Pai asta-i problema, ca tu faci analogie cu sportul, ceea ce muzica sau cantatul la chitara, nu este. Din acest motiv exista cele doua categorii: muzica si sport.
Doi la mana, nu exista metoda "corecta" de a canta la chitara. Exista doar metoda ta, a mea, a lu' X sau a lu' Y.
Trei la mana, ce vezi tu pe YT e egal cu zero, in contextul in care vizionezi chitaristi de dormitor. Acolo poti sa canti si cu degetele de la picioare. Ai nelimitate retake-uri. Poti sa freci un arpegiu sau un tap sau ori ce, de n+1 ori, pana-ti iese. Dai cu el pe YT si mama ce bun esti. Tot asa, din curiozitate, uita-te la genul asta de muzicieni si vezi cati dintre ei canta in contexte de live, unde ai doar un take si tre sa-l faci bun.
Problema de azi este ca muzicienii sunt catalogati dupa skill, nu dupa muzica, persay.
Simt o usoara ostilitate a ta, in legatura cu cei care canta cu mai putin de 4 degete. Sa stii ca n-au trait degeaba, iar daca nu-ti plac tie, nu inseama ca-s de aruncat la gunoi.
Ca si principiu, din punctul meu de vedere: decat sa canti 200 de note pe secunda, lucru pe care-l mai pot face un anumit procentaj din cei ce studiaza acelasi instrument cu tine, mai bine canti 1 nota pe minut, dar pe aia o canti ca tine. Cand dintr-un card de 2000 de chitaristi, cantand acelasi lucru "corect" vi tu, al 2001-lea si canti aceeasi chestie, ca tine si ascultatorul te recunoaste dintr-o clipita, atunci vei putea avea numele in lista de chitaristi enumerati mai sus, indiferent de numarul de degete pe care-l folosesti.