Does Humor Belong In Music?

[Guest]

"Does humor belong in music?" se intreba Frank Zappa. Am intalnit pe forum destul de multi oameni "incruntati", ce "dispretuiesc" anumite genuri muzicale (punk, noise) si care nu cauta, ci vor sa fie invatati. Asta m-a facut si pe mine sa ma intreb: Does humor belong in music? Voi ce parere aveti?

Edited March 5, 2007 by Guest

[Guest domnul Rig]

Voi ce parere aveti?

afaik, exista o regula ca atunci cand incepi un thread iti exprimi mai intai parerea ta.

Parerea mea este ca e normal sa existe umor in muzica, doar oameni suntem, wtf.

[Guest Distorsed]

Chestia cu punk-erii,din ce am auzit, ei de fapt se folosesc de un umor de prost gust pentru a se promova, adica, cum ziceau la un concert recent din oras " foaie verde barabula...pe punkisti i doare-n p)(*&"...da problema-i ca astea erau versurile intregului cantec, le repetau pana la extrema

[Cursedone]

normal ca da..ganditi-va la system of a down(un cantec de pe ultimu album, ceva legat de un cubanez si un american care se cearta care are p__a mai mare), anthrax(mai ales caught in a mosh), sau children of bodom-oops i did it again...daca n-ar fi umor in muzica, am fi pierdut multe!

[Guest Baumwolle]

Voi ce parere aveti?

 

 

Nu prea respect regulile, nu prea imi pasa de ceea ce cred ceilalti, dar ii respect ca indivizi.

 

Postam de dragul postatului, lansam idei de tragul lansatului sau ne dam ceaiul singuri?

[karpi]

Punkul inseamna atitudine. In relatia sa cu industria muzicala si societatea contemporana, Frank Zappa poate fi catalogat drept punk.

 

si atitudinea inseamna punk

 

hahaha si tot asa viceversa

 

buna chestia cu " attitude " , expresia vine din romanul Morometii intelectuali satului.

 

mai exact ce fel de atitudine ,atitudine de punkist

 

caci se mai bat vre-o 786 de genuri plus subgenurile pe atitudinea amintita,

 

pe hip hip si hop hop nui mai bag ei sunt din zona strigaturi si tzipuituri ..si aia o au cu atitudinea

 

mai atitudinisti sunt skinhead

 

de unde le vine lu astia atata atitudine ?

 

In relatia sa cu industria muzicala si societatea contemporana punk-ul . poate fi catalogat drept Frank Zappa

 

post punk , post Zappa si ajungem la atitudinea de manele .

 

manelele au atitudinea cea mai maxima

[Guest _Theo_]

si atitudinea inseamna punk

[...]

manelele au atitudinea cea mai maxima

[guitar88]

Frank Zappa poate fi catalogat drept punk.

 

Bai frate ... ai grija de zici ca s-ar putea sa se scoale din mormant si sa te caute pe acasa!

[guitar88]

Mai degraba am fuma impreuna o tigara. You don't know Zappa!

 

Ai dreptate ... daca Zappa e punk intr-adevar nu-l stiu ... SAU si sper pt. tine ca asa este ... nu stii tu ce e aia punk! Tu cand asculti ceva nu trebuie sa iei doar versurile in considerare ci intreaga formatie. Felul in care este aranjata melodia, cum este cantata etc ... Daca pentru tine instrumentalul nu are nici o valoare, atunci inteleg de ce compari Zappa cu punk-ul.

Daca stii cateva fraze zise de Zappa nu inseamna ca esti "Zappologist"

[Guest domnul Rig]

Ce bai, voi nu stiati ca primul punker a fost Johnny Cash? :)

 

edit: De fapt Mozart, daca e sa-l credem pe Falco.

Edited March 5, 2007 by domnul Rig

[Guest gnrmarius]

Nu stiu daca au vreo legatura muzica si umorul, mi-ar placea sa cred ca da!Parerea mea e urmatoarea: cei incruntati, ca sa zic asa, ori o fac pt ca snt frustrati si nu pot sa se bucure, ori pt ca au ceva cu capul!

