Blackthorn

Eventual pe alea cromate, ca sa nu mai dezlipeasca dozele de pe pots, daca nu ii convine se pot cerui usor la loc capacele. Potentiometrii nu stiu cat de grozavi sunt, daca ii mai si incalzesti de cateva ori e posibil sa nu o mai duca mult.

Daca tot ai inca un set de doze Wilkinson de ce nu incerci sa dai ambele capace jos de pe Ice Tea? Pun pariu ca o sa iti placa mult mai mult cum suna

http://forums.rgc.ro/topic/75754-procesoare-si-pedale/

Sa stii ca lemn de trandafir e impropriu spus, nu am vazut tulpina de trandafir suficient de groasa pentru a se putea fabrica vreun top de chitara din ea. Nu am pretentia ca nu exista, doar ca nu am auzit eu de asemenea trandafir, ca i-as cumpara unul prietenei mele sa nu mai fie nevoie sa ii iau toata viata altul ...

StratMania e un termen marca inregistrata StratMan

Pai a spus mai sus, 500 lei

Daca aveti chitari Fender bune si le vreti murdarite mai bine mi le dati mie la cantat cativa ani, promit sa ma murdaresc bine pe maini inainte sa le cant ...

60-ul l-am dat, dar mai am 50-ul si mai am un Fender Classic 50 din 2001 cu radiusul refacut si retastat cu taste mai medium jumbo. Mi-a placut foarte mult chitara dar, ca mai toate chitarile cu radius de 7.25 si taste vintage avea probleme cu bend-urile, acum in schimb este perfecta.

Eu am trecut prin toate etapele cu Stratocasterele si am luat-o de jos: Regin, Hondo Japonez (btw, foarte ok ca si chitara, mai putin dozele care erau dezastru), Roytek, Squier Bullet, Affinity, Standard, Classic Vibe (si 50 si 60), Fender Standard (mexicance mai multe si in toate configuratiile), Classic 50, probat Classic 60-ul unui prieten de mai multe ori, Classic Player, Highway 1, Blade Texas Standard Pro etc, cam aici te opresti tu bugetul. Ce pot sa iti spun ca la fiecare chitara am gasit lucruri bune, dar si mai putin bune. La multe nu mi-au placut dozele, la altele radiusul grifului sau tastele prea mici, lacul de pe grif, felul in care era taiat nutul, forma grifului etc. De la Squier singura serie care m-a impresionat a fost Classic Vibe, si mi-au trecut prin maina cateva 60-uri, vreo 2 50-uri, un Tele 50 si un Bass Precision 60. La toate am remarcat lucratura foarte buna, peste ce ofera mexicancele din gama entry level si medie (Classic si Classic Player parca sunt totusi peste), dozele foarte bune si in general feelingul chitarii este foarte ok, in mod clar peste ce scrie pe headstock. Daca ar scris Fender pe headstock si ar fi avut potentiometrii CTS (nu ca cei de pe ea ar avea vreo problema, la mine la CV 60 dupa 3 ani functionau perfect) cred ca ar fi putut sta foarte bine lanaga chitari de cel putin 2 ori mai scumpe. In gama Fender Mexic pot spune in mod clar ca seria Standard mi s-a parut de departe cea mai nerentabila, adica scumpa pentru ceea ce ofera. Dozele sunt primele care necesita upgrade, si la modelele mai vechi de 2009 parca erau si bridge + sustain block. Dupa ce o upgradezi si vezi cati bani a fost chitara + upgrade-uri incepi sa te intrebi de ce nu ai luat de la bun inceput o chitara care sa fie echipata din fabrica cu respectivele upgrade-uri, pretul cam tot acelasi este, doar ca bataia de cap e mai mica. In plus corpurile de Standard marea lor majoritate sunt facute din >3, de multe ori chiar 5-6 bucati de lemn, la seriile superioare folosesc mai putine. La calitatea lemnului nu ma pronunt, fiecare cum are bafta. In mod clar peste Fender Standard Mexic vin seriile Classic si Classic Player. Seria Classic este un reissue dupa straturile din anii 50-60. Majoritatea sunt destul de ok, in mod clar peste seria Standard, vin cu doze cu magneti alnico, "copii" facute in Mexic dupa seria 57/62 de pe American Vintage. Classic Player a fost gandita ca o chitara de gig, pentru un instrumentist care are nevoie de un instrument bine lucrat, versatil, care sa fie comod si sa sune bine. De remarcat aici sunt lucratura aproape perfecta si echiparea cu doze premium (CS 69 sau 57/62) si tremolo-ul in 2 puncte special. Din cele americane seria Highway este hit sau miss, cele de dupa 2007 nu imi plac deloc, ce am nimerit pana acum pur si simplu nu mi-au spus nimic: doze hot, dar cam fara caracter, finisajul nitro destul de ieftin fata de seriile superioare, lemnul nu mi s-a parut deloc grozav. Diferenta fata de American Standard sau American Special chiar mi se pare mare. Aici in mod clar prefer un Classic Player decat un Highway nou. Modelele de pana in 2006 inclusiv in schimb au fost mult mai reusite din cam toate punctele de vedere. Singurele probeleme raman cheitele de acordaj si ansamblul tremolo care mi se par aceleasi de pe Mexican Standard, deci de calitate ceva mai slaba si dozele care desi sunt alnico nu sunt chiarde top, dar in mod clar sunt ok. Din ce am probat Vintage nu m-au impresionat. Sunt bine lucrate, doar ca sunt prea aproape ca pret de seria Classic Vibe fata de care unst net inferioare. O surpriza foarte placuta au fost pentu mine chitarile Blade. Am cantat ani de zile pe Texas Standard Pro fabricat in 2006 in Korea. Este o chitara extrem de versatila, lucrata impecabil, totul de supercalitate. Singurul lucru pe care a trebuit sa il schimb la ea au fost dozele, cele de fabrica nu prea au caracter, dar cu o investitie intr-un set bun de doze te alegi cu o chitara care poate oricand sa stea langa un American Standard fara nici o rusine.

