www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Recommended Posts

Posted (edited)

Am văzut că, în ultimul timp, chitariștii de fusion preferă Ibanez în timp ce cei de metale cântă pe Jackson/Charvel. Mai sunt și excepții (firesc, de altfel) dar, în general, cam așa stau lucrurile... Pe Fender sau Gibson mai mult oamenii bătrâni, tributari unor genuri pe cale de dispariție. De altfel, am citit undeva că firma Gibson are mari probleme financiare (se îndreaptă vertiginos spre faliment 😢). Și amplificatoarele pe lămpi sunt din ce în ce mai puțin folosite, cele gen modeler/profiler (Kemper, etc) câștigând rapid teren (ca să nu mai vorbesc de acele sisteme virtuale -că nu știu cum se numesc, nu mă pricep- care se instalează pe laptop și imită orice amp, fără a mai folosi vreun amplificator real). Am dreptate sau gresesc în privința acestui trend?

 

Edited by charvelfan
Posted

Greșești, evident.

Jackson și Charvel sunt proprietatea Fender, care e cel mai mare producător mondial de chitare. Gibson a fost în insolvență, a ieșit prin 2017-2018, și e proprietara mărcii Epiphone, care e una dintre cele mai de succes ca vânzări.

De asemenea, ampurile pe lămpi nu sunt deloc în pericol de a fi înlocuite de Kemper, pentru simplul motiv că un Kemper nu poate profila un alt Kemper (decât dacă, la rândul său, a profilat deja unul sau mai multe ampuri analogice). 
Ș. a. m. d.

Ibby, pe de altă parte, are o listă de chitariști de metal cel puțin comparabilă (dacă nu mai lungă) cu lista Jackson.

Posted

Depinde unde te uiti.

Gibson au probleme de QA de ceva timp, inacceptabile la pretul ala. Plus probleme de design ramase pentru ca 'traditie'

Intre multe modele Charvel, Jackson si Fender diferenta e doar sigla.

Daca vrei o parere, old brands nu ofera nimic in plus fata de newer brands pentru o chitara similara, in afara de brand recognition.

Posted (edited)
19 minutes ago, Mr V. said:

Greșești, evident.

Jackson și Charvel sunt proprietatea Fender, care e cel mai mare producător mondial de chitare. Gibson a fost în insolvență, a ieșit prin 2017-2018, și e proprietara mărcii Epiphone, care e una dintre cele mai de succes ca vânzări.

De asemenea, ampurile pe lămpi nu sunt deloc în pericol de a fi înlocuite de Kemper, pentru simplul motiv că un Kemper nu poate profila un alt Kemper (decât dacă, la rândul său, a profilat deja unul sau mai multe ampuri analogice). 
Ș. a. m. d.

Ibby, pe de altă parte, are o listă de chitariști de metal cel puțin comparabilă (dacă nu mai lungă) cu lista Jackson.

Ce este Ibby? Întrebarea mea nu se referea neapărat la încasările acestor două mari branduri (Fender & Gibson) care probabil că sunt pe plus datorită celorlalte branduri pe care le dețin și care, într-adevăr, se vând, ci dacă nu cumva era acestui gen de chitare este pe cale să apună.

17 minutes ago, vektor said:

Depinde unde te uiti.

Gibson au probleme de QA de ceva timp, inacceptabile la pretul ala. Plus probleme de design ramase pentru ca 'traditie'

Intre multe modele Charvel, Jackson si Fender diferenta e doar sigla.

Daca vrei o parere, old brands nu ofera nimic in plus fata de newer brands pentru o chitara similara, in afara de brand recognition.

Adică tu spui că dacă vânzările de Gibson și Fender sunt în scădere, își merită soarta, dacă înțeleg bine... 

Edited by charvelfan
Posted

Ibby = Ibanez.

Toată piața de chitare mai reprezintă azi numai 2/3 din ce era în anii 1990-2000. Tendința e de scădere masivă, deoarece aceeași tendință se manifestă și în genurile muzicale care utilizează chitare. Se caută tot mai puțin.

Vânzările sunt în mare măsură proporționale cu calitatea instrumentelor. Fender rămâne și va rămâne cea mai vândută marcă de chitare. Gibson va rămâne în continuare o marcă scumpă, ca și PRS. 
Restul e “brand engineering” la asemenea concerne.

Posted
46 minutes ago, charvelfan said:

Adică tu spui că dacă vânzările de Gibson și Fender sunt în scădere, își merită soarta, dacă înțeleg bine... 

