Leaderboard

Culese de pe net... Nu e banc, nu prea e de râs, dar e oarecum amuzant. Titlul era ceva gen "Almasenii, mândria tarii" Epopeea acestei nobile familii incepe in anii ‘epocii de aur’, cand baietii cu ochi albastri, ca tovarasul Cornel Almasan, erau trimisi la specializare politica la Moscova, pentru a deveni ulterior cadre de nadejde in societatea socialista multilateral dezvoltata. Fapt consemnat ca atare in arhivele securitatii. Daca se si insurau cu o rusoaica cu origini bolsevice, posturile de conducere erau asigurate la revenirea in tara. Tanarul tovaras Almasan a facut pe placul partidului iubit, unindu-si destinele cu tovarasa Marina, di pi la Moskva, care abia stia sa spuna ‘Ruu-muu-nii-ia’. Dar stia din plin alte chestii universale, se pare. Prima odrasla rezultata din prietenia intre popoare romano-sovietica s-a numit tot Marina, viitoare utecista si populara animatoare la Radio Vacanta - un loc de munca profitabil atat pentru ea cat si pentru partid, unde tineretul putea fi supravegheat si atent ascultat de utecistii cu ‘origini 100% comuniste’. Si turnat imediat la securitate, daca facea afirmatii ‘contra regimului’. Mai ales ca fiind vacanta, litoral, si mediu tineresc, multi erau destul de naivi sa creada ca nu-i mai supravegheaza nimeni. Si, pentru un banc mai ‘politic’, scapat la distractie, erau saltati noaptea si trimisi la re-educare/exterminare la Canal (numit ironic ‘Santierul Tineretului’), familia ostracizata, rudele puse pe lista neagra, etc, in binecunoscutul stil comunist. Fara sa afle vreodata cui trebuiau sa-i ‘multumeasca’ ca le-a distrus viata si familia. Al doilea produs al acestui ‘sovrom’ familial s-a numit Sergiu, viitor fante de carciuma, ce se invartea cu predilectie pe langa resedinta istorica a familiei Almasan, blocurile saizeciste de activisti din parcul Floreasca (vizavi de vila ‘celui mai iubit fiu al poporului’), unde ‘talientele die barfitoarie’ ale tovarasei Marina senior ajunsesera in mare voga printre babetele locale. Dupa revolutie, cum cadrele de conducere comuniste trebuiau schimbate, dar doar intre ele, iar politrucii scoliti la Moscova erau indispensabili pentru manipularile post-decembriste, tovarasul/domnul neocomunist Almasan a devenit director la ziarul Bursa, fiind bun amic cu tovarasul/domnul neocomunist Iliescu. Neavand prea multe de facut pe la ziar, fiind o functie de fatada, era mai mereu vazut prin parcuri, batand table cu pensionarii. Munca, nu gluma. ‘Dosarul impecabil’ si cunostintele lui ta-su au ajutat-o imediat pe tovarasica Marina sa ajunga mare prezentatoare la tvr, la ‘faivoclocu de la ora cinci’. Si asa a ramas de atunci, ca doar relatiile neocomuniste la nivel inalt dau rezultate pe termen lung. Cine are rude care au la mana pe cine trebuie, devine automat indispensabil, si traieste bine-mersi pe bani publici toata viata. Delicatetea Almasancei fata de colegi si colaboratori a ramas de pomina in tvr, nu-i mai ajungeau iesirile condescendente si josniciile la adresa oricui se nimerea pe langa dumneaei cand era cu corul in sus, sau cand i se parea ca-i contesta cineva pozitia ‘greu obtinuta’. Dupa doua casnicii cam caznite (si cam ratate), cu un mustacios si un folchist, si doua progenituri la fel de obraznice (una numita tot Marina, si pe buna dreptate), s-a convins ca singura ei calitate ramane melita turuitoare, hlizita permanent. Domnisorul frate-su a avut parte de o viata insignifianta, notorie doar pe plan restrans - betiile si destrabalarile cu gasca lui de tembeli, printr-un subsol dubios al unui coleg repetent, devenind renumite in cartierul Floreasca. Era vazut mereu cu baietii, cu fete deloc. Inclinatia genetica pentru vodca il facea sa fie mai mereu aburit spre crita, inclusiv pe strada, injurand trecatorii, care i se pareau fara exceptie ‘urati’, ‘prosti’ si ‘jidani’. Nu ca dlui, un genial Adonis - exceptand mitocania, burdihanul, ranjetul de sub ochelari, si bataile aplicate nevestei de ocazie (o sfrijita tuciurie, cu un plod blonziu care nu seamana cu niciunul din parinti). Cum ‘geniul’ nu stia sa faca nimic, si era cam certat cu munca, l-a ajutat clanul de rude neocomuniste cu apartament, masina si un post caldut, sa nu ajunga chiar prin boscheti – doar e un Almasan...! Ne bucuram asa de mult ca Romania are astfel de stalpi ai societatii!

Gibson Studio din "95, cu burstbucker 2 si 3, cheite blocabile, chitara in stare foarte buna in ciuda varstei, suna bine pe orice.

Lenny Kravitz - Low [TABS] bass cover

Ca sa mearga treba mai repede cu prelucrarea cutiilor.

Corzi ca lumea Acoustic science de 11. In sfarsit un set normal. Imi plac cum se aud si se simt dar am avut probleme cu unele seturi pana acu. Griful mi se pare cam gros, l'am lasat cu 1-2mm mai gros de frica sa nu se miste, dar, e laminat cu rosewood, slabe sanse... Cred ca bag rindeaua in el daca ma supar... daca nu o trimit curand, asta in functie de ce bani am, Sent from my STF-AL10 using Tapatalk

Depeche Mode - It's No Good [TABS] bass cover