Classic 50 este cam cu totul animal, are alt radiu, alte doze, alt tip de grif. Pentru unii da, pentru altii nu, tine de preferinte. Daca esti din Bucuresti poti trece pe la mine sa le probezi pe ambele.

Modern Player si Classic Vibe sunt facute ambele in China, nu m--as baza prea mult pe faptul ca pe una scrie Fender si cealalta Squier. Eu as alege cu ochii inchisi Squier, la cat costa nu cred ca vei gasi in Romania Stratocaster nou mai bun. Mexican Standard iese din discutie, este scump si echipat destul de prost de fabrica (ma refer la doze, care in opinia mea trebuie neaparat schimbate). Classic Vibe vine echipat cu niste doze excelente, daca vrei un ton vintage de strat nu ai de ce sa le schimbi.

Eu am probat Blueridge BR-163 si suna genial, nu are asa mult bass pentru ca 000 stile, nu dreadnaught. Are un ton foarte echilibrat si egal pe tot griful, constructia este una fooooaaaarte buna, lemnul este de calitate destul de buna (de fapt foarte buna pentru gama asta de pret). Sunt convins ca nu aveai cum sa te pacalesti cu una luata de pe ebay. Oricum daca ti-ai luat deja chitara nu prea mai conteaza. Guild face niste acustice reusite, totusi pentru ce vrei tu as fi cautat una cu spate si laterale din palisandru masiv, are basul mult mai ok si mai focusat, iar inaltele sunt accentuate intr-un mod foarte frumos.

