avatar2100

Proiectii Neuronale - Randuri By Avatar2100

Recommended Posts

 Nu stiu daca este locul perfect pentru aceste cuvinte fara noima, dar alta sectiune nu am gasit. Toate randurile sunt scrise de mine, nu m-am inspirat din lucrarile altora ( cred ca este destul de clar :) ). Pana acum nu am mai scris, va rog sa nu radeti prea mult de mine.

 Am incercat sa inserez ghicitori printre randuri si sa reînvii adolescentul din noi.

 

 Cu prietenie, Augustin A

 

 

Mirobolant

 

Te privesc, Cleopatra

Şi gânduri demonice mă încearcă.

Culorile străvezii, secrete-mi dezvăluiesc.

 

La sfârşit de dulce zi, în braţele tale mă găsesc,

Fascinat de trupul tău, lângă tine eu păşesc.

Plutind pe aripi de dulci vise,

În nefiinţă scormonesc…

 

The Grudge

 

Orbecăi, dar atingerea ta mă ghidează.

Ai fost creată pentru mine, Umbră!

Înconjurat de venin, supravieţuiesc.

Prin tine mă dizolv, Iudă!

 

 

Noian

 

Închid ochii deschizând sufletul

Inocenţa-mi încălzeşte corpul.

Pe drum de întoarcere, purtat sunt

Vibraţie, Murmur, Şoaptă

Mireasmă de iarbă crudă, în fiinţă pătrunde.

Eter, Magie

Alintări de aripi calde, în jur veghează

Şiroind prin vene, pasiune eu primesc.

 

Nonsense

 

Teamă de necunoscut, singură.

Cuvinte ce sens acum nu au, în vid se pierd,

Se repetă la nesfârşit.

Intrarea paradisului este aici?

Amor? Nu încă.

Şoapte... sunt departe de prezent, dar ma aflu aici!

Oţel. Creat pentru mine, în tine mă oglindesc.

Fluturi și feerie...

Te regăseşti?

 

Purpuriu

 

Atingeri, şoapte, mângâieri,

Mister de stele întâlnesc.

În sclipirea ochilor tăi,

Acum mă regăsesc.

 

Lumini difuze, muzică şi vise,

Îţi doreşti ce nu poţi atinge,

Spiriduşi, zâne şi magice fiinţe,

Pulbere de stele şi eternul infinit.

 

Apropierea ta mă-ndeparteaza,

Şi totuşi, ce e scris nu putem şterge.

Lasă-te cuprinsă de magia ce te poartă,

Prin parfumul de culori, ce în noapte ne dezmiardă.

 

Code

 

Simţiri, Abis…

Sunt un fulg purtat pe drumuri tainice,

De fumul albăstrui-întunecat,

La ore stabilite, de făpturi fără chip.

 

Umil în faţă Divinităţii, mă întreb,

În ce dimensiune trăiesc.

Eşti închipuirea minţii mele sau realitate?

Contopeşte-te cu mine, primesc esenţa ta.

 

Fascinat de tainice mistere, acum sunt.

Călătorii, gânduri, vise…

În prezent prin auriu, inocenţă retrăiesc.

Lebădă, obsidian, topaz, foc… Tu eşti?

 

Inspirat de tine

 

Umede atingeri şi catifelată piele,

În nopţile de vară, devin mistere.

Angelice priviri şi şoapte tremurânde,

Emoţii şi parfum, contur încep a prinde.

 

Din Eden s-au coborât, fluturaşi multicolori,

Să-mi arate poarta, spre necunoscut.

Înconjurat de viaţă, doar cu tine mă hrănesc,

În măreţia nopţii, tremurând nu mă opresc.

 

Pulbere de stele, îmi arată chipul tău,

În sclipiri de diamante roz, te admir in visul meu.

 

Augustin A

 
  • Like 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dantesc

 

Jumătăţi de goluri,

Întrebări neînţelese.

Minute întrerupte,

Lumina prin Divin.

 

Şamani neîmblânziţi,

Sânge şiroind.

Voodoo…

Priviri fără de viaţă.

 

Mă-ntorc fără să plec, în…

Ţărână. E pentru toţi.

Neînsemnat eşti tu acum,

În timp ce pângăreşti propriul drum.

 

Augustin A

  • Like 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Akasha

 

La ceas târziu de noapte lină,

În mintea mea apari divină.

Confuz dar sigur, iau calea către tine,

Plutind în ireal şi renunţând la mine.

 

Felină fără frică, pe tine te privesc,

Uitându-mă în altă parte, privirea-ţi ocolesc.

Printre suflete adunate, vibraţia ta o regăsesc,

Cuprins de armonie, cu tine mă unesc…

 

 

Augustin A
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

 Un pelerin

 

Pornind spre sfârşit am descoperit un început. Ochii-mi sunt deschişi dar nu văd nimic. Caut răspunsuri la întrebări ce nu le pun şi mă lovesc de ziduri nevăzute. Aud voci, dar sunt gândurile mele. Oare? Sens-nonsens, material non-material. La ce te gândeşti acum, crezi că sunt nebun? Flori frumoase, fără viaţă mă duc cu gândul spre... Nu-ţi spun, este secretul meu. Mă ating dar nu mă simt, vreau să tip dar nu am glas. Suflete vii, lipsite de materie, sunt pretudindeni. Vorbesc cu ele fără să le văd, primesc răspunsuri, câteodată. În noaptea cea deasă, un pitic veni c-o coasă, neagră, lungă şi lucioasă. Este cineva acasă?