Live by the profit, die by the profit.

De ce ai da 2000+ pe un Gibson LP cu probleme de QA cand poti lua un LTD EC 1000 ? (like i said, in afara de brand recognition)

De ce ai da bani pe un 'real Fender Strat' cand poti lua un charvel dk22 sau  un G&L sau un prs silver sky sau etc. Again, in afara de faptul ca scrie Fender pe headstock ?

(btw, brand recognition este un criteriu valid daca pentru tine ca si cumparator inseamna ceva. Dar brandul in sine nu are valoare fara asocieri)

Plus, chitara in sine nu e ceva consumabil. Ca sa creasca vanzarile de chitari noi trebuie sa creasca numarul de chitaristi noi.

Posted
15 minutes ago, vektor said:

Live by the profit, die by the profit.

De ce ai da 2000+ pe un Gibson LP cu probleme de QA cand poti lua un LTD EC 1000 ? (like i said, in afara de brand recognition)

De ce ai da bani pe un 'real Fender Strat' cand poti lua un charvel dk22 sau  un G&L sau un prs silver sky sau etc. Again, in afara de faptul ca scrie Fender pe headstock ?

(btw, brand recognition este un criteriu valid daca pentru tine ca si cumparator inseamna ceva. Dar brandul in sine nu are valoare fara asocieri)

Plus, chitara in sine nu e ceva consumabil. Ca sa creasca vanzarile de chitari noi trebuie sa creasca numarul de chitaristi noi.

Corect. Despre Gibson nu prea știu ce să zic referitor la problemele de QA din ultimii ani (pentru că nu prea le-am cântat, nici pe cele mai noi nici pe cele mai vechi; nu prea sunt genul meu). Dar în ceea ce privește chitările Fender, chiar dacă ei se laudă că acum (de când a venit la conducerea companiei Andy Mooney, fost CEO Nike și Disney, deci nici o treabă cu muzica) chitările lor sunt mai bune ca oricând, senzația mea este că ceea ce ei produc nu prea își merită banii. Nici măcar modele American Profesional sau American Ultra. Am două Stratocastere din 79 și nu se compară cu ce găsești în magazine (iar 79 nu e nici pe departe cea mai bună perioadă a lor).

Posted

Și, oricum, prin “chitare vintage” se înțelege cu totul altceva. Și anume, chitare fabricate cu mult timp în urmă (cel puțin trei decenii). Piața acestora nu pare afectată de scăderea numărului de chitariști, nici de problemele actuale ale brandurilor vechi.

Dar, din nou, în spiritul celor spuse de vektor: cu puținele excepții de rigoare, o chitară veche e doar o chitară veche. De ce ai da 8-10 k pe un instrument fabricat probabil mai prost decât cele actuale, cu probleme de ergonomie și electronică și hărtănit pe multe fronturi?!

  • Like 1
Posted
18 minutes ago, vektor said:

Plus, chitara in sine nu e ceva consumabil. Ca sa creasca vanzarile de chitari noi trebuie sa creasca numarul de chitaristi noi.

Word. Cine se apuca de chitara, ia de obicei un entry/medium level nou. Apoi intra in discutie piata de vanzare Seccond Hand. iar cu Fender/Gibson, oameni batrani ... e mai degraba oameni cu putere financiara dispusi sa dea bani pe chitare noi. La fel si la PRS SUA unde core models sar de 4000 de euro noi. 

Posted
3 minutes ago, charvelfan said:

chitările lor sunt mai bune ca oricând

Afirmatia asta este adevarata pentru TOATE brandurile, de la HB si Squier pana la ce vrei tu (In afara de Gibson for some reason) Daca diferenta de calitate scade si diferenta de pret creste, cine e surprins ca HB are vanzare si old brands nu ?

2 minutes ago, raducu said:

Word. Cine se apuca de chitara, ia de obicei un entry/medium level nou. Apoi intra in discutie piata de vanzare Seccond Hand. iar cu Fender/Gibson, oameni batrani ... e mai degraba oameni cu putere financiara dispusi sa dea bani pe chitare noi. La fel si la PRS SUA unde core models sar de 4000 de euro noi. 

Daca voi simti vreodata nevoia sa dau 4000+ pe niste scanduri frumoase, exista Mayones :)

Posted
3 minutes ago, Mr V. said:

Și, oricum, prin “chitare vintage” se înțelege cu totul altceva. Și anume, chitare fabricate cu mult timp în urmă (cel puțin trei decenii). Piața acestora nu pare afectată de scăderea numărului de chitariști, nici de problemele actuale ale brandurilor vechi.