Nu cred ca ai avut neaparat ureche proasta, doar ca eu am specificat si cu ce chitara Gibson am comparat-o. Eu am un Studio din 1990 cu tastiera ebony, o chitara foarte reusita din toate punctele de vedere. Nu pot spune ca Schecter suna identic cu Gibson-ul, doar ca tonalitatea ei era destul de aproape de GLP. In mod clar sunt diferente audibile si intre chitari GIbson CUstom Shop. Schecter nu se doreste nici Gibson si nici Fender, ci mai degraba o copie foarte reusita si la un pret excelent de PRS Custom 24, cu exceptia ca e neckthrubody. Daca nu avea inlay-urile acelea manelistice pe grif si nu avea 24 taste sigur o pastram, este una dintre cele mai versatile chitari de gig din gama medie de pret, iar calitatea la care sunt lucrate mi s-a parut extrem de buna (cel putin la exemplarul pe care l-am avut eu. In live diferentele fata de un Gibson Les Paul nu sunt evidente pentru foarte multi ascultatori, chitara o iei doar pentru multumirea ta personala si poate pentru cei 10% in plus ca ton in studioul de inregistrari, si cand spun 10% sunt foarte generos, de multe ori diferentele sunt mult mai mici. Ca o recomandare personala venita din experienta mea cu chitarile Gibson ar fi sa incerci Standardele mai vechi, in special cele de pana la mijlocul anilor 90 sau din perioada 2000-2001, foarte multe dintre ele sunt niste chitari foarte reusite, apropiate din cam toate punctele de vedere de calitatea Custom Shop (ma rog cu diferentele de rigoare in echipare - doze, potentiometrii, condensatori, bridge - componente pe care oricum multi le schimba si la seria CS). Deasemenea am intalnit si cate va Les Paul Traditional foarte reusite, mai ales primele serii sunt lucrate excelent, vin cu doze Classic 57 si lemn destul de bun comparativ cu ce am auzit la ultimele modele (2012). O eticheta Gibson Custom Shop din pacate nu mai garanteaza ca o sa ai cel mai bun lemn, de cele mai multe ori garanteaza o calitate ridicata a fabricatiei si probabil o echipare mai exclusivista fata de modelul de serie. Am fost si eu foarte tentat intr-un timp sa cumpar un R9 second hand (George stie), si din cauza sfaturilor unor prieteni si prin bunavointa altor prieteni care m-au lasat sa probez chitarile lor am ajuns la concluzia ca nu merita sa cumpar un Custom Shop decat daca dupa ce probez chitara respectiva ajung la concluzia ca imi place mult mai mult decat alte chitari GLP. Mi-am mai dat seama iarasi de un lucru, desi un R( arata extrem de bine, chitara care suna cel mai aproape de ceea ce vreau eu de la un Les Paul este R7, sau in cel mai rau caz R8, iar pe locul 2 Les Paul Custom 1968ri. La FEnder sunt convins ca sunt altii mai bine pregatiti sa te ajute, totusi daca vrei o chitara buna as putea sa iti recomand sa te feresti AMerican Standard si Deluxe, mie personal mi se pare ca au un ton foarte modern pentru un Stratocaster. M-as uita foarte atent la seria American Vintage Hot Rod, am probat un HR 62 Stratocaster si mi-a placut enorm, la fel si un Vintage 52 HR Tele.

Daca probai un Schecter de genul asta mi-ai fi dat cumva dreptate. C1 Classic pe care l-am avut avea Seymour Duncan JB la bridge si Jazz la neck cu coveruri. Ca sa fie totul cat se poate de clar am probat chitara in paralel cu Gibson Les Paul Studio din 1990 si nu erau diferente foarte mari de tonalitate intre ele, nu spun ca erau identice, dar probabil ca daca ti-as fi spus ca e Gibson m-ai fi crezut. Pozitiile de split nu am spus niciodata ca sunau ca un Fender, doar ca pastrau destul de bine ideea tonului de Fender. Nu cred ca poate fi scos un ton de Fender dintr-o chitara cu corp din mahon si set neck sau neckthru, pur si simplu nu are nici armonicile unei chitari cu corp de alder si nici atacul specific chitarile cu griful bolt-on. Ideea e ca in live se dovedeste foarte versatila daca nu vrei sa iei mai multe chitari cu tine. Sper sa nu se inteleaga ca as fi in vreun fel de acord cu anuntul celui de pe okazii si nici cu exprimarea.