Noapte bună!

 

Augustin A

 

https://www.facebook.com/Avatar2100/notes

Share this post


Link to post
Share on other sites

Obsidian

 

Înfiorat, te privesc nemişcat. Ochii tăi verzi transparenţi, mă înfricoşează. Angelica ta înfăţişare, ascunde gânduri diabolice. Eşti zână sau diavol? În muzica ce ne-nconjoară, aud liniştea dintre sunete. Uit de mine şi mă ofer ţie, ştiu că mă vei devora. Roşu purpuriu, picături se preling din mine. Te opreşti şi mă priveşti într-un mod ce nu-l pot descrie. Învăluit în braţele tale, sunt purtat unde doreşti.
Mă dăruiesc ţie...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dor de voi

 

Păşesc sfios pe cărarea şerpuită,
Ce mă poartă pe drumuri neştiute.
Înfiorat de frumuseţea ce mă-nconjoară,
Mă las pierdut întâia oară.

O lume minunată, în jurul meu se naşte,
Şoapte , mister, pomi seculari şi suflete discrete,
Magie-mi dăruiesc şi-n timp mă poartă.

Pe tărâm sfânt păşesc acum,
Şi-n faţa mea se arată,
Cei ce au plecat demult...

Bunici, părinţi, prieteni buni,
Suflete ce am iubit odată,
Cu iubire mă dezmiardă.

A venit timpul acum, să continui al meu drum,
Mai departe să păşesc, urme ascunse să găsesc.
Bunici, părinţi, prieteni buni...
Acum va spun la revedere, si când soarta va voi,
Împreună iar vom fi.

Te rog nu plânge acum, doar urmează-ţi al tău drum.

Edited by avatar2100
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pribeag

 

O zi, o seară, un minut.
Adu-mi aminte, cine sunt?
În deşertul vieţii mele am cunoscut
Cum e să faci umbră pe pământ.
 
Crin am fost când m-am născut,
Dar în păcat am fost pierdut.
La clipa copilăriei mă gândesc,
Orbecăind în negura amintirilor, trăiesc!
 
Din ochi lacrimi şiroiesc,
Gândindu-mă la clipele trecute.
Amintirile linişte nu-mi dăruiesc
Şi gândurile-mi sunt pierdute.
 
Mi-e teamă de clipa ce urmează,
De visul ce va sosi.
Bătrân fiind,
De copil îmi voi aminti.
 
Cuprins de deznădejde în faţa ta mă aplec
E tare greu să accept cum clipele trec.
Prietenii de demult, ce au plecat,
Copilăria ce a trecut...
 
Îmi este dor de mine-
Crinul ce am fost.
De oamenii ce i-am iubit,
Și dragostea nevinovată.
 
Sunt mic, şi-mi este teamă,
Sufletul îmi este ravaşit,
Pentru că în faţa ta,
Eu am greşit!
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Artemis
 

Semeaţă zeiţă, ce te caut de demult,
Cu privirea ta de înger,
În calea mea ai apărut.

Ochii tăi de jad şi buzele cărnoase,
Trupul mlădios şi pielea catifelată,
Inima îmi fură şi fiinţă toată.

Înfiorat mă-ntreb acum,
De eşti vis sau realitate,
Creată pentru mine sau eternitate.

Vrăjit de frumuseţea ta
Mă pierd în infinit,
Păşind spre univers şi eternul labirint.

 

dedicata muzei mele...

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Canon

 

 Păşesc plutind într-o lume vie, ştearsă de urat. Făpturi negre, plantate lângă noi, cu răutate ne dezbină. Mă lepăd de ele prin acţiuni instante de non-sens. Jumătăţi de clipe create să apună, dezvăluie mecanismul văzut-nevăzut al dimensiunii prezente.
 Agăţat cu zale ruginite, sunt purtat în timp de un lanţ invizibil. Descopăr doar pentru a uita, lumi pline de conţinut.
 Incapabil să-nţelegi ce simt, mă curăț de tine și te împing.

 

Augustin A

Share this post


Link to post
Share on other sites

Orion

 

 Uneltiri suave în minute ce nu s-au inventat. Cioburi de lumină şi particule de timp, dăruiesc momente deja trecute. Priviri rătăcite în prezent şi gânduri goale, se pierd în stropi de sudoare încăpăţânată. Note aşezate pe un portativ de lumină alb-gălbuie, descriu într-un mod bizar, un întreg de vid. Vibraţii de viu se întâlnesc în uitare, contopind realul în ireal. Aur negru alunecând în poziţii fireşti-nefireşti, amestecă durerea prezentă prin H2O dizolvat în materie.
 Ţi-e teamă de arahnidă chiar de eşti rege?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iubire imaginara

 

Privesc mirat în ochii tăi

Şi mă întreb de-s plini ori goi,

Tainici şi intunecaţi,

Cu timp pentru noi doi.