 

Dar asta cred doar eu!

 

O noapte buna va doresc!

[Alex_Strat69]

Pentru mine umor muzical , deci fara versuri , este muzica country ! Eu cand aud Albert Lee cum zburda pe grif mi-l imaginez pe mosulet spunand bancuri , sau povestiri comice dn tinerete . Oricum si Zappa e super panarama a unele chestii !

[dgeekoo]

Iata o discutie numai buna de mers direct la Desertul Nuclear.

 

Hai sa mai cautam cateva biografii si articole pe Wikipedia si sa ne dam cu "parerea" traducand de acolo.

Poate mai adaugam ceva posturi la colectie (desi nu stiu la ce ne-ar folosi asta).

[Alex_Strat69]

Iata o discutie numai buna de mers direct la Desertul Nuclear.

 

Hai sa mai cautam cateva biografii si articole pe Wikipedia si sa ne dam cu "parerea" traducand de acolo.

Poate mai adaugam ceva posturi la colectie (desi nu stiu la ce ne-ar folosi asta).

Looool .... asta nici nu are o luna si deja are 160 .... tare de tot.

Tu nu stii ca daca faci posturi iti creste skillu ? Si poti sa intri in fisierele rezervate alora cu multe posturi . Ca noobs nu stiu da RGC are multe chestii nebanuite si nestiute de nimeni , si acolo inveti despre graalu chitaristilor , ce stii tu ???? Baga repede sa treci de 500 si ai sa afli niste chestii misto .... La 1500 ai legaura directa cu Michel Angelo !

Edited March 5, 2007 by Alex_Strat69

[Guest Raskolnikov]

Mie mi se pare interesanta tema asta, chiar ma gandeam odata sa fac un topic.

Exista umor in muzica si am sa incerc sa dau niste exemple din ce am ascultat eu.

Punk nu prea ascult, doar Sex Pistols - "God save the queen, she ain't no human been"...

 

Cel mai bun exemplu, desigur, este Frank Zappa. Toata muzica lui e plina de umor,

ironie, autoironie, parodie..

Ii ia la misto pe toti: hipioti, discari, politisti, politicieni, oameni celebri,

parodiaza aprope pe toti marii rockului.

Chir si titlurile pieselor te fac sa razi "Concert for guitar and low budget

orchestra", "My Guitar Wants To Kill Your Mama", "Variations On The Carlos Santana

Secret Chord Progression" s.a.. Nu mai zic de concertele cu celebrele

concursuri de dans si colecta de lenjerie intima de femei. Sau un concert in Londra

(am citit asta pe coperta unui disc) prin 70 cu Mothers, in timpul unei piese organistul

pleaca de la orga si incepe sa se catere pe cortina, cand ajunge pe la jumatate se

pune reflectorul pe el si Frank cu formatie incepe un ritm de incurajare, pam pam pam

si striga: You can do it, you can do it you bastard.

Unde mai gasim umor?

Putin la Beatles: "vrei sa-mi conduci masina?" - "da" - "nu am masina da mi-am gasit

sofer", sau Norwegian Wood, cand tipul da foc la camera din lemn norvegian.

La Bob Dylan: Primul album piesa in care spune cum pleaca el din oraselul lui

natal la New York, unde cladirile se duc in sus, oamenii se duc in jos, da o proba

intr-o crasma si i se spune - canti ca taran, vina altadata, dupa care gaseste

drept slujba sa cante la muzicuta pentru 1$ pe zi (blow my lungs away for a dollar a

day), un hot ii fura banii si in final se intoarce acasa.

La romani l-as pune pe primul loc pe Andries - aprope toate piesele de pe "Interzise",

apoi Sarmalele Reci (ea studiaza tantra, la preoteasa, s.a.), Taxi (americanofobie,

agentul 008), Spitalul de urgenta si chiar Fara Zahar.

 

Umorul provine mai mult din text, dar ca sa faci umor doar prin muzica e si mai greu.

Zappa este si aici maestrul: tot felul de zgomote ciudate, voci transformate in studio,

oale trantite, schimbari neasteptate de ritm si linie melodica,intervale si tonuri

iesite din comun, instrumente mai rar folosite ca xilofonul si bineinteles parodierea unei piese.

