de ele (din diverse motive) si pe cale de consecinta printr-un pret $ corespunzator, deobicei format din peste 5 cifre

chitarele nu cred ca se impart in vintage, vechi si noi, ci in bune si proaste, iar cele bune in potrivite si nepotrivite pentru anumite genuri.

[Cip]

si eu ce-am spus?

 

 

 

Nu stiu ce ti-a lasat impresia ca te-am contrazis sau ca as fi adeptul chitarelor signature sau al telefoanelor incrustate cu diamante

 

 

 

Asta-i o teorie cat se poate de plauzibila

 

 

Doamne, fereste! Scuza-ma daca ai interpretat asa! Chestia cu telefonul incrustat era doar o figura de stil (totusi, profesia mea de baza este scrisul), iar faptul ca am folosit persoana a doua singular arata doar ca era un raspuns adresat tie, cel care a pus problema. Nu mi-o lua in nume de rau (vezi, si acum iti raspund tot tie!). Figura de stil respectiva se adresa muzicantilor de localuri: in prezenta unora dintre ei ma incearca, brusc, sentimente nerecomandabile minorilor! Am fost patit de citeva ori, asadar vorbesc din experienta proprie.

[John Petrecce]

Ce este o chitara vintage? Prin ce se deosebeste ea de o chitara veche?

 

Pai dupa mintea mea veche de ex. ar fi una de'a mea peste vreo 10 ani avand atunci aprox 20ani si nimic deosebit in'afara de vechimea lemnului; iar una vintage ar putea fi una noua facuta cu tehnologii/specificatii stravechi si dupa metode traditionale;trudita manual de mesteri batrani si cunoscatori, innobilata cu materiale speciale (vezi: os din ****; clei de ****; chei din...)

Ma'nsel?

[mihaitarta]

Doamne, fereste! Scuza-ma daca ai interpretat asa! Chestia cu telefonul incrustat era doar o figura de stil (totusi, profesia mea de baza este scrisul), iar faptul ca am folosit persoana a doua singular arata doar ca era un raspuns adresat tie, cel care a pus problema. Nu mi-o lua in nume de rau (vezi, si acum iti raspund tot tie!). Figura de stil respectiva se adresa muzicantilor de localuri: in prezenta unora dintre ei ma incearca, brusc, sentimente nerecomandabile minorilor! Am fost patit de citeva ori, asadar vorbesc din experienta proprie.

 

) vad ca ai simtul umorului....i like:D Stai linistit ca nu ti-am luat-o in nume de rau

[mu5ai]

salut din nou...in mare sunt de acord cu ce ati mai scris pe aici, insa, va marturisesc ca eu personal nu is asa de anti-vintage, insa vintage in sensul adevarat, nu in sensul comercial...ca sa dau un mic exemplu, eu, dupa ce am avut chitari de peste 1000 si ceva de euro, dupa ce am incercat chitari depeste 2000 euro, am ajuns sa cant pe o copie de strat de prin 80 si ceva, pe care am dat 120 RON (!!!!) - sa ii dea Dumnezeu sanatate RGC-ului si tipului care a dat-o - chitara in care am mai investit vreo 400 eur si care in prezent suna mai bine ca orice reissue de 1500 euro, fabricat in 2005-2008...si asta in conditiile in care nici macar nu are corp din lemn masiv, ci din lemn stratificat...un fel de placaj...chitara a fost cantata foarte mult, are o rezonanta excelenta si cu niste doze bine alese a iesit ceva incomparabil, si probabil nu o sa o dau niciodata...asta inseamna vintage...nu ma intereseaza ca are pickguardul in 2/3/456 de pliuri, ca e prins pickguardul in 9 sau 10 sau 11 suruburi, ca are inlay-urile nu stiu cum...astea sunt detalii care ii preocupa tot pe chitaristii fara ureche muzicala, care cand apar pe scena, vor sa se simta in centrul atentiei prin prezenta, nu prin ce se aude...nu cred ca se va schimba niciodata treaba asta....pentru snobi, vor exista intotdeauna profitori, care, pe buna dreptate vor specula ignoranta si prostia...as compara fenomenul chitarelor vintage cu cel al amplificatoarelor pe lampi...toti tolomacii dau 400-500 euro pe cate o scula (eu am vazut un peavey, dar is convins ca toate marcile bune practica asta), o scula care nici macar nu e full tube, care are si lampi proaste si sunet prost si circuite facute cu picioarele etc, si la care multi se inghesuie, pt ca de, esti tare daca ai amp pe lampi....si suna ca un procesor de 3 milioane...

...as face o gluma, dat fiind ca sunt viitor economist si imi bubuie capul de marketing si de diverse tipuri de firme, cu diverse tipuri de targeturi....as pune pariu ca daca lucrurile pe piata chitarelor electrice urmeaza aceleasi tendinte si in urmatoarea perioada, in mai putin de 5 ani, ibanez va scoate o linie de chitari vintage

[Cip]

) vad ca ai simtul umorului....i like:D Stai linistit ca nu ti-am luat-o in nume de rau

 

OK! De fapt, cam asta e profesia mea, scriitor de umor... Pe bune! Muzica e pe linga, dar tot gasesc timp pentru ea.

[StratMan]

Colectie de vintage:

 

 

 

 

 

 

+1