Dar, din nou, în spiritul celor spuse de vektor: cu puținele excepții de rigoare, o chitară veche e doar o chitară veche. De ce ai da 8-10 k pe un instrument fabricat probabil mai prost decât cele actuale, cu probleme de ergonomie și electronică și hărtănit pe multe fronturi?!

Pentru că, în general, chitarele mai vechi (evident, nu toate) vorbesc. Cu toate problemele de electronică, ergonomie și hărtăneala (care pot fi foarte reale, nu zic nu), multe dintre ele au o expresivitate pe care nu o găsești la cele din magazine, care sunt cam mute, imo. Poate doar la cele gen Custom Shop care știți cu toții cât costă. Nu că cele vechi -dacă sunt și în stare bună - ar fi ieftine:)

Posted

Asta cu “chitarele vechi vorbesc”, iartă-mă, e de o naivitate admirabilă. 
Nu vorbesc deloc, chitara e doar fizică: șase sârme așezate pe o platformă, bălăngănindu-se într-un câmp (electro)magnetic. Atât. N-are nici o legătură cu magia. 
E evident că astăzi chitarele se fac mult mai bine: niciodată mâna omului nu va bobina la fel de exact ca o mașinărie special concepută în acest scop (și controlată de calculator), niciodată mâna omului nu va tăia un corp sau un gât de chitară la fel de bine ca o mașină cu ghidaj laser etc. 
Nemaivorbind că fibra de carbon sau aluminiul sunt, ca materiale de construcție a instrumentului, net superioare lemnului. Din păcate, sunt prea scumpe.

Posted
1 minute ago, Mr V. said:

Asta cu “chitarele vechi vorbesc”, iartă-mă, e de o naivitate admirabilă. 
Nu vorbesc deloc, chitara e doar fizică: șase sârme așezate pe o platformă, bălăngănindu-se într-un câmp (electro)magnetic. Atât. N-are nici o legătură cu magia. 
E evident că astăzi chitarele se fac mult mai bine: niciodată mâna omului nu va bobina la fel de exact ca o mașinărie special concepută în acest scop (și controlată de calculator), niciodată mâna omului nu va tăia un corp sau un gât de chitară la fel de bine ca o mașină cu ghidaj laser etc. 
Nemaivorbind că fibra de carbon sau aluminiul sunt, ca materiale de construcție a instrumentului, net superioare lemnului. Din păcate, sunt prea scumpe.

Man, nu am nimic împotriva tehnologiei in general dar, uite, cu toate că tehnologia a avansat enorm, cele mai bune viori s-au făcut în urmă cu vreo 2-300 de ani. 

Posted (edited)
1 minute ago, charvelfan said:

Man, nu am nimic împotriva tehnologiei in general dar, uite, cu toate că tehnologia a avansat enorm, cele mai bune viori s-au făcut în urmă cu vreo 2-300 de ani. 

Oricum, asta cu "naivitatea admirabilă" m-a binedispus maxim:). Fără mișto.😆

Edited by charvelfan
Posted
1 minute ago, Mr V. said:

Tu omiți faptul că o chitară electrică nu e o vioară. Adică nu e un instrument acustic.

De ce zici asta? Chiar și lemnul masiv vibrează și contează. Există o diferență între arin, frasin, nuc etc. Există de asemenea o diferență în funcție de masa lemnului (cu cât e mai mare, cu atât chitara e mai... vibrantă, ca sa zic așa). Spre exemplu, dacă griful este mai gros (gen bâta de baseball) chitara sună mai coios și are sustain mai mare. E verificat.

De exemplu, la 0:40

 

Posted

Lemnul are importanța sa. Dar totul se reduce la lemn bun vs. lemn prost. Atât. Pentru că singurii parametri care contează sunt cei care determină vibrația corzilor. Asta n-are legătură cu vârsta instrumentului. Un lemn prost, verde și vopsit cu 40 de ani în urmă nu va suna niciodată mai bine ca un lemn bun, bine uscat, de 3 ani vechime.

Iar dozele nu sunt microfoane. Ele nu preiau “sunetul” lemnului, ci numai vibrația sârmei în câmpul magnetic.