 

Înlănţuiţi în gânduri, ne pierdem în culoare,

Inocenţă şi mister,

În parfum de liliac şi priviri de soare.

Descoperim în fiecare...

 

Sunete diafane contopite-n răsuflarea ta

Dăruiesc clipa ce va urma.

Boabe de cafea şi aromă de amor,

Mă destăinui florilor.

 

Ocean de stele infinit

Cu pene de păun pictat,

De tine sunt înlănţuit

În iubire fără de sfârşit.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Slută

 

Îţi privesc chipul hâd, măcinat de gânduri aspre, menite a înfricoşa chiar şi cele mai pure făpturi. Eşti doar un bastard fără nume, zămislit a fi hrană pentru viermi. Rânjesti strâmb, în timp ce bale slinoase ţi se preling din colţul buzelor sterpe. Mă dezgusti!
Fecioară de fier, pogoară-te pe acest tărâm plin de păcat şi ia cu tine acest sclav al plăcerilor ieftine.
Eliberează-ne de noi...
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Şoapte de lună plină

 

 Marionete şi umbre, îmbrăţişate-n amintiri palide, ademenesc în noapte clară, Luceafăr îngheţat în frică de prezent incert. Armuri călite-n bătălii trecute, purtate sunt acum de îngeri nevăzuţi, prezenţi în jurul nostru. Gânduri arse-n sunete îngheţate, se sting în şoapte tremurânde, ce aşteaptă a fi rostite. Lasă-te pradă misterului şi urmează-ţi destinul nerostit...

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ScreamStar  sper sa-i placa :)

 

Ascuns de lume

Privesc la tine, piatră tristă
Apus de drum acum veghezi,
La căpătâiul meu domneşti semeaţă
Şi de viaţă mă fereşti.

Înfuleci nesătul, suflete nevinovate
Ce nu au cerut a fi create.
Dar uiţi că într-o zi, apus vei fi
Şi festin, pentru suflete neînfulecate.

Uşor dar greu, cu răceală mă îmbrac
Învelit în umbra ta, nu pot să scap.
Acoperit de flori şi şoapte de culoare
Te întrebi şi nu-nţelegi,

De eşti veşted sau trăieşti...

 

Augustin A

Edited by avatar2100
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Răsărit de apus

 

Aromă de amintiri, graţios la ore fixe, prin note grave şiroiesc. Verde crud, împletit în portocaliu şi suflete vechi, scoate la iveală praf de rău înfăptuit demult. Culori neştiute şi paşi fără contur, şoapte nescrise şi timp infinit, esenţă fără conţinut şi adiere de tine, lângă mine paralel, apar-dispar...
Pulbere fină de gânduri sfioase, te îndeamnă să te pierzi. Uită de prezent prin culorile fără culoare şi zilele fără de zi, regăseşte-te în mine, prin pierderea ta!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pecetluit

Curg prin vârfuri ascuţite şi mă smulg din gheare însângerate, păşind printre umbre de mătase, privind la suflete ce se-nalţă graţios în adiere de sunete mute. Săgeţi otrăvite cu şoapte întunecate, încremenesc îmbrăţişate de fiinţe deja trecute. Vibraţie amorţită se reflectă în cioburi de oglindă vie. Plutesc printre gânduri unite de spumă revărsată în sticlă goală. Priveşti îngheţat cum te dizolvi în prezentul ce ţi-a fost hărăzit, împroşcat cu propria-ţi singurătate. Păşeşti cu jumătate de trup, spre glasul liniştii ce te va elibera de frica clipei tale ...

Edited by AddRien

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sărut de înger

Pierdut în vis, de tine făurit
Vibraţia timpului trecut, acum ţi-o cumperi.
Lipsit de nume, prin ochii lui priveşti
Scăpând de clipa ta, a celuilalt ţi-o însuşeşti.

Biciuit de păcat, în desfrâu îmbătător te pierzi
Prin fum palid de suflete-n cenuşă.
Priviri de timp, cu repeziciune din clepsidră iroseşti
Neştiind unde ai să păşeşti...

Îngeri decăzuţi încerci să amăgeşti,
În timp ce sufletul mi-l dăruieşti.
Lacrimi uscate, de la Tatăl meu se pogoară
Peste trupul tău, ce urmează acum să piară.

 

Augustin A
 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Paiaţă

Mă scurg prin şoapta ta apusă, în strigăt mut fără glas. Agăţat de trupu-ţi cald, fără a cere, primesc stropi de sudoare rece, lipicioasă. Ace lungi, înfipte adânc în ţeasta-mi acoperită de piele roasă, neîndurător te alintă. Deformat de timp te bucuri de marionetele tale, repetând cu priviri pierdute, minciuni cu glas de cerc spart. Nu te văd când eşti ascuns de tine... vreau să rămân Eu!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.