 

Imi mai vine in minte o piesa de Ioan Pascu ceva cu "politica in tromba" in care la un

moment dat are o schimbare de ritm cu solo de tambal, apoi soloul de chitara din piesa

Easy de Faith no more.

 

O mica mostra:

pa.MP3

Edited March 6, 2007 by Raskolnikov

[dgeekoo]

Pai muzica fara umor ar fi ca mancarea nesarata. Este clar ca umorul exista in toata muzica buna. Si nu numai in cea vocala ci si instrumentala, inclusiv in cea simfonica.

 

De asta ziceam ca topicul lanseaza o discutie fara rost. @Raskolnikov: matale cred ca ai pus primul post care merita atentie (pe aceasta tema).

[Vladxus]

Humor does belong in music

 

Edited March 6, 2007 by Vladxus

[Guest Raskolnikov]

Pai muzica fara umor ar fi ca mancarea nesarata. Este clar ca umorul exista in toata muzica buna. Si nu numai in cea vocala ci si instrumentala, inclusiv in cea simfonica.

 

De asta ziceam ca topicul lanseaza o discutie fara rost. @Raskolnikov: matale cred ca ai pus primul post care merita atentie (pe aceasta tema).

Imi place ca-mi spui "matale", asa ii spuneam eu bunicului meu :) .

Cat despre comparatia: umorul in muzica fiind ca sarea in bucate - eu n-as spune "ca

sarea" ci ca o mirodenie mai rara pe care nu si-o poate permite oricine.

Asa ca eu zic ca merita o discutie si astept si alte exemple.

 

Mi-am mai adus aminte eu unul - din concertul Sunday night in San Francisco

cu Al Di Meola, Paco de Lucia si John McLaughlin, in care, la mijlocul unei

piese serioase protagonistii incep sa cante Pantera roz, provocand hohote de ras in sala.

[Guest MrJackson]

La 1500 ai legaura directa cu Michel Angelo !

 

La 2000 ai legatura cu Malmsteen (vezi avataru lu Cosu). Io mai am nitel...

[Guest Wierdguy]

Am o singura opinie:Weird Al Yankovic

[jules]

inteleg ca prin oaierless si smaugul ala e cam greu sa vezi clar.

alex_start, mrs jackson & restul jmecherilor.. please mind your own noodle dish daca discutia va zgarie nasul. sunteti offtopic. [si aici nu ma refer doar la threadul asta]

 

 

thx Raskolnikov!

[Guest Raskolnikov]

thx Raskolnikov!

 

De rien!

[Guest andred]

Mie mi se pare interesanta tema asta, chiar ma gandeam odata sa fac un topic.

Exista umor in muzica si am sa incerc sa dau niste exemple din ce am ascultat eu.

Punk nu prea ascult, doar Sex Pistols - "God save the queen, she ain't no human been"...

 

Cel mai bun exemplu, desigur, este Frank Zappa. Toata muzica lui e plina de umor,

ironie, autoironie, parodie..

Ii ia la misto pe toti: hipioti, discari, politisti, politicieni, oameni celebri,

parodiaza aprope pe toti marii rockului.

Chir si titlurile pieselor te fac sa razi "Concert for guitar and low budget

orchestra", "My Guitar Wants To Kill Your Mama", "Variations On The Carlos Santana

Secret Chord Progression" s.a.. Nu mai zic de concertele cu celebrele

concursuri de dans si colecta de lenjerie intima de femei. Sau un concert in Londra

(am citit asta pe coperta unui disc) prin 70 cu Mothers, in timpul unei piese organistul

pleaca de la orga si incepe sa se catere pe cortina, cand ajunge pe la jumatate se

pune reflectorul pe el si Frank cu formatie incepe un ritm de incurajare, pam pam pam

si striga: You can do it, you can do it you bastard.

Unde mai gasim umor?

Putin la Beatles: "vrei sa-mi conduci masina?" - "da" - "nu am masina da mi-am gasit

sofer", sau Norwegian Wood, cand tipul da foc la camera din lemn norvegian.