Posted
24 minutes ago, Mr V. said:

Lemnul are importanța sa. Dar totul se reduce la lemn bun vs. lemn prost. Atât. Pentru că singurii parametri care contează sunt cei care determină vibrația corzilor. Asta n-are legătură cu vârsta instrumentului. Un lemn prost, verde și vopsit cu 40 de ani în urmă nu va suna niciodată mai bine ca un lemn bun, bine uscat, de 3 ani vechime.

Iar dozele nu sunt microfoane. Ele nu preiau “sunetul” lemnului, ci numai vibrația sârmei în câmpul magnetic.

"Un lemn prost, verde și vopsit cu 40 de ani în urmă nu va suna niciodată mai bine ca un lemn bun, bine uscat, de 3 ani vechime."

Foarte corect.

Posted

Asta, dacă faci o comparație între Epi-urile făcute la Kalamazoo, în anii ‘60, și cele de azi. Altminteri, la firmele care se respectă, se lucrează la fel de minuțios. Nu cred că alde Greco sau Teisco lucrau, în anii ‘60-‘70, mai bine decât ESP acum.

Să nu uităm că, după cum spunea și vektor mai sus, dintre chitarele vechi s-au păstrat doar cele mai bune și puține dintre ele sunt originale. Miliardele de janghine proaste s-au pus pe foc de mult!

Posted
2 hours ago, tibimosby said:

lemnul ca lemn, dar, chitarile ,,mai vintage" erau fabricate mai atent, controlul era superior speed fabricatiei din zilele noastre.

Până prin 2000, chitările se făceau întrucâtva manual, în sensul că freza era fixă iar lutierul mișca bucata de lemn astfel încât să fie săpate conturul și cavitățile; de asemenea și griful era lucrat tot manual. De aceea apăreau frecvent diferențe între chitare. Mulți chitariști celebri și-au făcut propriile chitări alegând un corp și un grif din mai multe chitări (este de notorietate cazul lui Eric Clapton care a cumpărat 6 chitări Fender Stratocaster de la care a ales un corp și un grif, dar nu este singurul care a făcut asta). Este cunoscut, de asemenea, cazul lui Herbie Gastellum, supranumit "neck guru" care a făcut grifuri timp de 56 de ani la Fender, până când s-a pensionat la 77 de ani. Grifurile făcute de el erau mai apreciate și renumite decât cele făcute de ceilalți lutieri. Acum tot ce înseamnă routing este făcut de CNC (computer numerical controlled), un robot care face cam în 30 de minute ceea ce unui lutier experimentat i-ar putea lua chiar și 2 zile. În plus CNC-ul lucrează absolut identic de fiecare dată, nu se pune problema existenței diferențelor. Manual se mai lucrează doar la Custom Shop team. Sincer, eu nu cred că lucrul manual ar avea vreun avantaj neapărat...

În ceea ce privește exigența finisajelor și a atenției asupra detaliilor, aceasta se reflectă întotdeauna în preț. Chitările ieftine, made in Asia (China, Indonezia, India, nu și Japonia unde se lucrează și high end quality) lasă de dorit. Chiar și cele mexicane lasă de dorit.În plus, și lemnul este selectat în funcție de greutate și rezonanță (este ciocănit). Mai contează și din câte bucăți este făcut corpul (cu cât mai puține, cu atât mai rezonant va fi corpul, dar și mai scumpă chitara).

Senzația mea (pentru care am deschis acest topic) este însă că toate aceste detalii legate de lemn, vechime, rezonanță etc. contează din ce în ce mai puțin pentru chitariștii sub 40 de ani să zicem și voiam să știu dacă este într-adevăr așa sau mi se pare. Nu voiam neapărat să aflu dacă chitarele vechi sună mai bine (sau mai expresiv) decât cele noi sau viceversa, pentru că acest lucru îmi este cât de cât clar.

  • Like 2
Posted (edited)

Cred că-i greu să-ti dai cu părerea cine ce mai face bun sau prost, deși am auzit tot felul de chestii de la oameni care totuși rulează multe chitare, cum ar fi că Fender nu-și prea merită banii ceruți, că dozele Gibson și SD mai noi sunt de calitate mai slabă decât în trecut. Oricât de multe ai avea și ai fi avut, nu poți emite judecăți de valoare despre companii care produc jdesutedemii de chitare anual, ca Fender și Gibson (inclusiv mărcile gestionate de ei, Epi, Squier, Charvel, Jackson etc.). Până la urmă dacă găsești un exemplar bun din orice, ăla e un exemplar bun. Iar dacă găsești cinci mai proaste de felul lor din zece încercate, aia nu înseamnă că TOATĂ producția pe anul ăla e nasoală, ci că și-au bătut joc puțin de retailerul de la care ai încercat și ăla n-a ripostat sau corectat problema.

