Hai sa bag si eu o opinie de boomer milenial, macar pentru ca, in felul asta, mai reanimam un pic RGC-ul.
Motivul pentru care multi chitaristi folosesc doar trei degete - iar in trecut mai toti foloseau trei degete, cel putin in stilurile care traditional se invatau la coltul strazii: jazz & blues - tine de tehnica instrumentala. Cand degetul mare sta calare peste tastiera, e cam greu sa folosesti degetul mic, nici nu poti sa-l departezi prea mult de inelar. Chitarele din anii '20 - '40 aveau un gat in forma de V pronuntat, nu prea aveai cum sa tii degetul mare sub gat, ca un tocilar de la conservator. In plus, daca tii mana in pozitia clasica, trebuie sa ridici gatul chitarei si nu mai ajungi la tigara lasata in spatele pragusului, which kinda sucks.
1. Slabesti corzile usor, strangi o tura arcurile, acordezi chitara, vezi daca baza metalica a puntii e paralela cu corpul.
2. Nu prea ai ce sa strici.
Bon, aș avea nevoie de niște sfaturi & puțin schooling pe tema corzilor de acustică.
În ultimii ani am avut pe scripcă exclusiv corzi flatwounds nichel. Acuma cine a cântat pe flats ințelege și ce - uri si + uri au.
Mă rog, zilele trecute am reușit să cumpar, în sfârșit, un archtop de categoria Louis Vuitton cu fața & spatele sculptate. Acustic, cum s-ar zice, dar echipat și cu o doza floating dacă e nevoie.
Chitara a venit, evident, cu flats pe ea, dar ma interesează să cânt acustic.
Pe vremea când am cumparat ultimele corzi de bronz se gaseau doar de un fel si intr-un singur loc, așa ca nu prea înțeleg care e treaba cu poly-nano-phosphor-monel etc. Dincolo de buzz-ul publicitar - și pentru că parcă nu le-aș încerca pe toate -, are sens sa iau altceva decât clasicele 80/20?
Menționez și ca, de regulă, folosesc de la 013 in sus.