Seria Classic Player mi se pare cea mai reusita din ce a facut Fender in mexic pana acum, la fel si seria Road Worn. Sunt mult peste seria Standard, nu numai ca echipare cu doze, dar parca si calitatea la care sunt lucrate este cu totul alta. O spun in cunostinta de cauza, am avut/am mai multe din aceasta serie si am probat destule. Cand am fost sa cumpar Baja Telecaster la Guitar Shop am probat mai toate modelele de Telecaster cu maple pe care le aveau pana la Vintage 52. Fata de un V52 sunt ceva diferente, mai ales la calitatea lemnului si lacului folosit, dar mie personal mi-a placut mult mai mult decat tot ce a facut Fender pana la seria American Standard si Deluxe, a fost singura care se apropia binisor de V52. Toate astea la un pret excelent, echipare de top si o lucratura excelenta, nu i-am facut nimic decat un mic setup.

Exact cum a spus Razvan si mie dozele mi se par originale, dar de umblat se vede ca s-a umblat. Probabil ca la un moment dat cineva a vrut sa vada cum suna chitara si cu alte doze. La fel notatia cu middle si bridge nu prea o gasesti pe dozele Fender de la mama lor. In alta ordine de idei umbla vorba ca dozele de pe CP60 din ultimii ani sunt facute in Mexic dupa specificatiile CS69, de aici si lipsa semnaturilor AY de pe ele, practic sunt CS69 facute in regim OEM.

Am avut si eu C1 Classic si pot confirma ca suna in mod humbucker foarte aproape de Gibson Les Paul, iar in split aduce a Fender. De fapt chitara mi se pare foarte aproape de un PRS Custom 22, tonul cam pe acolo e, doar ca e mult mai ieftina si dozele mai pe gustul meu de cat cele Dragon II de pe PRS (care in schimb pentru metal modern sunt geniale).

Pare Fender, dar 99% nu cred ca e, poate Reghin Telecaster mai degraba, sau Yolana.

La bani ceva mai multi WVC American Steel mi se par de-a dreptul criminale, sunt in gama hot PAF si suna ca un PAF bun, dar cu steroizi. La bani mai putini m-as uita la Manlius, asta daca le gasesti in Europa. Pe Gibson Studio Robot care l-am pus la vanzare este uns et de Manlius Landmark PAF, un set de doze de tip PAF low output (sunt intre 7 si 8 kohms) si suna (dupa parerea mea) cum ar trebui sa sune o doza PAF buna, foarte aproape de dozele Gibson de la inceputul anilor 60 dupa care au fost si copiate. Tonul este curat, bright, dar nu taios si au multe armonici.

Poti sa incerci sa iei acele cioturi cu o pila fina, pana devin perfect netede. Doar sa fii foarte atent si sa nu iei foarte mult din saddle.

Nu are Slashtone, dar are Creamtone, ca am probat-o inainte sa isi schimbe propietarul.

Draguta, dar parca mai bine arata aia de langa ingalbenita si robotizata.

Vezi ca cele 2 amplificatoare au un ton complet diferit, Twin Reverbul are tonul lui cunoscut de toata lumea, Super Reverbul este derivat din schema de Tweed - Bassman. Ca idee (dupa umila mea parere), pentru cantari pe scene nu foarte mari este mai potrivit Super Reverb, Twin-ul trebuie dat tare ca sa sune bine, si cand spun tare inseamna foarte tare. Amprentele tonale iarasi sunt diferite si fac diferenta. Sfatul meu e sa le incerci pe ambele si sa iei ce iti place tie cum suna.

Daca ai 2300E cat costa e o scula foarte buna. In plus trebuie sa iti mai iei si un controller MIDI bun, care si ala costa de la 200-300E in sus, in functie de ce vrei.

Aia din dreapta imi fac si mie cu ochiul, cei din stanga desi foarte ok nu prea sunt pe gustul meu.