La Bob Dylan: Primul album piesa in care spune cum pleaca el din oraselul lui

natal la New York, unde cladirile se duc in sus, oamenii se duc in jos, da o proba

intr-o crasma si i se spune - canti ca taran, vina altadata, dupa care gaseste

drept slujba sa cante la muzicuta pentru 1$ pe zi (blow my lungs away for a dollar a

day), un hot ii fura banii si in final se intoarce acasa.

La romani l-as pune pe primul loc pe Andries - aprope toate piesele de pe "Interzise",

apoi Sarmalele Reci (ea studiaza tantra, la preoteasa, s.a.), Taxi (americanofobie,

agentul 008), Spitalul de urgenta si chiar Fara Zahar.

 

Umorul provine mai mult din text, dar ca sa faci umor doar prin muzica e si mai greu.

Zappa este si aici maestrul: tot felul de zgomote ciudate, voci transformate in studio,

oale trantite, schimbari neasteptate de ritm si linie melodica,intervale si tonuri

iesite din comun, instrumente mai rar folosite ca xilofonul si bineinteles parodierea unei piese.

 

Imi mai vine in minte o piesa de Ioan Pascu ceva cu "politica in tromba" in care la un

moment dat are o schimbare de ritm cu solo de tambal, apoi soloul de chitara din piesa

Easy de Faith no more.

 

O mica mostra:

pa.MP3

 

 

Trebuia musai amintita si piesa : Don't Eat the Yellow Snow

 

Mai junkayard, te rog ca intr-un moment de maxima luciditate sa apelezi la ceea ce noi, oamenii, numim conventional logica, si sa incerci sa intelegi ce trasnai ai scris:

1.Frank Zappa apartine prin atitudine curentului punk,

2.Prin atitudinea sa Frank Zappa discredita curentul punk,

3.Atitudinea este o trasatura definitorie pentru curentul punk, so, concluzia : Curentul punk se discrediteaza prin atitudine, care este o trasatura definitorie a sa deci prin sine insusi. Deci, sa intelegem ca punk-ul a fost o nastere esuata sau un avort reusit ?

Cum poti sa incadrezi o persoana intr-un curent cu fundament muzical printr-o trasatura al carei continut nu este muzica (ca atitudine, mod de a se imbraca, stil de viata, bautura preferata, stilul frezei sau altele).Hai sa-ti usurez intelegerea cu un exemplu : e ca si cum l-as face metalist pe nu stiu care luptator de K1 sau boxer de pe la noi cu toate ca daca s-ar apuca vreodata de cantat sunt sanse mai mari de 90% sa cante manea, pentru ca omul asta asculta.

Si ai uitat sa mentionezi ca Zappa a cantat si blues, blues rock si multe altele

[Guest Raskolnikov]

Trebuia musai amintita si piesa : Don't Eat the Yellow Snow

Da, asta este una dintre cele mai tari , "Dont be a naughty eskimo".

[Guest andred]

@andred: Incearca sa-ti expui opinia si nu mai analiza atat ce spun eu. “Pure logic is the ruin of the spirit.” (Antoine de Saint-Exupery)

 

Nu era "pure logic" my friend, asa ceva se preda in institute de specialitate, era un silogism banal, iar atata vreme cat emiti judecati false la adresa memoriei unui mare nume din istoria muzicii nu voi sta cu mainele in san, sau sub san sau pe sani... never mind.

Uite ce cred eu ca ar fi zis Frank Zappa :

 

"Maybe you should stay with yo mama

She could do your laundry n cook for you

Maybe you should stay with yo mama

Youre really kinda stupid n ugly too

And

You should never smoke in pajamas

You might start a fire n burn yer face

Maybe youll return to managua

You could go unnoticed in such a place"

 

Si lui papa Zappa ii placeau silogismele:

 

"Ugly is bad

And bad is wrong

And wrong is sinful

And sin leads to eternal damnation

An hot burnin fire

Hot burnin fire

Hot burnin fire

Hot burnin fire"

 

Cat despre mine:

 

"Feelin sorry

Feelin sad

So many ugly people

I feel bad

Im so cute

Theyre so homely

Some of them

At home n lonely

Wish they could be

Very cute like me

But they will never

Get to be

Some folks got it

Some folks dont

Some so ugly

They never wont ...