Aia cu "marii chitariști preferă" e foarte superficială. Ibanez face front comun cu Boss, Laney etc. și investește în chitariști de fusion, drept pentru care ăia folosesc bineînțeles ce primesc moca și personalizat pentru ei de la Ibanez. Acu, serios, când are chef de trântă și Timmons scoate un strat pe care scrie mare: FENDER :)

La metale cred că uiți și de ESP/LTD. Și de Gibson :)

Ideea e alta: chitarele de buget îs din ce în ce mai bine făcute și diverse. La gâturi s-au prins că e mai ieftin să usuce verziturile prin prăjire și vezi "roasted" mai ceva ca Lucky Strike în zona de buget (de unde era ceva premium nu demult) și găsesc ei tot felul de soluții să iasă numa' bine în fața celorlalți.

Dacă te gândești ce fel de concurență e acum pe entry-level, ai zice că e mai populară ca oricând chitara. Și poate că este, dar în rândul chitariștilor de dormitor/baie :)))

 

Edited by apocapsile
  • Like 1
Posted (edited)
3 hours ago, apocapsile said:

Cred că-i greu să-ti dai cu părerea cine ce mai face bun sau prost, deși am auzit tot felul de chestii de la oameni care totuși rulează multe chitare, cum ar fi că Fender nu-și prea merită banii ceruți, că dozele Gibson și SD mai noi sunt de calitate mai slabă decât în trecut. Oricât de multe ai avea și ai fi avut, nu poți emite judecăți de valoare despre companii care produc jdesutedemii de chitare anual, ca Fender și Gibson (inclusiv mărcile gestionate de ei, Epi, Squier, Charvel, Jackson etc.). Până la urmă dacă găsești un exemplar bun din orice, ăla e un exemplar bun. Iar dacă găsești cinci mai proaste de felul lor din zece încercate, aia nu înseamnă că TOATĂ producția pe anul ăla e nasoală, ci că și-au bătut joc puțin de retailerul de la care ai încercat și ăla n-a ripostat sau corectat problema.

Aia cu "marii chitariști preferă" e foarte superficială. Ibanez face front comun cu Boss, Laney etc. și investește în chitariști de fusion, drept pentru care ăia folosesc bineînțeles ce primesc moca și personalizat pentru ei de la Ibanez. Acu, serios, când are chef de trântă și Timmons scoate un strat pe care scrie mare: FENDER :)

La metale cred că uiți și de ESP/LTD. Și de Gibson :)

Ideea e alta: chitarele de buget îs din ce în ce mai bine făcute și diverse. La gâturi s-au prins că e mai ieftin să usuce verziturile prin prăjire și vezi "roasted" mai ceva ca Lucky Strike în zona de buget (de unde era ceva premium nu demult) și găsesc ei tot felul de soluții să iasă numa' bine în fața celorlalți.

Dacă te gândești ce fel de concurență e acum pe entry-level, ai zice că e mai populară ca oricând chitara. Și poate că este, dar în rândul chitariștilor de dormitor/baie :)))

 

Absolut corect. Mai toate brandurile sunt preferate de unii chitariști mari, din diverse genuri.

Și, într-adevăr, există pe piață din ce în ce mai multe chitări entry level foarte bine lucrate, cu grif roasted și (mai nou) chiar cu roasted body. Am fost surprins să văd un HB Les Paul, de vreo 130€, care eu mă așteptam să fie o cârjă de epileptic și nu era deloc așa. Dozele sunau cam împrăștiat dar, altfel, chitara nu suna rău de loc, ținea bine acordajul și arată foarte ok. Ce mai vrei, la banii ăștia?!

 

 

Edited by charvelfan
  • Like 2
Posted (edited)

Am luat și eu un HB SC-500 pe negru pentru un prieten mai demult (clonă vizuală de lp custom) și nu pot să zic că era ceva în neregulă cu ea. Recent am avut ocazia să mă joc cu un strat Jet JS-400 și am rămas destul de marcat de cât de fain era gâtul, închegată construcția, cum ținea acordajul și că suna foarte drăguț cu dozele și electronica din fabrică. Și prăguș din os pe deasupra!

Nimic respingător tactil sau la hardware. Se vedea că sunt de buget, dar făcute cu simț de răspundere.

Edited by apocapsile
  • Like 2

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.