...Im so cute!

Im so cute!

Im so cute!

Im so cute!"

 

Hai sa ne amintim de el si sa mai radem un pic...

[Guest andred]

Atata vreme cat nu vei mai scoate bazaconii, ci le vei inghiti (in caz ca nu stiai, "bazaconii nu se spun ci se mananca") nu voi mai avea absolut niciun motiv sa mai fac referiri la afirmatiile tale.

 

Acuma, umorul si comicul coexista cu manifestarea artistica, sunt intim legate, si ies periodic la iveala in diferitele infatisari ale artei: dramaturgie, arete plastice, literatura, deci si muzica, care e si cea mai betrana dintre ele si cea mai raspandita.

So, let's focus on music. Umorul a devenit parte costitutiva a muzicii prin text.Desigur ca in prestatiile live se va specula si un anume comic de situatie, ca cele enumerate in posturile anterioare, prin crearea unor stari si situatii inedite, cu scopul de a destinde atmosfera si a-ti apropia cat mai mult publicul.Insa nu vei stii nicodata cat a fost spontan si cat regizat. Eu as vre sa revin la umorul de substanta, cel care apertine intrinsec unei piese prin text, si care se fundamenteaza de obicei pe o ironie, si tot de obicei se manifesta in interiorul unei parodii.Ca perceptie, acest tip de umor poate fii la randul sau unul jovial, prietenesc sau unul tenebros, chiar macabru, numit de unii umor negru si pe care prietenii nostrii britanici cred ca il manifesta si inteleg cel mai bine. Si ca veni vorba de britanici, voi face referire la piesa a unei formatii betrane de pe acele meleaguri. Piesa e " Smiling Like A Killer", trupa va las pe voi sa o ghiciti, iar textul ei ar suna cam asa :

 

"I'm the one you never see, in the dead of night,

Peeking in your window, staying out of sight,

GO to bed, lock the door, don't look in the mirror,

What if I was right behind you,

Smiling Like A Killer,

 

I'm the knocking at your door, when you're all alone,

I'm the scratching zombie claw, in your twilight zone,

Cut your throat, catch your breath, blood run like a river,

Last thing you see before your death,

Smiling Like A Killer,

 

Killers in the house,

Killers in the yard,

Smile, smile, smile,

Killers they're so hard,

Smiling at your kids,

Smiling at your mom,

Smiling at your pets,

They know where you come from,

They know where you come from,

 

I'm the razor at your throat, in your fever dreams,

I'm the one to get your goat, nothing's what it seems,

Freeze your smile, stop your heart, creep and crawl and slither,

Come to you and make your mark,

Smiling Like A Killer,

 

Killers in your room,

Squirming in your chair,

Smile, smile, smile,

Killers they're not fair,

 

Smiling in the crowd,

Smiling all alone,

Smiling in your ear,

Call you on the phone,

Call you on the phone,

 

I'm the creepy homeless guy, hanging around your school,

I'm the one to make you gone, low and base and cruel,

In the evening we can dance, piggy in the middle,

I will show you true romance,

Smiling Like A Killer,

 

Killers in the mist,

Killers in the fog,

Smile, smile, smile,

They might eat your dog,

Smiling here and now,

Smiling all the time,

Smiling in your dreams,

A Smile just like mine,

A Smile just like mine,

A Smile just like mine"

 

Pe mine piesa asta ma binedispune oricat de posomorat as fi, cu toate ca are un continut destul de macabru.

 

Voi ce parere aveti despre un astfel de umor? Ce alte moduri de manifestare ale umoruliu ati intalnit in piesele pe care le-ati ascultat?

[Guest Raskolnikov]

Mi-am adus aminte o bucata tare: Somebody to love de Jefferson Airplane cantata de Jim Carrey in filmul The cable guy. Am crezut ca mor de ras cand am asculat-o prima data.